TAUNUL
Incredere baiat - 63 ani, Slatina, Romania
Blog / Tag-uri / sincer
Mesaje blog cu tag-ul 'sincer':
-
CE CAUTAMA IN SPATIUL VIRTUAL ?!
Am primit si nu numai odata, printre multi altii, intrebarea: "oare ce cautam" in spatiul virtual, oricum s-ar numi el...
Comunic, de ceva timp, cu multe persoane si particip pe forumuri la schimburi de opinii pe diferite teme. Nu, nu mi-am pus vreodata aceasta intrebare. Doream doar sa comunic, sa-mi exprim pozitia, fie ea "pro" ori "contra" fatza de unele aspecte ale vietii sociale, politice in special, fatza de mersul societatii romanesti in urma acelor evenimente istorice din iarna anului 1989. Doream sa profit de posibilitatea de a comunica si de a ma exprima LIBER in orice problema. Era un aspect prin care imi proclamam libertatea cuvantului...
Inclusiv libertatea de a comunica cu oameni din diverse tzari fara a da socoteala cuiva, fara a simti ca sunt permanent monitorizat desi, nici acum, nu mi-a disparut complet o anumita teama. Stafia comunismului inca se face simtita in multe imprejurari si poate ca inca nu ne-am despovarat de mentalitatea sadita atat de puternic de acel regim de trista amintire...
Este destul de dificil ori mult de spus ca raspuns la intrebarea "oare ce cautam"...
Poate ca nu in mod direct cautam un anume ceva. Poate ca la inceput nu am avut un scop in sine.
Dar, pe parcurs, gandurile s-au limpezit, dialogurile inchegate mai greoi la inceputuri au devenit mai libere si increderea in oameni se sedimenteaza din ce in ce mai mult...
Se cauta, presupun, un mijloc de comunicare, o cale, o modalitate ce poate alunga singuratatea. Si, in mod firesc, aici ar trebui ca oamenii sa fie mai sinceri decat in cercurile de oameni pe care-i cunoaste de multa vreme si fata de care are o serie de obligatii ori raspunderi. Cu alte cuvinte, se descopera aici posibilitatea de a comunica sincer, chiar daca persoanele, participantii la schimbul de opinii sunt straini, sunt necunoscuti si de varste variabile, de culturi diferite si de educatie diversa...
Omul simte nevoia sa se manifeste asa cum este. Fara a simti corsetul convenientzelor, al limbii si gesticii oficiale...
Poate cauta si "jumatatea" precum se exprima multe persoane ce au incercat un raspuns motivat la intrebarea de mai sus. In aceasta chestiune, personal nu cred ca ar fi o modalitate eficienta. Pentru ca una este tabloul creat din cuvinte si expresii adeseori de complezentza si altul este tabloul creat de propriile simturi la cunoasterea in direct a subiectului. Daca este vorba de o posibila legatura de viitor, concreta, omul se exprima altfel decat este natural, adeseori fara voia lui. Doreste sa creeze o impresie cat mai buna. Exagereaza. Devine subiectiv pentru ca si-a propus sa cucereasca, isi ascunde tarele de caracter si evidentiaza calitatile prin exagerari.
Mai degraba isi face prieteni/e, decat iubite/i. Relatia de prietenie nu presupune "efortul" de a cuceri, de a face impresie cat mai buna in mod obligatoriu.
Evident, am in vedere o adevarata relatie de prietenie. Fara obligatii, fara rezerve, fara asteptari in recompense fie ele si verbale.... Poate gresesc si nu doresc sa influentzez pe nimeni. Asa vad eu "fenomenul" in lumea virtuala...
Fara a uita si de un numar de persoane care cauta doar distractia si posibilitatea de a epata ori de a jigni, de a deranja, a contrazice ori a combate fara un scop in sine ci numai pentru ca asa considera ca se manifesta "liber" in "superioritatea" lor pe care in viata reala nu le-o recunoaste nimeni. Pentru ca nu exista !
Aici as indrazni sa cred ca se regasesc si multe persoane care nu au ce face, nu stiu sa-si umple timpul cu activitati utile si, fara sa aiba o motivatie anume, bantuie forumurile anumitor publicatii, aglomereaza spatiul virtual doar pentru a indeparta plictiseala. Posteaza diverse comentarii, de regula scurte, prin care nu spun nimic. Doresc sa fie bagati in seama fara a preciza ce anume si-au propus. Nesocotesc reguli de buna cuviinta si se simt EROI atunci cand reusesc sa atraga simpatii ori antipatii puternice. Si atat...
Evident, nu neg si prezenta acelor persoane dornice de cuceriri amoroase (!). Nici nu intra bine in legatura cu un corespondent ori altul si vine cu propunerea, adesea brutala, de a trece la dialog "in direct" pe adrese private, cu scopul vadit de face dragoste pe Net ! Nu agreez acest gen de manifestare pe care il detest cu adevarat !
O categorie aparte o reprezinta persoanele care intra pe Net pentru a se informa, pentru a-si imbogati cunostintele de cultura generala si profesionala, pentru a nu ramane in urma cu ceea ce este nou intr-un domeniu sau altul. Aceste persoane nu intra in polemica negativa cu nimeni. Studiaza si nu-si permit sa piarada timpul cu banalitati in spatiul virtual. De aceea ele apar rar pe anumite forumuri de specialitate dar, in mod evident, numai pentru a obtine un plus de informatie in domeniul care le intereseaza.
Deocamdata, atat. Am mai zis si cu alte ocazii cate ceva si ma tem ca devin plictisitor prin opiniile mele...
In rest, sa auzim de bine si numai de bine, dragi calatori de ambe sexe in spatiile virtualului infinit !
TAUNUL M.M./14 octombrie 2007 -
PUDIBONDERIE
NOAPTE DE IUBIRE, INTRE LUCEFERI
De multe ori am privit cu ochii mari si intrebatori bolta cereasca in copilarie, fara sa inteleg prea multe din spectacolul fara de egal al inaltimilor celeste. Mai apoi, am invatat cate ceva si descopeream cu bucurie si usurinta Carul Mare si Carul Mic de la a carui osie din spate plecam masurand cu privirea pe bolta pana gaseam Steaua Polara si ma bucuram de stralucirea ei miraculoasa si de faptul ca de aici ma puteam orienta catre toate directiile in orice noapte senina.
Dar, parca niciodata nu am simtit atat de adanc in suflet dorul si dragostea de inaltimile necunoscute si de cele 200 miliarde de stele ce se spune ca formeaza, impreuna cu materia interstelara, galaxia noastra, ca in acea noapte in care dragostea s-a desfasurat sub privirea alba si complice a Lunii si sub obladuirea Luceafarului de seara si de zi...
Am ajuns in acea localitate subcarpatica la miezul zilei si ne-am cazat intr-un motel placut, cu suficiente dotari care sa ne satisfaca pretentiile potrivit scopului excursiei noastre mai mult intamplatoare. Dupa ce ne-am odihnit putin am plecat sa cunoastem zona, nu inainte ca ea sa aramjeze paturile si sa faca putina ordine in camera pentru a fi placuta la intoarcere cand, potrivit dorintelor neexprimate in cuvinte, urma sa ne daruim unul altuia in liniste, departe de lume si de evenimente.
Am plecat cu masina din Valea Doftanei urmand soseaua si admirand peisajul fantastic de final de vara. Mergeam incet si mai opream pe alocuri pentru a ne satura de privelistea de basm ce invaluia unele zone si locuri ce pareau necalcate de piciorul omului. Raul salta vesel in mici valurele peste pietre si ne-am dus sa ne racorim picioarele si mainile in apa limpede.
Din locul acela am vazut un loc mai intins cu cativa copaci uriasi printre stogurile de fan proaspat, abia strans dupa coasa, aruncat de la poalele padurii si pana aproape de rau. Patrundea parfumul plantelor uscate natural pana la noi si ne invaluia intr-o chemare la care greu se putea rezista. Am mers si am alergat printre acele capitze ce pareau de departe a fi niste babe cocosate si proptite in cate un par in jurul caruia fanul se asezase vremelnic ca intr-un fuior urias.
Dupa ce am marcat locul am mai mers putin pana intr-o zona de unde reuseam sa urmarim apusul de soare. Era ca un defileu printre dealuri prin care am vazut cum uriasul glob stralucitor de alba lumina se preface in rosu-ruginiu si creste putin in dimensiune si mai apoi dispare incet, incet, putin cate putin, aruncand umbre tot mai lungi si intunecoase peste camp si sosea si apa...
Am asteptat ca circulatia sa se rareasca si, cand am observat ca nu mai sunt trecatori pe cararile laturalnice, am plecat catre acel loc minunat ce ne fermecase cu ale lui babutze de fan si spre care armonia gandurilor si dorintelor noastre ne conducea cu voiosie. Am lasat masina pe malul drept al raului si am trecut dincolo pasind cu emotie pe un bustean gros aruncat intre maluri intr-un loc mai ingust in care apa se involbura repezita.
Am hotarat pe care stog de fan sa ni-l facem camera de oaspeti, astfel incat de pe el sa putem vedea intreagul camp cosit, pana la rau si sosea pe de o parte si pana la poalele padurii ce se intindea mareata catre inaltimi. Ne-am catarat cu greu, dupa mai multe incercari, folosindu-ne de acel par de mijloc ce dadea stabilitate intregii asezari. Odata cocotati in varf, ne-am dat seama ca numai cerul se mai poate vedea. Ne afundasem in fanul moale si nu era chip sa mai vedem in jur si ne-am bucurat sa stim ca nici pe noi nu ne mai poate vedea nimeni.
Se auzea fosnetul padurii de foioase amestecate cu o mana de conifere in departare si un cor de greieri vrednici de undeva, de foarte aproape. Luna aparuse si incerca sa intre in desisuri cu a sa lumina palida, timida si plina de curiozitate.
Mirosul puternic de plante de camp, de iarba, de fan intr-un cuvant, era atat de intens incat aveam senzatia ca pipaim acest parfum unic, care ne indemna la meditatie si la somn...
Intins pe spate, jumatate ingropat in fanul proaspat, cu o mana imbratisam bustul ei si cu cealalalta mangaiam alene parul desfacut si impreunat cu iarba moale peste pieptul meu. I-am desfacut usor fermoarul bluzei de trening si i-am eliberat sanii ce pareau deosebit de albi in intunericul obscur pe care razele lunii se osteneau sa-l imprastie. I-am mangaiat usor cu podul palmei si i-am simtit cum freamata si se intaresc, ridicandu-si sfarcurile rozalii catre bolta cereasca. Priveam atent si admirativ, avand senzatia de moment ca ei, atat de fragili, sustineau acel brau luminos denumit Caleea Lactee...
Si Jupiter tragea cu ochiul, stralucitor si vesel inca de cand soarele apusese, indemnandu-ne la veselie si dorinta de a ne cunoaste, la bucuria de a trai. Am sarutat acei sani pierduti catre noianul de stele sclipitore si ea si-a scos bluza, abandonandu-si trupul in bratele mele. Printre imbratisari stranse si saruturi din ce in ce mai patimase, ne-am dezbracat reciproc si ne-am lasat trupurile goale in voia patului moale de fan mirositor fara sa mai simtim usoarele intepaturi ale paielor mai tari ori poate si ale frunzelor maracinoase...
Am abandonat stelele din Cassiopeia si din cele doua Urse, ca si pe ale Vulturului si Capricornului, pe cele din Lebada si Andromeda si multe altele dupa ce ne chinuisem sa le depistam pe bolta si ne-am abandonat si noi imbratisarilor si saruturilor ce curgeau avalansa pana la epuizare. Si buzele ei aveau gustul ierbii si trupul ei avea mireasma stogului cocosat de greutatea si miscarea trupurilor noastre pierdute, regasite si reunite intr-unul singur...
Si nici cand intreaga bolta cu intregul ei peisaj celest s-a invartit cu noi si a disparut pierzandu-ne in intunericul ce ne-nghitea, trupurile noastre nu s-au despartit ci au ramas un moment incremenite si pline de contractii, pentru ca imediat, pe stratul gros de fan pe care alunecarea-l antrenase pana la sol, sub noi, sa-si continue dulcea leganare in care tot dorul si dragostea noastra se revarsa vulcanic...
Poate am adormit ori timpul pe care-l credeam ca sta pe loc s-a urnit in infinita-i derulare, caci am privit spre cer, in lungul claii mutilate de zvarcolirea noastra si am vazut ca multe stele si-au pierdut din stralucire si altele, asemeni lui Jupiter stralucitorul, disparusera deja de pe firmament. Doar Venus ne zambea complice, dand noi dimensiuni armoniei si dragostei ce ne unise.
Si cum luceafarul de zi ne dezvaluia apropiatul rasarit de soare, ne-am tras de sus treningurile si celelalte mici accesorii ratacite in fanul incurcat si ne-am imbracat din mers pentru a nu ne prinde lumina cu iarba amestecata-n par. Ne-am oprit la rau si ne-am inviorat cu apa limpede si rece si, mana-n mana, cu gesturi tandre si ochi patrunsi de tainice lumini, ne-am indreptat spre masina ce ne astepta cuminte la margine de drum si inceput de zi...
TAUNUL M.M./2007 -
PUDIBONDERIE !
UN PACIENT INDRAGOSTIT
Eram in vacanta la Predeal, in vizita la o buna prietena. Ambianta minunata sub toate aspectele intrerupta de un moment stupid, neprevazut si neplacut. Mi-am indoit picioarele sa iau ceva de jos. O trosnitura puternica in interiorul genunchiului piciorului drept, care s-a auzit destul de bine si din afara, o durere ascutita in zona si groaza ca nu mai pot indrepta acel picior ! A ramas indoit in pozitia aceea, sub un unghi de cca. 45 de grade...
Lungit pe pat, suportam durerea cu stoicism si imi retineam lacrimile ce-mi inundau ochii, de rusinea fetei si a parintilor alarmati de ea care venisera destul de ingrijorati. Si pentru ca dupa doua ore genunchiul nu mai avea forma sub noile dimensiuni si febra puternica ma introdusese, la un moment dat, intr-o stare de delir in care spuneam vrute si nevrute, au hotarat sa ma transporte la doctor.
Nu stiu unde anume am fost dus, spital ori policlinica. Dupa un control serios acolo am inteles ca trebuie sa fiu internat imediat pentru operatie de menisc. Si cum in Predeal nu erau conditii de asa ceva, m-au dus la Brasov, in spitalul Militar.
Era sambata seara. Alt control, analize si pregatirea pentru operatia programata abia pentru luni, cand venea medicul chirurg.
Nu stiu ce injectii mi s-au administrat dar, dupa o ora sau doua nu mai simteam dureri. In schimb ma obseda o idee despre care ceva mai tarziu scriam pe o foaie asezata chiar pe piciorul operat :
De-acuma, nori, nu mai ajung,
Paraiele sa trec, nu pot,
Iar sa dansez, nici nu gandesc
Caci un picior e ca un ciot !
...Pana la operatie, am cunoscut pacientii din salonul in care mi s-a gasit un pat gol. I-am descris pe toti intr-o poezie, dupa operatie, al carei inceput era asa :
Salonul trei, ortopedie,
Ce sa va spun, e-o nebunie;
In dansul zac zece barbati
Ce pe jumate-s mutilati !
Imi parea rau de toti. Eu eram cel mai simplu caz de acolo. Saream intr-un poicior sa le duc o cana cu apa, sa le mut perna, sa-i ajut sa se intoarca etc. Si le mai scriam versuri ori le spuneam bancuri sa-i inveselesc. Erau asa de blanzi si neputinciosi !
Ma informasem despre tot mersul operatiei de la o asistenta foarte draguta si amabila care mi-a descris sala de operatii in amanunt si etapele de parcurs.
La operatie am plecat singur, dupa ce m-am chinuit sa fac dus, sa ma aranjez cu stomacul pentru vreme lunga si am coborat sontac-sontac la nivelul inferior, tinandu-ma de balustrada, sa ma acomodez cu sala de operatie. Sa-mi dea si vreo doua dupa ceafa medicul chirurg cand a constat ca eu sunt acolo in timp ce eram cautat sa fiu adus pe targa ori pe scaunul cu rotile.
Imi era frica ! Si de frica faceam parada de curiozitate si curaj...
Dupa injectia facuta de medicul anestezist in maduva din sira spinarii, toate lucrurile erau limpezi daca nu ridicam capul ! Si am fost avertizat sa nu o fac, pentru a preintampina ameteli postoperatorii. Vorbeam intr-una si priveam toate miscarile in oglinda mare din plafon. Simteam cum se taie, cum se scotoceste, se prinde si se smulge. Nu simteam durere. Medicul vorbea cu mine pana m-a rugat sa tac ori sa spun ceva serios ca sa nu mai rada. Bancurile mele il amuzau asa de mult ca mana-i tremura de ras...
La o ora dupa operatie simteam ca crap de durere. A venit asistenta acea blanda si draguta si a stat pe patul meu. Luandu-mi o mana in mainile ei si vorbindu-mi in soapta, cu inflexiuni deosebit de placute, a inceput sa-mi povesteasca despre ea, despre munca ei si despre frumusetile orasului, pana am adormit. Retin ca o priveam in ochi, incordat sa-mi ascund durerea si o admiram pentru linistea ce reusea sa o raspandeasca in intregul salon si in sufletul meu. Am adormit cu chipul ei in minte, cu cositele ei blonde cazute pe gulerul halatului alb, cu ochii ei frumosi, mari,albastri si luminosi, ca ultima imagine pe care o retineam.
A doua zi eram convins ca m-am indragostit de ea. Stia ori presupunea, caci a avut grija sa-mi spuna ca este casatorita, atat de prieteneste si de grijulie, incat nu puteai decat sa o admiri si sa o iubesti in tacere.
In schimb, asistenta din schimbul de noapte, o fatuca tinerica si plina de viata, era mai galagioasa decat toata sectia la un loc ! Cu parul tuns scurt si cu bucle rebele scapate pe sub bonetica, cu mersu-i tineresc, vioi si incarcat de unduiri ale corpului la fiecare pas, aparea exact acolo unde era nevoie de ea, operativa si cu zambetul pe buze in permanenta. Era o zgatie de fata careia-i straluceau ochii-n cap la fiecare gluma ori vorba cu doua intelesuri.
M-a certat rau de tot cand m-a prins pe culoarul lung in timp ce ma chinuiam pe carja vecinului de pat sa merg la toaleta. A trebuit sa-i explic ca nu suport sa mi se aduca plosca. Si nu minteam.
M-a condus ea si m-a asteptat, dupa ce ne-am ciorovait ca nu o las sa ma "asiste" la toaleta si ca fortez genunchiul si compromit rezultatul operatiei.
M-a obligat sa-i permit sprijinul pana la salon unde, cu delicatete si dragalasenie m-a asezat in pozitia recomandata de medic. De atunci venea si in timpul zilei sa ma vada, sa-mi supravegheze exercitiile de recuparare si sa ma ajute in tot ce doream.
Dupa doua sau trei zile, am mers in cabinetul in care facea de garda. Am stat de vorba pe-ndelete si am priceput ca era putin indragostita ori cel putin interesata de mine. Bun de gura si facand permanent pe curajosul si veselul, fara sa-mi dau seama, faceam o buna impresie si chiar a ajuns sa ma placa foarte mult pana la urma.
In noaptea urmatoare, din senin, am ajuns sa ne imbratisam si sa ne sarutam, fara ca ea sa neglijeze a ma proteja de eforturi ori miscari interzise. Mi-a fost jena, am vrut sa ma retrag si ma scuzam fastacit, dar m-a retinut razand si m-a convins ca a dorit momentul, gestul, sarutul si imbratisarea. Eram naucit si nu-mi scoteam din minte ca ma trateaza ca pe un pacient, din mila.
In ultima noapte, inainte de a ma externa, am ajuns mult mai departe. In gesturi si tentative ! Pe acel pat capitonat destinat consultatiilor. Nu am avut nici curaj si nici piciorul nu-mi permitea sa fiu in largul meu. M-a inteles si am promis ca va fi un ceva, daca dupa externare nu ma uita. I-am dat numarul de telefon al rudelor din Brasov la care urma sa raman cel putin zece zile pana la controlul final si verdictul medicului...
Nu m-a uitat. M-a sunat din prima zi de m-am rusinat din nou, in fata rudelor contrariate !
Dupa doua zile m-a vizitat, la orele in care i-am spus ca sunt singur. Nu s-a intamplat nimic pentru ca nu puteam sa fac asa uz de o locuinta unde am fost primit cu toata dragostea si bunavointa.
S-a intamplat mai tarziu, la ea acasa. Cand am fost convins ca din partea mea nu este vorba de recunostinta. Cand imi fugea gandul catre carliontii ei rebeli si duceam dorul strangerilor de mana si sarutarilor ei, cand doream sa aud soaptele si vorba ei pocita de ardeleanca cu sange unguresc in vine.
Deja puteam sa merg fara sprijin, incet, schiopatand.
N-a fost usor, caci nu ma puteam manifesta cum doream, liber si vioi in miscari. In schimb, zvarluga de fatuca, plina de viata si dorinta, se simtea in largul ei si ma "trata" in cele mai odihnitoare pozitii, ca pe un pacient adevarat si dorit.
Si am mai stat doua zile, fara ca nimeni sa stie de mine pe unde umblu, ea fiind in "libere" la servici. Doua zile de viata plina. Doua zile de dragoste negandita, venita pe nepusa masa. Mai placuta in manifestari decat acele situatii oarecum asteptate, planificate, pregatite.
Nu era posibil sa te plictisesti un minut cu asa fata ! Nici de vorba, nici de joaca, nici de dragoste...
TAUNUL M.M./25 august 2007 -
MULT E DULCE SI FRUMOASA...
Am cunsoscut si trait o mare bucurie in momentul primirii unui mesaj de la o prietena virtuala, numita "oshita 46", urmare a unui dialog izvorat de glume si bancuri nevinovate dar care a parcurs uriasa distanta pana la aprecierea limbii romane, ca limba materna si oficiala in Romania.
Bucuria a fost starnita de aceste versuri minunate care ar trebui sa emotioneze profund orice suflet de roman, indiferent s-ar afla el...
Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.
Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!
De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?
Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!
Ei da, George SION a scris aceste versuri ce formeaza poezia "Limba Romaneasca".
Si B.P.Hasdeu a scris ceva in genul acesta in "Sa vorbim romaneste" :
"Cugetarea romaneasca
are portul romanesc:
nu lasati dar s-o cionteasca
cei ce limba ne-o pocesc !
Cand romanul se-ndarjeste
din tarana cand mi-l scoti
el iti toarna romaneste
un blestem de sapte coti...
Si cred ca va face placere sa va amintesc si aceste versuri minunate din poezia "Limba noastra" de Alexei Mateevici :
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i limbă sfântă
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii,
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei, bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara“…
Iar daca il amintesc si pe poetul popular, precum era denumit candva George Cosbuc, sunt sigur ca toti cititorii se vor bucura si se vor minuna de versurile sale deosebit de sugestive, intocmite inca in 1901 intr-un adevarat APEL la apararea limbii strabune, proba identitatii noastre :
Câţi duşmani avem pe lume
Graiul ni-l cereau anume,
Să-l lăsăm!
Neam român! Cu ura mare
Vor căta mereu duşmanii
Graiului român pierzare;
Dar să piară ei cu toţii
Nu l-am dat şi nici nepoţii
Nu-l vor da!…
Cu blandete si piosenie va amintesc si aceste cateva cuvinte ale regretatului Nichita Stanescu :
"O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine, iarba, iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte". (Respirări, p.7).
E bine ca discutam si asemenea chestiuni si ne indreptam unii pe altii atunc cand gresim ori nu ne aducem aminte.
Nu intamplator zicea, la vremea lui, Hasdeu : "Cuvintele sunt ca banii, cu cat circula mai mult, cu atat valoarea lor creste"...
In acest sens, as dori sa spun ca nu este o RUSINE sa ne amintim si sa ne sustinem originile !
Pacat ca in decursul timpului limba romana a fost studiata pentru a i se descoperi originile si continuitatea, mai mult de straini decat de specialistii romani (italieni, spanioli, francezi, suedezi...). In cadrul limbilor romanice, limba romana s-a bucurat de cel mai mare interes pentru ca limba noastra a conservat fondul latin oriental.
Limba romana este printre limbile cele mai muzicale, curate, bogate in expresii si metafore. Este limba in care se pot exprima cu usurinta cele mai intime sintaminte si trairi, cele mai reusite comparatii, cele mai frumoase declaratii de iubire, frumusetea omului si a naturii, frumusetea Creatorului suprem...
In acest sens, prima regina a Romaniei, Elisabeta, cunoscuta in lumea literara drept CARMEN SILVA, scria :
"Limba romana e cantecul copiilor, al privighetoarei, care incanta auzul nostru cu sunetele limpezi ale naturii ce ies din freamatul vorbitor al codrilor si plutesc peste poieni stralucitoare si printre valurile aurite ale campiilor si lanurilor noastre.."
Si aceasta regina deosebita in simtiri nu era de origine romana...
Din pacate, se inmultesc romanii care isi uita originile si care dupa cateva luni ori cativa ani petrecuti prin strainatate, isi uita si stalcesc cu rea intentie ori din dorinta de a epata, limba materna. Se rusineaza de limba tarii natale ! Se grozavesc cu o spoiala de engleza ori franceza si, daca nu le stapanaesc nici pe aceastea, impestriteaza limba romana cu englezisme si frantuzisme considerand ori incercand sa ne explice ca acest sistem "original" de exprimare este bazat pe neologisme...
Si cat de mult am avea de vorbit pe aceasta idee !
Cat de multe sunt de spus cu privire la originea si necesitatea pastrarii limbii romane, cel putin intre granitele statului mama, Romania...
TAUNUL M.M./17 august 2007 -
CINSTIRE MAICII DOMNULUI
Maica Domnului este cea mai inalta sfintenie omeneasca cunoscuta si cinstita de Sfanta Biserica.
"Cinstirea ce i se aduce ei se numeste preacinstire (supravenerare) si ei i se cuvine aceasta preacinstire pentru ca ea este Maica lui Dumnezeu, nu numai o 'prietena' a Lui, asemenea celorlalti sfinti. De aceea se spune in cantarea bisericeasca (axionul): 'Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii'. Ea este mai presus decat sfintii si ingerii, deoarece si ingerii si oamenii i se inchina. Astfel, i s-a inchinat ei arhanghelul Gavriil, la Buna Vestire (Luca 1, 28-29) si in acelasi chip i s-a inchinat ei Sfanta Elisabeta, Maica Sfantului Ioan Botezatorul (Luca 1, 40-43). Insasi Sfanta Fecioara, prin Duhul Sfant, prooroceste ca pe ea o vor ferici toate neamurile: 'Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile, ca mi-a facut mie marire Cel Puternic'…(Luca 1, 48-49), adica cinstirea ei este voita de Dumnezeu ."
(Arh. Cleopa Ilie / "Calauza in credinta ortodoxa"
Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seama dintre sarbatorile ei.
Este o sarbatoare pregatita printr-un post de doua saptamani. Acest post este randuit de Biserica pentru aducerea aminte de virtutile Sfintei Fecioare si de postul cu care ea insasi, dupa traditie, s-a pregatit pentru trecerea la cele vesnice.
Perioada de post, inceputa la 1 august, ia sfarsit in urmatoarea zi a marii sarbatori crestin-ortodoxe in acest an, pentru ca ziua Adormirii Maicii Domnului este intr-o zi de miercuri, adica intr-o zi de post. Biserica Ortodoxa Romana a dat "dezlegare" la peste in ziua de miercuri, 15 august pentru credinciosii care au respecatat acest post.
Dupa credinta Sfintei Biserici ortodoxe, la Adormirea Maicii Domnului trupul ei nu a ramas in mormant. Maica Domnului, cu trupul schimbat, a fost mutata la ceruri de ingeri, cu trup cu tot.
De acolo, Preaslavita, Stapana noastra, Nascatoarea de Dumnezeu si purerea Fecioara MARIA se roaga de-a pururi pentru noi.
Maica Domnului ramane modelul de-a pururi neatins de curatie a sfinteniei personale. Tocmai de aceea, preaslavindu-i virtutile si nadajduind in puterea de mijlocire pe langa dumnezeiescul sau Fiu, ne adresam cu adanca evlavie iubirii ei, cerandu-i sprijin prin rugaciune.
Si nimeni nu poate mijloci mai bine rugaciunea noastra decat Maica Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca ea, Maica Fecioara, este inrudita cu Hristos atat trupeste cat si sufleteste, Maica Domnului fiind singura care a implinit desavarsit voia lui Dumnezeu…
LA MULTI ANI tuturor celor care poarta numele Fecioarei MARIA !
Sanatate, dragoste in familie, vise implinite si zile senine, cu credinta si curatenie sufleteasca !
TAUNUL M.M./14 august 2007 -
FEMEIA - ETERNA POVESTE !
Am recitit, poate nu intamplator, un eseu al domnului Mircea Eliade intitulat "Despre femeile superioare".
Toata placerea provocata de lectura unui text iesit din inspiratia acestui mare scriitor, filozof si cunoscator al istoriei religiilor s-a risipit la impactul puternic cu unele fraze ce par, la prima vedere, ca nu sunt emanatia acestei minti luminate...
Iata, bunaoara, urmatoarea fraza : "Nu spun că asemenea femei "superioare" nu sunt interesante, nu sunt decorative, nu sunt odihnitoare. Dar sunt mediocre – oricâtă intensitate şi sinceritate aş descoperi în viaţa lor. Sunt mediocre pentru că tind către un tip pe care literatura şi snobismul l-au bagatelizat, pe care imaginaţia l-a vulgarizat, un tip de vis adolescent, de cinema, de roman."...
Cred ca autorul se referea doar la femei "superioare" cunoscute din manifestarile lor literare, dar cand faci afirmatii de genul : "Cunoaşteţi rusoaicele, desigur că le cunoaşteţi; geniul slav, profunzimile sufletului omenesc şi celelalte. E numai un aspect al femeii "superioare"; aspectul ei teluric, barbar, femeia necuprinsurilor, femeia dansului, a crimei, a prostituţiei, a creştinismului slav."..., este evidenta tenta de generalizare, de largire a domeniului de referinta. De la autoare de romane ori poezie la toate femeile cuprinse in granitele unui stat ori ale unei rase, in cazul de fata, rasa "slavilor", este o distanta enorma...
Mai apoi, autorul generalizeaza atat de evident incat risipeste orice indoiala : "Femeile "superioare" urmează, îndeobşte, asemenea "tipuri" – fie ele ruseşti, fie spaniole, fie orientale"...
Cred ca Mircea Eliade s-a inselat de doua ori...
S-a lasat el insusi impresionat, candva, de "betiile si pasiunile" rusilor, cunoscute in direct ori din relatari sub diferite aspecte, mai ales in literatura rusa.
In al doilea rand, nu a cunoscut cu adevarat femeia in direct, in diferite ipostaze. Femeia de diferite origini si ranguri sociale, de rase si religii. Experienta domniei sale a fost limitata la portretele daruite de literatura, politica, de muzica si istorie, probabil. Nici nu-mi mai pot da seama daca preferata domniei sale, Maitreyi Devi, cea care l-a si inspirat de altfel in conceperea unei scrieri deosebit de apreciata, era genul femeii "superioare" ! Adevarat, nu era rusoaica, romanca, frantuzoaica etc. si nici nu provenea din categoria uriasa a "femeilor de rând, a mamelor şi nevestelor anonime, cu pasiuni ţinute sub obroc, cu dureri fără gesturi, cu bucurii mărunte, cu viaţă de câine, cu soartă de rob."...
Femeia "superioara" a traversat multe etape in dezvoltarea societatii. S-a modelat, si-a amplificat talentele si si-a corectat ambitiile, reusind sa capete foarte adesea si un grad superior de cultura care, de nenumarate ori,i-a permis sa inteleaga lumea cu totul altfel, superior, daca imi este permis cuvantul, reusind sa creeze modele pentru toate categoriile sociale, fara sa uite de unde a plecat si fara sa -si negllijeze propria feminitate.
Nu cred ca gresesc afirmand ca un anumit gen de manifestari ale unei populatii, ale unui neam de oameni, ale unei semintii, chiar daca sunt cat de cat repetabile in perioada de studiu, caracterizeaza acea semintie atat de real incat sa generalizam prin a-i stabili o anumita caracteristica.
Ma surprinde si finalul acestui eseu in care gasesc o apreciere pe care o consider destul de deplasata : "Femeile acestea n-au înţeles că tipul femeii superioare e ceea ce displace mai organic unor bărbaţi (singurii care contează, de altfel; căci majoritatea întrec în mediocritate chiar pe femei)."...
Lasand de o parte precizarea din paranteza care inca nu stiu daca ma dezamageste ori ba, ma indrept cu privirea catre femeia zilelor noastre. Este din ce in ce mai intelectuala. Apta in exercitarea atator profesiuni incat a luat locul barbatului si in activitati ce erau excluse ei pana mai ieri alaltaieri. Sa displaca aceasta femeie "superioara" barbatilor ?! Sa fie lipsita de feminitate din cauza culturii ori ocupatiei ?!
Imi este foarte greu sa cred. Mai degraba ea devine un factor de progres, impingandu-l si pe barbatul indragostit de ea catre studiu, catre perfectionare intelectuala si culturala. Din ambitie ori din dragoste ? Mai putin conteaza.
Cert este ca femeia "superioara" este agreata si cautata de barbati. Cu atat mai mult cu cat, scuzandu-ma pentru expresie, la pat toate femeile doresc o finalizare perfecta daca este posibil, fie ele superioare ori inferioare! Toate cauta dragostea si doresc sa o impartaseasca si toate sunt feminine. Poate ca doar stilul este diferit...
Suntem noi, oamenii, savanti ori cei aratati ca fiind superiori fata de o majoritate, atat de obiectivi incat sa dam asemenea verdicte ?!
Nu contest personalitatea deosebita a domnului Mircea Eliade ori a altor filozofi de talia domniei sale dar, omeneste vorbind, am convingerea ca toti suntem supusi greselii.
Chiar si domnia sa a fost, caci tot om s-a nascut si a trait...
Iar intrebarea de final a domniei sale, "Va veni curând şi sorocul femeilor superioare?", nu-si mai are rostul, mai ales in in zilele noastre...
TAUNUL M.M./13 AUGUST 2007 -
REINTOARCEREA LA SUBTIL
Misterul si senzualitatea sunt cele mai de pret "valori" ale femeii...
Fara ele, FEMEIA este atat de comuna incat "nu o vezi" pe strada si in alte locuri publice...
Expunerea brutala a "potentelor" a devenit deja ceva atat de vulgar, incat indeparteaza adevaratii barbati de ele...
Cred ca cel mai bine se imbraca femeia care tine seama, in primul rand, de cat de comoda este si libera-n miscari, de cat de mult sunt puse in valoare calitatile fizice fara a le etala OSTENTATIV, cu vulgaritate si de cat de mult i se pune in evidenta zambetul, privirea si gestica masurata, de bun simt...
Sa ramana mereu cate ceva de descoperit numai de cei pentru care ea este pregatita si doritoare sa le arate...Cate putin, cate putin...si tot sa mai ramana cate un mic secret in timp...
Daca se respecta pe sine !
(Poate parea o reluare a subiectului. La rugamintea unui grup de prietene...)
TAUNUL M.M./2007 -
NECUNOSCUTUL ETER
Eterul, misterul etern, apare des in viata noastra, ca-i practica ori visatoare. El este aer, atmosfera, e corp, fluid, e adunare de astri-n univers, e unda permanenta ori vibratii, e element primordial alaturi de foc, de apa ori pamant, e peste tot, real si atat de cunoscut in imensul sau necunoscut...
Poetii toti vorbesc in versuri si-l situeaza atat de diferit in gandul lor si ades in el gasesc chiar muza. In el iubirile-si ingroapa ori chiar in el le nasc si din infinita sa intindere necunoscuta ei se hranesc si ne hranesc momente pline de melancolie, de dragoste si bucurie...
De am putea da ocol eterului, ar fi atat de bine caci l-am cunoaste, l-am pipai cu ochiul presupun si chiar cu mana si l-am simti cand pleaca ori cand vine...
Atata doar ca este infinit si nu-l putem cuprinde nici cu privirea si nici cu lacoma, ori plina de virtute, imaginatie.
Spre norocul nostru. Altfel, cate drame am descoperi in el ! Cate lacrimi si sperante, cat dor si cata tristete, cate vise cu ale lor culmi inca virgine, neatinse...
Ale noastre, ale fiecaruia si ale altora, intersectate mai mult ori mai putin cu ale noastre. Si gandurile frumoase le-am intalni la fel si soaptele de iubire si sperantele aruncate intamplator sau nu in spatiul etern si necunoscut. Impreuna cu multime de comunicari si incercari de apropiere ori respingere umana, cu sentimente nenumarate de la cele mai inaltatoare si pana la cele mai adancite-n ura si deznadejede.
Sunt mai multe, din toate, in el, in acest eter imens si necunoscut, decat pe pamant langa noi si cu noi...
Si in singuratatea noastra, apelam la el, caci ne intampina si ne primeste cu toate ale noastre-n brate si ne lasa a ne hrani din toate ale lui necunoscute si sa ne simtim impliniti si fericiti ori, cel putin, eliberati de gandurile triste pe care le ascundem de ochii si simtirea semenilor nostri.
Este mai trist cand revenim cu picioarele pe pamant, in realitatile vietii noastre cotidiene...
TAUNUL M.M./26 iulie 2007 -
MI-AI SCRIS...
Mi-ai scris din nou si-mi povestesti
Cum dimineti la rand eu te trezeam
Cu degetele-mi alergand prin paru-ti
Ce desfacut pe perna-l sarutam...
Imi amintesti de acele zile fericite
In care amandoi stapani eram
Pe dragostea ce o consumam fierbinte
Si-n dulci fiori ne contopeam...
Mi-ai scris sa-mi relatezi un vis
In care, aievea, suntem impreuna,
Pierduti si regasiti in paradis,
In somnul dulce al vietii cea din urma...
E prea frumos sa poata fi adevarat
Desi, doream si mie sa se-ntample,
Sa ma trezesc din somn in sarutarea ta
Si buzele fierbinti sa ti le simt pe frunte...
E ca un vis si-as strange ochii tare
S-alung lumina zilei, sa fac sa fie noapte,
Sa-ti simt imbratisarea si trupul tau fierbinte
Sa-l redescopar plin de voluptate...
Si-as vrea, stapana mea sa fii si zi si noapte
Si sa-mi hranesc privirea in verdele imens
Ce-n ochii tai prinde contur de poienita
In care ierburi cresc si infloresc intens... -
E FURTUNA !
...Si este putenica !
Cu tunete infricosatoare si fulgere lungi, amenintatoare ce dantzuiesc din inaltul cerului pana la pamant...
Se pleaca pomii adanc, cu crengile-ndoite, rugand tariile cerului sa se linisteasca si rodul sa nu li-l distruga...Si eu ma rog !
Si inchid caci am caderi de tensiune ...
Noapte buna !
