Blogul lui TOMISTHECAT

ROMÂNIA MOAŞTELOR, A SUPERSTIŢIILOR ŞI A EVULUI MEDIU

TOMISTHECAT — Sun, 22 Nov 2009 14:08:45 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/11/22/romania-moastelor-a-superstitiilor-si-a-evului-mediu/

http://tomisthecat.wordpress.com/

Întotdeauna am avut o convingere fermă că adevăratul creştin trebuie să respingă superstiţiile. Din nefericire, poporul român face o confuzie gravă între ceea ce se numeşte CREDINŢĂ şi ceea ce se numeşte superstiţie. Observăm cu durere că românii pun un accent deosebit pe tot felul de poveşti legate de ziua de 13 sau de pisica neagră, dar dacă-i dai românului o Biblie să se-apuce s-o citească, se va uita strâmb la ea deşi este vorba de cartea noastră de căpătâi. Probabil că mulţi români au o Biblie în casă, dar nu le foloseşte la nimic pentru că zace undeva pe raftul bibliotecii şi se-aşterne praful pe ea fără să fie citită şi aplicată în viaţa de zi cu zi. Dacă oamenii ar citi măcar Noul Testament, viaţa lor ar putea fi transformată radical. Românii rămân departe de Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu şi atunci când Sfânta Scriptură nu este citită şi însuşită, apar şi consecinţe foarte grave în planul relaţiei omului cu Dumnezeu şi implicit al felului de vieţuire zilnică.
Una din consecinţele grave ale necitirii Bibliei şi ale neprimirii mesajului curat al Sfintei Evanghelii este ÎNLOCUIREA CREDINŢEI CU SUPERSTIŢIA
Poporul român are o predispoziţie către superstiţie în detrimentul credinţei sincere şi reale în Cuvântul lui Dumnezeu. Poate că unele porniri idolatre şi păgâne ale românilor îşi au originea încă de pe vremea dacilor, ştiut fiind faptul că dacii se închinau la tot felul de zeităţi şi credeau în tot felul de superstiţii. Oamenii Romei aveau o judecată rece, erau raţionali, iar acei soldaţi romani creştini care au intrat în contact cu populaţia autohtonă dacică, aveau o gândire corectă, respectiv o credinţă într-un singur Dumnezeu, nu în şapte mii de zeităţi.
Poporul român se laudă cu faptul că este creştin de 2000 de ani, dar comportamentul şi atitudinea românilor trădează faptul că NU SE CUNOAŞTE BIBLIA şi că OAMENII NU PRIMESC MESAJUL SIMPLU ŞI CURAT AL SFINTEI EVANGHELII
Un exemplu concludent este CULTUL VENERĂRII MOAŞTELOR un ritual NEBIBLIC care ţine mai mult de grotesc şi mai ales de superstiţie, neavând nimic în comun cu credinţa care duce la mântuire.
Din nenorocire, acest fenomen antibiblic şi anticreştin a prins la acei oameni care sunt călăuziţi de un spirit de turmă, nicidecum de Sfântul Duh.
Am stat şi m-am gândit ce anume ar putea determina această „agonie şi extaz” pe care o vedem în Dealul Mitropoliei (şi nu numai acolo) în anumite momente ale anului ?!? Oare credinţa să fie de vină ?!? Nu cumva superstiţia ??? Nu cumva am început şi noi românii să punem preţ pe lucrurile idolatre şi păgâneşti ale acestei lumi ? Nu cumva am început şi noi românii să credem în amulete şi talismane, în cruciuliţe, iconiţe şi alte lucruri făcute de mâna omului ?!? Nu cumva am început să credem în lucruri “aducătoare de noroc” ??? Nu cumva aşa se explică şi idolatrizarea acestor rămăşiţe pământeşti ale unor oameni ?!? Dacă punem mâna pe ele sau le sărutăm, vom avea noroc, nu-i aşa ??? Dar oare ce este norocul ?!? Creştinul adevărat crede în “noroc” sau crede în Dumnezeu ?!? Creştinii noştri de 2000 de ani cred în noroc ??? Nu cred în Dumnezeu ?!? Foarte interesant ! Eu cred cu tărie că există o diferenţă foarte mare între a crede în noroc şi A CREDE ÎN DUMNEZEU sunteţi de acord cu mine ???

Pe de altă parte, Biblia ne învaţă că NU TREBUIE SĂ VEZI NEAPĂRAT SAU SĂ ATINGI CEVA PENTRU A PUTEA CREDE !
Definiţia credinţei este redată foarte clar în EVREI 11:1 şi vă rog să citiţi cu cea mai mare atenţie ce ne învaţă Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu :

“Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea LUCRURILOR CELOR NEVĂZUTE” (Evrei 11:1 – Biblia Ortodoxă)

„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre LUCRURILE CARE NU SE VĂD” (Evrei 11:1 – Biblia Cornilescu)

Păi atunci, oameni buni şi cu frică de Dumnezeu, am şi eu câteva întrebări :

DE CE ESTE NEVOIE SĂ VEDEM NEAPĂRAT CEVA CA SĂ CREDEM ? AVEM NEVOIE SĂ VEDEM VREO ICOANĂ CARE PLÂNGE ?!? AVEM NEVOIE SĂ NE CĂLCĂM ÎN PICIOARE CA SĂ ATINGEM SAU SĂ PUPĂM NIŞTE OASE ALE UNOR MORŢI ??? NU CUMVA AVEM NEVOIE SĂ TRĂIM PRIN CREDINŢĂ ŞI NU PRIN VEDERE ?!? NU CUMVA TREBUIE SĂ NE BAZĂM PE CUVÂNTUL SFÂNT (BIBLIA) ŞI SĂ NE ÎNTOARCEM CU ADEVĂRAT LA DUMNEZEU PRIN INTERMEDIUL DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS ??? NU CUMVA ESTE SUFICIENTĂ CREDINŢA ÎN JERTFA DE LA CRUCE PRIN CARE PUTEM PRIMI IERTAREA ?!?

Dacă veţi vedea materialele video de mai jos, VĂ VEŢI ÎNGROZI pur şi simplu ! Eu sunt ŞOCAT când văd unde a ajuns acest popor şi cât de mult s-a îndepărtat de Dumnezeu ! Nu cumva România se prăbuşeşte în iraţional ?!? Nu cumva România se întoarce în Evul Mediu ?!? Ce frumos ar fi ca în loc să se calce în picioare şi să se jignească, românii noştri să înceapă să citească Biblia – Cuvântul lui Dumnezeu şi să înceapă să trăiască o viaţă de rugăciune şi de ascultare de Hristos !

http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=...

http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=...

http://ro.netlog.com/go/explore/videos/videoid=...

OARE CÂND VOM DESCHIDE OCHII ?!?
OARE CÂND VOM ÎNŢELEGE CĂ DUMNEZEU VREA ALTCEVA DE LA NOI ??? CÂND NE VOM ÎNTOARCE CU ADEVĂRAT LA DOMNUL ?

NU UITA NICIODATĂ CĂ ÎNCHINAREA LA MORŢI SAU VENERAREA LOR SUNT REMINISCENŢE ALE RELIGIILOR PĂGÂNE ! LUPTĂ CU TOATĂ FIINŢA TA ÎMPOTRIVA ACESTOR EREZII NIMICITOARE !

NU UITA NICIODATĂ CE SPUNE BIBLIA – CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU !

« Tot cel ce se va atinge în câmp de cel ucis cu sabia sau de mort sau de os de om sau de mormânt va fi necurat şapte zile. » (Numeri 19:16 – Biblia Ortodoxă)

« Oricine se va atinge, pe câmp, de un om ucis de sabie, sau de un mort, sau de oase omeneşti, sau de vreun mormânt, va fi necurat timp de şapte zile. » (Numeri 19:16 – Biblia Cornilescu)

« Şi a zis Agheu: “Dacă cineva spurcat, prin atingerea de un mort, se atinge de vreunul din lucrurile acestea, oare ele se spurcă?” Şi au răspuns preoţii şi au zis: “SE SPURCĂ !” » (Agheu 2:13 – Biblia Ortodoxă)

« Şi a zis Hagai : “Dacă se atinge cineva, spurcat prin atingerea de un trup mort, de toate aceste lucruri, vor fi ele spurcate oare ? Preoţii au răspuns: “VOR FI SPURCATE” » (Hagai 2:13 – Biblia Cornilescu)

« Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă SUNT PLINE DE OASE DE MORŢI ŞI DE TOATĂ NECURĂŢIA » (Matei 23:27 – Biblia Ortodoxă)

« Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru SUNT PLINE DE OASELE MORŢILOR ŞI DE ORICE FEL DE NECURĂŢIE » (Matei 23:27 – Biblia Cornilescu)

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că SUNTEŢI CA MORMINTELE ce nu se văd, şi oamenii, care umblă peste ele, nu le ştiu. (Luca 11:44 – Biblia Ortodoxă)

« Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi SUNTEŢI CA MORMINTELE care nu se văd şi peste care oamenii umblă fără să ştie. » (Luca 11:44 – Biblia Cornilescu )

« Atunci a luat Moise cu sine oasele lui Iosif; căci Iosif legase pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: “Are să vă cerceteze Dumnezeu şi atunci să luaţi cu voi şi oasele mele de aici!” » (Ieşirea 13:19 – Biblia Ortodoxă)

« “Moise a luat cu el oasele lui Iosif căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.” » (Exodul 13:19 – Biblia Cornilescu)

OASELE LUI IOSIF N-AU AJUNS NICIODATĂ SĂ FIE OBIECT DE CULT, CI AU FOST ÎNMORMÂNTATE :

”Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră fiii lui Israel din Egipt, LE-AU ÎNGROPAT ÎN SICHEM în partea de ţarină pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hemor, tatăl lui Sichem, cu o sută de arginţi, şi care căzuse de moştenire fiilor lui Iosif. (Iosua 24 :32 – Biblia Ortodoxă )

« Oasele lui Iosif, pe care le aduseseră copiii lui Israel din Egipt, AU FOST ÎNGROPATE LA SIHEM în partea ţarinii pe care o cumpărase Iacov de la fiii lui Hamor, tatăl lui Sihem, cu o sută de chesita, şi care a ajuns moştenirea fiilor lui Iosif. (Iosua 24:32 – Biblia Cornilescu ) »

« Dar iată, odată, când îngropau un mort, s-a întâmplat ca cei ce-l îngropau să vadă una din aceste cete şi, speriindu-se, au aruncat mortul în mormântul lui Elisei. Căzând acela, s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioarele sale. (4 Regi 13:21 – Biblia Ortodoxă) »

« Elisei a murit şi a fost îngropat. În anul următor, au intrat în ţară nişte cete de moabiţi.
Şi pe când îngropau un om, iată că au zărit una din aceste cete şi au aruncat pe omul acela în mormântul lui Elisei. Omul s-a atins de oasele lui Elisei şi a înviat şi s-a sculat pe picioare. (2 Împăraţi 13:21 – Biblia Cornilescu) »

ATENŢIE ! ÎN VERSETUL DE MAI SUS (INVOCAT DE BISERICA ORTODOXĂ) NU SE SPUNE CĂ CINEVA AR FI SCOS OASELE LUI ELISEI PENTRU A PUTEA FI FOLOSITE ULTERIOR PENTRU CINSTIRE SAU VINDECARE ! MARE ATENŢIE SĂ NU CĂDEM ÎN EREZIA ORTODOXĂ !

NU AVEM VOIE SĂ VENERĂM MORŢII ŞI SĂ NE ÎNCHINĂM LA MOAŞTE PENTRU CĂ DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS SPUNE CLAR :

« Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte » (Ioan 4:23 – Biblia Ortodoxă)

« Dar vine ceasul şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în Duh şi în Adevăr fiindcă astfel de închinători doreşte Tatăl.» (Ioan 4:23 – Biblia Cornilescu)

« Şi răspunzând, Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, satano, căci scris este: “Domnului Dumnezeului tău să te închini şi NUMAI LUI Unuia să-I slujeşti” » (Luca 4:8 – Biblia Ortodoxă)

« Iisus i-a zis: “Înapoia Mea, Satano! Este scris: Sã te închini Domnului, Dumnezeului tãu și NUMAI LUI sã-I slujești.” » (Luca 4:8 – Biblia Cornilescu)

« Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi ÎNCHINĂTORI LA IDOLI şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua. (Apocalipsa 21:8 – Biblia Ortodoxă) »

« Dar cât despre fricoși, necredincioşi, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, ÎNCHINÃTORII LA IDOLI și toți mincinoșii, partea lor este in iazul, care arde cu foc și cu pucioasã, adicã moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8 – Biblia Cornilescu) »

O, DOAMNE, CE-AŞ DA TIMPUL ÎNAPOI

TOMISTHECAT — Tue, 17 Nov 2009 18:35:57 UT

Mi-aduc aminte că atunci când am întâlnit-o pe Mary şi când ne-am dat seama că este voia lui Dumnezeu să ne unim destinele, m-am confruntat cu o reacţie foarte ciudată a colegilor mei de serviciu şi a unora dintre prietenii mei din copilărie.
Colegii mei m-au întrebat cam aşa: “Am auzit noi bine ?!? Este adevărat că te însori ???” Alţii mi-au spus: “Omule, e clar că ai luat-o razna ! Ai înnebunit ? Te însori ?!? Nu eşti în toate minţile ???” Chiar şi o persoană foarte apropiată mi-a spus: “Ce te-a apucat ?!?
Ce ţi-a venit ? Te-a apucat însuratul în loc să-ţi trăieşti viaţa ?!? Ce prostie, să faci asta la 23 de ani !” O altă persoană foarte apropiată ne-a întrebat pe mine şi pe Mary: “V-a apucat însuratul şi măritatul ?!? La mine să n-aveţi pretenţii să vă ajut, vă spun de la bun început !”
Trebuie să vă spun că pe mine m-au şocat toate aceste atitudini. Am început să-mi pun şi eu câteva întrebări. Cum adică ?!? Nu este bine să fii un om normal la casa ta, să ai o soţie şi să-ţi întemeiezi o familie ?!? Dar cum e bine ??? Să umbli “din floare în floare” şi “să-ţi trăieşti viaţa” ?!? Aşa e bine ? Să n-ai nici un rost în viaţă ? Să te bălăceşti în mocirla păcatului şi a morţii ?!? Să zaci în orbire şi întuneric spiritual ? Să trăieşti o viaţă fără Hristos şi fără Dumnezeu ?!? Aşa o fi bine ???
Foarte interesant este că în următorii ani după ce m-am însurat, au început să se însoare şi unii dintre colegii mei de serviciu sau dintre prietenii mei din copilărie (tocmai aceia care mă judecau că m-am însurat). M-am gândit că au făcut foarte bine şi că e foarte frumos din partea lor. Dar nu am putut să mă bucur prea mult pentru ei, pentru că încet-încet am constatat cu durere ce înseamnă să te căsătoreşti fără să-L ai pe Dumnezeu în inima ta. Eu am încercat să vorbesc cu fiecare dintre ei şi să-i conving SĂ NU FACĂ PASUL CĂSĂTORIEI fără ca mai întâi să ia decizia de a se întoarce la Dumnezeu prin intermediul Domnului nostru Iisus Hristos. Din nefericire, NICI UNUL NU M-A ASCULTAT… Consecinţele nu au întârziat prea mult. Mai întâi, un coleg de-al meu a divorţat după numai câteva luni de căsătorie, un alt bun prieten a divorţat după numai un an, iar un altul “a rezistat” aproape 1 an şi jumătate. Majoritatea vechilor mei prieteni sau colegi de serviciu, sunt căsătoriţi a doua sau chiar a treia oară şi au copii din alte căsătorii… adevărate “complicaţii” şi “încurcături”… Nu mai spun că unii au rămas singuri şi au fost părăsiţi complet de familia lor, fiind nişte oameni terminaţi, distruşi de alcool şi fără nici o direcţie în viaţă. Observând toate aceste drame, am încercat să-mi explic ce s-a întâmplat cu ei şi m-am întrebat: “Dacă nu iubeşti cu adevărat un om, DE CE măi frate să te căsătoreşti cu el ?!? Cine te pune, măi omule, să faci o asemenea prostie ? Dacă nu eşti sigur că este voia lui Dumnezeu să faci acest pas important al vieţii, CINE TE PUNE SĂ FACI GREŞEALA VIEŢII TALE ??? Nu cumva e mai indicat ca mai întâi să te întorci cu adevărat la Dumnezeu şi abia apoi să te gândeşti să te măriţi sau să te însori ?!? Nu cumva acesta ar trebui să fie cursul normal al lucrurilor ???” Cu mult timp în urmă, am auzit despre o fată care a fost foarte marcată din cauza faptului că părinţii ei s-au opus CATEGORIC ca ea să se mărite cu un băiat necredincios (ateu). Când a văzut acest lucru, fata respectivă a spus aşa: “Bine, tată şi mamă, nu mă mărit cu acela pe care-l iubesc pentru că voi spuneţi că o să mă distrug, dar atunci, ştiţi ce-o să fac ?!? O să mă mărit cu primul bărbat care mă cere în căsătorie, important e să fie un om credincios cum spuneţi voi, nu contează dacă o să-l iubesc vreodată sau nu !”
Ce părere aveţi, oameni buni, despre asemenea idei ?!? Este adevărat că viaţa a demonstrat ca această fată a făcut foarte bine că a ascultat de părinţii ei credincioşi şi nu s-a măritat cu acel prim bărbat după care ea era topită. Ani de zile mai târziu, a aflat că acel individ îşi snopea în bătaie soţia şi era un om fără pic de suflet în el, un om care nu ştia ce înseamnă să-ţi iubeşti soţia. În concluzie, putem spune că Dumnezeu a păzit-o pe această fată că n-a făcut prostia vieţii ei. În schimb, ea A FĂCUT O ALTĂ PROSTIE ! Cum s-ar spune… a căzut din lac, în puţ ! A făcut exact cum a spus şi s-a măritat cu primul venit, primul sosit, care era un om credincios, dar pe care ea nu l-a putut iubi niciodată. Am aflat mulţi ani mai târziu, că deşi era un om serios şi cumsecade, această fată nu l-a iubit niciodată, nu a suportat ca să fie atinsă de el, iar când avea relaţii intime cu acest om liniştit, accepta acest lucru ca pe o simplă datorie, pentru că nu avea încotro. Dar n-a fost niciodată fericită cu acest om şi nu a avut niciodată plăcere când el se atingea de ea. Atunci mă întreb: DE CE S-A MĂRITAT CU UN OM FĂRĂ SĂ SIMTĂ NIMIC PENTRU EL ?!? Pentru că avea un serviciu bun ? Pentru că avea casă ? Pentru că avea maşină ? Pentru că avea o poziţie socială ? Pentru că a vrut să se “răzbune” pe părinţii ei care nu i-au dat voie să se mărite cu individul acela care era “iubirea vieţii” ei ?!? Sunt foarte multe întrebări care şi astăzi rămân fără răspuns…
Privind în jurul meu şi văzând cât de mult au suferit prietenii şi colegii mei de serviciu (pentru că au dorit să-şi trăiască viaţa fără Dumnezeu) m-am gândit cât de îndurătoare a fost Providenţa Divină cu mine… Ce dar extraordinar de mare şi scump este să ai o soţie bună şi iubitoare pe care este foarte clar că nu o merit… Pentru că ea este mult mai bună şi mai credincioasă Domnului decât mine ! Nu pot să cred cât de binecuvântat am fost în toţi aceşti 19 ani, deşi au fost şi momente foarte grele prin care am trecut împreună cu Mary. Ea este cea care a avut un rol foarte important în procesul întoarcerii mele la Dumnezeu ! Ea este cea care m-a iubit întotdeauna necondiţionat şi m-a acceptat aşa cum sunt cu defectele mele ! Ea este cea care m-a sfătuit întotdeauna de bine şi care m-a încurajat atunci când aveam nevoie ! Ea este cea care mi-a dăruit doi copii minunaţi, daruri nepreţuite de la Dumnezeu !
O, Doamne, dacă am putea da timpul înapoi… Câte greşeli am evita fiecare dintre noi… Cât am încerca cu toate puterile şi cu toată fiinţa noastră SĂ NU MAI FACEM GREŞELILE PE CARE LE-AM FĂCUT ! Am mulţi prieteni care s-au întors cu adevărat la Dumnezeu şi pe care Duhul Sfânt i-a eliberat din lanţurile păcatului. Astăzi, aceşti oameni sunt profund schimbaţi şi transformaţi. Cu toate acestea, unii îmi spun: “OOOOF, DE CE AM PIERDUT ATÂT DE MULT TIMP PÂNĂ SĂ MĂ ÎNTORC LA DUMNEZEU ?!? DE CE AM FĂCUT ATÂTEA AVORTURI ? DE CE AM TRĂIT ATÂŢIA ANI ÎN CURVIE ?!? DE CE MI-AM DISTRUS ANI BUNI DIN VIAŢĂ PRIN BARURI ŞI DISCOTECI ÎN DESFRÂNARE ??? DE CE AM PRODUS ATÂTA SUFERINŢĂ, SOŢIEI MELE ?!? DE CE ANI DE ZILE MI-AM DRĂCUIT, ÎNJURAT ŞI BĂTUT SOŢIA ??? DE CE SOŢUL MEU CREDINCIOS A SUFERIT ATÂŢIA ANI DIN CAUZA MEA ŞI A CRESCUT SINGUR COPIII ÎN TIMP CE EU AVEAM UN AMANT ? DE CE N-AM FOST ÎN STARE SĂ MĂ OCUP DE COPIII MEI ŞI AU AJUNS NIŞTE DERBEDEI ŞI RECIDIVIŞTI ???”
În încheiere, vă invit cu drag să vizionaţi un supervideoclip al trupei Casting Crowns ! Fiţi binecuvântaţi !

AI DA ŞI TU TIMPUL ÎNAPOI ?!?

IISUS DIN NAZARET – FILM PENTRU COPII

TOMISTHECAT — Sat, 14 Nov 2009 13:30:28 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/11/14/iisus-din-nazaret-film-pentru-copii/

La ora actuală, România este o ţară care se află în plin proces de manelizare şi de ferentarizare. Ţara noastră are nevoie de CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU mai mult ca niciodată, pentru că societatea românească se prăbuşeşte din ce în ce mai mult. Lipsa de bun simţ şi imoralitatea se află la loc de cinste şi chiar sunt ridicate la rang de virtute. N-a mai rămas decât un singur pas până la legalizarea păcatului. Tocmai de aceea, am fost foarte fericit să găsesc pe Internet acest film pentru copii şi să-l preiau pe site-ul meu.
Copiii noştri trebuie să fie educaţi în mod corespunzător, altfel vom avea surprize foarte mari şi neplăcute cu ei, atunci când ei vor păşi în viaţă, într-o lume plină de întinăciune şi păcat. Tocmai de aceea, vă implor să nu staţi cu mâinile încrucişate şi să faceţi tot ce puteţi pentru copiii voştri, dar mai ales să mijlociţi în rugăciune pentru ei, înaintea lui Dumnezeu care POATE să toarne Duhul Sfânt peste ei. Dumnezeu POATE să transforme inimile copiiilor noştri ! Dumnezeu POATE să-i ajute pe copiii noştri să trăiască o viaţă curată !
Dar acest lucru DEPINDE ŞI DE NOI pentru că avem un rol foarte important pe care nu trebuie să-l neglijăm !
Invită-l pe copilul tău să vizioneze acest film deosebit şi roagă-l să se apropie de Dumnezeu prin intermediul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos ! Imploră-L pe Dumnezeu să intervină cu toată puterea Sa şi să reverse harul Său nemărginit peste copilul tău !
Mulţumim lui Dumnezeu pentru acest film şi acum să nu mai stăm pe gânduri, să închidem telefonul mobil şi televizorul şi să vizionăm on-line filmul, dând un simplu click pe linkul de mai jos:

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/11/14/iisus-din-nazaret-film-pentru-copii/

Dumnezeu să ne dea înţelepciune ca să ştim cum să ne creştem şi educăm copiii !
Fiţi binecuvântaţi, dragi prieteni !

NU UITAŢI CĂ RESTUL FILMULUI POATE FI VIZIONAT ON-LINE PE LINKUL DE MAI SUS !

RAMONA CIOBANU PE URMELE LUI JIM ELLIOT

TOMISTHECAT — Sun, 01 Nov 2009 17:00:30 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/10/06/ramona-ciobanu-pe-urmele-lui-jim-elliot/

Câţi dintre noi cunoaştem viaţa lui JIM ELLIOT ?!? Câţi dintre noi am auzit despre felul în care şi-a sfârşit lucrarea de misiune şi despre moartea lui ? Ai auzit vreodată de pasiunea lui de a duce Evanghelia indienilor Auca prin orice mijloace, cu orice preţ ?!?

“NU ESTE NEBUN CEL CE DĂ CEEA CE NU POATE PĂSTRA PENTRU CA SĂ CÂŞTIGE CEEA CE NU SE POATE PIERDE !”

(JIM ELLIOT)

Acestea sunt cuvintele care au inspirat-o pe tânăra RAMONA CIOBANU să îşi dedice viaţa unei pasiuni fără leac :
«misiunea transculturală».

Ne-am cunoscut de curând, graţie corespondenţei electronice şi a unei singure întâlniri de post şi rugăciune organizate de PRO MISSION

Pentru Ramona, misiunea şi misionarii erau dintr-o lume mistică, una din cărţi, o «poveste» cu eroi şi balauri, cu sfinţi şi diavoli din lumi bine definite, cu uriaşi înaripaţi, cu vise ireale…

Am avut privilegiul să o întâlnesc pe Ramona, imediat după întoarcerea ei din Africa.
Ooo !!! Ştiu că au circulat tot felul de mesaje de genul “rugaţi-vă pentru Ramona că este pe moarte…” dar nicidecum nu merită să amintesc despre asta, ci, dintr-un alt unghi, vreau să vă comunic un alt adevăr, mai puţin cunoscut: Ramona s-a vindecat de ceea ce misiunea nu este şi de ceea ce misionarii nu sunt.

Iată căteva lecţii descoperite acolo:

1. Şi misionarii sunt oameni.

2. Singura echipă perfectă: eu şi Domnul Iisus.

3. Sunt dependentă de El în cele mai mici lucruri.

4. Accept tot ceea ce vine de la El cu încredere şi fără teamă.”

Ramona a avut bunătatea să-mi răspundă la câteva întrebări. Vă pun la dispoziţie răspunsurile ei. Merită să le cunoaştem.

INTERVIU CU RAMONA CIOBANU – MISIONARĂ ÎN MOZAMBIC – AFRICA

RAMONA, CE POŢI SĂ NE SPUI DESPRE FAMILIA TA ?

Tot ceea ce pot să spun despre familia mea e că bunica şi tatăl meu sunt o mare binecuvântare pentru mine. Bunica mea a avut un impact deosebit în “călătoria” mea. Ea a fost cea care mi-a vorbit despre dragostea Domnului nostru Iisus Hristos şi astăzi sunt o persoană fericită şi binecuvântată pentru că Domnul Iisus e de partea mea.

MAI ŞTII CUM ŞI CÂND A ÎNCEPUT VISUL TĂU CU AFRICA ?

Înainte ca Iisus să se înalţe la cer, El ne-a spus: ”Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură” (Marcu 16:18 – Marea Însărcinare). Am început să mă rog în mod special pentru acest lucru ca să înţeleg care este rolul meu în lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Ca răspuns al rugăciunilor mele, Domnul Iisus mi-a vorbit despre Africa şi mi-a atins inima în ceea ce priveşte această ţară, Mozambic, astfel încât, din acel moment, am început să iubesc acest popor şi am ştiut că într-o zi voi merge acolo. De asemenea, un impact deosebit în ceea ce priveşte misiunea în viaţa mea, a avut biografia lui Jim Elliot. El este un real exemplu de dedicare pentru Domnul Iisus Hristos.

AI AJUNS ÎN MOZAMBIC DUPĂ O VREME DE VIS, DE AŞTEPTARE ŞI PREGĂTIRE !
CUM AI SLUJIT ACOLO ? EXISTĂ VREO ÎNTÂMPLARE CARE TE-A MARCAT ?!?

Dumnezeu mi-a dat oportunitatea de a merge în Africa, Mozambic în anul 2007, timp de 2 luni. Acolo am petrecut un timp binecuvântat în care am văzut mâna Domnului Iisus la lucru.
Am lucrat cu copii, cu tineri şi în evanghelizare personală din colibă în colibă.
O întâmplare care m-a impresionat, a fost atunci când mă aflam într-o colibă cu alţi doi colegi misionari. Acolo locuia o femeie care avusese zece copii. Din zece, a mai rămas doar cu un singur copil de câteva luni, ceilalţi au murit pe rând. Chiar şi soţul ei murise de curând.
I-am spus femeii cine este Iisus, i-am vorbit despre dragostea Lui şi cât de specială şi preţioasă este ea în ochii Domnului Iisus. Duhul Sfânt a atins inima frântă a acestei mame şi ea l-a primit pe Domnul Iisus în viaţa ei. Singurul copil care îi rămăsese, avea la mâini şi la gât, nişte aţe legate de vraciul satului pentru “a-l proteja pe copil”. Vraciul i-a spus acestei femei sărmane că “dacă acele aţe vor fi luate, copilul nu va mai fi protejat şi va muri”. Dar noi i-am spus că acum, şi copilul este ocrotit de Iisus şi că poate să dea aţele jos. La început ea a tot ezitat, dar, i-am spus că ÎN NUMELE DOMNULUI IISUS, copilul nu va muri ! Până la urmă a acceptat să le tăiem după care le-am şi ars. Spre mirarea femeii, copilul nu a murit ! Atât această mamă, cât şi copilul ei, sunt protejaţi acum de Regele Regilor. Pentru mine, cea mai mare minune este să văd cum un om vine la Iisus şi se predă total Lui ! E cea mai mare minune ! E cea mai mare împlinire şi bucurie să Îl cunoşti pe Dumnezeu !

MULŢI ŞTIU CĂ TU TE-AI ÎMBOLNĂVIT ÎN AFRICA. ESTE ADEVĂRAT ?!?

Unii doctori spun că acolo m-am îmbolnăvit, alţii spun că nu acolo. În Africa, în ultimile trei săptămâni, am început să mă simt foarte rău. Îmi era din ce în ce mai rău. Domnul Iisus a fost cu mine şi acum când privesc în urmă, îmi dau seama că sunt o minune, Domnul Iisus a stat mereu langă mine şi mi-a dat viaţa ! Am ajuns acasă în România, am mers la medic, am început investigaţiile… a durat o lună şi jumătate până au reuşit să-mi pună un diagnostic.
O săptămână am stat la Timişoara, la spital, la chirurgie, după care am mers la Bucureşti unde am stat două săptămâni internată la diverse spitale. La Bucureşti, mi-au făcut analizele şi mi-au pus diagnosticul: tumoră canceroasă. Am început tratamentul cu citostatice în Arad. Tot ceea ce ştiu e că Dumnezeu deţine controlul ! Şi mai ştiu că “ prin rănile Domnului Iisus sunt tămăduită”. Iisus nu ne-a promis că ne aşterne un “pod” peste “apele adânci” sau” văile întunecate”, dar ne-a promis că El va fi mereu lângă noi ! Şi slavă Lui, El s-a ţinut mereu de promisiune. Vedeţi, de multe ori e nevoie să trcem prin ape adânci şi văi întunecate pentru a putea învăţa să umblăm prin credinţă. Acolo, în “valea umbrei morţii”, Iisus e mereu lângă noi. Noi trebuie doar să nu uităm că suntem mereu învingători cu Iisus !

CARE SUNT CÂTEVA LECŢII ÎNVĂŢATE ÎN MISIUNE ?

Pe parcursul slujirii mele în Africa nu a fost tot timpul “roz”, ci au fost şi momente grele, dar Dumnezeu m-a învăţat dependenţa de El, identitatea mea în El, că misionarii sunt şi ei oameni şi că dincolo de orice om, este Dumnezeu. Am învăţat că Domnul Iisus mereu îţi dă putere să treci peste cele mai grele obstacole peste care nu credeai vreodată că vei putea trece.

CINE ŢI-A FOST APROAPE ÎN PERIOADA DE MISIUNE ŞI DUPĂ ÎNTOARCEREA ÎN ŢARĂ ?

Alături de mine au fost şi sunt foarte mulţi oameni. Nu am cuvinte să Îi mulţumesc Domnului Iisus pentru familia mare şi preţioasă pe care El mi-a dăruit-o. Rugăciunile lor m-au purtat pe înalte culmi spirituale mult deasupra durerii. Un prieten de al meu, aflând despre starea mea de sănătate (el era pe atunci în SUA), a trimis e-mail-uri nu numai în ţară, ci peste tot, aşa că, oameni din întreaga lume au simţit împreună cu mine şi s-au rugat pentru mine.

AI PLANURI DE VIITOR ?

Viitorul meu este în mâna lui Isus. Tot ceea ce îmi doresc în viitor este să fiu în planul şi în voia lui Dumnezeu, El să mă folosească pentru lărgirea Împărăţiei şi să mă ajute să fiu ceea ce El vrea să fiu. Ştiu că atunci când încredinţezi lui Isus visul tău şi te rogi pentru acel vis, Isus cu siguranţă îl completează cu ceea ce tu nici nu ai putut visa vreodată; cu voia împlinită. El ne dă întotdeauna mult mai mult decât cerem sau gândim.Oamenii sunt metoda lui Dumnezeu prin care vrea să câştige lumea pentru El. Metoda exemplului personal, folosită de Iisus, a fost mai mult decât o predică continuă, ea a fost o lecţie ilustrată practic – iată secretul influenţei Lui în a-i câştiga pe oameni pentru Împărăţie. El n-a cerut nimic, nimănui, să facă sau să fie ceva, fără ca Însăşi viaţa Lui să fii fost, în prealabil, un exemplu în acest sens, dovedind astfel că lucrul cerut este realizabil.

CE LE UREZI CELOR CARE SUNT ÎN MISIUNE SAU CELOR CARE SE PREGĂTESC SĂ DEVINĂ MISIONARI TRANSCULTURALI ?

Doar dorinţa profundă de a fi folosiţi de Dumnezeu. Ea face pe cineva să nu ţină cont de dificultăţi şi să se implice în lucrare. Există un preţ, dar, să nu uităm că pe Iisus l-a costat totul. Fie ca strigătul celor pierduţi să ne atingă inima aşa cum este atinsă inima lui Iisus !

MULŢUMIM, RAMONA !
FIE CA EXEMPLUL TĂU SĂ FIE CA UN LEAC PENTRU INIMILE NOASTRE !

FUNDAŢIA PRO MISSION BIHOR :
http://www.scribd.com/doc/13182000/Pro-Mission-Newsletter-Andaman
Oradea, Str. Meiului nr. 4, cod 410583
E-mail : fundatiapromission@yahoo.com Tel: 0742 032 205 şi 0722 176 843

REALIZATOR INTERVIU : LIDIA MURARU – MISIONARĂ INDIA

SURSA PRELUĂRII ACESTUI MATERIAL : RONIPRESS
http://ronipress.wordpress.com/2009/02/28/boala-care-vindeca/

CITEŞTE DESPRE CEI CINCI TINERI CREDINCIOŞI CARE AU INTRAT ÎN ISTORIE !
http://tomisthecat.wordpress.com/2009/10/04/cinci-oameni-credinciosi-care-au-intrat-in-istorie-operatiunea-auca/

CRISTELNIŢA MORŢII ŞI TRAGEDIA CARE PUTEA FI EVITATĂ

TOMISTHECAT — Thu, 29 Oct 2009 00:30:17 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/10/29/incredibil%E2%80%A6-cristelnita-mortii-si-tragedia-care-putea-fi-evitata/

Nu obişnuiesc să mă uit la ştiri de genul : “Ionescu i-a bătut un cui în cap lui Popescu” sau „Măcelărită cu toporul” sau „Tăiat în două cu ferăstrăul”, etc.
Sunt sigur că ştirea pe care o veţi vedea mai jos, nu se poate încadra în categoria celor mai sus menţionate. Cu toate acestea, este imposibil să nu reacţionez, deşi nu mi-a fost uşor când am luat decizia să abordez acest subiect delicat al botezului.
Aproape fiecare dintre voi aţi auzit zilele trecute despre moartea unui bebeluş la scurt timp după ce a fost botezat în Biserica Ortodoxă din satul Haşag judeţul Sibiu.
Am putea spune că a fost un accident nefericit şi cu asta basta, am încheia subiectul imediat, dar oare este drept înaintea lui Dumnezeu să lăsăm lucrurile nelămurite ?!?

DACĂ ACEI OAMENI AR FI APLICAT CUVÂNTUL SFÂNT AL LUI DUMNEZEU, SE MAI PUTEA PRODUCE ACEASTĂ TRAGEDIE ?!?

Oare este drept ca această tragedie să treacă pe lângă noi fără să învăţăm nimic din ceea ce s-a întâmplat ?!?
Oare nu este mai bine să ne amintim care este valoarea şi semnificaţia actului botezului creştin ?!?
Poporul român trebuie să înţeleagă că a fi creştin înseamnă A TE CONFORMA LITEREI ŞI SPIRITULUI SFINTEI EVANGHELII !
A fi creştin înseamnă A CUNOAŞTE ADEVĂRUL CUVÂNTULUI SFÂNT AL LUI DUMNEZEU !
Niciodată nu mă va interesa “adevărul” emanat de o biserică sau de alta care NU înţeleg faptul că trebuie să respectăm cu sfinţenie Cuvântul Domnului !
Păi, oameni buni, dacă Biblia (Noul Testament) spune CLAR (NEGRU PE ALB ) că primii creştini se botezau numai atunci când ÎNŢELEGEAU şi când PRIMEAU mesajul Sfintei Evanghelii, CUM S-A AJUNS LA ACEASTĂ INVENŢIE NĂSTRUŞNICĂ ŞI NEBIBLICĂ NUMITĂ „BOTEZUL PRUNCILOR” ?!? Cine a avut această idee aberantă să desfiinţeze botezul oamenilor în toată firea şi „s-o rezolve mai rapid şi mai practic”, aplicând soluţia antibiblică a botezului copiilor mici ??? Cine şi-a permis să calce în picioare litera şi spiritul Sfintei Evanghelii a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos ??? Cumva adevăraţii slujitori ai Domnului ?!? REFUZ SĂ CRED AŞA CEVA !
Un dreptcredincios şi dreptslujitor al lui Dumnezeu nu şi-ar permite niciodată să calce în picioare Evanghelia – Cuvântul lui Dumnezeu ! Numai slujitorii diavolului au putut fi în stare ca de-a lungul a 2000 de ani să distorsioneze şi să stâlcească în asemenea hal, valoarea şi semnificaţia botezului creştin noutestamentar.

http://tomisthecat.files.wordpress.com/2009/10/domnul-nostru-iisus-hristos-dupa-ce-a-iesit-din-apa-botezului.jpg

ÎN BIBLIA ORTODOXĂ NU EXISTĂ NICI MĂCAR UN SINGUR EXEMPLU DE BEBELUŞ BOTEZAT ! NICI MĂCAR UNUL !!!
AVEŢI VREO EXPLICAŢIE ?

În schimb, în Biblie vedem o grămadă de exemple care demonstrează că atunci când oamenii veneau la credinţă, EI SE BOTEZAU LA O VÂRSTĂ CÂND ERAU CAPABILI SĂ ÎNŢELEAGĂ ŞI SĂ PRIMEASCĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU !

De exemplu, în Biblia Ortodoxă, vedem scris negru pe alb că atunci când Sfântul Apostol Petru vesteşte Cuvântul lui Dumnezeu, poporului, oamenii au avut următoarea reacţie (Faptele Sfinţilor Apostoli cap.2 versetul 37) :

“Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi către ceilalţi apostoli: BĂRBAŢI FRAŢI, CE SĂ FACEM ?!? ”

Sau în Biblia traducerea Cornilescu :

„După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: “ FRAŢILOR, CE SĂ FACEM ?!? “

Răspunsul Sfântului Apostol Petru a fost FOARTE CLAR şi FĂRĂ POSIBILITATEA DE A FI INTERPRETAT !!! (F.Ap.2:38)

« Iar Petru a zis către ei: POCĂIŢI-VĂ ŞI SĂ SE BOTEZE FIECARE DINTRE VOI ÎN NUMELE LUI IISUS HRISTOS spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt. » (Biblia traducerea Ortodoxă)

“POCĂIŢI-VĂ le-a zis Petru, “ ŞI FIECARE DINTRE VOI SĂ FIE BOTEZAT ÎN NUMELE LUI IISUS HRISTOS, SPRE IERTAREA PĂCATELOR VOASTRE apoi veţi primi darul Sfântului Duh.” (Biblia traducerea Cornilescu)

Iar puţin mai jos la versetul 41 AVEM IMAGINEA FOARTE CLARĂ A CEEA CE A ÎNSEMNAT BOTEZUL PRIMILOR CREŞTINI CARE RESPECTAU CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (F.Ap. 2:41) :

« Deci cei ce au primit cuvântul lui, s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. » (Biblia traducerea Ortodoxă)

« Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. » (Biblia traducerea Cornilescu)

După ce aţi citit cu atenţie versetele de mare importanţă de mai sus, se naşte în mod inevitabil următoarea întrebare LOGICĂ:

CE FEL DE OAMENI ERAU BOTEZAŢI LA ÎNCEPUTURILE BISERICII CREŞTINE ?!?

Răspuns pe baza a ceea ce am citit mai sus în Sfânta Scriptură :

NUMAI CEI CE AU PRIMIT CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ÎN INIMILE LOR !

Din răspunsul de mai sus, se naşte o a doua întrebare fundamentală:

POATE UN PRUNC SAU UN BEBELUŞ SĂ PRIMEASCĂ PROPOVĂDUIREA CUVÂNTULUI SFÂNT ?!? ARE BEBELUŞUL ACELA UN DISCERNĂMÂNT ŞI O CAPACITATE INTELECTUALĂ DE A DISCERNE BINELE DE RĂU ŞI DE A LUA O DECIZIE PENTRU EL ÎNSUŞI ???

Răspuns pe baza a ceea ce am citit mai sus în Sfânta Scriptură :

NU ! NU ! NU ! DE TREI ORI NU ! UN BEBELUŞ NU ARE CUM SĂ PRIMEASCĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ÎN INIMA LUI !
UN BEBELUŞ NU ARE CONŞTIENŢĂ DE SINE ŞI NU POATE LUA DECIZII PENTRU EL ÎNSUŞI ! UN BEBELUŞ NU POATE DECIDE DIN CE BISERICĂ SAU RELIGIE SĂ FACĂ PARTE ŞI NU POATE DECIDE NICI MĂCAR SĂ FIE ATEU, CI ALŢII DECID ÎN LOCUL LUI, CEEA CE ESTE ANTIBIBLIC !
UN BEBELUŞ NU SE POATE LEPĂDA DE SATANA, CI ALŢII “SE LEAPĂDĂ DE SATANA » PENTRU EL ŞI ÎN LOCUL LUI » ASPECT CARE SFIDEAZĂ LITERA ŞI SPIRITUL SFINTEI EVANGHELII !!!

Vreau să vă spun că tot ceea ce aţi citit până acum păleşte în faţa următorului exemplu din Biblie care ne arată negru pe alb CUM SE BOTEZAU CREŞTINII PRIMULUI SECOL, ADICĂ LA ÎNCEPUTURILE BISERICII CREŞTINE ???

Vă invit cu drag să vă convingeţi cu ochii voştri şi să deschideţi frumuşel Biblia Ortodoxă şi eventual cealaltă traducere, respectiv Biblia Cornilescu !
Deschideţi Sfânta Scriptură la Faptele Apostolilor capitolul 8 şi citiţi tot pasajul de la versetul 26 la versetul 40 :

«26. Şi un înger al Domnului a grăit către Filip, zicând: Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie. 27. Ridicându-se, a mers. Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, regina Etiopiei, care era peste toată vistieria ei şi care venise la Ierusalim ca să se închine, 28. Se întorcea acasă; şi şezând în carul său, citea pe proorocul Isaia. 29. Iar Duhul i-a zis lui Filip: Apropie-te şi te alipeşte de carul acesta. 30. Şi alergând Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia, şi i-a zis: Înţelegi, oare, ce citeşti? 31. Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el. 32. Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: “Ca un miel care se aduce spre junghiere şi ca o oaie fără de glas înaintea celui ce-o tunde, aşa nu şi-a deschis gura sa. 33. Întru smerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine-l va spune? Că se ridică de pe pământ viaţa Lui”. 34. Iar famenul, răspunzând, a zis lui Filip: Rogu-te, despre cine zice proorocul acesta, despre sine ori despre altcineva? 35. Iar Filip, deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus. 36. Şi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat? 37. Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Şi el, răspunzând, a zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. 38. Şi a poruncit să stea carul; şi
s-au coborât amândoi în apă, şi Filip şi famenul, şi l-a botezat. 39. Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. Şi el s-a dus în calea sa, bucurându-se. 40. Iar Filip s-a aflat în Azot şi, mergând, binevestea prin toate cetăţile, până ce a sosit în Cezareea»

Sau în Biblia traducerea Cornilescu :

“26. Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: “Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu.”
27. Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine
28. se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia.
29. Duhul a zis lui Filip: “Du-te şi ajunge carul acesta!”
30. Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia.
El i-a zis: “Înţelegi tu ce citeşti ?!?”
31. Famenul a răspuns: “Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva ???” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el.
32. Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: “El a fost dus ca o oaie la tăiere; şi, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura;
33. în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.”
34. Famenul a zis lui Filip: “Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”
35. Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Iisus.
36. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: “Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat ?!?”
37. Filip a zis: “Dacă crezi din toată inima, se poate” Famenul a răspuns: “Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”
38. A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.
39. Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie,
40. Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea.
Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.”

După ce aţi citit cu atenţie versetele de mai sus (ambele traduceri Ortodoxă şi Cornilescu), se naşte în mod inevitabil următoarea întrebare LOGICĂ:

CE NE ÎNVAŢĂ SFÂNTA SCRIPTURĂ ?!?
CĂ ESTE PERMIS BOTEZUL BEBELUŞILOR ?!?
NE VORBEŞTE CUMVA BIBLIA DESPRE VREUN BEBELUŞ ??? NU CUMVA BIBLIA NE VORBEŞTE DESPRE UN OM ÎN TOATĂ FIREA CARE S-A ÎNTORS LA DUMNEZEU ŞI S-A BOTEZAT ÎN APĂ ?

Răspuns pe baza a ceea ce am citit mai sus în Sfânta Scriptură :

ESTE FOARTE LIMPEDE ŞI FOARTE CLAR PENTRU ORICINE (MAI PUŢIN PENTRU CEI CARE VOR SĂ RĂMÂNĂ MAI DEPARTE ÎN ÎNTUNERIC SPIRITUAL) CĂ BIBLIA NE ARATĂ UN ADEVĂR DE NECONTESTAT ŞI ANUME CĂ PORUNCA LUI DUMNEZEU ESTE CA SĂ FIE BOTEZAŢI NUMAI OAMENII ÎN TOATĂ FIREA PENTRU CĂ NUMAI EI POT LUA DECIZIA VIEŢII LOR, ADICĂ ACEEA DE A SE ÎNTOARCE LA DUMNEZEU PRIN POCĂINŢĂ SINCERĂ ŞI CREDINŢĂ DIN TOATĂ INIMA !

Versetele 27 şi 28 (Biblia Ortodoxă şi Biblia Cornilescu) :

«…Şi iată un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător […] care venise la Ierusalim ca să se închine, se întorcea acasă; şi şezând în carul său, citea pe proorocul Isaia”

«…iată că un etiopian, un famen [...] venit la Ierusalim ca să se închine, se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia »

NUMAI UN OM MATUR POATE CERE SĂ I SE EXPLICE MESAJUL CURAT AL SFINTEI EVANGHELII ! NUMAI UN OM MATUR POATE ASCULTA, POATE ÎNŢELEGE ŞI POATE PRIMI CU ADEVĂRAT CUVÂNTUL SFÂNT AL LUI DUMNEZEU !

Versetele 30 şi 31 (Biblia Ortodoxă şi Biblia Cornilescu) :

« Înţelegi, oare, ce citeşti? Iar el a zis: Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Şi a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el.”

“…Înţelegi tu ce citeşti ?!?” Famenul a răspuns: “Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva ???” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el. »

Versetul 35 (Biblia Ortodoxă şi Biblia Cornilescu) :

« Iar Filip, deschizând gura sa şi începând de la scriptura aceasta, i-a binevestit pe Iisus. »

« Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta şi
i-a propovăduit pe Iisus »

NUMAI UN OM ÎN TOATĂ FIREA POATE SĂ ÎNTREBE CE CONDIŢIE TREBUIE SĂ ÎNDEPLINEASCĂ PENTRU A PUTEA FI BOTEZAT ?!? NUMAI UN ADULT POATE PUNE ÎNTREBAREA “CE TREBUIE SĂ FAC CA SĂ POT FI BOTEZAT ?!?”

Versetul 36 (Biblia Ortodoxă şi Biblia Cornilescu) :

Şi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat?

“Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: “Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat ?!?”

NUMAI UN OM CARE A FOST CONVINS PRIN PUTEREA DUHULUI SFÂNT, ARE DORINŢA SINCERĂ SĂ CEARĂ SĂ FIE BOTEZAT

Versetul 36 (Biblia Ortodoxă şi Biblia Cornilescu) :

« Şi, pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat?”

„Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: “Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat ?!?”

NUMAI UN OM ÎN TOATĂ FIREA POATE SĂ AIBĂ BUCURIA MÂNTUIRII ŞI A ÎNTOARCERII REALE LA DUMNEZEU !

Versetul 39 (Biblia Ortodoxă şi Biblia Cornilescu) :

“Şi el s-a dus în calea sa, bucurându-se »

„…famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie »

Oamenii refuză să asculte de Dumnezeu şi să se boteze la maturitate din următoarele motive care n-au nici o legătură cu credinţa :

- «Aşa au apucat” sau “aşa e legea lor” (nu dau două parale pe ce spune Biblia)
- Pentru că “dacă toată lumea face aşa… eu de ce să fac altfel ?!? » (spirit de turmă)
- Este mult mai simplu şi mai comod să botezi un copil mic decât să botezi un om în toată firea (de ce să ne mai “complicăm” să ne botezăm la maturitate, nu-i aşa ?!? )
- Botezul reprezintă un act de profundă smerenie şi de umilinţă care este greu suportat de către omul mândru şi înfumurat, cu „poziţie socială înaltă”. NU UITAŢI că şi famenul etiopian avea o poziţie socială mai mult decât înaltă, respectiv era vistiernicul Împărătesei Etiopei, adică un mare dregător (Ministru de Finanţe). Această funcţie înaltă nu l-a împiedicat DELOC să se întoarcă cu adevărat la Dumnezeu şi apoi să-şi mărturisească public (în apa botezului) credinţa lui sinceră în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos !
Chiar şi oamenii simpli au mândria lor şi nu vor “să se facă de râs» atunci când vecinii, colegii sau prietenii vor auzi despre ei că au împlinit Cuvântul lui Dumnezeu şi s-au botezat !
- Omul matur îşi dă seama şi conştientizează înaintea lui Dumnezeu că actul botezului nu este un lucru cu care ne putem juca şi tocmai de aceea are tendinţa să nu vrea să se boteze pentru că ştie că trebuie să renunţe definitiv la stilul de viaţă de până atunci, la cârciumă, la curvie, la înjurătură, etc.
Din această cauză, omul rămâne DEPARTE de Dumnezeu şi se înşală amarnic cu gândul că „este suficient” să fii botezat când eşti bebeluş !
- Oamenii nu înţeleg că NICI UNUL DINTRE BOTEZURI (nici cel efectuat la bebeluşi, nici cel efectuat la maturitate) NU TE FACE CREŞTIN şi NU TE CREŞTINEAZĂ !!!
- BOTEZUL NU TE SCHIMBĂ ! BOTEZUL ESTE EXPRESIA UNEI SCHIMBĂRI PROFUNDE CARE DEJA A SURVENIT ÎN INIMA ŞI ÎN VIAŢA TA !
Botezul marchează faptul că deja s-a produs în adâncul fiinţei tale, O COTITURĂ CU 180 DE GRADE o schimbare radicală, o transformare a minţii şi a inimii după voia cea sfântă a lui Dumnezeu !

Dragi prieteni, sper că am putut să vă fiu de folos cu aceste detalii legate de valoarea şi semnificaţia tainei botezului creştin noutestamentar.
Dumnezeu să ne ajute pe fiecare dintre noi să fim înţelepţi şi să luăm decizia cea mai bună până nu e prea târziu !
Deschide ochii, omule şi uită-te cât de clar şi de limpede este Cuvântul lui Dumnezeu !
Primeşte în inima ta, mesajul simplu şi curat al Sfintei Evanghelii !

http://tomisthecat.files.wordpress.com/2009/10/marturia-unui-cuget-curat-inaintea-lui-dumnezeu2.jpg

NU UITA NICIODATĂ VERSETELE URMĂTOARE DIN SFÂNTA SCRIPTURĂ :

MARCU 16:15-16
"Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui;
iar cel ce nu va crede se va osândi" (Biblia Ortodoxă)

"Apoi le-a zis: "Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit." (Biblia Cornilescu)

FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI 2:37-38
"Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem ?!?"
Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt." (Biblia Ortodoxă)

"După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: "Fraţilor, ce să facem?"
"Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, "şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh." (Biblia Cornilescu)

FAPTELE SFINŢILOR APOSTOLI 8:36-38 (Biblia Ortodoxă şi Biblia Cornilescu)
"Şi pe când mergeau pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat ?
Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Şi el, răspunzând, a zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
Şi a poruncit să stea carul; şi s-au coborât amândoi în apă, şi Filip şi famenul, şi l-a botezat."

"Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: “Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat ?!?”
Filip a zis: “Dacă crezi din toată inima, se poate”. Famenul a răspuns: “Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”.
A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, şi Filip l-a botezat pe famen."

1 PETRU 3:21 (Biblia Ortodoxă şi Biblia Cornilescu)

"Iar această mântuire prin apă, închipuia botezul, care vă mântuieşte astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului,
ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos."

"Icoana aceasta închipuitoare, vă mântuieşte acum pe voi şi anume botezul, care nu este o curăţare de întinăciunile trupeşti,
ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu, prin învierea lui Isus Hristos"

MATEI 28:19-20 (Biblia Ortodoxă şi Biblia Cornilescu)
Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.

"Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin"

http://ro.netlog.com/go/out/url=-aHR0cDovL3RvbW...

PE LINKUL DE MAI JOS, AI EXPLICAŢIA BOTEZULUI PE ÎNŢELESUL COPIILOR :
http://www.oci.ro/LBPC/Lectia_7.pdf

CINCI TINERI CREDINCIOŞI CARE AU INTRAT ÎN ISTORIE

TOMISTHECAT — Sun, 04 Oct 2009 23:09:32 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/10/04/cinci-oameni-credinciosi-care-au-intrat-in-istorie-operatiunea-auca/

În timpul lui Ceauşescu, ascultam Cuvântul lui Dumnezeu pe unde scurte, respectiv emisiunile în limba română ale unui post de radio HCJB care transmitea din Quito – Ecuador. Nu prea înţelegeam ce caută un post de radio de limbă română, tocmai acolo… în Ecuador…
Vă mărturisesc cu toată sinceritatea că am auzit despre multe întâmplări, care mai de care mai nefericite şi mai triste. De-a lungul veacurilor, au existat mulţi oameni care au suferit enorm şi care au fost omorâţi fără milă şi fără nici un motiv. Vedem în istorie, că în cele mai multe cazuri, aceşti oameni erau complet lipsiţi de apărare, adică nu aveau nici un fel de armă la ei, fiind o ţintă sigură pentru cei obişnuiţi să ucidă.
Atunci când un om atacat nu este înarmat, nu te poţi mira că este ucis în câteva clipe… Dar atunci când un om are un pistol la el, aţi putea să credeţi că nu va face uz de armă pentru a-şi salva viaţa ?!? Nu-i aşa că aţi spune că numai un inconştient sau un sinucigaş lipsit de minte, ar renunţa să-şi folosească arma, atunci când este atacat şi viaţa lui este în pericol ???
Puţini ştiu, însă, că în ziua de 8 IANUARIE 1956 , cinci oameni şi-au dat viaţa pentru Hristos, deşi ar fi putut să riposteze şi să uzeze de o armă de foc pe care o aveau la ei (un pistol). Este vorba de cinci tineri care au pornit spre jungla Ecuadorului, fiind avântaţi de flacăra credinţei. Deşi în acea zonă, exista un trib izolat, numit Huaorani care era vestit pentru violenţa sa, aceşti bravi tineri au slujit lui Dumnezeu în acea zonă periculoasă şi începând din septembrie 1955 au aruncat din avion, daruri pentru indienii Huaorani, încercând să se apropie de ei pentru a le dărui Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu. Ei au pus mai presus decât viaţa lor, misiunea pe care o aveau, aceea de a duce indienilor, mesajul simplu şi curat al Sfintei Evanghelii.
În continuare, veţi vedea cu ochii voştri ceea ce s-a întâmplat în acele zile cutremurătoare care au rămas în istorie… Cinci tineri credincioşi care NU AU RĂSPUNS CU ACEEAŞI MONEDĂ şi care au acceptat ca mai bine să moară, decât să încalce porunca lui Dumnezeu care spune : SĂ NU UCIZI !
M-am întrebat cutremurat şi vă întreb şi pe voi : CUM AŞ FI REACŢIONAT EU şi CUM AI FI REACŢIONAT TU în acele clipe groaznice ?!? Ai fi pus mâna pe pistol şi ai fi ucis imediat măcar 5 indieni ?!? (parcă atâtea gloanţe încap într-un pistol) Tare mi-e teamă că i-ai fi omorât degeaba, că oricum erau vreo zece ! Poate te gândeşti că ar fi fost nevoie de o armă automată, nu-i aşa ?!? Aşa meritau ticăloşii aceia, corect ???
Vă rog să vizionaţi cu atenţie o secvenţă cutremurătoare din filmul END OF THE SPEAR (2005) şi să observaţi un detaliu foarte important. Când unul dintre tinerii credincioşi era atacat, el a tras cu pistolul în sus (ca un fel de foc de avertisment) deşi era clar că SINGURA OPŢIUNE LOGICĂ ar fi fost să se apere şi să-şi descarce urgent arma în indienii care-i puneau în pericol viaţa ! OARE CE-AŞ FI FĂCUT EU ?!? OARE CE-AI FI FĂCUT TU ?!? Ai fi tras în sus ??? Ai fi fost un tip raţional şi logic, cu preţul încălcării poruncii lui Dumnezeu de a nu ucide ?!? Te rog să meditezi cu toată sinceritatea înaintea lui Dumnezeu !
Să ne cercetăm în umilinţă şi în smerenie şi să recunoaştem că noi abia suntem în stare să mărturisim despre credinţa noastră.
Ce greu e să-i spui două cuvinte, colegului tău de liceu, aşa-i ?!? Nu-i aşa că este greu, omule care zici că eşti creştin ?!? Ce greu este să-i explici Cuvântul Sfânt, unui coleg de serviciu sau unui vecin din bloc, am dreptate ?!? Ce greu este să dovedim prin felul nostru de vieţuire că suntem creştini, nu-i aşa ???
Prietene pentru care a murit Domnul Hristos, gândeşte-te că nu te trimite nimeni în junglele periculoase ale Ecuadorului ! Dar măcar, ocupă-te de « junglele periculoase » ale Bucureştiului, de cartierul în care locuieşti, de zona în care trăieşti !
Fii o lumină acolo unde eşti, la şcoală, la liceu, la facultate, la serviciu, în blocul tău, în familia ta, etc !
Am prieteni credincioşi care au coborât în canalele murdare, urât mirositoare… ca să poată astfel să le vestească Evanghelia, aurolacilor !
Alţi prieteni credincioşi se duc la puşcării şi stau de vorbă cu tot felul de ucigaşi, violatori, tâlhari… pentru că şi aceştia au nevoie de Hristos, nu numai noi ! Domnul Iisus Hristos nu a murit la Cruce numai pentru tine şi numai pentru mine… ci a murit şi pentru cei din închisori… şi viaţa lor poate fi transformată dacă primesc Cuvântul lui Dumnezeu !
În încheiere, se cuvine să pomenesc numele celor cinci tineri credincioşi americani care au preferat ca mai bine să moară, decât să ucidă !

BIOGRAFIE JIM ELLIOT (vezi linkul de sub această fotografie)

http://en.wikipedia.org/wiki/Jim_Elliot

BIOGRAFIE NATE SAINT (vezi linkul de sub această fotografie)

http://en.wikipedia.org/wiki/Nate_Saint

BIOGRAFIE ED MC CULLY (vezi linkul de sub această fotografie)

http://en.wikipedia.org/wiki/Ed_mccully

BIOGRAFIE PETER FLEMING (vezi linkul de sub această fotografie)

http://en.wikipedia.org/wiki/Peter_Fleming_%28missionary%29

BIOGRAFIE ROGER YOUDERIAN (vezi linkul de sub această fotografie)

http://en.wikipedia.org/wiki/Roger_Youderian

ATENŢIE ! ACESTE IMAGINI NU POT FI VĂZUTE DE CĂTRE PERSOANE SUB 18 ANI SAU DE CĂTRE CARDIACI !
FILMUL EXPRIMĂ FOARTE BINE REALITATEA CUTREMURĂTOARE ALE ACELOR MOMENTE DIN ZIUA DE 8 IANUARIE 1956 !

SOŢIILE CELOR CINCI EROI

RESTURILE AVIONULUI CARBONIZAT AL LUI NATE SAINT

JIM ELLIOT, MARILOU MC CULLY ŞI PETER FLEMING

JOCURILE PE CALCULATOR – DROGURILE MODERNE DE ASTĂZI

TOMISTHECAT — Tue, 29 Sep 2009 18:16:53 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/09/29/jocurile-pe-calculator-droguri-moderne-ale-zilelor-noastre/

A-ţi îndruma copilul să evite capcanele “vârstei dificile” nu este simplu deloc. Cum poţi să-l convingi să nu fumeze sau să nu se drogheze ?!? Cum poţi să-l convingi să nu bea până ce ajunge la comă alcoolică ?
Cum poţi să-l convingi să nu devină DEPENDENT de jocurile pe calculator ?

Unele dintre drogurile lumii moderne sunt veritabile vicii şi sunt cunoscute ca atare, de exemplu, tutunul.
Altele par absolut “nevinovate”, ca de exemplu consumul de dulciuri, dar ascund pericole mortale. Spunem că toate aceste lucruri sunt “droguri” pentru că provoacă dependenţă. Despre dependenţă se vorbea la început doar în mediul medical, cu referire strictă la alcool sau droguri.
Dacă îţi pasă cu adevărat, trebuie să ai şi tu (mai ales dacă ai copii) o preocupare deosebită pentru combaterea dependenţei, un fenomen grav care ia o amploare din ce în ce mai mare în societatea modernă în care trăim.

ALCOOLUL

Începând de mici, copiii “au voie” să bea câte un pahar la ocazii speciale (bere sau vin, nu băuturi tari). Important este ca prin propriul tău stil de viaţă, să oferi copiiilor tăi, modelul unei relaţii neabuzive cu alcoolul. Exemplul tău personal are un efect pozitiv, însă nu-i împiedică decât parţial pe copii să încerce. Ei vor să aibă propriile lor experienţe.

Un tânăr se orientează în mare măsură după cei de aceeaşi vârstă cu el. Dacă în cercul de prieteni se bea, e foarte probabil că şi el va dori să încerce această experienţă. Spre deosebire de fumat, în ceea ce priveşte alcoolul, e important ca tânărul să se deprindă cu un consum rezonabil. Abstinenţa este desigur ideală, însă, în majoritatea cazurilor, reprezintă un obiectiv nerealist.

Trebuie să ştii că alcoolul nu are ce căuta la o petrecere a adolescenţilor sub 16 ani. Discuţia cu propriul tău copil este deosebit de importantă.

FUMATUL

În general, o simplă interdicţie nu este suficientă. Trebui să-i explici copilului tău, DE CE nu eşti de acord cu fumatul.
De exemplu, te poţi referi la marele risc de a crea dependenţă pe care îl prezintă nicotina.
Este foarte important ca atunci când explici, să păstrezi tonul unei discuţii calme.

Poartă o discuţie deschisă, povesteşte-i copilului tău despre propriile tale experienţe în legătură cu fumatul: uşurinţa cu care ai privit prima ţigară şi apoi dificultatea de a renunţa la ea. Desigur, calea cea mai bună de a inspira încredere copiilor este să se lase ei înşişi de fumat, chiar dacă e greu.

JOCURILE PE CALCULATOR ŞI INTERNETUL

Victimele sunt cel mai adesea adolescenţii, în majoritate băieţi, care îşi distrug viaţa reală, fiindcă NU AU PUTEREA SĂ SE RIDICE DIN FAŢA CALCULATORULUI (sau a altor minuni de genul PLAYSTATION, X-BOX, etc). Pasiunea lor pentru jocurile online a devenit o dependenţă. Ei uită de şcoală şi de familie.
Şi puţini sunt oamenii care încearcă să-i ajute cu adevărat pe aceşti copii.

O mare parte din copiii de azi se joacă ORE ÎN ŞIR în faţa unui computer, prinşi în capcana unei lumi virtuale, populate de monştrii şi de violenţă. Jocul a fost dintotdeauna o modalitate de învăţare şi de cunoaştere a lumii. Atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, există foarte multe jocuri care dezvoltă inteligenţa, îndemânarea, rezistenţa fizică şi-i ajută oamenii să se apropie între ei, să se autodepăşească sau să se destindă.

În cazul jocurilor pe computer, lucrurile stau exact invers. Un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Indiana, SUA, pe adolescenţi cu vârste între 13 şi 17 ani, arată că petrecerea a 4-5 ore în faţa calculatorului cu jocuri video violente, stimulează excesiv regiunile creierului responsabile de producerea emoţiilor, reducând capacitatea de autocontrol, concentrare şi raţionament şi determinând creşterea agresivităţii. La acestea se adaugă problemele de memorie, de învăţare, de comunicare şi de relaţionare. Vorbim de o adevărată dependenţă, întrucât, atunci când li se cere să renunţe la jocurile în cauză, adolescenţii devin nervoşi, agitaţi sau chiar violenţi, neputând să se rupă de “drog”.

Sursa : FORMULA AS

Autor : GILDA FILDAN

“DRAGOSTEA VINE ÎNCET” UN FILM PENTRU SUFLETUL TĂU

TOMISTHECAT — Tue, 08 Sep 2009 17:40:56 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/09/08/dragostea-vine-incet-un-film-pe-care-nu-trebuie-sa-l-pierzi/

Bazat pe cărţile autoarei JANETTE OKE, filmul LOVE COMES SOFTLY (2003) este primul ce deschide seria unor filme superbe care descriu legătura dintre dragoste şi credinţă de-a lungul mai multor generaţii ale unei familii, acţiunea, petrecându-se în perioada anilor 1800. Personajele se confruntă cu moartea, cu acceptarea, cu iertarea, lupta pentru fericire fiind o constantă în viaţa lor.

PUTEŢI VIZIONA ON-LINE URMĂTOARELE 6 EPISOADE ALE FILMULUI DE MAI SUS, DÂND CLICK PE LINKUL DE MAI JOS, UNDE SUNTEŢI BINEVENIŢI PE BLOGUL LUI TOMISTHECAT :
http://tomisthecat.wordpress.com/2009/09/08/dragostea-vine-incet-un-film-pe-care-nu-trebuie-sa-l-pierzi/

Următorul film este LOVE’S ENDURING PROMISE (2004).
Este un film care m-a captivat prin modul simplu de a trăi şi credinţa care aduce pacea mult dorită în viaţa de familie.
http://www.youtube.com/watch?v=kDnazV9j5tA

LOVE’S LONG JOURNEY a apărut în 2005 şi continuă ideea unei familii clădită pe suport reciproc şi dragoste
http://www.youtube.com/watch?v=a4TJwSixtu4
.

În 2006 a urmat LOVE’S ABIDING JOY în care noi greutăţi trebuie înfruntate şi speranţa alături de credinţă găsesc din nou calea de a menţine familia unită.
http://www.youtube.com/watch?v=kWHe4nQ3yP4

LOVE’S UNENDING LEGACY apare în anul următor, prezentând calea către acceptare a noilor schimbări: moartea, destinul unei fete orfane, o a doua şansă spre fericire.
http://www.youtube.com/watch?v=hfl9m3oW3qM

Tot în 2007 apare şi LOVE’S UNFOLDING DREAM care prezintă curajul aceleiaşi fetiţe, acum deja mare, de a încerca să-şi împlinească visul de a deveni doctor, o meserie întâlnită doar printre bărbaţi. Dragostea este din nou prezentă, aducând echilibru.
http://www.youtube.com/watch?v=aLnS0y3D2TY

LOVE TAKES WING (2009) continuă seria filmelor şi discută prejudecata oamenilor faţă de capacitatea unei femei doctor.
http://www.youtube.com/watch?v=J-x1Biku-5Q

Cel de-al optulea film şi ultimul este LOVE FINDS A HOME, apărut în aprilie anul acesta. Ne este înfăţişată problema acceptării posibilităţii de a nu putea avea copii.
http://www.youtube.com/watch?v=dOmTGlgVnJo

AMINTIRI PE CARE NU AVEM CUM SĂ LE UITĂM

TOMISTHECAT — Sun, 30 Aug 2009 20:56:50 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/08/30/amintiri-pe-care-nu-le-putem-uita-amintiri-care-ne-au-marcat-existenta/

A fost odată ca niciodată… un sistem totalitar în care unii dintre noi am trăit şi care ne-a marcat existenţa.
Se spune că oamenii o duceau rău, dar ştiţi care este adevărul ?!? Nu este chiar aşa… NU TOŢI o duceau rău, ci “numai” o mare parte dintre noi. Pentru că întotdeauna au existat “băieţi deştepţi” care au dus-o bine, care au ştiut să se “orienteze” şi să se descurce… Au ştiut să plece capul… Ştiţi vorba aceea: “capul plecat… sabia nu-l taie”. Pentru ceilalţi, viaţa a fost dură şi nemiloasă.
De fapt, nu numai şmecherii au ştiut să se descurce, aşa cum veţi observa şi din materialele video de mai jos, care arată foarte clar, cât de inventivi sunt întotdeauna românii. Şi atunci, ca şi acum, în România, lumea a fost împărţită în două categorii distincte : “fraierii” şi “şmecherii”. Termenii “fraier” şi “şmecher” ar trebui să aibă o semnificaţie foarte clară, dar din păcate, românii noştri percep aceşti termeni în multe feluri, situaţie explicabilă prin tendinţa din ce în ce mai accentuată de relativizare şi amestecare a noţiunilor de Bine şi Rău.
Vă propun să urmăriţi o emisiune excepţională care a putut fi posibilă, graţie unor jurmalişti de mare valoare pe care-i cunoaşteţi cu toţii. Este vorba despre domnii Emil Hurezeanu şi Cristian Tudor Popescu care au avut ideea extraordinară ca la 20 de ani de la căderea sistemului totalitar comunist, să ne prezinte la Realitatea TV, un tablou foarte sugestiv al acelor vremuri pe care unii le regretă (culmea).
Vă asigur că după ce veţi vedea materialele video preluate de mine de pe You Tube, NU VEŢI MAI REGRETA NICIODATĂ ACEA PERIOADĂ DIN VIAŢA DUMNEAVOASTRĂ, ba dimpotrivă, veţi mulţumi din toată inima lui Dumnezeu că s-a terminat acel coşmar în care am trăit şi eu, deşi eram destul de tânăr. Materialele video pe care le-am postat aici, ne vor ajuta să ne împrospătăm memoria pentru că sunt convins că mulţi dintre noi am uitat… sau zicem că am uitat…
Cine doreşte să vadă toată emisiunea din data de 31 mai 2009, va avea plăcuta surpriză să o poată urmări on-line pe blogul meu Wordpress (vezi linkul de mai jos)
Hai să privim aceste imagini şi apoi să vedem dacă ne mai dorim să ne mai întoarcem vreodată de unde am plecat.
Vă doresc o vizionare plăcută ! Fiţi binecuvântaţi ! Fiţi binecuvântate !

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/08/30/amintiri-pe-care-nu-le-putem-uita-amintiri-care-ne-au-marcat-existenta/

DE CE TREBUIE SĂ MORI ŞI SĂ-I DISTRUGI ŞI PE ALŢII ?!?

TOMISTHECAT — Wed, 26 Aug 2009 20:38:15 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/08/21/de-ce-trebuie-neaparat-sa-mori-vorbind-la-telefonul-mobil-si-mai-ales-sa-distrugi-si-vietile-altora/

Acum câţiva ani, am trecut printr-o experienţă destul de neplăcută pe care nu pot să o uit. Un prieten m-a invitat să merg în provincie cu el,
să ducem nişte echipamente profesionale într-o localitate de la munte. Eu ştiam că el era un băiat foarte de treabă, dar habar n-aveam CUM conduce maşina ! Nu mai fusesem niciodată cu el, mai ales pe “locul mortului” unde am stat lângă el, (chiar în dreapta şoferului, în partea din faţă). Vă spun foarte sincer că îmi pare foarte rău că nu m-am interesat din timp despre stilul lui de a conduce o maşină şi mai ales de a nu respecta regulile de circulaţie. Vă mărturisesc că am luat o decizie fermă şi irevocabilă: nu mă voi mai urca în viaţa mea cu el într-o maşină, atunci când se află el la volan ! Nu glumesc deloc, ba chiar vorbesc foarte serios, pentru că nu am cum să uit depăşirile pe care le făcea pe serpentine, când deşi carosabilul şoselei era marcat pe mijloc cu o bandă albă continuă, neîntreruptă, acest tânăr care abia trecuse de 20 de ani, se angaja tot timpul în depăşiri, intra pe contrasens, fără să-i fie nici un pic de teamă că din sens opus ar putea apare din senin o altă maşină care ar fi putut să ne facă praf şi pulbere.
De fapt, s-a întâmplat de câteva ori să ne despartă câţiva centimetri de “trecerea în nefiinţă”. Chestia asta cu “trecerea în nefiinţă” mi se pare incorectă pentru că nu are absolut nici o legătură cu realitatea, ci mai degrabă cu vechiul sistem totalitar de dinainte de 1989 care nu vroia să recunoască faptul că va veni o zi când VOM TRECE CU TOŢII ÎN VEŞNICIE , nu în nefiinţă ! Chiar şi ateii care cred că vor trece ”în nefiinţă”, vor avea într-o zi surpriza extrem de neplăcută să constate că vine clipa când omul trece în veşnicie !
DA, putem să trecem într-o clipă în veşnicie, în numai câteva secunde, mai ales când nu ne pasă cum conducem maşina şi ne lăsăm pradă impulsurilor nebuneşti specifice tinereţii şi teribilismului care pun raţiunea pe o linie moartă. Ce nu pot să înţeleg este că dacă vrei neapărat să intri într-un pom sau să cazi într-o prăpastie, nu e nici o problemă, dorinţa ţi se poate îndeplini rapid ! Singura problemă este că înmormântările sunt cam scumpe, mai ales că suntem în criza asta economică ! Aşteptaţi, fraţilor, măcar să treacă această criză !
Dar DE CE trebuie neapărat să duci în mormânt şi pe cei care călătoresc în maşina ta, adică pe cei pentru care ai o răspundere extraordinar de mare ?!? Oamenii aceia trebuiau neapărat să moară din cauza ta ??? Sau dacă scapă cu viaţă, trebuie să rămână paralizaţi toată viaţa sau cu mâinile sau picioarele amputate ?!? DE CE trebuie să-i pui şi pe alţii în pericol ??? Aici mă refer la copilaşul tău, la soţia ta, la prietenii tăi, la părinţii tăi, sau chiar la unii oameni de pe marginea străzii care au avut lipsa de inspiraţie să facă autostopul atunci când te-au văzut gonind cu maşina ! Un autostop către… moarte !
Un autostop către… o viaţă distrusă, către o paralizie care te poate ţine ţintuit în pat pentru tot restul vieţii…
PENTRU BINELE VOSTRU şi al celor pe care spuneţi că-i iubiţi, VĂ ROG să vedeţi câteva materiale video deosebit de sugestive, produse de profesionişti care au pus la punct o adevărată campanie prin care vor să-ţi arate cât de uşor poţi să distrugi vieţile altora, dintr-o neatenţie, dintr-o joacă prostească, din lipsă de înţelepciune, teribilism sau chiar (culmea) din cauza unui… telefon mobil ! Sper ca aceste imagini să-şi atingă scopul, ca măcar acum să înţelegem cu adevărat câtă răspundere avem faţă de cei din jurul nostru ! Dumnezeu ne-a înzestrat cu INTELIGENŢĂ, oameni buni ! Hai să fim raţionali şi să avem grijă ! Viaţa ta şi a celorlalţi poate fi curmată în câteva clipe dacă nu eşti atent !
Fiţi binecuvântaţi, dragi şoferi !

AM IUBIT O FATĂ - WALTER TROBISCH - O CARTE EXCEPŢIONALĂ

TOMISTHECAT — Sun, 23 Aug 2009 19:13:31 UT

CITEŞTE O CARTE FOARTE FRUMOASĂ ŞI FOLOSITOARE, MAI ALES DACĂ EŞTI ADOLESCENT SAU TÂNĂR !

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/06/29/walter-trobisch-am-iubit-o-fata/

PREFAŢĂ

INGRID ŞI WALTER TROBISCH

Autorul acestei cărţi, Walter Trobisch, a fost pastor lutheran german, născut în 1923 la Leipzig.
Domnia sa şi-a desăvârşit studiile teologice la universităţile din Viena, Leipzig, Heidelberg, apoi la Rock Island (SUA) şi Paris (Franţa). Soţia sa, Ingrid, americancă de origine suedeză, provine dintr-o familie cu zece copii dintre care unii s-au dedicat lucrării misionare în Bolivia, Tanzania, Coreea şi Pakistan.
Din 1953, soţii Trobisch au lucrat ca misionari, apoi profesori de liceu în Camerun, o fostă colonie franceză.
În Africa, soţii Trobisch s-au ocupat în mod special de problemele tineretului şi ale căsătoriei. În continuare, veţi putea citi O SUPERBĂ POVESTE DE DRAGOSTE care evidenţiază atât lupta de secole a sufletului omenesc pentru puritate, precum şi revelaţia lui Dumnezeu într-o lume întunecată din punct de vedere spiritual, o lume bântuită de egoism, nedreptate şi asuprire. Sarcina tuturor creştinilor este de a aduce mărturie idealului iubirii dintre un bărbat şi o femeie, fără a se neglija problema sexualităţii, o problemă centrală în zilele noastre, mai ales în viaţa adolescenţilor şi tinerilor.
Povestea de iubire a celor doi tineri, Francisc şi Cecilia, precum şi frământările lor sufleteşti pot fi regăsite nu numai în Africa, eroii acestei drame, putând avea orice naţionalitate de pe tot globul pământesc.
Această carte a făcut înconjurul lumii, fiind tradusă în peste 70 de limbi !
Ea poate fi citită atât în China, cât şi printre eschimoşi ! A fost editată în ebraică şi arabă, în scrierea Braille pentru nevăzători şi în limba esperanto.
După publicarea acestei cărţi, soţii Trobisch au fost confruntaţi cu o avalanşă de scrisori prin care cititorii cereau consiliere pentru problemele lor familiale. Din acel moment, soţii Trobisch au început o nouă misiune, fiind invitaţi în toată lumea să ţină seminarii pe tema vieţii de familie. Conţinutul acestor seminarii a fost publicat prin cărţile BUCURIA DE A FI FEMEIE scrisă de Ingrid Trobisch şi M-AM CĂSĂTORIT CU TINE scrisă de Walter Trobisch.

AM IUBIT O FATĂ
de WALTER TROBISCH

CÂTEVA CUVINTE DESPRE CUM AM SCRIS ACEASTĂ CARTE

În fond, această carte se datorează “unei întâmplări”. În anii 1957-1963, când am predat la o şcoală superioară din Camerun, elevii mei africani mi-au pus fără încetare aceleaşi întrebări. Soţia mea s-a gândit că ar fi util să aibă un text care să poată servi ca punct de plecare în discuţii. Ori, în corespondenţa mea cu Francisc apăreau majoritatea întrebărilor puse tot mereu de către cei tineri, şi încercasem încă de-atunci să răspund cum puteam în limba franceză. De aceea, această corespondenţă mi-a furnizat materialul primei părţi a acestei cărţi. Prima mea intenţie a fost să multiplic prin copiere această corespondenţă şi s-o ofer acelora cu care puteam să discut după lectură. Simpla “întâmplare” a făcut ca un prieten să-mi dea în dar hârtia de care aveam nevoie, aşa că tipărirea nu mă costa mai scump decât multiplicarea prin copiere. Ediţia franceză originală a fost deci o ediţie “privată”. Nu mă gândeam deloc atunci ca s-o ofer unei edituri ! Aşa se explică faptul că, mai ales la început, utilizez prea multe formule împrumutate de la cateheză ! Aş vrea deci să nu mi se atribuie intenţia de a redacta un fel de “regulament”; mai ales, să nu se vadă în această scriere un fel de manual de consultaţii prenupţiale… Scriind, nici corespondenţii mei, nici eu însumi nu ne-am gândit la publicarea acestei corespondenţe, astfel ca tot ceea ce afirmăm noi să aibă pretenţia de a fi valabil pentru toţi. Numai cu mare ezitare ne-am decis să facem acest pas, fără să ne gândim că o corespondenţă atât de intimă va putea ajunge să fie tradusă în atâtea limbi ! Francisc şi Cecilia (Francois şi Cecile) au socotit că ceea ce i-a ajutat pe ei ar putea să-i ajute şi pe alţii !

Aceasta este urarea pe care o formulez, reeditând prezentul text, care redă o istorie reală, întocmită din umbre şi lumini, în care noi toţi am comis greşeli. Centrul de greutate al lucrării se găseşte în partea a doua, care în ediţia originală, a apărut într-un volum separat intitulat: “Iubesc un tânăr”. Similitudinea problemelor va surprinde pe cititorul european. De fapt, din cauza industrializării accelerate a Africii, problemele devin tot mai asemănătoare. De aceea, răspunsurile privind la origine pe europeni se aplică la fel şi în Africa. Cititorii avizaţi vor remarca imediat că majoritatea răspunsurilor nu vin de la mine. De exemplu, în scrisorile din 6 martie si 15 aprilie am extras din broşura intitulată “Avant le mariage” (Înaintea căsătoriei), publicată de Biserica Naţională din Geneva (Ed.1957). Le datorez de asemenea mult profesorilor şi prietenilor mei, doctorilor Bovet şi Groeger, ale căror lucrări sunt de recomandat celor ce vor să aprofundeze subiectul. Scrisoarea din 18 octombrie, în esenţă, este inspirată din broşura “Glaubenswelt und Liebesleben” (Lumea credinţei şi viaţa de iubire) a doctorului în filozofie Hans Burki, căruia îi mulţumesc de a-mi fi dat atât de amabil acordul său ! Secretul acestei mici cărţi şi poate şi secretul primirii călduroase pe care a avut-o, se găseşte indicat la pagina 22: este vorba aici de o conştiinţă eliberată. Această cale este deschisă fiecăruia, oricât de disperată i-ar fi situaţia, fie că trăieşte în Africa, în Europa, sau în orice loc aici pe pământ. (Walter Trobisch)

M....,8 ianuarie Francisc catre Walter T.

Scrisoarea aceasta va sosi la dumneavoastră în locul meu. Îmi este prea ruşine că să mai vin să vă văd. N-am nici bani pentru drum, fiindcă nu mai sunt institutor. Am fost concediat. M-am iubit cu o fată - adică, ceea ce dumneavoastră, albii, şi Biserica consideraţi un păcat. Cea cu care am facut dragoste este însa nemăritată. Prin urmare nu aparţinea nimănui, deci nu înţeleg cui i-am pricinuit rău. Eu sunt necăsătorit şi nici nu am întenţia să o iau de soţie pe această fata căreia nu-i ştiu nici măcar numele. Cunosc porunca "să nu comiţi adulter", dar ea nu se aplică în cazul meu. De aceea, nu înteleg de ce mă pedepseşte Biserica şi-mi interzice sa iau parte la Cina Domnului timp de 6 luni. Unul dintre elevii mei m-a spus pastorului. Sunt foarte amărât. Dumneavoastră m-aţi botezat şi m-aţi învăţat în şcoală. Dumneavoastră mi-aţi dat adesea sfaturi, ştiţi cum am devenit creştin, şi mă cunoaşteţi mai bine chiar decât tatal meu. Îmi pare rău că vă întristez, dar v-o spun deschis, nu prea mă simt vinovat. Îndrăznesc să vă vorbesc deschis, chiar dacă vă veţi supăra. Oare poftele trupeşti, pornirile sexuale nu ne sunt date spre a fi satisfăcute? De ce este un păcat să foloseşti ceea ce a creat Dumnezeu? Condamnat de toată lumea, nu sper un răspuns. Închei. Nu mai am nimic de spus.

-B...,17 Ianuarie Walter T. catre Francisc

Am primit scrisoarea ta şi-ţi sunt foarte recunăscător că mi-ai spus situaţia ta înainte că să aflu din altă parte. Desigur sunt trist, pentru ca eu ţi-am recomandat profesia aceasta de dascăl. Dar nu sunt deloc supărat ca ai fost aşa deschis. Dimpotrivă, imi place lucrul acesta şi sper să te pot ajuta. Voi încerca să răspund la întrebările tale, însă dă-mi voie să fiu tot aşa de deschis. Să lăsăm deocamdată la o parte chestiunea de a şti dacă în cazul tău este vorba de "adulter", în sensul propriu al cuvântului. Ai dreptate când spui că pornirile sexuale nu sunt un păcat. Gândurile tale văzând o fată frumoasă, atracţia pe care o simţi, nu sunt încă un păcat. Nu le poţi evita, dupa cum nu poţi împiedica păsările să zboare în jurul capului tău. Dar tu poţi sigur să le împiedici ca să-şi facă aici cuibul. Desigur, dorinţele sexuale sunt date de Dumnezeu. Ele sunt un dar al Domnului, poate chiar darul cel mai preţios pentru viaţa ta tânăra. Dar existenţa unei dorinţe nu îndreptăţeşte neapărat satisfacerea ei. Ce-ai zice despre un băiat care, în faţa vitrinei unei măcelarii, s-ar gândi cam aşa: "carnea aceasta îmi provoaca foame - ea-mi trezeşte pofta - aceasta înseamnă că-mi este destinată şi ca trebuie să o am - deci, pot să iau o piatră şi să sparg geamul"? Tu zici: "ceea ce există trebuie să funcţioneze". Da, dar fiecare lucru la locul şi timpul lui. Îmaginează-ţi ca un prieten al tău devine poliţist şi pentru prima oară în viaţa lui are un pistol. Acum, el face raţionamentul următor,: "n-am luat eu acest pistol, ci mi-a fost dat, pentru că mi-a fost dat, trebuie să funcţioneze, deci pot să trag asupra oricui". Nu, el nu are acest drept. Dacă pistolul i-a fost dat, el răspunde de folosirea lui. La fel şi cu sexualitatea. Ea trebuie să fie folosită însă la locul ei, în anumite condiţii, după porunca lui Dumnezeu. În cadrul acestei porunci, instinctul sexual e o binefacere, o forţă de viaţă şi de unire între fiinţe. În afară poruncii lui Dumnezeu, ea devine repede un instrument de dezbinare şi descompunere, o sursă de cruzime pervetire şi moarte. Unirea sexuală nu este justificată decât dacă este expresia dragostei. M-a izbit în special o frază din scrisoarea ta. Tu scrii: "M-am iubit cu o fată". Nu, dragul meu! Tu n-ai iubit-o pe fata aceea - tu te-ai culcat cu ea. Acestea sunt două lucruri cu totul diferite. Tu ai avut o experienţă sexuală şi nu de dragoste. Iubirea adevărată caută fericirea aproapelui, nu pe a sa proprie. Ştiu bine că dacă un tânăr îi spune astăzi unei fete "te iubesc", aceasta înseamnă: "vreau să am ceva; nu pe tine, ci ceva de la tine; n-am timp să aştept!, vreau să am imediat, fără întârziere. Puţin îmi pasă ce va urma, prezentul mă interesează. Am nevoie de tine ca să-mi satisfac dorinţele. Tu nu eşti pentru mine decât un instrument ca să-mi ating acest ţel, şi repede. Vreau să profit de tine. Asta vreau eu de la tine".

Ori, lucrul acesta nu înseamnă "a iubi", ci opusul dragostei, adică a fi egosit.În loc să spui: "m-am iubit cu o fată", tu ar trebui să spui: "M-am iubit pe mine însumi. În acest scop am folosit o fată". "Te iubesc" înseamnă cu adevărat: "Pe tine, şi numai pe tine te iubesc. Tu domneşti în inima mea. Tu eşti soţia pe care mi-am dorit-o. Dau totul pentru tine, pe mine însumi şi tot ce-mi aparţine. Vreau să trăiesc numai pentru tine şi să muncesc numai numai pentru tine. Sunt gata să te primesc. Voi fi totdeauna îngăduitor cu tine. Nu te voi forţa niciodată, nici măcar cu vorba. Voi fi cu tine totdeauna sincer, cinstit, serios. Te voi păzi, apăra şi feri de orice rău. Vreau să împart cu tine averea, gândurile, inima şi corpul meu. Nu vreau să fac nimic fără tine. Vreau să rămân totdeauna lângă tine... Vezi acum cât de departe este experienţa ta de adevărata iubire? Tu nici nu ştii numele fetei! Nici cine era, nici cine putea fi. N-ai nici o idee ce s-a petrecut în inima ei când ai invitat-o, nici când ai profitat de ea; dacă rămâne însărcinată, cu atât mai rău pentru ea. Dimpotrivă, adevarata iubire împlică o responsabilitate pe care barbatul şi-o asumă faţă de soţia sa şi amândoi faţă de Dumnezeu. În acel moment nu se mai spune "eu" ci "tu, şi amândoi spun "noi".Dragostea nu poate şi nu vrea să înceteze niciodată. Ea cere permanenţă şi fidelitate. Cu alte cuvinte, dragostea adevarată între bărbat şi femeie se realizează numai prin căsătorie. De aceea, nici un băiat nu trebuie să pronunţe vorbele mari "te iubesc" înaintea unei fete, decât dacă are întenţia să se căsătorească cu ea. Iată locul dorinţei tale sexuale: ea trebuie să fie expresia, printre altele, a dragostei conjugale. Daca tu le foloseşti despărţite de dragoste, te pregăteşti pentru o căsătorie nefericită. Mă opresc aici. Cred că această scrisoare îţi va da de gândit. Dar, cu toate acestea, contează contează totdeauna pe mine şi pe rugăciunile mele. Primeşte şi prietenia mea sinceră !

M … 25 ianuarie

Francisc către Walter T.

Mi-a parvenit scrisoarea dumneavoastră şi vă mulţumesc din tot sufletul. Vă sunt recunoscător că nu m-aţi părăsit din cauza purtării mele. Mă mustraţi, dar să ştiţi că mă şi ajutaţi. Sunt într-adevăr foarte fericit să văd în dumneavoastră un om căruia să-I pot scrie deschis, cu toate că n-am înţeles tot ce mi-aţi scris. M-a izbit mai mult ultima frază din scrisoare. Domnule pastor, dacă am avut un motiv pentru actul meu, e tocmai pentru că aş vrea să mă pregătesc pentru o căsătorie fericită. Dar acum dumneavoastră îmi scrieţi contrariul. Cum se poate ştii ceva fără să înveţi? Cum să înveţi dacă nu încerci? N-am făcut noi acelaşi lucru în clasă, la chimie şi fizică? Avem un proverb în limba noastră maternă: "Înainte de a merge la vănătoare trebuie să ascuţi lancea". La ce serveşte să fii căsătorit, dar impotent, pentru că nu ţi-ai antrenat destul posibilităţile? Nu-I de temut chiar o slăbire a organelor? Întelegeţi ce vreau să spun? Poate veţi mai gasi destul timp pentru a-mi răspunde încă o dată.

B …., 3 februarie

Walter T. către Francisc

Îţi multumesc din nou pentru scrisoarea ta aşa de sinceră. O iau ca un semn de încredere. Exista în Biblie o comparaţie ciudată. Ea spune: "Iubirea este tare ca moartea" ( Cântarea Cântărilor 8:6). După cum nu poţi "încerca" moartea printr-un somn profound, la fel nu poţi "încerca" iubirea printr-o experienţă sexuală. Cauza este că sunt cu totul altele condiţiile. Să luăm a doua comparaţie: Dacă vrei să încerci o paraşută, vei fi poate tentat să sari din vârful unei case, de pe un pod, sau dintr-un pom înalt. Dar 5 – 10 metri nu sunt suficienţi pentru ca să se deschidă paraşuta, şi-ţi vei frânge gâtul în mod sigur. Nu poţi să "încerci" în mod satisfăcător o paraşută decât sărind dintr-un avion. La fel, nu poţi încerca iubirea în afara căsătoriei, căci ea este parte întegrantă din căsătorie. În cu totul alte condiţii se petrece actul sexual atunci când eşti căsătorit. El nu se face în graba, nu te temi că vei fi descoperit, trădat sau părăsit, nici dacă survine o sarcină – şi exista mai ales răgazul necesar de a te obişnui unul cu altul, corectând împreună stângăciile de început. Bineînţeles că o iubire " totală", cuprinzând toate domeniile vieţii, include iubirea pur sexuală. Înainte de căsătorie se poate doar "încerca " funcţionarea fizică a organelor sexuale, dar nu aceasta este ceea ce contează – potrivirea psihologică. Încă o comparaţie: când se acordează înstrumentele unei orchestre, trebuie acordate mai întăi viorile şi flautele, apoi trompetele şi tobele – căci dacă se acordează întăi trompetele şi tobele care sunt mai zgomotoase, nu se vor mai auzi viorile şi flautele. La fel este şi în căsătorie. Trebuie acordate înstrumentele a căror potrivire spirituală ar corespunde viorilor şi flautelor, şi numai după aceea trebuie puse în funcţiune trompetele şi tobele sexualităţii. Asupra acestei potriviri psihologice trebuie vegheat înainte de căsătorie. Doar culcându-te cu fete la întămplare îţi poţi risipi "capacităţile" nu numai cele fizice, dar şi capacitatea de a iubi cu sufletul. Lucrul de care trebuie să te temi nu este slăbirea organelor sexuale, ci slăbirea dragostei inimii. A vrea să îndeplineşti actul sexual fără dragoste înseamnă a te margini doar la o aparenţă, la limitarea superficială a unora dintre fazele ei, înseamnă să reduce totul la un simplu automatism instinctiv şi animalic. Dar aceasta înseamnă în fond a nu ţine cont de ceea ce este decisiv: primirea "ta" în "mine", şi încoronarea perechii în unirea cărnii. Pregătindu-te de căsătorie prin multiple relaţii sexuale, rişti mult să nu atingi niciodată sensul decisiv al experienţei reale, căci inima ta se toceşte şi se închide la "dragostea totală". Când eşti invitat la o nuntă, ţi se aduc mai multe feluri de mâncare în diferite farfurii. Tu ai un fel care îţi place mai mult, pe care il preferi celorlalte – de aceea nu vei începe prin a gusta toate celelalte bucate, de teama că nu vei mai ajunge la cel preferat. În fiecare dintre noi zace o tendinţă de poligamie. Prin obişnuinţa cu schimbarea, tu vei putea deja să-ţi pui în pericol viitoarea căsătorie. La modul general, tu poţi, prin aventurile sexuale înainte de căsătorie, să te obişnuieşti uşor ca să comiţi greşeli de care vei putea cu greu să scapi mai târziu. Când sunt chemat, să dau sfaturi în privinţa unei căsătorii care trece printr-o fază critică, pot adesea să-mi dau seama de problemele ce se pun dupa viaţa pe care soţii au dus-o înainte de căsătorie. Poţi deci să-ţi dai seama că acum cazul tău este deja în raport oarecum cu însăşi căsătoria. Într-un fel, tu răpeşti ceva viitoarei tale soţii, chiar daca nu o cunoşti încă, punând astfel în pericol fericirea voastră viitoare. Dragă Francisc, sper că înţelegi cel puţin un lucru, anume că eu nu caut să te lipsesc de o plăcere, ci să-ţi apar fericirea. Daca tu culegi florile de portocal, nu vei cunoaşte niciodată savoarea portocalelor. Prin urmare, când te sfătuiesc să nu culegi florile, eu nu vreau să-ţi smulg ceva, ci să-ţi dau ceva. Astfel, la vorba ta de duh, eu îţi răspund cu alta:" Vrând să te îmbogăţeşti prea mult, adesea sărăceşti". Primeşte salutările mele frăţeşti

M …, 10 februarie

Francisc catre Walter T.

Citind ultima dumneavoastră scrisoare, mi-a venit în minte un verset biblic, pe care il ştiu de mult, dar care acum a primit un sens nou în urma corespondenţei noastre: “ În iubire nu este teamă; ci iubirea perfectă alungă teama; pentru că teama are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns perfect în iubire” ( 1 Ioan 4:18). Da, este adevărat. Mi-a fost teamă. Sincer să fiu, n-am simţit prea multa bucurie în noaptea aceea. Dar vă rog să mă înţelegeţi: Cea care m-a împins a fost teama de a nu cădea bolnav de prea multă sămânţă care s-ar acumula în mine. De asemenea, cateodată am “vise umede” în timpul nopţii. Rufăria este murdară, ceea ce este foarte dezgustător. Colegii mei mi-au spus că singurul mijloc de a scăpa de aceasta este să încerc să am relaţii cu o fată. Ce părere aveţi? Mă atenţionaţi contra deşteptării în mine a unei tendinţe la poligamie. Nu poţi iubi mai multe femei odată? Nici un pasaj din Biblie nu înterzice poligamia. Domnule pastor, în această scrisoare v-am destăinuit gândurile mele cele mai intime. Sper să nu fiţi prea şocat. Dar n-am pe nimeni căruia să-i pot împărtăşi aceste probleme; nici chiar cu parinţii mei n-am atins vreodată asemenea subiecte. Mai mult, nu prea am încredere în examenul medical pe care il menţionaţi. Doctorii nu spun adevărul, pentru că le e frica de pălăvrăgeala familiilor

.
B …, 10 februarie

Walter T. către Francisc

Dă-mi voie să încep cu ultima ta întrebare: Nu, nu cred că poţi “iubi”mai multe femei deodată. Totul depinde, este adevărat, de ceea ce înţelegi tu prin cuvântul a “iubi”. Dacă a “iubi” înseamnă a te culca cu cineva, dacă iubirea nu-I altceva decât sexualitate, fără îndoială că poţi. Dar iubirea “perfectă”, despre care vorbeşte Biblia în versetul citat de tine, nu împlică numai corpul, dar şi înima. Cunoşti desigur proverbul: “ într-o inimă unde este loc pentru mai multe, nu este loc pentru una singură”. Este adevărat. Responsabilitatea totală de care ţi-am vorbit cere ca tu să nu iei decât o singură soţie. Pretinzi că poligamia nu este înterzisă în Biblie. Nu pot să abordez aici în amănunt această chestiune. Mă rezum doar să constat că, si în Vechiul Testament, poligamia constituie excepţia şi nu regulă. Acolo unde ea există, este imediat motivata din cauză urmaşilor. De altfel, Biblia este foarte realistă, şi îndică limpede dificultăţile pe care le atrage dupa sine poligamia. În Geneza mai ales este mult vorba despre aceasta, privitor la gelozii şi dezbinare, la nedreptăţi şi ură. Termenul utilizat în limbile semitice pentru a desemna pe soţia a doua este sinonim cu “rivala”, sau “adversara” – în Ghana, cei din tribul Ashanti o numesc “geloasa”. În loc să înterzică poligamia, Biblia face o menţiune pozitivă asupra iubirii, din care noi putem trage concluzii. Ea spune” Un om se va lipi de soţia sa (la singular), şi ei vor fi o singură carne” (Geneza 2:24). Cuvântul “carne” mai poate fi tradus prin “fiinţă vie” sau, şi mai mult, prin “persoană”. În căsătorie, bărbatul şi femeia nu mai sunt doi, ci o singură persoană. Biblia spune că dacă eşti poligam, căsătoria ta este şi ea o căsătorie, dar nu este “o persoană”, şi pentru aceasta ea nu poate niciodată să fie “imaginea” lui Dumnezeu, nici oglinda în care iubirea bărbatului şi a femeii reflectă “iubirea perfectă” a lui Dumnezeu. Numai monogamia arată iubirea lui Dumnezeu. Daca vrei să te pregăteşti pentru căsătorie, pregăteşte-te pentru “iubirea perfectă”. Nu te lăsa condus de teamă ci de iubire. Teama ta de a nu se acumula sămânţă este complet neîntemeiată. Este o minciună ce ţi-au spus colegii. De altfel, poluţiile nocturne nu sunt un semn de boală, ci de funcţionare normală a corpului. Corpul elimină automat substanţele ce nu sunt întrebuinţate. Asta e tot. Nimic misterios, nimic magic. Dumnezeu a stabilit această ordine, tocmai pentru garantarea sănătăţii. Dimpotrivă, dacă te culci cu fete la întămplare, ai mai multe riscuri să te îmbolnăveşti, luănd vreo boală venerică. Pentru mine, argumentul că raporturile sexuale protejează sănătatea nu este altceva decât un trist pretext de care se servesc cei care nu vor să înveţe a-şi forma sexualitatea lor. Contrariul poate fi mult mai adevărat. Există o sexualitate care, în realitate, este “ o boală”, pentru că duce la izolare. Aş vrea să ştii că nici unul dintre gândurile pe care mi le destăinui, nici o întrebare pe care poţi să mi-o pui nu mă va şoca vreodată. Singurătatea în care mulţi tineri rămân cu problemele lor este o adevărată nenorocire, şi poţi numai să-i sfătuieşti ca să-şi deschidă inima unui om matur, cu experienţă şi demn de încredere. Părinţii voştrii au părăsit ritualurile iniţierii (sexuale) şi prin aceasta au creat un gol. Îţi revine ţie să reflectezi cum îl poţi umple, ca să-i poţi ajuta pe viitorii tăi copii. Un doctor care minte n-are conştiinţă profesională. Desigur, înainte de a te lăsa examinat trebuie să alegi, daca este posibil, un doctor cu simţul răspunderii şi discret. Cu salutările mele în Cristos, care este cel mai perfect exemplu al “iubirii perfecte” de Dumnezeu, şi care totuşi te iubeşte.

M...,28 februarie Francisc către Walter T.

Încerc o mare bucurie de a vă scrie astăzi. Nu mă mai simt părăsit, dimpotrivă, îmi daţi din nou curaj. În ultima dumneavoastră scrisoare îmi spuneţi că aş putea lua de la o "fata oarecare" o boală venerică. Este curios, căci tocmai pentru a avea proba ca nu sunt bolnav, am comis acest act. Vă voi povesti toată istoria, fără să vă ascund nimic. Unul dintre colegii mei m-a invitat în ziua aceea nenorocită ca să merg în vizită la părinţii lui. Era spre seară. Deja pe drum el a inceput să-şi bata joc de mine, spunând că nu sunt un bărbat adevarat, pentru că n-am cunoscut încă o fată. Când am ajuns la el, părinţii nu erau acolo, numai sora lui era acasă. Am început să vorbim, şi ea ne-a servit cu bere. Deodată, prietenul meu a dispărut, şi eu am rămas singur cu fata. Ea a început să-mi facă avansuri, şi cum eu refuzam, a inceput să-şi bată joc de mine, utilizând cuvinte foarte jignitoare în limba noastră. Ea m-a numit chiar "cârpă", laş şi impotent. Domnul pastor, pentru că sunteţi alb, nu vă puteţi închipui ce înseamnă aceasta pentru noi - africanii. Să fii numit impotent este una dintre cele mai mari nenorociri ce i se pot întămpla unui om. Dacă eu nu mi-aş fi dovedit potenţa, ea m-ar fi defăimat peste tot. La drept vorbind, eu n-am iubit pe această fată în sensul pe care il daţi dumneavoastră acestui cuvânt. În sufletul meu chiar o uram atunci. N-am putut proceda altfel decât cum s-a întămplat. Teama de batjocura a fost mai puternică decat orice. Spuneţi-mi, cum poţi să devii un barbat adevărat, să ai reputaţia de bărbat, fără să procedezi ca un barbat?

B...,6 martie Walter T. către Francisc

Sunt fericit că mi-ai expus în fine motivul tău. Iată, nu a fost în fond grija de a-ţi păstra sănătatea, sau nobila dorinţă de a te pregăti pentru căsătorie, ci doar teama de batjocură. Aceasta îmi uşurează răspunsul la ultima ta întrebare. Tu n-ai procedat ca un bărbat, ci exact ca o cârpă. Un bărbat ştie ce vrea, ia o hotărâre şi o pune în aplicare. Dar să se lase antrenat împotriva propriei sale voinţe de vorbele unei fete stricate, aceasta este laşitate. Pentru mine, aceasta este mai umilitor decât să suporţi batjocura întregului sat! Trebuia să prevezi asemenea cursă. Deja convorbirea cu prietenul tău pe drum ar fi fost de-ajuns să-ti deştepte bănuielile. Te sfătuiesc să eviţi camarazi de acest gen. Apoi, alcoolul ţi-a slăbit forţele mintale de rezistenţă, şi asa s-a făcut că te-au "avut". Te-au vârât în buzunar ca pe o cârpă. În acest domeniu, dragul meu, adevăratul curaj constă în a te feri. Nu te-ai comportat ca un bărbat. Un bărbat nu se lasă antrenat la orice, el se stăpăneşte. Îmi aduc aminte că atunci când făceam excursii cu grupa noastră de tineret ajungeam uneori lângă vreun izvor limpede şi rece, după un marş lung. Conducătorul nostru ne obligă să rămânem jumatate de oră lângă izvor fără să bem, pentru a ne învăţa stăpănirea de sine. Să-ţi satisfaci orice dorinţă, în orice moment, te va face moale şi nesimţitor, va face din tine un bărbat slab, un gen de om pe care fetele sincere nu-l respectă. Dacă o fata te părăseşte pentru că n-ai luat-o imediat, las-o în pace! nu e o fată serioasă. Fetele care au demnitate vor un om, un om întreg şi nimic altceva. Vrei să probezi că eşti un bărbat? Foarte bine. Fă-o, dar nu prin desfrău, ci prin stăpănire de sine. Vei avea nevoie să te reţii şi când vei fi căsătorit, când soţia ta va fi bolnavă, când veţi fi despărţiţi ca urmare a unei călătorii. Multe adultere se datorează faptului că bărbatul n-a învăţat să se stăpânească atunci când era tănâr. Tu vrei să te pregăteşti de căsătorie. Atunci, ceea ce trebuie nu este să te laşi dus, ci să te abţii. Pentru a conduce un automobil trebuie să ştii să manevrezi mai întăi frâna şi volanul, acceleratorul este apoi foarte uşor de manipulat. Trebuie să ştii că există un raport între stăpânirea sexuală şi capacitatea de a iubi cu inima, despre care ţi-am vorbit deja şi pe care îţi este aşa de greu s-o înţelegi. Cu cât deprinzi stăpânirea sexuală, cu atât mai mult vei fi capabil să iubeşti cu inima, cu atât mai mult vei descoperi aceasta iubire a sufletului care trezeşte surâsul, gesturile mâinii, sau înflexiunea vocii prin care se revelează sufletul unei fete......... Este ca un felinar de ceaţă. Dacă nu controlezi fitilul, flacăra va fi prea înaltă, geamul se va înnegri, şi felinarul nu va mai putea servi. Trebuie potrivit fitilul şi "stăpânit", pentru a da cât mai multă lumină. De aceea omul, fie el tănâr sau în vârstă, trebuie să ştie că stăpănirea instinctului este necesară nu pentru ca acesta din urmă ar fi dăunătoare în sine, ci important e de a regla lumina unei iubiri a inimii, graţie căreia se va realiza pentru un bărbat şi partenera lui, fericirea perfectă. Arta de a iubi, dragul meu, ca oricare altă artă, nu se poate exercita fără disciplină. Numai disciplina face din tine un "om", un om capabil de a iubi. Dar acum poţi spune: "Totuşi, nu-i prea usor să devii un om". E adevărat , dragul meu, nu-i prea uşor. De fapt, este extrem de greu. E greu, desigur, să rezişti la chemarea dorinţei şi mai ales de a nu o satisface singur. Daca, din acest punct de evedere ţi se întămplă să cedezi la această tentaţie, nu te crede anormal sau un rătăcit. Nu-i adevărat, dar să ştii că: "instinctul sexual este un instrument de împărtăşire". Plăcerea solitară este o abatere, căci ea izolează, făcându-l pe om să caute la el însuşi o satisfacţie care se primeşte prin împărtăşire cu altă fiinţa omenească. De aceea, plăcerea solitară îl închide pe om în el însuşi, în timp ce actul iubirii normale deschide fiinţa către alta. În plus, actul solitar lasă o senzaţie de înfrângere, de ruşine şi vid. Totuşi, nu trebuie luate lucrurile prea în tragic. "E mai tare ca mine", vei spune, desigur. Dar ceea ce te face să nu fii stăpân pe tine este că tu te crezi propriul tău stăpân. Află că trupul tău îi aparţine Domnului - ca şi capacităţile tale, timpul şi banii tăi. Domnul îţi încredinţează tot ce posezi, ca să faci fericirea aproapelui tău. Astfel, puterea sexuală îţi este dată ca să faci fericirea aceleia pe care ţi-o sorteşte Dumnezeu. Nu i-o fura! Dacă te temi atât de mult de impotenţă, nu te-ai gândit niciodată că desfrâul poate ruia capacităţile tale mult mai mult decât dacă îţi menajezi forţele? Această forţă care este în tine, îndreapt-o spre o activitate creatoare, spre numeroasele misiuni care aşteaptă tineretul, spre servirea familiei tale, a bisericii, a satului tău. Aceasta este deasemenea o chestiune de igienă mintală şi fizică. Evită camarazii răi, lecturile şi filmele rele, inactivitatea, excesul de mâncare sau alcoolul. Fă-ţi de lucru, fă sport, există atâtea îndeletniciri pe care ţi le rezervă descoperirea lumii. Creaţia unei opere, pregătirea atentă pentru o meserie, reuşitele la un examen greu, o călătorie în ţara ta sau peste hotare, toate acestea îţi oferă excelente ocazii de a-ţi abate dorinţa şi de-aţi cheltui forţa bărbătească. Esenţialul este acum să nu rămâi singur în această lupta, iar în ce mă priveşte doresc să fiu pentru tine un camarad bun. Dar nu uita ca cel mai bun camarad de luptă este însuşi Isus Christos. Privitor la aceasta, un ultim cuvânt asupra fricii de batjocură. Domnul tău a suferit batjocura pentru tine, a fost chiar şi scuipat în faţă. De ce îţi este frică de batjocura unei fete stricate? Isus Christos, Omul lui Dumnezeu este singurul care poate face din tine un om !

M...,12 martie Francisc către Walter T.

M-aţi scuturat bine cu scrisoarea dumneavoastră. Văd acum că mi-a fost cam frică de batjocura fetelor - sau a fost poate ca o justificare pentru purtarea mea. Dar, domnule pastor, nu trebuie să cunoşti femeia înainte de căsătorie? Oare nu este posibil ca o căsătorie să fie nenorocită dacă organele sexuale nu funcţionează cum trebuie? Mulţi dintre camarazii mei mi-au vorbit de femei "reci" care fac actul sexual imposibil. Noi avem şi o zicatoare: "femeile reci rareori nasc. De altfel, nu trebuie să ştii înainte de căsătorie dacă nu cumva femeia e stearpă, ca să nu fii tentat mai tarziu să iei o alta, care să-ţi facă urmaşi? Faptul ca-mi spuneţi că vreţi să-mi fiţi un camarad bun, mă încurajează să vă pun atâtea întrebări. Aştept nerăbdător viitoarea dumneavoastră scrisoare.

B..., 22 martie Walter T. către Francisc

Chestiunile ridicate în ultima ta scrisoare sunt într-adevăr esenţiale şi voi încerca să răspund la ele. Ştiu bine că voi , aproape toţi, vă gândiţi că fericirea unei căsnicii depinde de cunoaşterea posibilităţilor sexuale ale femeii. Permite-mi să-ţi spun că tulburările nu provin niciodată din cauze fizice. Un examen medical serios poate face să se afle mult mai multe lucruri decât "încercările". Dar este absolut o nebunie să te culci cu fete la întămplare pentru a cunoaşte femeia. Mai întăi de toate, fiecare femeie este diferită, atât corpul, cât şi inima. Şi apoi, după cinci minute cu ea în jungla, comportare care, scuză-mi expresia, aminteşte de aceea a pisicilor, tu n-o să cunoşti nimic din ea, nici fizic, şi cu atât mai puţin psihologic. Cuvântul "a cunoaşte" este o vorba mare. Biblia utilizează prima data în Geneza 4:1: "Adam a cunoscut-o pe Eva, soţia sa". Nu se poate niciodată cunoaşte femeia, ci numai "soţia sa", adica nu se poate cunoaşte femeia decât în căsătorie, în atmosfera de fidelitate, unde actul sexual este una dintre expresiile iubirii. Trebuie atunci să-ţi asumi riscul? Da, într-o oarecare măsură! Căsătoria este un risc, dar dacă ai încredere în Dumnezeu, El te va binecuvânta şi te va ajuta. Totuşi, riscul este poate mult mai mic decât îţi inchipui. Nu te lăsa mai ales înşelat de istoria cu femeile "reci". Femei reci nu există. Am vorbit mult cu medici europeni şi africani care au lucrat zeci de ani în Africa şi n-au întălnit nici măcar una singură. Acesta este un mit, o istorie neadevărată, ireală, inventată de baieţii răi pentru a-şi justifica purtarea. A venit momentul să-ţi vorbesc puţin de ceea ce se petrece în inima unei fete. Până aici noi am privit chestiunea numai în ce priveşte băieţii. Află că actul sexual, lăsând la o parte urmările vizibile de ordin social şi familial pe care le poate comporta pentru femeie, nu este niciodată în el însuşi fără împortanţă. El atinge strafundul fiinţei acelora care se unesc, şi îi marchează pe viaţă. Mai ales fata tânăra este profund împresionată. Ea va putea cu greu să-şi desprindă gândul de primul om căruia i s-a daruit, chiar dacă apoi il detestă, atunci când se căsătoreşte cu cel pe care-l iubeşte. Şi pentru bărbat e la fel, prima femeie pe care a avut-o va fi totdeauna puţin a lui. E setea de a deveni într-adevăr a lui! O fată nu ştie adesea ce înseamnă experienţa sexuală, ci un băiat i-o face cunoscut. Tu eşti responsabil faţă de acea fată înaintea lui Dumnezeu. Vezi deci, ca respectarea virginităţii unei fete înainte de căsătorie nu este numai o prejudecată morală, ci şi o cerinţă prin însăşi natura sa. Ceea ce se cere unui băiat este să fie de caracter şi conştient de responsabilităţile sale. Dacă tânărul ştie că experienţa sexuală este periculoasă pentru fata pe care o iubeşte, chiar fatală uneori, el îşi va stăpâni nerabdarea, chiar dacă fata pare gata să cedeze şi chiar daca ea îl antrenează pe băiat. De aceea, tu n-ai nevoie să agiţi porunca: "Să nu comiţi adulter". Porunca iubirii: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi", pe care Isus o numeşte cea mai mare poruncă, te obligă să preiei responsabilitatea acestei porunci înainte de căsătorie, într-un mod mult mai profund decât interzicerea raporturilor intime...Cel care dispreţuieşte şi calcă porunca iubirii, dăunează aproapelui său. Mulţi tineri au înţeles deja acest lucru, dar vor să facă experienţa cu fetele care sunt obişnuite şi care ca nu suferă din această cauză. Dar daca tu te lansezi într-o experienţă sexuală cu o fată care nu are în ea imaginea căsătoriei, te lansezi într-o falsă experienţă. Tu nu ai ca parteneră o adevarată femeie, ci o prostituată. Prin urmare, tu falsifici propriul tău sens masculin, te înşeli pe tine însuţi şi rişti să adopţi o comportare care va fi un izvor de dificultăţi în căsătorie. Marele scriitor Alexandre Dumas i-a spus fiului său: "Dacă faci o experienţă sexuală cu o fată demnă de tine, e păcat de ea; daca o faci cu o fată nedemnă de tine, e păcat de tine." După vechiul obicei specific tribului tău, relaţiile sexuale înainte de căsătorie erau adesea pedepsite foarte aspru, chiar cu cruzime. De aceea, mă întreb uneori dacă strămoşii tăi nu cunoşteau deja anumite adevăruri din cele pe care ţi le-am expus. Ce părere ai? În orice caz, voia lui Dumnezeu nu-i niciodată fără motiv. Ea este clară şi indispensabilă, ea este de asemnea bună, plăcută şi perfectă. Dumnezeu ştie mai bine ca tine condiţiile necesare fericirii tale. El nu se înşeală când vrea ca tu să n-o ai decât pe soţia ta. Ce caraghioşi sunteţi voi băieţii ! Toţi tinerii africani pe care i-am cunoscut până acum, vor să se însoare cu fete virgine. Dar, pe de altă parte, voi vreţi să "încercaţi". Vezi ce contradicţie ? Care tânăr poate să ştie, când "strică logodnica altuia, daca a lui nu va fi tratată la fel ? M-am întrebat adesea de ce numărul perechilor fără copii este aşa de mare în Africa ?!? Sunt convins că frecvenţa relaţiilor între tineri înainte de căsătorie este una dintre cauze, pentru că ea favorizează răspândirea bolilor venerice. Dar câteodată e vorba de o astupare prin inflamare a canalului seminal la bărbat sau ovarian la femeie. Aceasta se poate remedia printr-o mica intervenţie medicală, constând din insuflarea de aer în canalele astupate. Dar vom putea vorbi de această problemă când vei fi însurat, dacă această dificultate se va prezenta cu adevărat. Permite-mi să menţionez pe scurt un fapt de care adesea nu se ţine seama. Conceperea unui copil nu se poate produce în mod normal decât în ziua când ovulul se detaşează din ovarul femeii. Alegerea zilei favorabile fecundării este deci o importanţă capitală. Dar, încă o dată: fiecare femeie este diferită, şi tu nu poţi găsi acea zi favorabilă decât pentru soţia ta, în cursul anilor de căsnicie. Să faci "încercare" nu te învaţă nimic. Cu toată ştiinţa omenească şi cu tot ajutorul medical, copiii rămân un dar al lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu acordă acest dar, trebuie ştiut că procrearea nu e singurul scop al căsătoriei. Unirea conjugală a bărbatului cu femeia, comporta ea singură deja un sens profund în sine. Bineînţeles, o pereche nu trebuie să se resemneze la sterilitate, înainte de a fi încercat să o remedieze. Dar oricât de apăsătoare ar fi sterilitatea, mai ales pentru o femeie, contează ca să fie depăşită încercarea aceasta, şi să se caute cu credinţa o alta misiune existentă în alt domeniu. Poate că se vor putea uşura mari mizerii prin adoptarea unui copil abandonat, sau se vor dedica amândoi unei misiuni comune, sociale, intelectuale sau religioase, şi să realizeze împreună o unire de alt ordin, tot spirituală. Cunosc multe perechi care sunt în această situaţie şi a căror viaţa a atins de asemnea o frumoasă împlinire. Multor fete le este teamă de căsătorie pentru un singur motiv: "ce voi face dacă soţul meu divorţează, sau dacă îşi ia o altă soţie, pentru că eu nu pot să am copii ?" Află că teama de sterilitate poate fi de-ajuns să facă pe o fată stearpă. De aceea, nu trebuie să laşi nici o îndoială în inima logodnicei tale. Ea trebuie să fie sigură că tu o iubeşti aşa cum este: total, cu sau fără copii. În ziua căsătoriei, tu trebuie să faci soţiei tale, în faţa lui Dumnezeu, următoarele promisiuni: "Îţi promit să te iubesc şi să te apăr, să trăiesc cu tine respectând adevarul, să rămân lângă tine în zilele bune şi rele, să-ţi rămân fidel până când moartea ne va despărţi". După hotărârea de a-L urma pe Isus Hristos, alegerea partenerei de căsnicie este hotărârea cea mai importantă din viaţă. Dumnezeu să te îndrume !

M...., 4 aprilie Francisc către Walter T.

Ceea ce mi-aţi spus în ultima dvs scrisoare este pentru mine ceva cu totul nou. Niciodată nu mi-a trecut prin cap că dacă mă culc cu o fată care îmi face avansuri, eu îi fac rău. Dar de ce nu mi-a spus nimeni până acum? Nici părinţii mei, nici profesorii, nici pastorul nu mi-au spus niciodată. Singura amintire pe care o am de acest gen este predica unui misionar despre adulter, care mi-a stârnit o mulţime de întrebări. Dar când le-am pus tatălui meu, m-a luat la bătaie. Acum sunt pedepsit ca vinovat. De asemenea, mă întreb dacă, după încheierea celor şase luni de "ispăşire", voi obţine în mod automat iertarea de la Dumnezeu. Rămâne însă o altă chestiune. Văd acum că relaţiile fugare şi anonime nu mă ajută cu nimic să "cunosc" o femeie. Dar pentru a te căsători trebuie întâi să alegi şi pentru a alege, trebuie să faci cunoştinţă cu fete. Cum pot să le întâlnesc? Unde e bine să mă duc? Unde nu trebuie să merg? Ce credeţi despre dans? De ce toate fetele îşi închipuie, când au de-a face cu băieţii, ca ei nu au altă idee în cap decât relaţiile sexuale? În sfârşit, dacă dvs spuneţi că aceste condiţii fizice nu sunt un ghid valabil pentru a alege, cum să mă ghidez valabil pentru a alege, cum să mă ghidez în alegerea mea? Cum pot să ştiu că o fată mă iubeşte, sau că eu o iubesc pe ea? Câte probleme! Sper că nu vă veţi pierde răbdarea cu mine.

B..., 15 aprilie Walter T. către Francisc

Ai absolută dreptate. Da, este absolut necesar să faci cunoştinţă cu fete, înainte de a fi în stare să alegi. Dar e încă oarecum dificil, aici, în Africa, să dai sfaturi practice şi realizabile. Vechile obiceiuri sunt aici încă prea puternice şi ele nu ţin seama de dragoste în sensul creştin al cuvântului: acela de dăruire reciprocă, liberă şi de bunăvoie a celor doi. De aceea erau odinioară fetele aşa de sever păzite şi adesea deja "măritate" înainte de naşterea lor. Atitudinile care rezultă din aceste obiceiuri sunt încă destul de marcate şi nu le poţi schimba de la o zi la alta. Dar cred că se poate deja întreprinde o nouă dezvoltare. Pentru a permite căsătorii fericite, trebuie mai întâi create ocaziile în care tinerii şi tinerele să se întâlnească şi să trăiască cot la cot ca şi camarazi, cât mai natural, fără jenă, fără falsă ruşine, fără nimic imoral. Şcolile mixte, organizaţiile de tineret, taberele de lucru în timpul vacanţei, furnizează după părerea mea, asemenea ocazii. Ar fi o adevărată datorie a Bisericii nu numai să predice împotriva adulterului, ci mai ales să organizeze tabere de tineret. Tu întrebi: "Unde îmi este permis să merg"? Este tare greu să enunţi reguli. Aceasta este mai întâi de toate o chestiune de atmosferă. Tu eşti acela care să judeci, de exemplu, dacă poţi dansa şi în ce ocazii - dacă este periculos să frecventezi discotecile şi unele baluri publice. Depinde de tine să nu te lansezi într-o aventură din care să nu ştii cum să ieşi. Spune-ţi simplu: "Nu trebuie să mă duc nicăieri unde m-aş teme să fiu văzut de fata pe care o respect şi o iubesc cel mai mult pe lume".
Pentru a face cunostinţe, cel mai bine este ca mai mulţi băieţi şi fete să se strângă în grup, fără a forma "perechi". Faptul că fetele bănuiesc intenţii sexuale la băieti, provine în mare parte din obicei, iar pe de altă parte din experienţe negative avute in trecut. Depinde de tine să procedezi altfel. Fetele serioase doresc de asemenea întâlnirile camaradereşti, sunt sigur de aceasta. Dacă fata este sinceră, tu vei câştiga în acest fel respectul ei. Ţelul tău poate fi, deci, acesta: să fii printre colegii tăi acela care va avea cea mai mare atenţie şi respect faţă de fete. Da, într-o zi va trebui să alegi şi să nu iei hotărârea cu uşurinţă, ca şi cum ai putea să o schimbi ulterior. Căci Dumnezeu concepe căsătoria ca indisolubilă, de nedesfăcut. Numai moartea poate să despartă pe cei despre care Domnul Iisus spune: "Ei nu mai sunt doi, ci unul singur. Ceea ce a unit Dumnezeu, omul nu trebuie să despartă." Pentru a te ghida în alegerea ta, te sfătuiesc să-ţi pui întrebările următoare:
1)Întâi referitoare la credinţă. Aflu din ultima ta scrisoare că ai vrea mult să obţii iertarea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că nu concepi viaţa fără Domnul Iisus Hristos.
De aceea, prima ta întrebare va fi: "fata este creştină? pot să mă rog cu ea?” De fapt, cum aţi putea voi împărtăşi totul, fără a avea în comun ceea ce este mai necesar? Tu nu vei vrea să te căsătoreşti cu o fată care să fie indiferentă în ceea ce-L priveşte pe Isus Hristos. Unirea în credinţă întemeiază şi garantează căsătoria ta.
2) Tu te vei întreba apoi: "O iubesc eu?" cum poţi să ştii acest lucru ? Iată câteva semne: dacă ţi-e cu neputinţă să concepi viaţa departe de ea - dacă suferi să fii despărţit de ea, dacă ea îţi ocupă gândurile, proiectele, visele - dacă fericirea ei te interesează în aceeaşi măsura ca a ta personală. Semnele care vor indica dacă o fată te iubeşte sunt asemănatoare: dacă ea îţi scrie - dacă încearcă să-ţi placă - dacă ea caută pretexte să te întâlnească, să rămână în prezenţa ta şi mai ales dacă părăseşte relaţiile de prietenie cu alţi tineri. 3)Nu ajunge să o iubeşti ca pe o soră, dacă ea trebuie să devină soţia ta. Trebuie s-o iubeşti cu acest scop şi intensitate. Trebuie să te întrebi: "oare vreau să fac din ea mama copiilor mei?" Vei vedea că în faţa acestei întrebări, multe fete care-ţi plac numai prin aspectul lor exterior, vor fi excluse în mod automat din alegerea ta. La fel, fata trebuie să se întrebe: "oare sunt gata să mă dăruiesc lui? doresc eu ca el să fie tatăl copiilor mei?" Ea nu şi-ar da ca tată al copiilor ei un alcoolic, un desfrânat, un zgârcit, sau un leneş. 4) Este ea prin purtarea şi ţinuta ei, prin gusturi şi caracter, prin educaţie şi instruire, aceea care, ca o prietenă, să mă ajute să răspund vocaţiei mele şi să împartă grijurile şi bucuriile lucrării mele? De aceea, în cazul tău, te sfătuiesc să alegi o fată cel puţin oarecum instruită, pentru ca să poţi să-i vorbeşti despre problemele muncii tale, la şcoală. Acest lucru este absolut necesar. Dragostea adevărată VORBEŞTE - nu există dragoste mută ! Mai există câteva întrebări pe care poţi să ţi le mai pui: aceea despre sănătate, mediul social şi vârstă. Este bine ca soţia ta, să fie puţin mai tânără ca tine, dar nici prea tânără - după cum spun medicii: 25 ani pentru un bărbat şi 21 de ani pentru fată. Nu uita că tu nu te căsătoreşti pentru a face plăcere cuiva din famila ta. Nu privi niciodată o femeie ca un mijloc, ci ca un scop, adică: Iubeşte-o PENTRU EA şi nu pentru ceea ce îţi procură. Dar în toată această scrisoare, eu nu-ţi indic decât câteva garanţii omeneşti.
Să ştii că totdeauna căsătoria rămâne o aventură plină de necunoscute, o întreprindere minunată, dar delicată, pe care numai mila lui Dumnezeu poate să-ţi permită să o încerci cu încredere. Cu alte cuvinte: Dumnezeu trebuie să-ţi devină principalul tău călăuzitor. Trebuie să te laşi îndrumat de Dumnezeu în alegerea ta. Aceasta este chestiunea strâns legată de problema iertării pe care mi-ai pus-o. Cât timp nu vei obţine iertarea, Dumnezeu nu poate să te călăuzească. Călcând legea Sa, noi înşine ne rupem de El. Imaginează-ţi că există un fr telefonic între noi şi Dumnezeu. Păcatul taie acest fir. Trebuie mai întâi "reparat firul", înainte de a auzi glasul lui Dumnezeu. Acest lucru nu este atât de uşor cum crezi tu: Faci şase luni de ispăşire şi eşti iertat în mod "automat". Mila lui Dumnezeu nu este o milă ieftină. Ea costă scump. Ea cere mărturisirea greşelii şi pocăinţa inimii, lucruri infinit mai grele decât a te abţine un anumit timp de la împărtăşire la Cina Domnului. Dacă disciplina Bisericii are sens, atunci sensul este tocmai acela de a afirma lumii că Biserica NU APROBĂ cutare sau cutare purtare. Dar disciplina nu poate în nici un caz înlocui pocăinţa şi ea nu este o pedeapsă. Dumnezeu a platit un preţ foarte mare pentru a te răscumpăra: Dumnezeu L-a dat pe unicul Său Fiu. Te invit să citeşti rar, de mai multe ori, Psalmul 32. Este aici revelată una dintre tainele vieţii creştine: Raportul dintre pocăinta noastră şi faptul că Dumnezeu ne călăuzeşte. Psalmistul declară: "câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate". Şi el adaugă:
"Ţi-am mărturisit păcatul meu". Dumnezeu răspunde: "Te voi învăţa şi-ţi voi arăta Calea pe care trebuie să o urmezi". Prevăd de pe acum întrebarea pe care mi-o vei pune în viitoarea ta scrisoare:"cum să mă pocăiesc?" Da, aceasta este întrebarea cheie a vieţii, al cărei răspuns dezleagă toate celelalte probleme. Numai că nu-ţi pot da acest răspuns prin scrisoare. Am ajuns la o anumită limită a corespondenţei noastre. Până aici am putut să te sfătuiesc prin scris, dar acum, trebuie să vorbim ca de la frate la frate. Te invit, deci, foarte prieteneşte să vii să-mi faci o vizită. Nimeni nu poate să-şi predice Biblia lui însuşi. Avem nevoie de un frate care să ne-o predice. Un mare teolog al zilelor noastre, Dietrich Bonhoeffer, a exprimat acest adevăr în felul următor. "Hristos a devenit Fratele nostru, pentru a ne ajuta; fratele este înaintea noastră semnul adevărului şi al milei lui Dumnezeu. El ne este dat pentru a ne veni în ajutor." Te aştept să vii.
P.S. Îţi place aşa de mult să faci "încercări". Fă deci încercarea şi vino !
Alăturat ai un mandat cu banii necesari pentru călătorie ca să poţi veni până la mine.

M..., 2 mai Francisc catre Walter T.

Vă scriu pentru a vă anunţa că am ajuns cu bine acasă. Chiar nesperat de bine. Dar vă voi povesti mai încolo. Întâi de toate, vă sunt nespus de recunoscător pentru ajutorul sufletesc pe care mi l-aţi dat. Mărturisesc că am venit la dvs după multă ezitare. Totuşi, banii pe care mi i-aţi trimis pentru călătorie, m-au determinat să mă hotărăsc până la urmă.
Să fiu sincer, eram decis să nu deschid gura şi să vă las să vorbiţi. Mărturisesc că-mi era teamă. Schimburile de păreri în scris, nu m-au tulburat deloc, dar ca să vă vad, mi se părea groaznic... Două lucruri m-au surprins. În faţa pastorilor Bisericii noastre, am avut impresia că sunt la tribunal, dar la dvs eram ca la un frate, păcătos si el, ceea ce ne făcea egali în faţa lui Dumnezeu. Noi ne-am putut vorbi unul altuia despre "poticnelile" noastre din trecut şi aceasta m-a mângâiat mult. Am fost izbit de istorioara pe care mi-aţi spus-o referitoare la ţăranul care mărturisise că a furat o frânghie, dar el păstrase tăcerea asupra faptului că de frânghie era legată o capră. Niciodată nu mi-am putut închipui că se poate vorbi atât de uşor despre asemenea "capre", nici prevedea cât de uşurat te simţi după ce ai dezvăluit anumite lucruri… Din nefericire, chestiunea care m-a împins să vă scriu prima scrisoare este departe de a fi singura mea "capră". Întreaga problemă este dificilă, dar fără să fie tristă. Noi ne-am înveselit de mai multe ori şi atmosfera a fost aproape senină. Ajung, deci, la concluzia că pocăinţa nu este o chestiune tristă, aşa cum credeam eu, ci dimpotrivă, poate fi chiar cea mai mare bucurie din viaţa unui om. În al doilea rând, dvs n-aţi fost nici un moment mirat, nici măcar atunci când am vorbit despre cele mai mari "capre" ale mele. Nu mi-aţi pus nici o întrebare indiscretă şi m-am simţit foarte liber.
În sfârşit, conversaţia noastră n-a fost axată pe greşelile mele, ci pe iertarea acestor greşeli. Mi-este încă greu să renunţ la o ispăşire şi să admit că Domnul Iisus a "luat deja suferinţele mele, că S-a încărcat cu durerile mele, că pedeapsa pe care o merit a căzut asupra Lui" şi că aceasta îmi aduce pacea. Uneori mă gândesc că dacă aş fi şi eu pedepsit aş avea o pace şi mai deplină, cel puţin să sufăr şi eu puţin pentru ce am făcut. Nu pentru a merita iertarea, ci pentru a dovedi pocăinţa mea printr-o acţiune corectă. Dar, cum aţi spus dvs, aceasta atitudine poate că provine din orgoliu. Nu voi uita niciodată momentul în care ne-am rugat împreună şi când m-aţi încurajat, citindu-mi din Isaia 43:1:
"Aşa vorbeste acum Cel veşnic: Francisc, te chem pe nume; Francisc, tu eşti al Meu!" şi Ioan 8:36: "Dacă Fiul te-a salvat, tu vei fi cu adevărat liber". Aveţi dreptate: mi-e cu neputinţă să-mi spun aceste lucruri mie însumi. Am vrut întotdeauna să fiu creştin. Dar până în prezent, niciodată n-am fost sigur că pot fi iertat de Dumnezeu. Acum sunt sigur pe baza a ceea ce este scris în Cuvântul Sfânt. Dar în sfârşit, ascultaţi ce mi s-a întâmplat la întoarcere. Sunt fericit, sunt tulburat, mi-am pierdut capul. Sunt... nici eu nu mai ştiu...
Pe scurt, am făcut cunoştinţă cu... o fată. Dar acestea nu sunt decât vorbe goale care nu exprimă nimic. Ar trebui să spun: pentru prima dată în viaţa mea am văzut o fată, am văzut în ea o fiinţă omenească, o persoană, o regină... De necrezut că o fată poate să-mi subjuge mintea în asemenea măsură. Mi-e cu neputinţă ca să v-o descriu, să vă explic cât e de frumoasă şi de perfectă. Cuvintele îmi par palide, improprii, nepotrivite. În două cuvinte: Am văzut fata care va fi soţia mea. Aş vrea mult să văd ce figură faceţi acum când citiţi rândurile mele. Sunteţi măcar puţin mirat? Faptul că acest lucru mi se întâmplă atât de curând după vizita la dvs, dă naştere totuşi la o întrebare. Este cu putinţă, credeţi că Domnul m-a îndrumat spre această direcţie? Să fie vreo legătură între faptul că am cunoscut această fată minunată şi noua hotărâre pe care am luat-o în faţa lui Dumnezeu? M-aţi asigurat că Domnul mă va îndruma după ce "firul" relaţiei dintre mine şi El va fi reparat. Dar atât de repede? Cu o asemenea decizie? Este Domnul atât de aproape de noi? Aproape înspăimântător! Acest lucru mă face să tremur... Aş avea multe să vă spun.
Dar trebuie să închei aici. Vreau să-i scriu şi ei o scrisoare. Sunt puţin "în tensiune".

B... 6 mai Walter Trobisch către Francisc

Am fost foarte, foarte mulţumit să citesc ultima ta scrisoare. Te felicit de cunoştinta făcută. Dacă înţeleg bine ce-mi scrii, eşti într-adevăr îndrăgostit şi Îi aduc slavă lui Dumnezeu pentru că ţi-a dăruit această experienţă. Domnul a ascultat rugăciunile pe care le-am făcut pentru tine. Da, sunt convins că există o legătură între pasul în credinţa pe care l-ai făcut de curând şi întâlnirea cu această fată. Dumnezeu nu lucrează întotdeauna atât de repede. Adesea ne lasă să aşteptăm pentru a ne pune credinţa la încercare şi pentru a ne învăţa să fim răbdatori. Dacă El a auzit rugăciunile tale atât de repede şi într-un mod atât de clar, este pentru a întări primii paşi în noua ta viaţă şi pentru a-ţi da o lecţie pentru viaţă. Dar El lucrează fără încetare şi ne este întotdeauna aproape, indiferent dacă ne dăm sau nu seama de acest lucru. Este foarte posibil ca fiorul pe care l-ai resimţit in inimă să nu te mai părăsească niciodată: "Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu!" (Evrei 10:31) Dar acum trebuie să-mi îngădui o întrebare. Mi-ai trezit într-adevăr curiozitatea. Cine este fata? Povesteşte-mi deci în amănunt cum ai cunoscut-o pe această regină. Ea te iubeşte la fel de mult? Ai vorbit cu părinţii ei? Trebuie deja să pregătesc o predică pentru cununie? Sper să-mi scrii curând !

M... 3 iunie Francisc către Walter Trobisch

Patru săptămâni au trecut de la ultima dvs scrisoare. Nu, domnule pastor, nu pregătiţi predica de cununie, pentru că aceasta va întârzia încă mulţi ani, dacă va mai avea loc vreodată. Sunt un om nenorocit ! Dar să vă povestesc mai întâi toată istoria.
Am făcut cunoştinţă în autobuz cu acea fată . Ea ţinea un copilaş în braţe. Mai târziu am aflat că era copilul sorei sale, care era bolnavă. Credeam că e o femeie măritată. Ea avea două geamantane şi un balot. N-aveam locuri pe scaune şi trebuia să ne proptim unii de alţii ca să nu cădem în timpul călătoriei. Conversaţia era banală. Prima mea impresie: o fata deosebită. Greu de explicat, mai deschisă ca celelalte şi în acelaşi timp mai rezervată. Nu mi-a venit nici un gând urât sau necurat în prezenţa ei.
Când a vrut să coboare, mi-a cerut să-i dau bagajele pe fereastră. Dar şoferul a pornit prea repede şi nu am apucat să i le dau. Apoi mi-au trebuit vreo cinci minute ca să-l conving pe şofer să oprească din nou. Ce puteam să fac? Am coborât şi m-am trezit în plină junglă, cu bagajele unei necunoscute. M-am întors din drum pe jos şi peste douăzeci de minute am întâlnit-o pe fată cu copilul, plângând amandoi. Era puţină speranţă de a găsi un alt mijloc de transport în aceeaşi zi. Atunci ea m-a invitat să rămân la parinţii ei, în satul lor, la câţiva kilometri în junglă. Am ajuns într-o situaţie foarte ciudată : ea era cu copilul în braţe şi balotul pe cap, iar eu căram cele doua geamantane. Un adevărat spectacol şi circ pentru tot satul ! Primirea mea a fost rezervată. Fata a explicat situaţia.
A urmat un prânz bun. De mii de ori îmi pun întrebările dvs… Totul pare în regulă la prima vedere. Ea este creştină, elevă, o interesează învăţământul. Nu pot să-mi imaginez pe cineva mai potrivit să fie mama copiilor mei. E puţin mai tânără ca mine şi sănătoasă. Pe deasupra, îmi dau bine seama că nu-i sunt indiferent, cu toate ca ea nu are curaj să-mi spună acest lucru, dar se vede din privirea ei. Nu mi-a venit nici o idee s-o invit seara la mine. Mă mir şi eu, pur şi simplu nu ma mai recunosc ! Altădată, acesta ar fi fost primul meu gând. A doua zi am plecat. Părinţii au fost politicoşi, dar rezervaţi. Apoi au urmat scrisori aproape în fiecare zi. Uitaţi una aici pe care o ştiu deja pe dinafară. Vă rog mult să mi-o trimiteţi înapoi cât mai curand. Veţi vedea şi dvs cât este de serioasă.
Eram fericit, îmi făceam deja o mie de planuri de viitor... Dar iată că vine şi momentul notei de plată! Da, nu găsesc o altă expresie. Tatăl fetei, pur şi simplu vrea să o vândă, celui care va oferi mai mult, exact ca la licitaţie. El cere, pentru ca spune că are deja alte oferte, un avans de 100.000 franci CFA, adica vreo 2.000 franci francezi. Dar mi-e teamă să nu fie decât primul vărsământ al unei cumpărături în rate. Şi fata este “marfa” pe care eu o iubesc! Ce aveţi de spus? Nu v-aţi gândit la această piedică de netrecut, nu-i aşa? Frumoasele dvs teorii despre dragostea spirituală, dragostea inimii şi a sufletului… la ce mă ajută ele în prezent? Desigur, nu suntem opriţi de a ne iubi, eventual chiar să se producă o unire fizică între noi, cu condiţia să nu ne căsătorim. Să te căsătoreşti doar pentru că iubeşti, pare de neînchipuit, de neîngăduit. În acest sistem, fata nu este niciodată soţia bărbatului ei, ci soţia dotei. O sută de mii ! O sumă astronomică pentru mine. M-aţi făcut să-mi fac vise şi iluzii. Dar realitatea crudă distruge totul. Nu mai am nici o speranţă. Sau vreţi să lucrez la dvs ca spălător de rufe, până ce o să mi se albească şi mie părul? Ştiu că sunt obraznic şi ingrat. Desigur că dvs nu meritaţi această atitudine a mea. Dar nu găsesc alt mijloc ca să-mi exprim deznădejdea. Mai bine să mori decât să trăieşti asemenea viaţă. Îmi vine să înnebunesc ! Să strig în numele atâtor tinere fete, condamnate la căsătorie forţată cu bătrâni bogaţi şi adesea poligami. Acest strigăt, cine-l va auzi ?!? Acuz pe conducătorii ţării noastre, care sunt lacomi după banul săracilor, în loc să elimine monopolizarea femeilor de către bogaţi şi să înlăture acest sistem financiar al familiei. Acuz un obicei care face să scadă numărul căsătoriilor şi al naşterilor, care permite părinţilor să-i aservească pe copiii lor, cu toate că nici un alt popor nu poate să ne mai colonizeze vreodată. Acuz o tradiţie care ameninţă libertatea individuală şi naţională prin tutela bătrânilor asupra tinerilor, care favorizează exploatarea unei perechi tinere de către clan. Acuz părinţii fetelor, de un egosim dement. Prea leneşi ca să lucreze, ei utilizează fetele pentru a-şi plăti datoriile, pentru a-şi plăti alcool, automobile şi femei. Acuz fetele, care rămân nesimţitoare şi pasive în faţa acestei calamităţi care este dota, care îi lasă pe părinţi să facă după capul lor, fete care apoi se plâng de căsătoria lor, care le întemniţează mult mai rău decât zidurile şi sârma ghimpată.

Acuz Biserica, care în loc să mă îndrume, m-a supus unor legi dure şi de neînţeles, pe care, când le-am încălcat şi când am avut nevoie de iertarea lui Dumnezeu, m-a lipsit tocmai atunci de această iertare. Acuz această Biserică ce pedepseşte în loc să ajute, care m-a făcut să-mi pierd serviciul şi care mă împinge acum la prostituţie, pentru ca apoi să mă învinovăţească ! DE CE Dumnezeu, acest protector al căsătoriei din dragoste, mi-a arătat Calea Sa cea sfântă, fără a mă face în stare s-o urmez ?!? Dacă această căsătorie din dragoste rămâne privilegiul bogaţilor, DE CE nu face Dumnezeu să cadă din cer 100.000 francide de care am o disperată nevoie ?!? Unde este puterea Lui? Nu este El mai puternic decât cei doi zei falşi: mamon şi clanul? Dvs ati deşteptat în mine sentimente de care nu m-aş fi crezut niciodată capabil. M-aţi învăţat să iubesc. Aţi făcut să ardă în mine un foc al cărui sursă trebuie să fie sfântă şi fără de care nu m-aş mai considera om. Dar acum acest foc mă mistuie. El mă face să sufăr peste puterile mele şi mă va ucide...
Nu mai aştept răspuns, pentru că nici nu poate exista...

Walter Trobisch către cititor

La primirea acestei scrisori, mai întâi am rămas complet uimit. Nu ştiam cum să procedez. Nu voiam în nici un caz să-i dau lui Francisc un răspuns superficial, nici nişte mângâieri pioase sau să-l întreb cu oarecare perfidie dacă, fiind tatăl unei fete tinere, ar fi scris o asemenea scrisoare. Ştiam că această izbucnire vehementă, era aceeaşi la mii de tineri africani. Nu trebuie dat importanţă fiecărui cuvânt dintr-o asemenea misivă; mai ales să nu te laşi antrenat pe o poziţie de simplă apărare faţă de amărăciunea şi lipsa de măsură a tonului. Este de preferat, înainte de toate, să asculţi. O lungă tăcere mi s-a părut cea mai bună exprimare a înţelegerii şi modul cel mai cinstit de a răspunde.

CITEŞTE ON-LINE CONTINUAREA ACESTEI CĂRŢI MINUNATE PE LINKUL DE MAI JOS. ÎŢI DORESC O LECTURĂ PLĂCUTĂ !

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/06/29/walter-tro

ISTORIA FRĂMÂNTATĂ A TRANSILVANIEI

TOMISTHECAT — Wed, 05 Aug 2009 16:54:23 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/08/05/istoria-framantata-a-transilvaniei/

ISTORIA UNGARIEI

Teritoriul Ungariei de astăzi era locuit în trecut de triburi dacice, tracice şi ilirice. Imperiul Roman a cucerit teritoriul respectiv în anul 35 înainte de Hristos şi devine provincie a Imperiului sub numele de PANONIA. Între anii 400 – 600 după Hristos, Panonia a fost invadată de o serie de popoare migratoare, precum hunii, ostrogoţii, lombarzii, iar mai apoi de avari. (în imagine, harta Daciei)
În epoca romană, regiunea actualului stat Ungaria se numea în latină Panonia, fiind locuită de diverse triburi dacice. Ultimii care au invadat în acea perioadă Câmpia Panonică au fost HUNII, conduşi de ATTILA

Hunii au făcut alianţă cu Imperiul Roman, acesta folosindu-i ca mercenari în luptele împotriva galilor.
În anul 453 d.H. Attila moare, o dată cu el, dezmembrându-se şi Imperiul Hun. Hunii au fost alungaţi de către triburile germanice ale lombarzilor şi mai ales gepizilor, care au pus stăpânire pe acest teritoriu. În jurul anului 560 d.H., avarii cuceresc teritoriul Panoniei şi-l păstrează sub controlul lor timp de 200 de ani, până în secolul IX.
A urmat o perioadă de dominaţie a francilor, a regatului slav Moravia Mare şi a principatelor Balatonulu până la sfârşitul secolului IX, când maghiarii au pătruns în Panonia. În imagine, invazia maghiarilor conduşi de Attila.

Ungurii descind din ramura ugrică a familiei de triburi fino-ugrice, originari din Asia, din regiunea munţilor Altai. Au pătruns în Europa pe cursul mijlociu al Volgăi şi prin munţii Urali, iar mai apoi, în jurul anului 830 d.H. au trecut între Don şi Nipru. S-au stabilit în câmpia Tisei în anul 896, unde au întâlnit o populaţie de limbă latină, dar şi sclavi aproape asimilaţi.
Aceştia s-au autodenumit „maghiari”, însemnând „om / fiinţă umană”.
Acest termen se presupune că ar proveni de la una din populaţiile de neam turc, ce purta numele de onoguri, menţionată în izvoarele bizantine încă de la începutul secolului I. Etnonimul a apărut în diverse izvoare sub mai multe forme precum: „Uggroi”, „Ugry”, „Ungari”, „Hungari”.
Ungurii erau mici de statură, pomeţii obrajilor ieşiţi în afară, ochii puţin oblici, pielea de culoare mai închisă iar părul îl purtau de obicei împletit în cozi.
După ce s-au aşezat în Câmpia Panoniei, au început să întreprindă numeroase invazii în Balcani între anii 959 si 970 d.H.

Ducele ungur Vaik a acceptat să se creştineze sub numele de Ştefan în anul 1001 şi a impus credinţa creştină şi poporului său, după care şi-a luat titlul de rege. Mai târziu, urmaşii lui Ştefan au cucerit Croaţia şi o parte din coasta Dalmaţiei cu ieşire la Marea Adriatică. Timp de un secol, au dus lupte aprige cu românii pentru cucerirea Transilvaniei.
În Crişana era voievodatul condus de Menumorut, în Banat era voievodatul lui Glad, iar în Transilvania de nord-est era voievodatul lui Gelu Românul.
În anul 1301 au început luptele pentru ocuparea tronului, nobilii profitând de acestea, consolidându-şi puterea. În 1308 Carol Robert de Anjou a fost susţinut de Papa de la Roma, de clerul catolic şi de o parte din nobilime, reuşind să urce pe tron. El a încercat să-şi extindă stăpânirea asupra Ţării Româneşti şi a Moldovei, însă a fost învins.
În secolul al XV-lea Imperiul Otoman ameninţa şi Ungaria. Conducătorul luptei antiotomane era de origine română şi se numea IANCU DE HUNEDOARA.
După moartea lui Iancu de Hunedoara, la conducerea Ungariei a venit fiul acestuia, respectiv Matei Corvin (1458 – 1490). Lupta pentru tron a dus la slăbirea puterii ungare. Matei Corvin a fost ameninţat atât de turci, cât şi de Împăratul german, care îşi doreau coroana ungară. După moartea lui Matei Corvin, luptele pentru tron au dus la slăbirea ţării.
În 1525, după bătălia de la Mohacs, turcii i-au zdrobit pe unguri, Ungaria pur şi simplu încetând să existe ca stat.
Partea de mijloc a Ungariei cu capitala la Buda a devenit paşalâc turcesc, adică provincie turcească, iar nordul şi vestul Ungariei au fost luate de austrieci de către Habsburgi.
Din anul 1541, voievodatul Transilvaniei a devenit principat autonom sub suzeranitate turcească.
În 1683 turcii asediază fără succes Viena. În urma acestei victorii împotriva otomanilor, prin Tratatul de la Karlowitz din 1699, Imperiul Habsburgic supune Ungaria în întregime, dar şi Transilvania.
Revoluţia de la 1848 împotriva Imperiului Habsburgic a dus la independenţa Ungariei. Ungurii însă au înţeles libertatea DOAR PENTRU EI, nu şi pentru români. Revoluţionarii români au trecut de partea Impăratului Habsburgic care cere ajutorul Împăratului Rus şi înnăbuşă revoluţia în sânge.
În 1867 Prusia a înfrânt Austria, făcându-se pactul dualist, în care Ungaria devenea Regat în cadrul Imperiului Austro-Ungar.
În timpul revoluţiei bolşevice din 1917, Bela Kun fusese alături de Lenin, pentru a înfiinţa apoi partidul bolşevic ungar.
Declarând drept legitimă orice înşelare a unui guvern burghez, Bela Kuhn a profitat fără jenă de condiţiile mult prea avantajoase ale armistiţiului acordat de generalul Franchet Esperey, care oprise înaintarea trupelor române în Ardealul reunit cu România la 1 decembrie 1918.
Primele trei luni ale lui 1919 au însemnat un şir neîntrerupt de atacuri ale bandelor armate ungureşti asupra trupelor române, terorizarea permanentă a populaţiei româneşti din teritoriul neocupat încă de Armata Română, precum şi o agresivă campanie de propagandă bolşevică. La 20 iulie 1919 au fost atacate unităţile româneşti de pe malul stâng al Tisei, bolşevicii unguri, repurtând chiar şi unele succese. Contraofensiva românească declanşată în noaptea de 30/31 iulie – 12/13 august a însemnat sfârşitul tristei aventuri bolşevice a lui Bela Kuhn. România Mare proaspăt înfăptuită fusese ameninţată simultan, pentru puţin timp, atât la est, de către Sovietele ruseşti, cât şi la vest, de către Sovietele ungureşti.

ISTORIA TRANSILVANIEI

Pe teritoriul Transilvaniei s-a aflat în antichitate centrul politic al regatului Dacia, Sarmizegetusa Regia. Acum aproximativ 2400 de ani, venind dinspre apus, s-au stabilit pe acest teritoriu primele comunităţi de celţi. Nu există documente care să ateste un conflict între celţi şi populaţiile autohtone. După celţi, au mai urmat alte grupuri de migratori.
Multiple dovezi arheologice din acea perioadă atestă convieţuirea paşnică dintre populaţiile autohtone şi celţi. În numeroase morminte celtice a fost descoperită ceramică dacică, dar şi invers. Chiar şi podoabele au fost adoptate, dacii din Transilvania purtând podoabe celtice cum ar fi torcul, precum şi diverse metode decorative aplicate pe ceramică. Gradul de asimilare reciprocă dintre daci şi celţi a fost probabil foarte mare.

În imaginea de mai sus putem vedea harta Daciei în perioada lui Burebista, iar în centru, România de astăzi.
În anul 106 după Hristos, Regatul Dac a fost cucerit de către Imperiul Roman sub conducerea Împăratului Traian. Transilvania a fost organizată şi inclusă în provincia Dacia Superioară. Aşezările mai importante au fost ridicate la rangul de colonii şi municipii. Câteva dintre aşezările importante din Transilvania de astăzi erau : Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Apulum (Alba Iulia), Napoca (Cluj), Potaissa Porolissum, Aquae.
După numeroasele atacuri ale dacilor liberi (carpilor) şi goţilor, în anul 271 d.H. Împăratul Aurelian a decis retragerea administraţiei şi a legiunilor romane în sudul Dunării.
Teritoriul Transilvaniei a fost invadat succesiv până în secolul X de către goţi, huni, gepizi, slavi, protobulgari şi pecenegi. Unele popoare migratoare au reuşit să creeze structuri politice relativ stabile, cum a fost în cazul gepizilor.
Din anul 271, pentru Transilvania a început „mileniul întunecat”, un subiect de controversă cu caracter naţionalist, iar continuitatea românilor pe acest teritoriu este pusă la îndoială.
Ungurii au intrat în număr mare la început în Transilvania ca trupe de mercenari pentru a alunga dominaţia bulgară din principatul Marea Moravie, în anul 862.
În doar 100 de ani, influenţa maghiară şi-a lăsat amprenta, numărul ungurilor pe acest teritoriu, crescând foarte mult.
În secolul al X-lea maghiarii au început ocuparea Transilvaniei, procesul terminându-se abia la sfârşitul secolului al XII-lea, în timpul regatului lui Bela al III-lea al Ungariei (1172 – 1196).
În paralel cu ocuparea, s-a desfăşurat între secolele XI-XIII un amplu proces de colonizare. Dificultăţile nu au întârziat să apară, în special din pricina împotrivirii românilor autohtoni (deci Transilvania ERA POPULATĂ DE ROMÂNI) şi a lipsei oamenilor necesari administraţiei şi armatei.
În timpul marii invazii mongole din primăvara anului 1241, organizarea politică şi colonizarea Transilvaniei au înregistrat un recul semnificativ. Izvoarele istorice contemporane oferă la mijlocul secolului al XIII-lea imaginea unei Transilvanii pustiite. După retragerea trupelor mongole, Bela al IV-lea iniţiază un program de refacere a regatului şi în special a Transilvaniei, dezvoltând unele oraşe (Sibiu, Cluj, Braşov, Bistriţa şi Sighişoara) şi construcţia unor cetăţi de piatră.
Între anii 1375 şi 1431 Transilvania se confruntă cu alte probleme, respectiv cu pericolul otoman. Moartea voievodului Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, a dat cale liberă Imperiului Otoman spre Transilvania şi centrul Europei.
În 1541, Principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, care plătea totuşi otomanilor un dar anual de complezenţă. În acea perioadă, principatul nu includea Banatul, acesta se afla sub stăpânire otomană.
În secolul al XVIII-lea au fost aduşi colonişti şvabi şi au fost admişi în Ardeal români din Moldova şi din Ţara Românească, imigraţi din cauza exploatării fanariote. În acelaşi secol, au avut loc şi valuri de exod ale populaţiei româneşti din Ardeal în sens opus, spre Ţara Românească şi Moldova.
Între anii 1867 şi 1918 Transilvania a fost încorporată părţii maghiare a Imperiului Austro-Ungar. În această perioadă s-au intensificat măsurile discriminatorii împotriva românilor, şvabilor, slovacilor, sârbilor şi chiar a saşilor.

La încheierea Primului Război Mondial, Ungaria îşi proclama independenţa, incluzând în teritoriul său şi Transilvania. Partidele româneşti PNR şi PSD înfiinţează Consiliul Naţional Român la Arad, în data de 3 noiembrie 1918.
Guvernul Ungariei semnează armistiţiul cu Antanta, fixând o linie de demarcaţie, care lăsa sub controlul Ungariei nordul şi centrul Transilvaniei, iar Banatul sub controlul Serbiei.
După acel armistiţiu, românii organizează o Adunare Naţională la Alba Iulia, la care sunt desemnaţi 1228 delegaţi. La adunare au participat aproximativ 100 de mii de persoane şi s-a desfăşurat într-o atmosferă decentă şi festivă. Adunarea Naţională decide unirea cu România a teritoriilor locuite de români. După unirea din 1918 cu România, Transilvania rămâne autonomă în cadrul statului român, fiind condusă de un Consiliu Dirigent.
Regele Ferdinand sancţionează unirea cu România, autorităţile române încă nu-şi exercitau controlul asupra tuturor teritoriilor respective. Armata Română se oprise în înaintarea sa chiar pe linia Mureşului, iar la nord de aceasta, nici Consiliul Dirigent, nici Regatul României nu exercitau o autoritate efectivă.
Puterile Antantei ordonaseră încetarea oricăror operaţiuni militare în vederea negocierii păcii cu Ungaria.
În anul 1919, puterea în Ungaria a fost preluată de către comunişti, care au proclamat Republica Sovietică Ungaria, condusă de BELA KUN, originar din Cluj.
În 1919 blocul militar Antanta solicită Armatei Române să înceapă ofensiva contra forţelor maghiare.
Maghiarii au atacat atât trupele cehoslovace, cât şi trupele române de pe teritoriul Transilvaniei, în speranţa de a face joncţiunea cu trupele sovietice, care la rândul lor, au atacat Basarabia şi Ucraina.

CUCERIREA BUDAPESTEI DE CĂTRE ARMATA ROMÂNĂ

Riposta puternică a Armatei Române a venit în dimineaţa zilei de 24 iulie 1919 când a fost declanşat contra-atacul care a distrus armata ungară bolşevică.
Bela Kun a părăsit Ungaria în ziua de 2 august 1919. Pe 4 august 1919 Armata Română a intrat în Budapesta sub comanda generalului GHEORGHE MĂRDĂRESCU. Budapesta este cucerită de către români, iar Bela Kun demisionează, regimul comunist fiind astfel înlăturat.
Pe 16 noiembrie 1919 Horthy intră în Budapesta şi îşi stabileşte centrul comandamentului la Hotelul Gellert. La data de 25 februarie 1920 Armata Română a părăsit teritoriul ungar din ordinul Antantei. În imaginea de mai sus: Armata Română în Budapesta.
În timpul staţionării pe teritoriul Ungariei, Armata Română a dat dovadă de solidaritate, distribuind alimente pentru populaţia maghiară înfometată din cauza războiului.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Armata Ungară a intrat în Transilvania, unde a comis atrocităţi grave împotriva minorităţilor, numărul morţilor, situându-se în jurul cifrei de 1700, fără să mai luăm în calcul miile de oameni torturaţi, arestaţi, etc.
În Convenţia de armistiţiu semnată în 1944 de România cu Puterile Aliate, după lovitura (insurecţia armată) condusă de Regele Mihai, se prevedea că statele aliate „sunt de acord ca Transilvania să fie restituită României, cu condiţia confirmării prin Tratatul de Pace”.
În perioada dintre 1945 şi 1947, până la încheierea tratatelor de pace dintre Aliaţi şi România şi Ungaria, au existat demersuri ale Ungariei de a păstra chiar şi o mică parte a teritoriului, fiind vizată în special zona actualului judeţ Satu Mare.
Cu toate acestea, tratatele de pace de la Paris din 1947 confirmă revenirea la frontiera existentă la 1 ianuarie 1938 între România şi Ungaria, precum şi nulitatea Dictatului de la Viena.
Astăzi, pe teritoriul Transilvaniei, conform rezultatelor oficiale ale recensământului din 2002, trăiesc 74,7 % români, 19,6 % maghiari şi 0,7 % germani, totalizând o populaţie de 7.221.733 locuitori.

GENERALUL GHEORGHE MĂRDĂRESCU – GENERALUL UNGARIEI - COMANDANTUL GRUPULUI DE ARMATE SUD - UNUL DINTRE CEI DOI ÎNALŢI OFIŢERI ROMÂNI SUB COMANDA CĂRORA A FOST ELIBERATĂ BUDAPESTA DE REGIMUL DICTATORIAL BOLŞEVIC CARE DOREA SĂ TRANSFORME UNGARIA ÎNTR-O REPUBLICĂ SOVIETICĂ UNGARĂ !

GENERALUL TRAIAN MOŞOIU – COMANDANTUL GRUPULUI DE ARMATE NORD - UN ALT ÎNALT OFIŢER ROMÂN SUB COMANDA CĂRUIA A FOST ELIBERATĂ BUDAPESTA DE REGIMUL DICTATORIAL BOLŞEVIC CARE DOREA SĂ TRANSFORME UNGARIA ÎNTR-O REPUBLICĂ SOVIETICĂ UNGARĂ !

SURSA DE INFORMARE PENTRU ACEST ARTICOL POATE FI GĂSITĂ AICI :
http://www.descopera.org/descopera-romania-transilvania/

EUROPA NE CRITICĂ IAR S.U.A. NE LAUDĂ !

TOMISTHECAT — Sun, 02 Aug 2009 16:39:14 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/08/02/europa-ne-critica-iar-s-u-a-ne-lauda-in-privinta-codului-civil-roman/

EUROPA NE CRITICĂ IAR S.U.A. NE LAUDĂ ÎN PRIVINŢA CODULUI CIVIL ROMÂN !

Noul Cod Civil adoptat de România interzice strict căsătoriile între persoanele de acelaşi sex şi protejează instituţia familiei, căsătoria fiind definită ca UNIUNEA LIBER CONSIMŢITĂ ÎNTRE UN BĂRBAT ŞI O FEMEIE a apreciat, miercuri, avocatul Roger Kiska, reprezentant al Alliance Defense Fund (ADF), organizaţie a societăţii civile din Statele Unite.

În aceeaşi zi în care Comisia Europeană a prezentat Raportul pe Justiţie, în care se subliniază că monitorizarea va continua până când sistemul judiciar va îndeplini toate cerinţele şi va funcţiona corect, Kiska laudă noul Cod Civil, pe care îl consideră o adevărată victorie în lupta pentru păstrarea valorilor tradiţionale.

“Căsătoria între persoanele de acelaşi sex este interzisă. De asemenea, Codul Civil, care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2010, interzice recunoaşterea în România a căsătoriilor sau a uniunilor homosexuale încheiate în alte ţări de cetăţeni străini sau cetăţeni români. Totodată, adopţia de copii de către cupluri de acelaşi sex este interzisă expres”, punctează avocatul american, citat de One News Now.

Potrivit lui Roger Kiska, “România, la fel ca majoritatea statelor europene, are o tradiţie istorică de promovare a valorilor tradiţionale. Codul Civil continuă tradiţiile şi valorifică elemente esenţiale ale culturii juridice româneşti, aducându-le dintr-o lume apusă, tradiţionalistă şi conservatoare, dar în care cuvântul dat avea valoare de lege, în vremuri actuale, în care lumea este constituită din forţe în mişcare, în care timpul devine un reper cardinal, iar ştiinţa, cercetarea şi tehnica ne provoacă, ne obligă să privim cu responsabilitate spre viitor şi să ţinem pasul cu realizări altădată neimaginate”.

Codul include şi importante prevederi care protejează viaţa şi demnitatea umană. Printre altele, se cere consimţământul expres la transplantul de organe; sunt interzise experimentele pe subiecţi umani, practicile eugenice, clonarea umană, crearea de embrioni în scopuri de cercetare sau alegerea sexului copilului prin reproducere asistată. De asemenea, legea consideră nule toate actele care conferă o valoare patrimonială corpului uman.

Legile privind Codul Civil şi Codul Penal, a căror modificare este menţionată în Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, au fost promulgate vineri, 17 iulie, de către preşedintele Traian Băsescu.

Promulgarea celor două Coduri survine după ce pe data de 26 iunie au fost adoptate şi de Parlamentul României. Pe 22 iunie, Guvernul Boc şi-a angajat răspunderea pe două dintre Codurile juridice, Codul Penal şi Codul Civil, prin prezentarea formei finale a proiectelor în faţa plenului reunit al Parlamentului.

Codul Civil este legea care reglementează relaţiile sociale şi patrimoniale. Codul Civil şi Codul Penal, împreună cu Codurile de Procedură Civilă şi Penală sunt considerate cel mai important pachet de legi din sistemul juridic, după Constituţie.

Alliance Defense Fund (ADF) este o organizaţie a societăţii civile din Statele Unite, care militează pentru libertatea religioasă, dreptul la viaţă şi valori familiale. De la înfiinţarea sa în 1994, ADF s-a implicat, direct sau indirect, în numeroase cazuri legate de păstrarea căsătoriei ca uniune între un bărbat şi o femeie.

SURSA : ZIARE.COM
AUTOR: ADRIANA TOMA
http://www.ziare.com/Europa_ne_critica_SUA_ne_lauda_Codul_Civil_roman_interzice_casatoria_int-828035.html

TOMAS DE TORQUEMADA “CÂINELE DOMNULUI”

TOMISTHECAT — Mon, 20 Jul 2009 13:52:58 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/07/20/tomas-de-torquemada-cainele-domnului/

El este omul al cărui nume a devenit sinonim de-a lungul veacurilor cu fanatismul religios şi cu ororile crimelor comise abuziv în numele unei biserici care combate tocmai ideea de crimă. Preotul care a ridicat tortura la rang de politică naţională şi care nu a precupeţit nimic pentru a rafina metodele prin care un om poate fi schingiuit ! El este cel care a aruncat Europa în ceea ce mulţi numesc Evul Întunecat al Inchiziţiei…

TOMAS DE TORQUEMADA – “Câinele Domnului”

“CIOCANUL ERETICILOR”

Acuzata stătea întinsă pe escaleră, o scară înclinată, astfel încât capul femeii să se afle mai jos decât picioarele. Încheieturile zvâcneau sub presiunea menghinelor întinse la maximum de către unul dintre torţionari. Un dispozitiv de fier îi menţinea gura deschisă, iar un preot îi aseza un mănunchi de câlţi deasupra buzelor, o invenţie ingenioasă care permitea apei să ajungă în stomac fără a lăsa victimei vreo şansă de a regurgita măcar vreun strop din cei aproape 8 litri de lichid folosiţi la o astfel de tortură. În cameră se mai afla un medic care trebuia să supravegheze starea acuzatei. În fond, mărturiile trebuiau să vină „liber”
de la oameni conştienţi. O confensiune smulsă unui muribund sau unui inconştient, anula întregul act al torturii şi judecăţii.
Un alt preot stătea pe un scaun de lemn, pregătit să noteze întregul parcurs al interogatoriului.

Doi martori susţin că acuzata este, fără doar şi poate, evreică. Motivul ? În ultima sâmbătă, nimeni nu observase fumul care ar fi trebuit să iasă pe hornul casei acesteia. Se ştie doar că aprinderea focului este o muncă, iar evreii respectă cu stricteţe Sabatul, ziua în care este interzis să munceşti, conform legii mozaice. Poate părea absurd, dar o astfel de acuzaţie era suficientă în Spania secolului al XV-lea ca să te trimită direct în camerele de tortură ale inchizitorilor.

Uşa încăperii se deschide şi în camera slab luminată îşi face apariţia un bărbat în vârstă, îmbrăcat în haine călugăreşti şi purtând tunsoarea specifică preoţilor dominicani. La vederea lui, femeia încearcă să ţipe, deşi câlţii o împiedicau să facă acest lucru.
Ştia că nu mai avea nici o şansă să scape cu viaţă ! Bărbatul care tocmai intrase… era cel mai temut dintre toţi inchizitorii… TOMAS DE TORQUEMADA. Cu o voce metalică, acesta rosteşte: „Putem începe !” şi arată spre dispozitivul care urma să verse cei 8 litri de apă în stomacul femeii. Era doar primul pas din meticulosul şi sadicul proces al torturii ale cărei reguli fuseseră scrise chiar de el… de Torquemada, cel poreclit “Ciocanul Ereticilor”.

Câteva elemente biografice – Tomas de Torquemada

Tomas s-a născut în satul Torquemada (Turris Cremata în limba latină – Turnul Ars) în apropiere de Valladolid, Spania, în anul de graţie 1420, ca nepot al binecunoscutului cardinal Juan de Torquemada, autor a peste şapte lucrări de referinţă în teologie şi unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai Ordinului Dominican din secolele XV-XVI. În acest mediu, Tomas este instruit, astfel încât să calce pe urmele unchiului său şi, eventual, chiar să depăşească rezultatele muncii acestuia. Încă din fragedă pruncie, el este învăţat să se dezică de bunurile lumeşti, să trăiască simplu, să nu epateze prin vestimentaţie sau prin gesturi, să ţină posturile şi să se roage de mai multe ori pe zi. Deşi copil, Tomas este trimis de tatăl său în rândul preoţilor din Mănăstirea Dominicană din Valladolid, acolo unde, cu timpul, Torquemada cel tânăr devine un veritabil ascet. Pe sub roba sa monahală, tânărul prefera să poarte veştminte aspre care să nu-i lase nici un moment senzaţia de confort. În fond, crezul său era acela că „lutul” cărnii trebuie pedepsit pentru a „elibera” spiritul ! Un crez pe care avea să îl urmeze până la fanatism şi pe care, din nefericire, avea să îl aplice unei întregi naţii nevinovate.

Deşi tânăr pentru o asemenea funcţie, el este numit egumen al Mănăstirii Santa Cruz din Segovia, post pe care îl ocupă timp de 24 ani. Tot aici, Torquemada devine confesorul Infantei Isabela I de Castilia, viitoarea Regină a Spaniei. Despre viaţa sa particulară din aceşti ani, se cunosc extrem de puţine lucruri, cu atât mai mult cu cât Tomas era un personaj auster care rar ieşea în evidenţă. Este cert însă că încercările prelaţilor superiori de a-l promova în ierarhia Bisericii Catolice s-au lovit de refuzul categoric al acestuia. Tomas de Torquemada nu dorea mărirea, ci doar să-şi ducă la capăt menirea de om al Bisericii, totul de pe o poziţie cât mai umilă. De asemenea, una dintre trăsăturile care avea să-l defineasca pentru tot restul vieţii, incoruptibilitatea,
se manifesta din plin la preotul educat în rândul exigentului Ordin Dominican.

Deşi este asociat doar cu ororile Inchiziţiei, Tomas de Torquemada are însă un rol important în istoria laică a Spaniei.
La insistenţele lui Torquemada, Isabela I de Castilia acceptă să se căsătorească în 1469 cu Regele Ferdinand de Aragon,
unirea celor două regate, dând naştere Spaniei, adică statului care avea să domine lumea în perioada secolelor XVI-XVII.
Tot atunci, numele de Espania (derivat din latinescul Hispania) începe să fie folosit frecvent pentru desemnarea regatelor unite ale Aragonului şi Castiliei.

Tot Torquemada este cel care insistă pe lângă cuplul regal ca în Spania să fie înfiinţate mai multe birouri inchizitoriale, presiunile celor doi monarhi pe lângă Papa Sixtus al IV-lea, dând roade la data de 1 noiembrie 1478. Şi tot la propunerea dominicanului, Vaticanul acceptă în premieră ca procesele Inchiziţiei să fie subordonate direct cuplului regal, cu menţiunea strictă că, dincolo de instanţa civilă a monarhilor, acuzaţii să aiba dreptul de a face apel direct la Papă şi de a putea cumpăra de la acesta iertarea păcatelor. Evident, acest lucru nu s-a întâmplat aproape niciodată. Răul fusese scapat de sub control, iar evenimentele care aveau să urmeze îi şocau până şi pe mai vechii şi încercaţii inchizitori italieni şi francezi.

La 11 februarie 1482, Vaticanul numeşte 5 inchizitori oficiali pentru Spania, Torquemada fiind unul dintre aceştia.
După numai un an, fostul egumen al Mănăstirii Santa Cruz din Segovia era numit Mare Inchizitor, direct de către Regina Isabela I. Ororile puteau începe !

Precursorul lui Hitler

Există numeroase voci, aşa cum este şi cea a scriitorului Simon Whitechapel, care susţin şi astăzi că în ciuda influenţei sale asupra Reginei Isabela I, Tomas de Torquemada a fost în timpul rolului său de Mare Inchizitor, doar o unealtă în mâinile cuplului regal. Fervoarea sa religioasă este indiscutabilă, la fel şi lipsa sa de interes pentru orice fel de bun material. Nu la fel stăteau lucrurile în cazul Regelui Ferdinand şi a Reginei Isabela I. Rezervele monetare ale statului erau infime, iar Spania nou creată se afla în pragul unui colaps financiar. Pe de altă parte, monarhii doreau să continue războiul cu musulmanii care înca ocupau Grenada şi asta în timp ce Papa Sixtus al IV-lea avea nevoie la fel de mare de fonduri, atât pentru a susţine „Războiul împotriva necredincioşilor din Italia”, cât şi pentru a lupta împotriva musulmanilor din Est.

Conform regulilor Inchiziţiei, celor acuzaţi li se confiscau averile, acestea fiind trecute în proprietatea Bisericii. Mai mult, vinovaţii puteau scăpa de pacate, plătind o sumă considerabilă la Vatican, o sursă de venit deloc de neglijat, atât pentru Papalitate,
cât şi pentru regii spanioli. În aceste condiţii, nu întâmplător, atenţia monarhilor se îndrepta către prosperii evrei, fie ei credincioşi iudaici sau conversos – evrei care renunţaseră la iudaism în favoarea catolicismului. Astfel, Regele Ferdinand emite un Edict prin care evreilor din Spania li se cerea să se convertească la religia catolică sau să părăsească imediat ţara. În schimb, mai mulţi reprezentanţi ai comunităţilor evreieşti fac o propunere tentantă cuplului regal: 30.000 de ducaţi, o sumă imensă la acea vreme, pentru anularea Edictului. Este momentul în care istoria îşi schimbă cursul.
Tentat să accepte banii, Regele Ferdinand rămâne însă fără cuvinte în faţa unei reacţii extrem de violente a lui Torquemada. Dominicanul a intrat în sala tronului, purtând în brate un crucifix uriaş şi a strigat fără rezerve către cele două capete încoronate: „Iuda Iscarioteanul L-a vândut pe Iisus pentru 30 de arginţi. Voi vreţi să-L vindeţi pe Iisus pentru 30.000 de ducaţi ? Iată-L ! Luaţi-L si vindeţi-L!”. Cu un gest sfidător, Torquemada a izbit crucifixul de masa aflată în faţa tronului şi a părăsit camera ca o furtună.
În faţa unei asemenea ieşiri, nici Ferdinand şi nici Isabela nu au schiţat vreun gest. Într-un final, cuplul regal a refuzat oferta evreilor şi a dat mână liberă Inchiziţiei, iar în 1492, anul în care Cristofor Columb a plecat în temerara sa călătorie către America,
a emis un alt Edict prin care toţi evreii neconvertiţi sau care practicau iudaismul în secret (asa numiţii marranos) erau izgoniţi din Spania.

Torquemada era convins că misiunea sa era una dreaptă şi că inspiraţia actelor inchizitoriale nu putea fi decât una divină. Prigonirea evreilor era în ochii săi, o măsură benefică pentru eliberarea sufletelor credincioşilor, mai ales că el promovase ideea că acei creştini cu sângele nealterat de vreun strămoş necredincios puteau ajunge mult mai uşor în Rai. De parcă accederea în Grădina Raiului se face în funcţie de arborele genealogic !

Din nefericire, Inchiziţia a fost susţinută la început de o mare parte a credincioşilor catolici, fenomen amplificat de două evenimente ce aveau să întărească radical poziţia lui Torquemada. Primul eveniment a fost uciderea Inchizitorului Pedro de Arbues în Zaragoza, în anul 1485. Crima a fost atunci aruncată în spatele evreilor, iar preotul a fost canonizat la scurt timp dupa aceea. Şase ani mai târziu, în 1491, un copil a fost ucis într-un ritual ciudat, iar odioasa crimă a fost din nou imputată evreilor. Evenimentul a căpătat numele de Santo Nino de la Guardia (Sfântul Copil din La Guardia) şi este comemorat chiar şi în prezent. La fel ca şi Pedro de Arbues, copilul a fost canonizat, la cererea poporului, în numai câteva săptămâni de la moartea acestuia. Tot atunci se răspândise în Spania mitul mincinos, conform căruia evreii ucid copiii creştinilor, iar crima din 1491 nu a făcut altceva decât să alimenteze şi mai mult ura antisemită.

Însă, Vaticanul interzicea judecarea indivizilor care îşi manifestau deschis apartenenţa la o religie, fie ea creştină, musulmană sau iudaică. În felul acesta, Torquemada nu putea să îşi ducă planul la îndeplinire decât prin urmărirea acelor marranos, evreii convertiţi la catolicism care continuau să-şi practice în secret vechea religie mozaică. Începând cu varsta de 12 ani la fete şi 14 ani la băieţi, orice persoană putea face obiectul unui proces inchizitorial, iar în scurt timp, răfuielile personale, invidia sau alte păcate omeneşti aveau să dea naştere unui imens val de reclamaţii false şi mincinoase. Oamenii se strângeau cu sutele în temniţele şi beciurile Inchizitiei, Torquemada însuşi, ocupându-se cu meticulozitate de multe dintre anchete. El chiar publicase o listă cu indicaţii prin care evreii ascunşi puteau fi recunoscuţi şi aduşi în faţa “justiţiei” :
– Dacă vecinul tău poartă haine curate şi frumoase în zilele de sâmbată, este evreu !
– Dacă vecinii tăi fac curăţenie în case în zilele de vineri şi aprind candelele mai devreme decât se obisnuieşte, ei sunt evrei !
– Dacă ei mănâncă pâine nedospită şi îşi încep mesele din Săptămâna Mare cu lăptuci şi ierburi amare, atunci sunt evrei !
– Daca îi vezi, rugându-se cu faţa la un zid, balansându-se înainte şi înapoi, sunt evrei !
– Dacă în zilele de sâmbătă, vecinii tăi nu aprind focul, ei sunt evrei !

Pentru oricare dintre aceste motive sinistre, oamenii puteau fi arestaţi, torturaţi, siliţi să-şi recunoască “vina”, chiar şi inchipuită, de a fi evreu, sau să fie ucişi prin ardere pe rug. Vânătoarea de oameni începuse.

DOMINI CANES – CÂINII DOMNULUI

Un proces inchizitorial nu se rezuma doar la tortură şi la execuţie prin ardere pe rug – pedeapsa clasică pentru erezie. În fapt, el era un proces minuţios care dura luni de zile şi a cărui menire era aceea de a induce o stare de teamă şi de nesiguranţă în rândul populaţiei din Spania.

Primul pas îl constituia citirea unui Edict în piaţa publică a oraşelor sau satelor în care aveau loc anchetele. Prin acest Edict, erau somaţi toţi cei care practicau pe ascuns Iudaismul, să-şi recunoască păcatul în decurs de 40 de zile şi „sa se împace cu Domnul”. Cei care mărturiseau în acest interval de timp, erau absolviţi de păcate. În acelaşi timp, în secret, aveau loc audierile martorilor sau studierea amănunţită a caselor şi a oamenilor pentru a-i depista pe acei reo – criminali. În cazul în care depoziţiile erau făcute de doi martori, persoana acuzată era adusă în faţa unui tribunal. Era nevoie de minimum cinci martori pentru ca ereticul să fie arestat pe loc, iar în cazul în care Inchizitorul însuşi remarca ceva ciudat, învinuitul era aruncat în temniţă după bunul plac al preotului.

La trei zile după arest, acuzatul primea o vizită din partea unui prelat care îi cerea acestuia să-şi recunoască păcatul. Dacă acesta nega, avea dreptul la alte două întrevederi la un interval de 10 zile. Era suficient să recunoască pentru a fi iertat. În caz contrar, urma interogatoriul.

Interrogatorio, aşa cum era numit, era de fapt o veritabilă anchetă poliţienească, dublată de o judecată sumară. Acuzatul avea dreptul la un avocat, iar dacă nu îşi permitea unul, primea un sfătuitor din partea şi pe cheltuiala Bisericii. Acelaşi acuzat era silit să enumere lista duşmanilor săi personali, sau a persoanelor pe care le bănuia că ar putea depune mărturie mincinoasă împotriva sa, încercându-se astfel evitarea martorilor care ar fi influenţat negativ procesul. În acelaşi timp, autorităţile Inchizitoriale strângeau probe împotriva victimei. Nu exista prezumţia de nevinovăţie, iar arestatul era considerat vinovat până la proba contrarie. Torquemada însuşi menţionase în manualul său de investigare a ereticilor că tortura putea fi folosită doar în cazul în care “dovezile” impuneau acest lucru. Totul suna ca un proces bine elaborat din zilele noastre, cu evidente mici diferenţe date de concepţiile vremii. Dacă ne gândim însă că simplul fapt de a uita să aprinzi focul în casă, sâmbăta, sau faptul că te-ai îmbrăcat frumos sâmbăta, erau probe forte ale unui astfel de caz, răbdarea inchizitorilor nu ne apare decât ca o mască a adevăratelor lor intenţii.

Primul pas al torturii era schingiuirea cu apă. Dacă acuzatul nu îşi recunoştea păcatele, urma pasul al doilea, acela în care victima, întinsă pe o bancă specială, era legată cu funii de încheieturi şi întinsă până în punctul în care articulaţiile era gata să se dizloce. O nerecunoaştere a vinei, ducea implicit la pasul trei, acela în care învinuitul era ridicat pe un eşafod şi întins cu aceleaşi funii în poziţie verticală. Tortura se finaliza cu ruperea articulaţiilor. Dacă nici după acest pas victima nu admitea veridicitatea acuzelor, nu rămânea decât execuţia. Dându-şi seama că urmează acest final îngrozitor, mulţi dintre cei torturaţi acceptau să recunoască
o vină care, chiar dacă nu exista, i-ar fi scăpat de la moarte. Torquemada era însă vigilent şi ceruse ca acuzaţii să fie legaţi la gură, astfel încât să nu poată rosti nici un cuvânt ! Doar era evident că păcătoşii urmăreau să scape basma curată, nu-i aşa ?!?
În acest timp, acuzatorul continua să ceară, nefericitului, mărturisirea salvatoare. Chiar dacă era interzis ca victimele să fie ucise în timpul torturilor, se întâmpla adeseori ca bieţii nefericiţi să-şi dea duhul chiar pe mesele de tortură ale inchizitorilor.
În aceste cazuri, “procesul” continua cu execuţia rituală, iar pe rug era aşezat cadavrul victimei. Nimeni nu scăpa de autoritatea Inchiziţiei !

Aşa zişilor eretici li se mai acorda o ultimă „şansă” pe rug. Aceştia puteau să-şi retracteze credinţa şi să sărute crucea întinsă de un oficial al autorităţilor locale. Trebuie spus că preoţii, deşi dădeau verdictul pedepsei capitale, NU PARTICIPAU LA EXECUŢII ! Cei care în pragul execuţiei făceau o astfel de „confesiune”, atrăgeau mila călăilor, iar victima era sugrumată înainte de a fi arsă (deci “beneficia” de o moarte “mai uşoară”). Dacă învinuitul doar îşi retracta credinţa, dar refuza să sărute crucea, el era ars cu lemne uscate care să permită un foc rapid şi puternic. În acest fel, chinurile ar fi durat mai puţin. Refuzul de a face ambele lucruri, impunea arderea pe un rug format din lemne verzi pentru ca suferinţa să fie cât mai îndelungată, iar condamnaţii erau obligaţi să poarte pălării speciale, aşa numitele “sambenito”, pe care erau desenate flăcări, demoni şi şerpi. Era imaginea Iadului care-i aştepta cu braţele deschise.

Nu se poate estima cu exactitate numărul celor ucişi în urma acţiunilor Inchiziţiei spaniole. Până în anul 1504, anul morţii Reginei Isabela I, au fost ucişi circa 2000 de oameni ! Cei mai mulţi istorici susţin că în cei aproape 15 de ani, cât Torquemada a fost Mare Inchizitor (el s-a stins din viaţă la 16 septembrie 1498), au fost arşi pe rug aproximativ 1500 de oameni ! O tristă răzbunare a celui care a fost… ceea ce el însuşi ura cel mai mult… descendentul pe linie directă, al unei familii de evrei.

CÂTEVA ASPECTE INTERESANTE

Inchiziţia spaniolă a fost desfiinţată oficial abia în anul 1824, în timpul Reginei Isabela a II-a.

Atât Regele Ferdinand de Aragon, cât şi Tomas de Torquemada, erau urmaşi pe linie directă ai unor evrei convertiţi la catolicism. A rămas celebru tabloul în care Regele Ferdinand îşi pălmuieşte soţia, pe Regina Isabela I, în momentul în care aceasta aduce
în discuţie „puritatea” sângelui suveranului !

În anul 1483, când Torquemada a fost numit Mare Inchizitor, exista un singur oficiu al Inchizitiei. În momentul morţii sale, în Spania activau deja 24 de astfel de oficii ale groazei !

Tomas de Torquemada s-a bucurat de o mare apreciere în rândul istoricilor din secolele 15 – 16. Cronicarul Sebastian de Olmedo, contemporan al inchizitorului, îl numea pe acesta „ciocanul ereticilor, lumină a Spaniei, salvatorul patriei si al onoarei ordinului său monahal”.

SURSA DE INFORMARE :
http://www.philadelphia.com.ro/ro/dezvaluiri/tomas-de-torquemada-%E2%80%93-cainele-domnului.html

OBAMA CAMPIONUL DREPTURILOR HOMOSEXUALILOR ŞI LESBIENELOR

TOMISTHECAT — Sat, 18 Jul 2009 18:05:17 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/07/18/presedintele-american-barack-obama-campionul-drepturilor-homosexualilor-si-lesbienelor/

Am citit recent în Ziua on-line un material care încă o dată m-a pus pe gânduri şi mi-a schimbat impresia despre Barack Obama preşedintele Statelor Unite ale Americii, cel mai puternic om de pe planetă !
Degeaba este Obama cel mai puternic om de pe planetă dacă nu-l are cu adevărat pe Dumnezeu şi pe Hristos în inima lui !
Barack Obama i-a asigurat luni pe homosexuali şi pe lesbiene că vor avea întotdeauna în el pe “campionul” drepturilor lor
şi că ei vor constata la sfârşitul preşedinţiei sale că situaţia li s-a ameliorat semnificativ, relatează AFP, citată de Agerpres.
Preşedintele Barack Obama a convocat la Casa Albă 300 de militanţi pentru drepturile homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor şi
trans-sexualilor şi le-a spus că le înţelege nerăbdarea de a vedea revocate unele dispoziţii discriminatorii la adresa lor. Obama i-a asigurat că va fi “nu doar prietenul”, ci şi “aliatul, campionul drepturilor” acestora şi un “preşedinte care se bate alături” de ei şi pentru ei,
când va acţiona pentru schimbarea legii sau a mentalităţilor.
Preşedintele american şi-a reafirmat angajamentul pentru revocarea Legii de apărare a căsătoriei (1996),
care permite Statului federal american şi diferitelor state americane să NU recunoască căsătoriile între homosexuali şi lesbiene,
legalizate la ora actuală în doar şase state americane.
Această lege interzice ca avantaje ale angajaţilor Statului să fie transmise partenerilor lor homosexuali. Homosexualii ar mai dori să fie abrogată legea din 1993 care nu-i autorizează să servească în Armata Americană, decât dacă nu-şi vor etala preferinţele sexuale.

Până când, Doamne, vei mai răbda păcatul şi neascultarea omului ?!?
Până unde va ajunge necurăţia şi întinăciunea acestei lumi în care trăim ?!? Doamne, ocroteşte-i pe români ca să fie şi să rămână CURAŢI, să se depărteze cu toată fiinţa lor de Rău şi să alerge spre Bine !
Ajută, Doamne Tată Ceresc, acest popor român SĂ NU PREIA TOT CEEA CE ESTE RĂU şi necurat în această lume care zace în orbire şi în întuneric spiritual ! Sfinte Tată Ceresc, păzeşte copiii noştri de homosexuali şi de lesbiene !
Apără-ne, Doamne, şi protejează-ne cu puterea Ta şi cu dragostea Ta nemărginite !
Dă-ne, Doamne, familii sfinte, familii creştine care să te glorifice prin modul în care trăiesc !
Cercetează-ne inimile, Doamne şi ajută-ne să mergem toată viaţa pe Calea Sfântă a Mântuirii !
Păstrează-ne, Doamne, în harul Tău !
Te rugăm toate acestea, în Numele Domnului nostru Iisus Hristos şi prin puterea Sfântului Duh ! Amin !

SURSA DE INFORMARE PENTRU ACEST MATERIAL :
http://www.philadelphia.com.ro/ro/feriti-va/obama-campionul-sodomitilor.html

TARE DE TOT ! ROMÂNIA SE AFLĂ PE LOCUL 2 ÎN EUROPA !

TOMISTHECAT — Mon, 13 Jul 2009 09:24:52 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/07/13/tare-de-tot-romania-se-afla-pe-locul-2-in-europa/

ROMÂNIA SE AFLĂ PE LOCUL II ÎN EUROPA ÎN CEEA CE PRIVEŞTE NUMĂRUL DE NAŞTERI ÎN RÂNDUL ADOLESCENTELOR

Nu m-aş mira deloc ca peste vreo zece ani, România să se afle pe acest loc ruşinos, dar nu în Europa, ci în lume ! Vă întrebaţi de ce oare sunt atât de pesimist ?!? Nu cumva sunt realist ??? Nu cumva poporul român “creştin de 2000 de ani” este de fapt un popor de mari iubitori ai manelelor ordinare prin care este cultivată printre altele şi imoralitatea sexuală ?!? Uitaţi-vă un pic în jurul vostru ! Te duci în piaţa Bucur-Obor şi ziua în amiaza mare (ora 11.45) poţi asculta o melodie foarte “frumoasă” numită “pe la spate” ! Ţi se face greaţă şi te gândeşti că este un simplu accident şi că n-o să-ţi mai fie dat niciodată să auzi aşa ceva, mai ales când ai lângă tine şi un băieţel de 13 ani ! Dar nu numai când ai un copil lângă tine, ai dori să fii protejat de asemenea murdării,
ci şi oricând mergi liniştit pe stradă sau în piaţă ! Autorităţile locale nu par a fi deloc deranjate, deşi sediul Primăriei Sectorului 2
se află la doi paşi de piaţa Obor, dar probabil că din birourile cu aer condiţionat şi ferestre termopan nu se aude nimic !
Până când oare vom suporta aşa ceva în capitala României secolului 21 ?!? Oare aşa va fi întotdeauna ? Nu se va schimba niciodată, nimic, în ţara asta ?!? Până când vom mai suferi ???
După ce părăsesc piaţa Bucur-Obor, mă urc in tramvaiul 34 şi am o nouă “surpriză” ! Un individ nebărbierit emană un puternic miros de transpiraţie care mă determină să iau decizia să-mi amân cu câteva ore servirea mesei de prânz. Este adevărat că încă nu s-au inventat apa şi săpunul, dar am informaţii sigure că în curând se vor inventa ! Întrebarea este DACĂ acel individ va apela vreodată la aceste “invenţii” ! Eu cred că nu va apela niciodată, dar sper din toată inima să mă-nşel ! În plus, nu era suficient că personajul respectiv a asfixiat un tramvai întreg cu odorurile lui, dar mai mult, a început să dea drumul la maximum la “muzica” de pe telefonul său mobil !
Vedeţi ce frumos este să trăieşti în România ?!? Nu s-au inventat încă apa şi săpunul, dar nu e nici o problemă, s-au inventat telefoanele mobile ! Nu credeţi că e suficient ? Mai avem nevoie şi de alte lucruri ? Mai este nevoie să ne spălăm ? Dacă avem un mobil, o ţigară mizerabilă în gură, o sticlă de vodcă şi nişte manele, înseamnă că avem tot ce ne trebuie, nu-i aşa ?!? Viaţa e frumoasă !
Ca într-un vis urât, individul respectiv porneşte o melodie pe care tocmai am avut “plăcerea” s-o ascult mai devreme în Piaţa Bucur-Obor ! Nu-mi vine să cred că aţi ghicit ! “Melodia” respectivă se numeşte “pe la spate” !
Nimeni din tramvai nu spune nimic, toţi înghit cu stoicism această mizerie pe care suntem obligaţi să o suportăm !
Ba chiar observ tot felul de zâmbete ale unor călători, care probabil că sunt “creştini de 2000 de ani” şi în acelaşi timp, mari iubitori de manele ! Aceşti “creştini” încep să se uite la doamnele din tramvai şi să rânjească la ele, lăsând frâu liber, imaginaţiei lor bolnave, murdare şi păcătoase. Doamnele care călătoresc în tramvai se simt neplăcut şi foarte stânjenite. Mă pun în locul lor şi mă gândesc cu groază : cum m-aş simţi dacă eu m-aş afla în locul lor şi dacă nişte „creştini de 2000 de ani” s-ar uita la mine şi ar rânji, inspiraţi fiind de “melodia” care se aude din telefonul mobil al acelui golan ?!?
Stau şi mă întreb UNDE este incompatibilitatea dintre curăţenia sufletească a urmaşului lui Hristos şi murdăria morală care atinge o culme inimaginabilă în zilele noastre ?!?

Nu cumva există o legătură intrinsecă între faptul că România se află pe locul 2 în Europa privind numărul de naşteri în rândul adolescentelor şi faptul că majoritatea românilor sunt mari iubitori de manele mizerabile ?!?
Nu cumva caracterul desfrânat şi imoral al bărbaţilor români are legătură cu faptul că peste 29.000 de minore, anual, DEVIN MAME la vârste fragede, punându-şi în pericol viaţa ???
ROMÂNIA SE AFLĂ PE LOCUL 2 ÎN EUROPA (uau, ar trebui să ne bucurăm, nu-i aşa ? ) în ceea ce priveşte numărul de naşteri la adolescente !
Peste 50.000 de minore RĂMÂN ÎNSĂRCINATE anual, arată o statistică dată publicităţii de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cu prilejul Zilei Contracepţiei. Potrivit aceluiaşi document, 25% dintre fetele care nu au împlinit vârsta de 18 ani, folosesc metode contraceptive tradiţionale,
iar aproape 50% nu folosesc nici un fel de metode.

În cazul sarcinilor sub 18 ani, pot apare complicaţii, pentru că organismul acestor copile nu poate susţine sarcina, iar copiii tinerelor respective sunt prea mici la naştere şi au o rată de supravieţuire mai mică decât la o femeie de 19 ani. Sarcina este principala cauză a decesului la tinerele femei între 15 si 19 ani din întreaga lume, din cauza complicaţiilor la naştere şi a avorturilor ilegale sau nesigure. Cu ocazia Zilei Contracepţiei, pentru a veni în ajutorul celor 29.000 de mii de adolescente care devin anual mame la o vârstă prea fragedă, SECS (Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală) derulează o campanie de informare, cu mesajul „TRĂIEŞTE-ŢI VIAŢA ÎNAINTE SĂ ŢI-O COMPLICI !“. Campania este menită să ofere, adolescentelor, acces la informaţii legate de contracepţia modernă şi sănătatea vieţii sexuale. Ceea ce NU oferă această campanie este un lucru esenţial, INDISPENSABIL pentru moralitatea şi sănătatea spirituală a poporului român ! NU-L OFERĂ PE DOMNUL IISUS HRISTOS,
NU OFERĂ CUVÂNTUL SFÂNT AL LUI DUMNEZEU care ar putea transforma radical minţile şi inimile românilor !
SECS oferă orice în afară de aceste valori !
Se încurajează “contracepţia modernă şi sănătatea vieţii sexuale”, adică băieţii pot schimba oricând fetele, iar fetele pot schimba băieţii, oridecâteori doresc, relaţiile sexuale ÎN AFARA CĂSĂTORIEI fiind echivalente cu ceea ce se cheamă “sănătatea vieţii sexuale” ! Cu cât eşti mai imoral şi mai curvar, cu atât eşti mai “sănătos din punct de vedere sexual” ! Ce părere aveţi ?!?
Vă place această mentalitate a poporului român “creştin de 2000 de ani” ??? MIE NU-MI PLACE ŞI VOI RESPINGE ÎNTOTDEAUNA PROLIFERAREA PĂCATULUI ÎN ROMÂNIA !
Bineînţeles, că într-o lume care zace în orbire şi întuneric spiritual, MAJORITATEA oamenilor VA ACCEPTA PĂCATUL şi-l va considera ca fiind un lucru absolut normal, care ţine de “sănătatea vieţii sexuale”.
Dacă vei îndrăzni să le spui că NU ESTE AŞA, vei fi etichetat imediat ca “exagerat”, “îngust”, “obtuz” sau “anormal” !
Şi atunci CE ANUME ESTE NORMAL ÎN ROMÂNIA ??? Să fim pe locul 2 în Europa în ceea ce priveşte numărul de naşteri în rândul adolescentelor ?!? EU REFUZ ACEASTĂ “NORMALITATE” !
AVEM NEVOIE DE O ROMÂNIE CU ADEVĂRAT CREŞTINĂ ŞI CU ADEVĂRAT NORMALĂ ! Sunteţi de acord cu mine ?!?

SURSĂ DE INFORMARE : GARDIANUL http://www.gardianul.ro/Sexul-la-minore.-Romania,-pe-locul-2-in-Europa-privind-nasterile-in-randul-adolescentelor-s121311.html

BINELE A ÎNVINS ! INTERZIS CĂSĂTORIEI HOMOSEXUALILOR !

TOMISTHECAT — Mon, 06 Jul 2009 21:35:55 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/07/07/casatoria-intre-persoanele-de-acelasi-sex-este-interzisa-in-romania/

CĂSĂTORIA ÎNTRE PERSOANELE DE ACELAŞI SEX ESTE INTERZISĂ ÎN ROMÂNIA !

URA ! URA ! URA ! Noul Cod Civil a fost adoptat în conformitate cu articolul 114 din Constituţia României !
Articolul 288 conţine patru amendamente noi, privind căsătoria. Toate aceste amendamente au fost redactate de Alianţa Familiilor din România, introduse în subcomisile de specialitate de parlamentari provalori şi adoptate în unanimitate. Amendamentele definesc căsătoria bărbat-femeie, interzic căsătoriile homosexuale în România şi resping recunoaşterea căsătoriilor sau uniunilor homosexuale încheiate în străinătate. A.F.R. mulţumeste pe această cale tuturor parlamentarilor care au fost implicaţi în promovarea acestor amendamente în Codul Civil. Mulţumeşte, de asemenea, celor 650.000 de cetăţeni cu drept de vot care în 2006 au sprijinit proiectul constituţional iniţiat de A.F.R. pentru definirea şi protejarea căsătoriei în Constituţie. Mulţumeşte, de asemenea, organizaţiilor civice şi religioase, personalităţilor media şi religioase, precum şi altor personalităţi influente care de-a lungul anilor au sprijinit initiaţivele A.F.R. privind căsătoria şi familia. Mulţumeşte, de asemenea, tuturor membrilor ei. În plus şi cel mai mult, MULŢUMEŞTE LUI DUMNEZEU care a îngăduit această biruinţă !
A.F.R. va continua proiectul de protejare a căsătoriei şi familiei şi va pleda la vremea potrivită pentru introducerea celor 4 amendamente în Constituţia României. Vom rămâne loiali celor 650.000 de cetăţeni care ne-au acordat încrederea lor de a proteja căsătoria şi familia română în Constituţia României.

SURSA ACESTEI INFORMAŢII :
http://criscente.wordpress.com/2009/07/02/casatoria-intre-homosexuali-este-interzisa-in-romania/

PRINCIPELE RADU - UN PUNCT DE REPER MORAL PENTRU POLITICIENI

TOMISTHECAT — Wed, 24 Jun 2009 09:20:56 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/principele-radu-un-om-cu-bun-simt-si-un-punct-de-reper-moral-pentru-politicienii-romani/

Zilele trecute am urmărit o declaraţie de presă care mi-a atras atenţia !
Sunt multe declaraţii de presă, care mai de care mai penibile, în care sunt etalate NON-VALOAREA şi NIMICUL ! Tocmai de aceea, mulţi oameni schimbă imediat canalul TV sau chiar închid televizoarele, dezgustaţi şi scârbiţi de făţărnicia politicienilor ! Tocmai aici există un pericol foarte mare şi anume tendinţa de a crede că TOŢI sunt la fel, că TOŢI sunt o apă şi un pământ ! Sunt convins că forţele nedemocratice tocmai asta urmăresc, să discrediteze complet ÎNTREAGA CLASĂ POLITICĂ , în aşa fel ca poporul român să nu mai aibă încredere în NIMENI şi să aştepte un “salvator”, un “tătuc” sau “un om de bine” care să-i “scape” de toţi aceşti politicieni ticăloşi !
Aparent, această idee sună bine ! Vine un dictator, un om puternic cu mână de fier şi “face ordine”, exact ca la începutul anilor ‘90 când pe străzile Bucureştiului am văzut cu ochii mei tot felul de paranoici care strigau : “IMGB FACE ORDINE !” Sau mai bine zis ca în anii de după terminarea celui de-al doilea război mondial, când partidele politice au fost aruncate cu forţa la lada de gunoi a societăţii, iar reprezentanţii lor de frunte au fost azvârliţi în închisori pe unde le-au putrezit oasele ! De fapt, pe acest principiu s-au bazat şi Stalin, Hitler, Mussolini şi alţi clienţi ! Discreditarea şi desfiinţarea partidelor politice şi substituirea lor (evident prin şantaj, minciună şi forţă) cu UN TĂTUC “bun” şi “drept”, cu un “justiţiar” care “să pună lucrurile la punct şi să facă ordine” ! Bineînţeles că aceste idei periculoase şi antidemocratice prind foarte uşor la segmentul necultivat şi ne-educat al poporului român, au o mare priză la masele largi de ţărani şi muncitori care pot fi induşi
în eroare cu mare uşurinţă de un om inteligent, “bine intenţionat” şi care “se gândeşte la binele poporului” ! Avem nevoie de un om care să ia de la bogaţi şi să dea la săraci, nu-i aşa ?!?
Din fericire, am fost plăcut impresionat că mai există în România şi ALTFEL DE OAMENI care sunt o excepţie de la regulă şi pe care-i numeri pe degete ! Un asemenea om este PRINCIPELE RADU care mi-a făcut o impresie foarte bună de multe ori, dar mai ales, recent, când i-am urmărit declaraţia de presă. Habar n-am ce înseamnă monarhia pentru că am numai 41 de ani, deci nu am prins acea perioadă. Din nefericire, am prins numai “epoca de aur” care mi-a ieşit pe nas şi pe urechi ! În viaţa mea nu am fost monarhist şi nici nu am fost membru al vreunui partid, dar asta nu înseamnă să nu observ cu atenţie fenomenul politic din România, cu bunele şi cu relele lui !
Nu mă voi ocupa de aspectele negative caracteristice vieţii politice dâmboviţene, dar voi fi un fin observator a tot ceea ce este bun şi frumos, atunci când se întâmplă să fie vorba despre aşa ceva ! Principele Radu mi-a atras atenţia şi a început să fie fascinant pentru mine, pentru că în primul rând este un om cu UN DEOSEBIT BUN SIMŢ, lucru care nu prea mai există în România ! Un om CIVILIZAT, care se distinge printr-un limbaj decent, o raritate în ziua de azi ! Domnia Sa are o prestanţă, o sobrietate, o demnitate, o naturaleţe şi
o inteligenţă pe care eu le respect foarte mult pentru că îmi aduc aminte din istorie de marele reformator Martin Luther, un om de onoare care întotdeauna vorbea fără menajamente despre ceea ce credea cu toată fiinţa lui ! Principele Radu este un om calm, stăpân pe ceea ce spune, care ştie să îşi prezinte într-un mod onorabil punctul de vedere, care ştie să-i respecte pe cei din jurul său ! Puteţi să vă convingeţi şi voi de acest lucru, urmărind cu atenţie declaraţia de presă din data de 16 iunie 2009 !
Vă rog să faceţi O DIFERENŢĂ între Principele Radu şi ceea ce vedem ZILNIC la televizor : doamna “ciocu-mic”, domnul “Gogal, Goagal, Gagal, Gulgal”, domnul “fac ce vreau cu banii mei”, domnul “jos mafia, sus patria”, domnişoara “succesuri” şi mulţi alţii.
Vă rog să vă convingeţi cu ochii voştri că Principele Radu este UN MODEL şi un punct de reper moral şi intelectual pentru toţi politicienii români ! Avem nevoie de oameni ca Principele Radu, avem nevoie de un comportament decent, de o eleganţă în exprimare, de sinceritate şi dorinţă puternică de a fi alături de români şi de România ! Dumnezeu să-i binecuvânteze pe Principesa Margareta şi pe Principele Radu, să reuşească să facă ceva pentru această ţară sărmană care suferă enorm de pe urma unor oameni lipsiţi de scrupule ! Să fie oameni de cuvânt şi sunt sigur că poporul român îi va recunoaşte şi-i va iubi !
Aşa să le ajute bunul Dumnezeu !

ŞOCANT ! ACUM VEDEM ADEVĂRATA FAŢĂ A LUI BARACK OBAMA !

TOMISTHECAT — Tue, 16 Jun 2009 16:58:45 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/socant-acum-vedem-adevarata-fata-a-lui-barack-obama/

Asociaţia DUTCH SHEETS MINISTRIES a făcut un anunţ care ar trebui să ne pună pe gânduri pe toţi, mai ales că este vorba de preşedintele unei supraputeri cum este Statele Unite ale Americii, omul “numărul unu” al planetei ! Asociaţia mai sus menţionată, precizează următoarele : “Noul nostru preşedinte a declarat de două ori că SUA nu mai sunt o ţară creştină. Apoi, la prima sa vizită în străinătate, preşedintele Obama a declarat liderilor musulmani: “Noi nu ne considerăm o naţiune creştină… noi ne considerăm O NAŢIUNE DE CETĂŢENI care suntem legaţi de idealuri şi de un set de valori. Eu cred că Turcia modernă a fost fondată exact pe nişte principii asemănătoare”. Iată ce distorsionare brutală a adevărului ! Turcia este o ţară care măcelăreşte, asupreşte şi persecută pe cei care nu sunt musulmani. Turcia nu este o ţară cu adevărat democratică, deci este o gafă monumentală şi o eroare foarte gravă că preşedintele Obama şi-a permis să dea ca exemplu Turcia, ca ţară “modernă” care a fost fondată pe bazele unor principii şi a unui set de valori ! Pentru a fi şi mai convingător, preşedintele Obama a refuzat să aprobe ZIUA NAŢIONALĂ DE RUGĂCIUNE (chiar dacă este vorba NUMAI DE O SINGURĂ ZI !!! ) şi a aprobat printr-un Decret ca luna Iunie ( adică O LUNĂ ÎNTREAGĂ !!!) să fie proclamată “Luna lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi a trans-sexualilor” . Puteţi să citiţi chiar AICI http://www.whitehouse.gov/the_press_office/Presidential-Proclamation-LGBT-Pride-Month/ materialul provenit de la Biroul de Presă al Casei Albe, prin care preşedintele Obama dovedeşte cât de “mult” se teme de Dumnezeu ! Începând din acest moment, mi-am schimbat complet impresia despre Obama pe care nu l-am crezut în stare să facă un lucru care n-are nici o legătură cu voia cea sfântă şi desăvârşită a lui Dumnezeu ! Deci rugăciunea nu este un subiect important şi nu merită celebrată prin ZIUA NAŢIONALĂ A RUGĂCIUNII ! În schimb, ALTE LUCRURI sunt mult mai “importante’ decât rugăciunea !
Să nu ne mai mirăm DE CE Dumnezeu a îngăduit prăbuşirea complexului World Trade Center, să nu ne mai mirăm DE CE a venit uraganul Katrina peste ei, să nu ne mai mirăm că Statele Unite NU mai sunt “ţara binecuvântată de Dumnezeu”, aşa cum au fost odinioară, când preşedinţii americani aveau ca fundament BIBLIA – Cuvântul lui Dumnezeu , care era Autoritatea Supremă în viaţa de zi cu zi, piatra de temelie a vieţii fiecărui om ! Da, într-adevăr, poate nu vă vine să credeţi dar trebuie să ştiţi că AU EXISTAT şi preşedinţi americani care au avut un dram de teamă de Dumnezeu ! Prin contrast cu actualul preşedinte “creştin”, fostul preşedinte american RONALD REAGAN a decretat anul 1983 ca fiind “ANUL BIBLIEI” . Oare cât de jos ne-am prăbuşit ?!? Oare UNDE vom ajunge ? Oare aceasta să fie evoluţia “normală” a omenirii ?!? NU CUMVA TRĂIM VREMURILE DIN URMĂ ?!? Nu cumva ar trebui să ne pregătim aşa cum se cuvine pentru că sunt vremurile din urmă şi se apropie finalul ?!?
Un final dramatic, în care oamenii vor fi foarte puţin pregătiţi pentru întâlnirea cu Dumnezeu ! O omenire care continuă să trăiască bazată pe principiul “Să mâncăm, să bem… căci mâine vom muri !”
Iată cum ţări aşa zis “creştine”, popoare aşa zise “creştine de 2000 de ani”, trăiesc DEPARTE DE DUMNEZEU, fără Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, a cărui jertfă supremă rămâne INEFICIENTĂ în viaţa omului care refuză să primească mesajul simplu şi curat al Sfintei Evanghelii ! Dumnezeu să ne cerceteze inimile, să avem mare grijă CUM trăim măcar de-acum înainte, să luăm o atitudine dură faţă de păcatul din viaţa noastră, să nu ne distrugem viaţa trăind fără Dumnezeu !
Este clar că omenirea se află în plin proces de secularizare ! Aştept cu mare interes opiniile voastre în legătură cu această temă !
Fiţi binecuvântaţi, dragi prieteni !

SURSA DE INFORMARE : http://www.radiofiladelfia.ro/stiri/international/socant-obama-se-destainuie-nu-suntem-o-natiune-crestina.html

SCRISOARE DESCHISĂ - EVOLUŢIONISMUL ŞI CREAŢIONISMUL

TOMISTHECAT — Thu, 11 Jun 2009 08:50:15 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/scrisoare-deschisa-privind-evolutionismul-si-creationismul-in-scolile-din-romania/

CĂTRE: MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

DOMNULUI MINISTRU CRISTIAN ADOMNIŢEI

4 martie 2008

Stimate Domnule Ministru,

Alianţa Familiilor din România (AFR) va remite această scrisoare în legătură cu controversa recent creată de Scrisoarea Deschisă adresată Domniei voastre de organizaţia Solidaritatea pentru Libertatea de Conştiinţă (”SPLC”). AFR reprezintă şi pledează în societatea română valorile şi interesele spirituale a peste 650.000 de adulţi care în marea lor majoritate sunt părinţi.
Poziţia AFR privind predarea sau nepredarea evoluţionismului în şcolile din România este diferită de cea promovată de SPLC. Enunţăm motivele.

Majoritatea covârşitoare a constituenţei pe care AFR o reprezintă a fost educată sub regimul comunist. Ne amintim cu oroare îndoctrinarea în evoluţionism la care regimul comunist ne-a supus şi nu dorim ca experienţele pe care le-am acumulat atunci, să fie împărtăşite de copiii noştri sau de generaţia tânără. Copiii în general pot fi uşor îndoctrinaţi, având în vedere că facultăţile lor intelectuale nu sunt dezvoltate suficient. Ca atare, nu găsim de bun augur impunerea asupra lor a unei teorii care se pretinde ştiinţifică, dar care de fapt e pură speculaţie.

Evoluţionismul nu este o ştiinţă demonstrată tangibil. Numai în ultimele decenii, aproximativ 700 de oameni de ştiinţă, la nivel de doctorat, au pus sub semnul întrebării acurateţea darwinismului şi a evoluţiei. La fel, în 2006, un sondaj de opinie organizat de Pew Research Center arăta că doar 26% din populaţia Statelor Unite acceptă evoluţionismul, iar 42% îl resping din start ! Sondajul e relevant nu numai pentru că este recent, dar mai ales pentru că a fost efectuat în cea mai avansată societate contemporană din punct de vedere ştiinţific şi tehnologic.

Suntem de asemenea îngrijoraţi pentru că bunăstarea intelectuală a copiilor noştri implică şi drepturile noastre ca părinţi de a le forma educaţia în conformitate cu valorile noastre ca părinţi. În concluzie, nu este potrivit să se impună asupra copiilor vederi pseudoştiinţifice care sunt respinse de majoritatea covârşitoare a părinţilor lor. Libertatea de conştiinţă trebuie să ţină seama şi de drepturile părinţilor de a-şi educa copiii în spiritul pe care ei îl aleg şi îl găsesc potrivit. Orice drept conferit de societatea civilă este exercitat în relaţie cu alte drepturi. Deseori, aceste drepturi nu sunt compatibile, ci se află în conflict. În această ierarhie a drepturilor, acelora ale celor direct afectaţi trebuie să li se acorde prioritate. În cazul de faţă, drepturilor părinţilor de a dispune de educaţia copiilor lor trebuie să li se acorde prioritate. Cât despre copii, ei nu sunt întrebaţi ce gândesc asupra acestui subiect. Ei îşi pot exprima părerea doar prin vocea părinţilor lor. Aceştia suntem NOI şi milioane de alţi părinţi.

Anticipăm că acţiunea de faţă a SPLC este doar una din multe alte acţiuni deja planificate pentru SECULARIZAREA FORŢATĂ a societăţii româneşti. Întreprinse în numele libertăţii de conştiinţă, aceste acţiuni au de fapt ca ultim obiectiv eliminarea libertăţii de conştiinţă şi a pluralismului în gândire şi în exprimare. ELIMINAREA RELIGIEI ŞI ATEIZAREA SOCIETĂŢII fac şi ele parte din această agendă agresivă de secularizare forţată. Acest fenomen nu este unic României, ci este promovat cu o agresivitate deosebită în diferite ţări europene şi în Statele Unite. Peste tot însă, societatea îşi exprimă opoziţia, iar părinţii îşi afirmă dreptul de a dispune de educaţia copiilor lor.

Amintim aici că Scrisoarea Deschisă a SPLC se bazează pe Rezoluţia emisă de Consiliul Europei pe 4 octombrie 2007 care condamnă predarea creaţionismului în ţările membre, cere eliminarea lui ca subiect de studiu în şcoli şi înlocuirea lui cu darwinismul şi evoluţionismul. Nu putem fi de acord cu aceste tendinţe. Cu mici excepţii, nici restul lumii nu este de acord. În fapt, Rezoluţia a fost criticată la nivel internaţional ca fiind UN ABUZ DE AUTORITATE din partea Consiliului Europei, fiind chiar etichetată, în editorialele unor ziare de largă circulaţie internaţională, ca “un coşmar,” “un banc” sau ca “ireală”.

AFR a răspuns prompt acestei Rezoluţii pe 23 octombrie 2007, când a înregistrat în Consiliul Europei o Scrisoare Deschisă prin care cere Consiliului Europei retragerea Rezoluţiei. Textul integral al Scrisorii poate fi consultat AICI Amintim aici câteva dintre punctele ei principale care au relevanţă pentru dezbaterea care are loc curent în România, privind acest subiect.

Evoluţionismul şi teoriile politice pe care el le-a generat, cum sunt totalitarismul şi darwinismul social, au dat naştere celor mai atroce sisteme politice din secolul XX. La rândul lor, aceste sisteme politice au generat cele mai intense şi tragice conflagraţii din istoria omenirii. Au suprimat drepturile omului şi au interzis exprimarea teoriilor sau opiniilor diferite cu privire la apariţia Universului sau a societăţii umane.

Un viitor bazat pe evoluţionism nu va fi un viitor uman. Promotorii contemporani ai evoluţionismului au ca ultim obiectiv insăşi transformarea rasei umane. Teorii aberante cum ar fi de exemplu trans-speciismul, transumanismul si painismul, deja încep să devină la modă. De asemenea, evoluţionismul deschide uşa eugeniei şi eutanasiei. La rândul lor, aceste idei promovează ideea eliminării fiinţelor firave din societate pe baza argumentului că nu contribuie pozitiv la dezvoltarea sau perpetuarea speciei umane.

Mai mult, evoluţionismul caută redefinirea noţiunii de “persoană” care să includă, de exemplu, diferite specii de animale, dar în acelaşi timp să excludă fiinţele umane nenăscute sau fiinţele care din motive medicale sunt incapabile de a raţiona. Asa încep să se deschida porţi pentru posibila legiferare a eugeniei şi a eutanasiei în România.
În felul acesta, valoarea fiinţei umane va fi trivializată.

Contrar afirmaţiilor făcute de SPLC, Rezoluţiile Consiliului Europei NU au efect obligatoriu asupra statelor membre ! România este un stat suveran şi în consecinţă, are autoritate să legifereze în domeniul educaţiei naţionale în conformitate cu valorile ei creştine şi tradiţionale. Nu există nici o constrângere la nivel internaţional care ar putea împiedica România să interzică predarea evoluţionismului la nivel preuniversitar.

Tineretul preuniversitar din România nu are nevoie de teoriile forţate ale lui Voltaire sau Nietzsche. Voltaire, părintele ateismului modern, a făurit baza ideologica a sângeroasei Revoluţiei Franceze din 1789, iar Nietzsche pe cea a totalitarismului nazist. În prezent, teoriile lui Nietzsche inspiră, în parte, bazele ideologice ale mişcării transumaniste. Mişcarea transumanistă are ca ultim obiectiv înlocuirea rasei umane cu o specie supraumană, adică un hibrid uman-robot. În România, marxismul, mergând mână în mână cu evoluţionismul, a creat baza ideologică a totalitarismului comunist. NU DORIM SĂ NE ÎNTOARCEM ÎN ISTORIE ! Dimpotrivă, dorim ca noile generaţii să beneficieze de o educaţie sănătoasă care garantează progresul societăţii.
În final, amintim că bazele celei mai democratice şi prospere societăţi contemporane, cea americană, au fost create pe baza unor teorii adânc înrădăcinate în credinţa creştină.

România este un stat suveran, iar părinţii au dreptul şi chiar obligaţia să ceară autorităţilor să legifereze ceea ce ei cred că este mai potrivit pentru copiii lor. Nădăjduim că punctele enunţate în această Scrisoare Deschisă vor fi luate în considerare.

Cu deosebită stimă,

Dr. Avocat Petre Costea

În numele Consiliului Director

ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA
http://protejarea-familiei.com/

SURSA DE INFORMARE :
http://protejarea-familiei.com/minedu.pdf

MARTIN LUTHER - PĂRINTELE REFORMEI PROTESTANTE

TOMISTHECAT — Sun, 07 Jun 2009 11:00:10 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/04/18/martin-luther-parintele-reformei-protestante/

Născut în anul 1483 în Eisleben, Germania, fiul unor părinţi ce proveneau din pătura socială mijlocie, tânărul MARTIN LUTHER a intrat în anul 1505 într-o Mănăstire Augustiniană din Erfurt. Temele mântuirii şi damnării, centrale în cultura vremii sale, l-au preocupat în mod deosebit. Luther a devenit foarte curând conştient de prezenţa păcatului în viaţa sa, de ineficienţa penitenţelor sale sau a sacramentelor oferite de Biserică, în dorinţa lui de a se apropia cu adevărat de Dumnezeu. În anul 1512, Luther a fost transferat din Erfurt la Mănăstirea Wittenberg. Acolo a trăit într-o Mănăstire a Ordinului Augustinian, având o mare binecuvântare prin duhovnicul său, un om deosebit de evlavios, vicar general al Mănăstirii, pe nume Johann von Staupitz (1469-1524). Staupitz, foarte conştient de intensele lupte spirituale
ce-l măcinau pe tânărul dat în grija lui, l-a îndrumat pe acesta să studieze Sfânta Scriptură (Biblia). Astfel, la data de 19 octombrie 1512,
Luther a ajuns să absolve ca şi doctor în teologie, începând efectiv să predea teologie şi studii biblice în Wittenberg, din 16 august 1513.
În acest context al sarcinii sale universitare, Luther şi-a format primele sale idei privitoare la neprihănirea (îndreptăţirea) obţinută prin credinţă. Un rol decisiv în formularea teologiei lui Luther a fost jucat de teologia Sfântului Apostol Pavel şi de teologia Augustiniană.
La scurt timp după realizarea exegezei sale, a pasajului din Romani 1:16-17, Luther a concluzionat că neprihănirea (îndreptăţirea)
este un dar al lui Dumnezeu ce poate fi însuşit NUMAI PRIN CREDINŢĂ: “Zi şi noapte, am cugetat până ce am putut să văd legătura dintre dreptatea lui Dumnezeu şi afirmaţia că “CEL NEPRIHĂNIT VA TRĂI PRIN CREDINŢĂ“. Abia atunci am înţeles că dreptatea lui Dumnezeu este acea neprihănire prin care, prin harul şi prin mila Sa, Dumnezeu ne justifică (îndreptăţeşte) prin credinţă.
Tot atunci am simţit că M-AM NĂSCUT DIN NOU (am început să am o mentalitate nouă şi o inimă nouă) şi că tocmai am trecut prin uşile deschise ale Paradisului”. Începutul depărtării lui Luther de Roma a fost adesea identificat cu afişarea publică a lucrării sale
“CELE 95 DE TEZE” chiar pe uşa Castelului-Biserică din Wittenberg, în ajunul Sărbătorii Tuturor Sfinţilor, în ziua de 31 Octombrie 1517.
Aceste Teze priveau pe de o parte, sistemul penitenţial şi Autoritatea Papală, însă, pe de altă parte, era criticată vânzarea de Indulgenţe. Prin aducerea “Celor 95 de Teze” în atenţia publicului, au fost aruncate zarurile, Reforma a fost lansată, iar faţa Creştinismului a fost schimbată pentru totdeauna. Indicând cât de profund i-au influenţat Tezele acest principiu Evanghelic (Augustinian), Luther a scris mai târziu: “Şi aceasta este încrederea pe care creştinii o au… şi adevărata bucurie a conştiinţelor lor, şi anume că prin credinţă, păcatele noastre
NU NE MAI APARŢIN, ci au fost puse pe seama lui Hristos, asupra Căruia, Dumnezeu a pus TOATE păcatele noastre.
Astfel, El a luat asupra Sa păcatele noastre… neprihănirea lui Hristos, devenind a noastră… cu alte cuvinte, El acoperindu-ne şi pe noi cu mantia neprihănirii Sale…” În anul 1517, când Martin Luther şi-a afişat public CELE 95 DE TEZE pe uşa Bisericii din Wittenberg (Germania) „cu scopul de a provoca adevărul“, a început Reforma care a modificat, pentru secole, alianţele politice şi religioase.
Profesor la Universitatea din Wittenberg, Martin Luther a formulat o interpretare nouă, antiscolastică a textelor biblice, a criticat dogmele şi organizarea ierarhică a Bisericii Romano-Catolice, intoleranţa acesteia şi comerţul cu Indulgenţe, o practică prin care Biserica încălca litera şi spiritul Cuvântului lui Dumnezeu ! În esenţă, Reforma lui Luther constă în afirmarea mântuirii prin credinţă, nu prin practicarea ritualurilor bisericeşti, ci prin proclamarea Autorităţii exclusive a textelor Sfintei Scripturi – BIBLIA. Luther a pledat împotriva imixtiunii Autorităţii Papale în afacerile de Stat şi când a refuzat să-şi retracteze ideile, Biserica Romano-Catolică l-a excomunicat în anul 1520
un act în urma căruia aveau să se nască toate Bisericile Protestante. Luther a pus CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (BIBLIA) mai presus decât învăţăturile oamenilor ! Luther a devenit liderul Reformei în Germania. Timp de câţiva ani, el protestase în zadar, condamnând faptul că unii preoţi colindau ţara şi vindeau “Indulgenţe” (adică “certificate de iertare” a anumitor păcate) pentru bani care se vărsau apoi în vistieriile nesătule ale Papalităţii. Luther intuise foarte bine că o astfel de “iertare” împietrea de fapt inima oamenilor şi permanentiza starea lor de păcat. Posibilitatea cumpărarii “Indulgenţelor”, închidea oamenilor CALEA spre adevărata pocăinţă şi iertare !
Picătura care a umplut paharul răbdării lui Luther, a fost în special activitatea scandaloasă a unui călugăr numit Johann Tetzel.
Folosind un limbaj foarte vulgar, Tetzel striga cât îl ţinea gura:
“Am Indulgenţe pentru ORICE păcat ! Chiar şi dacă aţi fi necinstit-o pe Fecioara Maria, eu tot pot să vă vând iertare !
Veniţi şi cumpăraţi, ca să fiţi mântuiţi !”

CONVOCAT ÎN DIETA IMPERIALĂ DE LA WORMS, AFLAT ÎN FAŢA ÎMPĂRATULUI CAROL QUINTUL, MARTIN LUTHER REFUZĂ SĂ RENUNŢE LA LUCRĂRILE SALE CARE PUNEAU CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (BIBLIA) MAI PRESUS DECÂT CUVÂNTUL PAPEI DE LA ROMA

INCHIZITORUL JOHANN TETZEL CONVINGE OAMENII SĂ CUMPERE INDULGENŢE CARE FOLOSEAU LA “IERTAREA PĂCATELOR” ŞI LA “SCOATEREA” RUDELOR DECEDATE DIN IAD (PURGATORIU) PENTRU A FI DUSE ÎN RAI !

În ultima parte a filmului pe care l-am inserat mai jos, m-a impresionat surprinderea unui moment istoric deosebit .
Însă până atunci veţi vedea cum preotul şi doctorul în teologie, MARTIN LUTHER a terminat cu bine traducerea Noului Testament în limba germană pe care l-a făcut cadou bătrânului Prinţ Elector Friederich cel Înţelept (Guvernatorul Saxoniei). Apoi veţi vedea cum Luther
a desfiinţat legea celibatului şi a dat el însuşi un exemplu, căsătorindu-se înaintea Domnului cu o fostă călugăriţă (Katharina von Bora) care abia scăpase cu viaţă. Un moment foarte greu pentru Luther a fost pierderea bunului său prieten, Ulrich, care a plecat în Olanda la compatrioţii săi, ca să le vestească Cuvântul lui Dumnezeu. Din nefericire, bietul Ulrich a fost prins la graniţă şi a fost ars pe rug. Katharina l-a iubit mult pe Luther şi a avut un rol important în viaţa lui. Ea a reuşit să-l convingă să nu se prezinte în Dieta Imperială de la Augsburg, în faţa Împăratului Carol Quintul. Martin Luther ar fi riscat să fie arestat, condamnat la moarte şi ars pe rug,
aşa cum s-a întâmplat cu prietenul său, Ulrich.
În Germania anului 1530, AUGSBURG avea statutul de oraş liber imperial în cadrul Sfântului Imperiu Romano-German.
În ziua de 25 Iunie 1530, Principii Germani au fost convocaţi să se prezinte în faţa Împăratului Carol Quintul şi a Dietei Imperiale,
pentru a explica cum a fost posibil ca Martin Luther să îşi permită să traducă în limba germană, Noul Testament.
În acele vremuri grele, Inchiziţia îşi făcea foarte bine “treaba” şi puteai fi ars pe rug, doar dacă îndrăzneai să deschizi Biblia şi să o citeşti. Mulţi oameni ascundeau Bibliile sub duşumeaua din casă, scoteau câte o scândură sub care aşezau în secret BIBLIA – SFÂNTA SCRIPTURĂ, având mare grijă să nu spună copiilor pentru că aceştia puteau fără să vrea, să-şi trădeze părinţii, care riscau să fie arşi pe rug ! Nu mai discutăm ce însemna să te apuci să traduci Biblia din limba latină în limba germană ! Acest lucru era perceput ca un act de înaltă trădare faţă de Papa de la Roma, adică faţă de Biserica Romano-Catolică şi atrăgea imediat atenţia Inchiziţiei !
Lângă Împăratul Carol Quintul se afla reprezentantul Papei de la Roma, un mare duşman al lui Luther care a încercat toate mijloacele pentru ca Luther să fie prins şi ars pe rug ca “eretic”. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată pentru că bunul Dumnezeu l-a ocrotit pe slujitorul Său, Martin Luther !
Împăratul Carol Quintul (Carol al V-lea) a cerut tuturor Principilor Germani să scoată imediat în afara legii, Biblia (Noul Testament) în limba germană şi să declare ca inamic al Imperiului pe orice om care va îndrăzni să citească Cuvântul lui Dumnezeu în limba germană.
Împăratul a poruncit chiar în acele momente ca toţi Principii Germani să se prezinte în următoarea zi la Catedrală şi să se închine în manieră romană şi a ameninţat că cel care nu se va supune acestei porunci, va trece prin ascuţişul săbiei sale ! Principii Germani au venit în faţa Împăratului şi cu mult curaj şi demnitate i-au spus în faţă că NU vor împiedica preoţii lutherani să predice Cuvântul lui Dumnezeu,
că NU vor scoate niciodată în afara legii, Biblia (Noul Testament) în limba germană şi că NU se vor mai închina în manieră romană.
Apoi, în faţa lui Carol Quintul şi a întregii Diete Imperiale, s-a prezentat un bătrân Principe German care l-a privit drept în ochi pe Împărat
şi i-a spus următoarele cuvinte: “Pentru ca cineva să poată să-mi ia CUVÂNTUL SFÂNT AL LUI DUMNEZEU… va trebui să-l las ca mai întâi să-mi ia capul”. După aceste cuvinte, plin de demnitate, bătrânul Principe şi-a înclinat capul în faţa Împăratului, aşteptând liniştit ca să fie decapitat. După acest exemplu de curaj şi credinţă, rând pe rând, au venit în faţa Împăratului, TOŢI Principii Germani şi fiecare au îngenuncheat, aşteptând ca mai bine să fie decapitaţi, decât să renunţe la Cuvântul lui Dumnezeu ! Când Carol Quintul a văzut acest lucru a rămas stupefiat şi a fost nevoit să asculte Confesiunea de Credinţă numită CONFESSIO AUGUSTANA şi redactată în limbile latină şi germană. Încă o dată, bunul Dumnezeu, în bunătatea şi-ndurarea Sa, a fost prezent acolo şi n-a îngăduit să fie executaţi nişte oameni demni care au pus mai presus decât viaţa lor, CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU !

O ŞANSĂ EXTRAORDINARĂ PENTRU COPIII CU PROBLEME CARDIACE

TOMISTHECAT — Fri, 05 Jun 2009 10:27:10 UT

ATENŢIE !!! SALVAŢI COPIII CU PROBLEME CARDIACE DIN ROMÂNIA !!!

http://tomisthecat.wordpress.com/o-sansa-extraordinara-pentru-copiii-cu-probleme-cardiace/

În acest moment, există în ISRAEL o clinică medicală care are o fundaţie independentă ce strânge fonduri internaţionale PENTRU A PLĂTI OPERAŢII PE CORD PENTRU COPII, LA ORA ACTUALĂ, FIIND STRÂNSE FONDURI ENORME PENTRU CAZURILE DIN ROMÂNIA DACĂ SE-NTÂMPLĂ CUMVA SĂ CUNOAŞTEŢI PĂRINŢI DISPERAŢI AI CĂROR COPII NECESITĂ INTERVENŢII CHIRURGICALE PE CORD, TRIMITEŢI -LE LINKUL (URL-UL) ACESTUI MESAJ BLOG PRIN CARE POATE FI SALVATĂ VIAŢA UNUI COPIL !!!!!!!!!
Site-ul fundaţiei respective este http://www.saveachildsheart.org/ sau se poate suna la redacţia Radio România Cultural unde se pot cere detalii. Se asigură costurile pentru operaţia în sine, tratament complet pre şi post operator, cazare pentru un părinte.
Părintele şi copilul trebuie să platească doar biletul de avion dus-întors !!!
Pe site-ul respectiv există inclusiv un formular care poate fi completat on-line de cei care se află în nevoie !

http://www.saveachildsheart.org/202-en/Sach.aspx

Această ştire am auzit-o astăzi, 28 mai 2009, ora 13.20, la emisiunea - Ştiinţa în cuvinte potrivite - rubrica medicală - care se difuzează în fiecare zi dupa Ştirile de la ora 13.00 ! ŞTIREA ESTE FOARTE SERIOASĂ ŞI VERIFICATĂ !!! (redactori şi prezentatori sunt Corina Negrea şi Dan Manolache)

TRIMITEŢI ACEST MESAJ BLOG, TUTUROR CELOR CARE AR PUTEA SĂ-L DEA MAI DEPARTE SAU SĂ AJUTE EFECTIV PE CINEVA CARE ARE NEVOIE !!!

SPER CA ACEST MATERIAL SĂ FIE DE UN REAL FOLOS ! SALVAŢI COPIII CARDIACI DIN ROMÂNIA !

Mulţumim din toată inima, DOAMNEI LILIANA VERBAN de la care am preluat aceste informaţii utile !

POATE CĂ NU VĂ VINE SĂ CREDEŢI, DAR UN COPILAŞ CA CEL DE MAI SUS CARE SUFERĂ ŞI CARE A FOST SALVAT CU EFORTURI MEDICALE EXTRAORDINARE, POATE SĂ AJUNGĂ UN COPILAŞ CARE SĂ ÎNCEAPĂ DIN NOU SĂ RÂDĂ ŞI SĂ FIE FERICIT ! ACEST LUCRU DEPINDE DE NOI TOŢI !
TREBUIE SĂ NE PESE DE COPIII CU MALFORMAŢII CARDIACE ! TREBUIE SĂ FACEM TOT CE PUTEM PENTRU A SENSIBILIZA AUTORITĂŢILE ROMÂNE CA SĂ-I AIBĂ ÎN VEDERE PE ACEŞTI MICUŢI !
ÎN VIDEOCLIPUL DE MAI JOS VEŢI PUTEA VEDEA UN COPILAŞ CARE ESTE FERICIT !
MULŢUMIŢI DIN TOATĂ INIMA LUI DUMNEZEU PENTRU COPIII PE CARE-I AVEŢI !

AJUTÂNDU-I PE ADOLESCENŢI SĂ REZISTE

TOMISTHECAT — Tue, 02 Jun 2009 20:00:24 UT

M-am întrebat dacă acest subiect este important şi mi-am dat seama că aş face o mare greşeală să nu abordez această temă care este mai actuală ca oricând ! Priviţi în jurul vostru şi veţi vedea că am dreptate !
Poate că şi tu ai un băiat de 17 ani şi te temi pentru el, mai ales dacă spui că-l iubeşti ! Din fericire, fiul meu nu s-a atins niciodată de ţigară şi cred că prin credinţă şi prin puterea lui Dumnezeu, nu se va atinge niciodată ! Dar ce ne facem cu ceilalţi copii (chiar dacă nu sunt ai mei) ?!? Mă îngrijorează foarte mult !

Aproape toţi noii fumători sunt copii !
În fiecare zi, 3000 de adolescenţi încep să fumeze ! Mai mult de trei milioane de adolescenţi, sub 18 ani, folosesc tutunul !
Părinţii trebuie să lupte cu toată fiinţa lor să-i întoarcă pe copii de la fumat ! Dacă vreun răufăcător i-ar urmări pe copiii voştri ca să le facă rău, i-aţi proteja ?!? Bineînţeles că da ! Întotdeauna părinţii îşi protejează copiii ! Adevărul este că industria tutunului aleargă disperată după copiii voştri şi dacă voi nu faceţi ceva ACUM ca să o opriţi, această nenorocire îi va ajunge şi pe copiii voştri !
Este o realitate binecunoscută faptul că toate companiile de tutun sponsorizează multe competiţii sportive şi concerte rock la care participă tinerii ! Reclamele tutunului seduc prin vraja fumatului !

IMPORTANŢA UNUI MODEL

Ce puteţi face voi, părinţii ?!?
Luaţi atitudine şi protejaţi-i pe copiii voştri de acest obicei, la care mai mult de o mie de americani renunţă în fiecare zi, din simplul motiv că sunt înmormântaţi în cimitire !
Mai întâi, fiţi voi înşivă un model ! Arătaţi că sunteţi un model de obiceiuri bune, voi înşivă, nefiind fumatori !
Des întâlnita metodă :”Fă ceea ce-ţi zic şi nu ceea ce fac !” nu va avea nici un efect !
Copiii nu iubesc făţărnicia şi vor copia în mod natural comportarea părinţilor ! Dacă fumezi şi dacă ai încercat mai demult să te laşi de fumat, încearcă din nou şi din nou, până vei avea succes !
Mulţi oameni trebuie să încerce de multe ori, înainte de a nu mai fuma si de a rămâne nefumatori !
Nu numai tu vei beneficia din această acţiune, dar se va îmbunătăţi şi sănătatea familiei tale, pentru că s-a demonstrat faptul că fumul de tutun face rău chiar şi nefumătorilor care sunt expuşi la el (aşa numitul fumat pasiv).

EDUCAŢI !

În al doilea rând, educaţi-vă copiii, arătându-le efectele specifice ale tutunului !
Le puteţi citi multe articole scrise în acest scop !
Printre efectele dăunătoare enumerăm : creşterea pulsului, creşterea oxidului de carbon în sânge, scăderea oxigenului, riscul mare de reducere a capacităţii pulmonare, tusea şi creşterea congestiei sinusurilor, greutatea în respiraţie, oboseala şi riscul crescut pentru boli cum ar fi emfizemul pulmonar şi cancerul pulmonar. Fumatul are un efect de uscare a tenului şi îmbătrâneşte pielea !
Respiraţia, părul şi hainele fumătorilor, au un miros urât.
De asemenea, educaţi-i pe copiii voştri în ceea ce priveşte irosirea banilor pe tutun !
Doctorul E. Darden scria în Dallas Times Herald : “Dacă un fumător îşi pune 1,50$ (preţul unui pachet de ţigări cu 10 ani în urmă, preţul actual fiind de 3,50$) pe zi la Bancă, cu o dobândă de 5%, economia realizată va fi de 3.079$ în cinci ani, 7.028 $ în 10 ani şi 18.580$ în 20 de ani !”
Puteţi să-i învăţaţi pe copiii voştri cum să devină critici ai mass-mediei !
Unele reclame arată bărbaţi călare pe cai sau conducând un automobil ! Femeile sunt prezentate la petreceri sau făcând sport. Totuşi, tutunul nu are nimic de a face cu nici una din aceste activităţi !

EXPRIMAŢI-VĂ CU FERMITATE !

În al treilea rând, exprimaţi-vă cu fermitate în favoarea unui mediu înconjurător FĂRĂ fum de tutun !
Să nu aveţi scrumiere în casă ! De fapt, puneţi un semn pe uşa de la intrare: “FUMATUL INTERZIS !”
Dacă vreodată sunteţi întrebaţi: “Vă deranjează cumva dacă fumez ?!?”, răspundeţi simplu : “Da, bineînţeles că mă deranjează !”
La restaurante întrebaţi de locuri pentru nefumători ! Copiii voştri să audă CLAR din partea voastră că vă referiţi la ţigări ca fiind : “batoane de cancer” sau “cuie de sicriu”.
Reclamaţi prin scrisori scrise (sau e-mail-uri) către companiile de tutun că simţiţi ca părinţi că ţinta reclamelor lor sunt ÎN SPECIAL copiii voştri !
Reclamaţi toate companiile şi locurile publice care nu au locuri special amenajate pentru nefumători !

CE SĂ SPUI UNUI ADOLESCENT ISPITIT SĂ FUMEZE ?!?

1. Numărul minutelor pentru fumatul unei ţigări este egal cu numărul minutelor cu care îţi scurtezi viaţa !
2. Fumând un pachet pe zi, se ajunge la 1000$ pe an pentru ţigări ! Cu aceşti bani se pot cumpăra multe haine şi chiar o maşină !
3. Un pachet de ţigări pe zi este egal cu două pahare de chimicale care cauzează CANCERUL !
Un om inteligent, care doreşte să trăiască, va fi oare de acord ca în deplină cunoştinţă de cauză să înghită chimicale carcinogene şi în acelaşi timp să şi plătească pentru ele ?!?
4. Fumatul distruge gustul pentru hrană !
5. Fumatul distruge chiar în câteva secunde ! Să vedem care este rezultatul inhalării doar a unui singur fum dintr-o ţigară : creşterea bătăilor inimii şi a tensiunii arteriale, creşterea cantităţii de oxid de carbon în sânge, concomitent cu descreşterea cantităţii de oxigen !
6. Fumatul ucide mai mulţi oameni în fiecare an decât SIDA, accidentele de automobil şi de avion, alcoolul şi armele, toate adunate la un loc !
7. Fumatul este UN OBICEI URÂT ! Cine vrea să vadă un adolescent drăguţ transformat într-un dragon care scoate fum pe nări ?!?
8. Dinţii tăi se vor îngălbeni şi vei avea zbârcituri în jurul gurii !
9. Din cauza tutunului, respiraţia ta va mirosi urât, la fel şi hainele tale !
10. În zilele noastre, fumatul nu mai este considerat ca ceva bun sau sofisticat ! De fapt, mulţi consideră fumatul ca fiind o nebunie ! Astăzi NU mai este la modă să fumezi, ci SĂ FII ATLET ŞI ÎN FORMĂ !
11. DE REŢINUT ! Omul robust, pe care îl vedem în reclamele Marlboro, a murit de cancer pulmonar
LA NUMAI 51 DE ANI !

SHARON SCOTT
traducere VALERIU BURCIU

Sursa : REVISTA “VIAŢĂ ŞI SĂNĂTATE”
http://www.intercer.net/v+s/ajutandu-i_pe_adolescenti_1ianuarie2001.html

Cumpără cartea “ADIO ŢIGĂRI” care costă numai 6 RON !
http://www.viatasisanatate.ro/librarie/SANATATE/Adio-tigari.html

ŞI TU POŢI REUŞI SĂ DESFIINŢEZI SCRUMIERELE DIN HIPERMARKET-URI ! CITEŞTE MAI JOS CA SĂ VEZI CUM AM PROCEDAT :

Le mulţumesc celor care vor posta un comment aici şi le cer scuze că din lipsă de timp, nu ştiu dacă voi reuşi să le răspund fiecăruia, deşi mi-ar face plăcere ! Ca fapt divers, vă spun un lucru care merită să fie menţionat aici ! Acum vreo 2-3 ani (nici eu nu mai ştiu exact când) am observat că în hipermarket-ul Carrefour Orhideea Grozăveşti, erau instalate foarte multe măsuţe din inox, lângă care existau scrumiere tot din inox ! Arătau foarte bine şi străluceau, dar pe mine nu m-a încântat acest lucru şi după ce mi-am făcut cumpărăturile, m-am dus la Biroul Reclamaţii, am solicitat un formular de reclamaţie tipizat şi am cerut în scris Conducerii Carrefour SĂ DESFIINŢEZE COMPLET toate acele mese şi scrumiere unde oamenii veneau şi se-apucau să fumeze fără nici o problemă, fără să le pese că pe-acolo treceau o grămadă de nefumători, printre care şi foarte mulţi copii ! Am ameninţat în Reclamaţie că dacă în 24 de ore nu dispar mesele şi scrumierele, voi merge la TOATE instituţiile abilitate a lua măsuri pentru încălcarea Legii 349/2002 !

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_prevenirii_tutunului.php

Surpriza plăcută a fost că cei din Conducerea Carrefour, mi-au răspuns chiar a doua zi printr-un e-mail în care mi-au cerut scuze şi m-au rugat să nu merg mai departe cu demersul meu, deoarece au ordonat desfiinţarea tuturor meselor şi scrumierelor de inox pentru ca nefumătorii să nu mai aibă de suferit ! De asemenea, m-au asigurat că această măsură a fost luată ÎN TOATE HIPERMARKET-URILE CARREFOUR ! M-am bucurat foarte mult şi mi-am dat seama că făceam o greşeală foarte mare dacă rămâneam impasiv la acest abuz grosolan ! De aceea, vă încurajez PE TOŢI să faceţi exact aşa cum am făcut şi eu, în orice hipermarket şi în orice loc public v-aţi afla !
NU LE PERMITEŢI SĂ-ŞI BATĂ JOC DE SĂNĂTATEA ŞI DE VIAŢA NOASTRĂ ! Luptaţi cu toată fiinţa voastră împotriva acestui flagel !
Nu vă lăsaţi şi nu renunţaţi niciodată ! Vă doresc mult succes în acest sens ! Cu drag, Tomisthecat

EŞTI GATA SĂ MORI PENTRU CREDINŢA TA ?!?

TOMISTHECAT — Mon, 25 May 2009 15:20:17 UT

http://tomisthecat.wordpress.com/2009/05/25/esti-gata-sa-mori-pentru-credinta-ta/

Tendinţa fiecărui om este să se raporteze pe orizontală la sistemele de “valori” aflate în jurul său. Se tot vorbeşte despre spaţiul tridimensional, dar se uită că mai există şi A PATRA DIMENSIUNE, adică dimensiunea de natură spirituală, care este lăsată pe un plan secundar sau chiar pe ultimul plan. Oamenii refuză să se raporteze pe verticală, să-şi dezvolte relaţia lor personală cu Dumnezeu ! Nu au timp de aşa ceva, mai ales că până la ora actuală “nu s-a-ntors nimeni de-acolo” ca să ne spună dacă există ceva dincolo ! Mulţi spun că “aici e raiul, aici e iadul”, fără să se gândească că existenţa noastră NU se termină la mormânt !
Ne interesează foarte mult ce face cel de lângă noi, ce mănâncă, cum se îmbracă, cu ce se ocupă sau cu ce nu se ocupă, cum se comportă, cum şi cu cine trăieşte, cum reuşeşte să facă bani şi să ajungă pe o poziţie socială înaltă sau tot felul de alte lucruri care nici n-ar trebui să ne intereseze ! Dacă nu ar fi aşa, toate tabloidele şi revistele de scandal ar da faliment chiar mâine, pentru că nu ar mai avea cine să le cumpere ! Dar atât timp cât aceste lucruri fără nici o valoare se vând foarte bine, înseamnă că asta vrea poporul român “creştin de 2000 de ani”, altfel nu-mi pot explica ! Asta vrea românul nostru care spune că “ne-am născut creştini”, uitând de faptul că trebuie să existe în viaţa fiecărui om, UN MOMENT DE ÎNTÂLNIRE PERSONALĂ cu Domnul Iisus Hristos ! Un moment de răscruce, un moment de cotitură în viaţa ta ! Un moment în care trebuie să spui un DA hotărât lui Dumnezeu ! Un moment în care să ajungi să te scârbeşti de modul în care ai trăit până acum ! Un moment în care trebuie să iei TU personal decizia vieţii tale, să te lepezi TU personal de satana, nu să ia ALŢII decizii în locul tău şi nu să se lepede ALŢII de satana, în locul tău ! Sunt convins că aceste cuvinte nu vor fi pe placul unora, dar eu nu exprim aici convingerile mele personale, ci mă străduiesc să transmit mesajul simplu şi curat al Sfintei Evanghelii ! Ceea ce cred eu, este subiectiv, dar ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi decât obiectiv !
De foarte multe ori, ne credem mai buni decât ceilalţi şi nu uităm să menţionăm faptul că noi n-am dat în cap la nimeni, n-am spart casa nimănui şi că nu suntem ca X sau ca Y care uite ce lucruri urâte au făcut şi continuă să facă, nu-i aşa ?!? Nu uităm să menţionăm că noi suntem oameni cumsecade, nişte oameni morali, nişte “oameni de bine” care întotdeauna am făcut NUMAI bine pentru toţi cei din jurul nostru ! Se pare că avem o imagine foarte bună despre noi înşine şi Doamne fereşte să îndrăznească cineva să ne spună că nu este aşa !
Se pare totuşi că NU ESTE AŞA pentru că azi am văzut un film care m-a convins încă o dată în plus că trebuie să-mi cercetez cu mare atenţie inima şi viaţa, trebuie ca în orice clipă a vieţii mele să mă raportez la Dumnezeu, trebuie să înţeleg o dată mai mult că SUNT UN OM CU O NATURĂ PĂCĂTOASĂ care trebuie zdrobită şi crucificată ZILNIC cu orice preţ, chiar şi cu preţul vieţii dacă este nevoie ! Încă o dată am ajuns la concluzia că este mai bine să te pregăteşti din timp şi să mori, decât să trăieşti “liniştit” şi apoi să te surprindă moartea, fiind nepregătit pentru ziua întâlnirii cu Domnul Dumnezeu Judecătorul Cel Drept !
Vă invit să vedeţi acest film din care mi-am dat seama că eu nu sunt cu nimic mai bun decât acel pastor care credea despre sine că este “slujitorul lui Dumnezeu” ! Nu cred că trebuie să-l judecăm pe acest pastor, mai înainte de a ne judeca pe noi înşine pentru modul nostru de a fi şi de a trăi pe acest pământ ! CUM am reacţiona noi în asemenea situaţii ?!? CUM am dovedi noi în momentele cele mai grele, că suntem urmaşi ai lui Hristos ?!? Sunt întrebări pe care mi le-am pus cu ochii plini de lacrimi şi cu o inimă zdrobită de mustrarea Duhului Sfânt !
Bunul Dumnezeu să aibă milă de fiecare dintre noi care spunem că L-am primit cu adevărat, ca să avem mare grijă CUM trăim pe acest pământ, iar cei care nu L-au primit să fie foarte atenţi la acest film extraordinar şi să se întoarcă cât mai urgent la Dumnezeu pentru că în orice clipă putem să trecem în veşnicie foarte rapid şi fără să fim anunţaţi în scris ! Fiţi binecuvântaţi !

ASCULTĂ PREDICA "A PATRA DIMENSIUNE" http://tomisthecat.wordpress.com/tomisthecatproductions-predici-pe-care-merita-sa-le-asculti-primeste-cuvantul-lui-dumnezeu-si-nu-vei-regreta/