TAUNUL
Incredere baiat - 63 ani, Slatina, Romania
Blog / Tag-uri / original
Mesaje blog cu tag-ul 'original':
-
PUDIBONDERIE
LA CUMPANA DINTRE ANI (sau...ÎN MOCIRLA TRANZIŢIEI)
Partea a zecea
Se apropiau sărbătorile de iarnă şi Mihaela era încă în mare dilemă. Ciprian venise cu câteva propuneri atrăgătoare atât pentru zilele de Crăciun cât şi pentru revelion, fără să intre în amănunte. Nu era sigură dacă vor fi singuri ori cu alţi invitaţi şi s-a jenat să-i ceară lămuriri în amănunt.
În plus, nu se ivise ocazia de a termina de relatat întâmplarea neplăcută de la revelionul la care o invitase Ciprian. Înciudată şi supărată pe ea însăşi pentru lipsa de hotărâre şi distanţa nejustificată la care-l ţinea pe bietul băiat, s-a hotărât să dezvăluie toate frământările mamei sale. Şi nu i-a fost uşor să ia o asemenea decizie şi nici să se ţină de cuvânt.
Maria, femeie liniştită şi obişnuită cu o viaţă normală de familie şi care nu a călcat vreodată strâmb de când se ştia, a rămas împietrită. Şi-a luat copilul în braţe şi nu mai reuşea să-şi reţină lacrimile şi să-şi încurajeze fiica. Târziu, după ce s-au liniştit amândouă, a întrebat-o cu mare jenă, gâtuită de emoţie şi teamă:
- Mihaela mamă, nu ai rămas gravidă. Dar, ştii şi tu bine că, dacă nu mai eşti domnişoară, nici...
- Mamă, stai puţin, nu mă biciui şi tu! Nici acum nu sunt sigură dacă sunt ori nu sunt domnişoară...
- Doamne, fetiţo, cum vine treaba asta?!
- Mamă, una din colegele de cameră şi-a dat seama ce s-a întâmplat de cum m-a văzut. Mai auzise despre Tudor câte ceva şi a făcut legătura. Ea avea o prietenă bună, în anul doi, al cărei tată este medic ginecolog la Bucureşti...
- Şi ce-i cu asta? Ce mai putea face medicul?
- M-au dus la el, fără obligaţia de a plăti, să-mi facă un consult. Medicul a zis că-mi dă certificat medical în baza căruia pot să-l dau în judecată pe autorul violului. Că sunt urme şi răni specifice evidente...Dar, am ţinut seama de faptul că fapta nu s-a finalizat, până la urmă. În plus, tatăl său, senator, om politic cu influenţă, crezi că nu-l scotea basma curată?!
- Cum adică? Lasă-l pe senator, Dumnezeu să-i bată cum ştie El mai bine! Te-a...şi nu s-a finalizat?!
- A rămas în stadiul de tentativă. Eram şi sunt fată mare, cum se spune. Doar m-a rănit superficial, mai mult în zonă. Cu degetele...Plus că am un himen elastic şi...
- M-ai ameţit de cap de nu-l mai simt! Eşti neîncepută, eşti domnişoară?
- Da mamă, sunt. Am şi certificatul medical de atunci drept dovadă...
- Bine, şi ? De ce nu l-ai dat pe nenorocit în judecată, fata mamii?
- Pentru că însemna bani şi timp. Pentru că afla toată lumea şi mă făceam de râs, de aia, mamă!
În preajma sărbătorilor, Ciprian era foarte ocupat. Firma s-a angajat cu multe obligaţii şi, drept urmare, a fost în situaţia de a lucra şi tură dublă. Fără zile libere. Adevărat că nu a avut prea multe situaţii în teren la care să intervină direct dar, au fost suficiente alarme false, destul de obositoare pentru el şi colegii săi. Nu asta îl deranja prea mult ori lipsa odihnei. Nu avea timp să se întâlnească prea des cu Mihaela.
În noaptea de Crăciun s-au văzut abia după miezul nopţii, când a reuşit să se strecoare de pe traseu, pentru a-i oferi cadoul adus la el de..."Moşul" şi pentru a-i ura cele cuvenite. Şi de atunci, s-au mau întâlnit după cele trei zile de Crăciun...
- Răule, nu ai chiulit să poţi fugi şi pe la mine puţin!
- De ce, să mă clasezi în vreun dosar şi să mă dai la arhivă?
- Ha, ha, ha! Cât eşti de mare, în care dosar încăpeai tu?
- În dosarul...inimii tale, dacă ai fi dorit!
- Domnule, ştii ceva?
- Depinde. Mai bine, spune-mi tu şi eu voi conspecta să am după ce învăţa...
- Lasă gluma, domnule! Află că în acel dosar eşti deja ataşat, legat şi înregistrat!
- Ştampilat, nu ai adăugat aşa că...sărută-mă!
- Stai, nebunule că se uită lumea la noi!
- Şi ce va vedea deosebit în afara a doi îndrăgostiţi?
- Doi?! Tu eşti îndrăgostit? De cine?
- De cea care va fi soţia mea. De Mihaela!
- De mine...soţia ta...! Asta este o cerere în căsătorie?
- Nu, doar o comunicare semioficială.
- Ciprian, noi nu am terminat o discuţie începută cândva. Nu cunoşti sfârşitul povestirii aceleia de la Bucureşti...Poate că va fi în măsură să îţi schimbe hotărârea ce pare că ai luat-o...
- Nu, Mihaela. Am mai spus şi o repet. Mă interesează doar prezentul şi viitorul tău. Nimic altceva...Ah, ba da! Aş vrea să ştiu dacă vei spune DA!
- Ei bine, înainte de a-ţi răspunde, vrei sau nu, eu voi vorbi. Şi trebuie să mă asculţi pentru că...este normal să ştii totul despre mine...
- Hei, maman! Gata cu aranjamentele?
- Gata cu totul. Am invitat deja persoanele nominalizate. 12! Inviţi şi tu doua, că...e interesul tău, nu al nostru...
- De ce două, că sunt trei. Emil are în vizită pe prietena lui, studentă la filologie.
- Ei, asta înseamnă un tacâm în plus, dacă e dorinţa ta. Deci...total, 18.
- Ce a zis vericul, domnul preşedinte?
- Ce să zică şi el? Cât de mult îi place zvârluga aia mică de ţi-a sucit capul, vă cunună, stai liniştit. S-a bucurat că te-ai gândit la el dar... pune condiţii...
- Oho! Condiţii grele?
- Eu nu ştiu. Voi trebuie să răspundeţi. În anul ce vine vrea să daţi amândoi la Institutul de Magistratură...
- Să stea liniştit. Am hotărât amândoi că ne prezentăm şi reuşim!
- Să dea bunul Dumnezeu, băiatul mamii!
Seara de revelion era aşteptată de toată lumea cu interes şi mare bucurie. Fiecare avea ceva de făcut, fiecare era în alergătură în ajunul acestei zile unice din an si fiecare o aştepta cu emoţii crescânde.
Doar Mihaela era îngrijorată. Ştia că părinţii ei au fost invitaţi de părinţii lui Ciprian la ei acasă dar, încă nu ştia unde se vor afla ei doi şi ce vor face în această noapte, la cumpăna dintre ani. A acceptat invitaţia lui, fără să smulgă secretul ţinut cu străşnicie de Ciprian. A obţinut doar promisiunea lui că vor petrece un revelion unic într-o societate selectă, în care ea se va simţi foarte bine şi va fi respectată din toate punctele de vedere...
Au plecat părinţii ei şi Ciprian încă nu venise. "Doamne, să nu se fi întâmplat ceva cu el. Apără-l, Doamne şi păzeşte-l!", murmura Mihaela când a sunat soneria.
Au plecat cu un taxi, cel cu care venise Ciprian. Au coborât în faţa unui bloc, fără să ştie că el locuieşte acolo. Când a intrat în apartament şi a văzut cine-i aştepta, i s-au muiat picioarele şi nu a mai putut articula vreun sunet, să salute ori să răspundă la uralele cu care au fost primiţi...
- Dragi părinţi, dragi invitaţi, cu permisiunea voastră vă prezint pe Mihaela, prietena mea, pe care aici, la cumpăna dintre ani, o rog să spună DA, la cererea mea de căsătorie… şi... şi...
Uralele, felicitările, îmbrăţişările, sărutările şi toate cele fireşti unui asemenea moment, au acoperit vocea bietului băiat care dorea să le ceară tuturor aprobarea.
Care aprobare, se dădea la unison, în cele mai sincere şi însufleţite urale...
>>> SFARSIT <<< -
AMINTIND DE EMINESCU...
SELECTIUNI DIN SCRIERILE POETULUI NATIONAL
Solomon, poetul rege, tocmind glasul unei lire
Si făcând-o să răsune o psalmodică gândire,
Moaie-n sufletele sfinte degetele-i de profet;
El cânta pe împâratul în hlamidă de lumină,
Soarele stătea pe ceruri auzind cântarea-i lină,
Lumea asculta uimită glasu-i dulce şi încet.
Dar ieşind din templul sacru lasă gândul lui să cadă,
Câci amorul îl aşteaptă cu-a lui umeri de zăpadă,
Raze moi în ochii negri - el dă lirei alt acord:
Câci femeile-l aşteaptă cu şireta lor zâmbire,
Brune unele cu gânduri din poveştile asire,
Alte blonde cu păr de-aur - vise tainice de nord.
(MEMENTO MORI)
Ah, mierea buzei tale am gustat-o,
A buzei tale coapte, amorul meu;
Zăpada sânului eu am furat-o,
De ea mi-am răcorit suflarea eu;
Ah, unde eşti, demonico, curato,
Ah, unde eşti să mor la sânul tau !
(AH, MIEREA BUZEI TALE)
Pe gânduri ziua, noaptea în veghere,
Astfel viaţa tot în chinuri trece -
Va vrea natura oare să se plece
La ruga mea - să-mi deie ce i-oi cere ?
Nimic nu-i cer decât mormântul rece,
Repaos lung in lunga mea durere -
Decât să port iubire-mi în tăcere,
Mai bine ochiu-mi moartea să mi-l sece.
Căci lumea e locaşul pătimirei:
Un chin e valu-i, iară gândul spuma,
Dureri ascunse farmecele firei.
O dată te-am văzut - o clipă numa -
Şi am simţit amarul omenirei...
Ce-am folosit că-l ştiu şi eu acuma ?
(PE GANDURI ZIUA...)
Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte...
Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.
(CRITICILOR MEI)
Ea era albă ca zahărul, atât corpul deasupra şoldurilor, acea bogăţie de frumuseţte strălucită şi rotundă la umeri, cu globurile de zăpadă a sânilor, pătate in vârf cu două alunele dogorite, cât şi mai în jos unde pântecele se adună ca sculptat intr-un nmod concrescut. Mai devale de această innodare a organismului inferior se începea părul luciu-negru şi abi-ncreţit,care-i dumbrava centrului, ce constituie izvorul regenerărei omenirei, apoi urmau trunchii rotunzi ai picioarelor, tari şi copţi numai buni de a zugruma şelele unui amant între ele, apoi genunchii,ce făceau gropiţe, când ea stetea, apoi fluierele cu pulpe tăiete în lapte, până la gleznuţele şi picioruşele de argint...
(EA ERA ALBA CA ZAHARUL) -
PUDIBONDERIE !
...FARA MASURA, NU FACI SEX !
S-a intamplat atat de demult si nici acum nu-mi retin un zambet ironic pe care mi-l adresez intotdeauna cand amintirea aceasta imi tulbura linistea si parca ma coboara in fata propriilor mei ochi...Sa nu ma intrebati din ce motiv. Poate ca veti intelege daca veti patrunde cu mine in universul amintirilor si trairilor pe care incerc, in mica masura sa vi-l infatisez uneori.
...Erau doua fete dragute pe care le intalneam de cate ori ieseam la plimbare. Una avea cap de papusa. Nu-i puteai ghici varsta. Atata doar ca la trup pierdea cateva puncte care-o indepartau de calificativul maxim. Ori poate ca eram eu prea exigent din cauza ca nu agream fetele cu prea multe kilograme in plus. Dolofanele, mai da ! Dar grase, ba !
Cealalalta aveau trup de felina si picioare de ciuta tanara, elastica si gratioasa in mers, cu o leganare subtila din solduri ce atragea privirea tuturor varstelor, fara sa dea impresia ca este intentionata, aleasa anume, calculata...In schimb, nu purta tot atat de gratios si gatul pe care se invartea un cap simpatic, fara a fi prea frumos si care se infatisa intotdeauna fara semetie si fara zambet. Nu stiu daca am vazut-o vreodata razand. Sobra, fara a fi nesuferita. Doar ochii-i zambeau ca dintr-un luminis pierdut pe dupa crengile bogate si nu odata m-au privit cu oarece curiozitate...
M-am apropiat destul de greu de ele, cu inima mai mult catre acel capsor dragalas dar cu ochii dupa trupul ce unduia in mers precum o trestie in bataia usoara a brizei de seara...Am auzit de la amici ca nu ar fi o-ncepatoare, desi nici unul nu-i apartinuse. Atunci m-am hotarat. Si am apelat la toata artileria grea de care dispuneam pentru a o cuceri,chiar daca eram constient ca tot ea ma cucereste, in ultima instanta. Important era sa ma aprobe, sa-mi permita a-i da o intalnire in afara locurilor publice...
Eu am mers cu cel putin o jumatate de ora mai devreme sa aranjez camera dupa gustul meu. Timp in care am degustat din vinul de buturuga pe care-l adusese amicul meu doar cu cateva zile inainte. Am pus si in sticle si am mai degustat, am spalat paharele si am aranjat florile si am mai verificat daca este mai bun sec ori cu sifon...
Ea a intarziat. A trecut sfertul academic si am fost convins ca nu mai vine. Nu am mai degustat zaibarul atat de intens in rosul sau incat batea spre rubiniul paharelor ce straluceau in vitrina. Am baut cateva pahare si am fumat tragand adanc fumul in piept, inscriind la activ prima infrangere !
La apropape un ceas de cand trebuia sa vina, a batut usor in geam si a intrat ca o adiere de vant, precum ne-am inteles cand am fixat locul si momentul...Nu mai aveam nevoie de scuze. Dupa zaibarul consumat aveam impresia ca atunci trebuia sa vina si apropape ca n-o mai puteam imbratisa de subtire ce mi se parea ! A fost un inceput conform planurilor mele "razboinice", ticluite cu paharul in mana si cu convingerea ca eu trebuie sa fiu cel putin maestru, daca despre ea se auzise ca este "meseriasa" in domeniu. Am repetat cateva scene imaginate pana la sosirea ei si se parea ca sunt in forma maxima. Am ajuns la intimitate totala incetul cu incetul si ma stapaneam cu greu sa nu ma napustesc asupra ei. Ma scotea din minti cu mangaierile ei atat de bine calculate, cu refuzurile in cele mai fierbinti momente si cu sarutarile ce curgeau avalansa in cele mai neasteptate zone de pe intregul trup...A dorit si ea un paharael. Pana sa-l ofer si sa-l consume, simteam ca fierb ! Ca dupa cateva minute sa simt ca ametesc. Dar ameteam de-a binelea ! Doream trupul ei cu disperare si l-am asteptat atat de mult, iar acum, cand il aveam in palma, cand il simteam incolacindu-se ca o liana peste mine, m-am simtit deoadata atat de neputincios si de ridicul ca nu stiam nici ce sa mai fac si nici ce sa vorbesc...
Ea m-a incurajat. A mai baut un paharel si si-a reluat mersul palmelor si al buzelor peste mine vorbind soptit, usor, ca intr-un susur de izvor...Nimic ! Cu toate eforturile, nimic ! Mi-am dat cu apa rece si pe sus si pe jos, dar n-am reusit sa-mi clatesc si creierii. Acolo se dadea lupta cea mare si am pierdut acea lupta. Mi-am amintit de bancul cu Bula la ora de fizica si am zis cu voce tare : "daca nu se ridica singura, nici cea mai grozava macara n-o poate ridica" ! Iar ea a ras si a zis : "stiam !". Cu asta m-a terminat definitiv !
Daca pana atunci fierbeam de dorinta, acum fierbeam de rusine. Era prima oara cand mi se intampla si nu intelegeam de ce. Era prima oara cand am vazut-o razand si eram convins ca rade de mine si nu de un anume moment. Era prima oara cand am realizat ca daca nu participa inima si e vorba numai de dorinta de trup si de performanta, aproape nimic nu este...Pentru ca, de fapt, doar pentru asta o doream. Nu eram indragostit de ea. Ma atragea "faima" ei si atat.
Pe de alta parte, m-am convins ca nu am pastrat masura. Din povestirile altora, am retinut ca un paharel de vin rosu face minuni mai apoi, cand este vorba de pat...Degustarile mele au fost cam dese si multe si cu necazul ca "am luat plasa", mi s-au cam urcat la cap. Iar cand a ras ea, am avut senzatia ca s-a rasturnat pamantul in univers si in prabusirea sa mi-a folosit capul pentru amortizarea caderii in abis...
Nu a fost de acord sa ne mai intalnim alta data, desi mi-a spus ca este convinsa de potenta mea, dar....A fost doamna, pana la urma. Nu am auzit vreo aluzie despre aceasta intamplare, niciodata...
TAUNUL M.M./ 2006 -
AMINTIRI DIN FRIZERIE
Inainte de recentele sarbatori ale iernii, am trecut pe la frizerie sa ma tund, ca tot omul ce se respecta si onoreaza acele sarbatori si oamenii pe care-i intalneste la petreceri, inclusiv prin tinuta. Evident, am mers la frizeria in care ma primeste de ani buni aceeasi doamna draguta, foarte buna profesionista si deosebit de atenta cu ceafa mea buna de concurs din cauza zbarnelelor laterale.
Lume multa, ca de obicei, in aceasta perioada a anului. Nu am asteptat mult pentru ca sunt client vechi dar, am avut timp sa rasfoiesc putin revistele puse la indemana. Ei bine, in acest rastimp am auzit o expresie a frizerului ce lucra in apropierea scaunului pe care eram asezat. O expresie pe care de foarte mult timp nu o auzisem si care mi-a amintit de o intamplare consumata in urma cu vreo patruzeci de ani in orasul meu natal....
Nu erau prea multe frizerii la Caracal. Vreo trei in centrul orasului si alte trei ori patru prin diferite cartiere. Dupa ce am scapat de frizeria la care ma ducea tata si un frizer cat un urs ma tundea "la minut" in asa fel ca aratam a racan intotdeauna, am gasit in centru ceva pe placul meu. De atunci, m-am tuns numai la femei. Dupa cativa ani, mi-am ales o fata care, pe langa faptul ca era frumusica foc, lucra foarte bine, atent si curat, meticulos, astfel ca dupa ce ieseai de acolo nu aveai par cazut pe umeri ori pe gat. La ea am ramas pana am parasit orasul definitiv. Ba, si cand veneam la parinti in vacante ori concedii, daca aveam nevoie tot la ea mergeam, cu atat mai mult cu cat, in timp, devenisem prieteni foarte buni...
In ziua aceea am mers fara a fi planificat, deoarece se ivise un fapt deosebit. O intalnire la care doream sa las impresie foarte buna. In plus, la o plimbare prin parcul din Caracal, unde se petrecea evenimentul, te vedea jumatate din oras in zi de duminica !
Nu stiam ca Tantza este libera si, pentru ca tot intrasem, m-am lasat pe seama unui barbat cu barbison ce mi-a adresat invitatia de a ma "servi". Nu ma mai tunsese niciodata. Eu eram, constant, clientul Tantzei...
Cred ca a lucrat destul de bine, operativ si curat si tocmai meditam la suma ce sa i-o ofer drept recompensa (a nu se intelege "ciubuc"
cand, de prin barbisonul bogat, aud vocea dumnealui si am ramas blocat la intrebarea ce mi-o punea : "sa va dau cu ceva in cap ?"...
Stiind ca lucrarea este gata, ca doar privisem prin oglinda toate operatiunile, m-am ridicat cu sprinteneala acelor vremuri, i-am trantit cei cinci lei drept plata dupa tarif si i-am raspuns hotarat si gata de atac ; "nu te-o pune dracu?!"
N-am mai asteptat raspunsul sau, mai ales ca l-am vazut blocat, pur si simplu, de reactia mea si am iesit grabit din frizerie. Am scapat si de ciubuc...!
Peste aproape o luna cand am mers la Tantza, am deslusit ce insemna acea expresie pe care am luat-o strict, precum am auzit-o...!
Presupun ca acum stie tot omul la ce se referea... -
PUDIBONDERIE !
O AVENTURA CU FINAL TRAGICOMIC...
Imi amintesc, fara sa-mi pot abtine zambetul si uneori chiar rasul, de o intamplare adevarata din timpurile acelea in care actiuni asemanatoare celei descrise deja (sub titlul indicat la final pentru accesare), nu prea erau cunoscute ori chiar nu se consumau...
In urma cu cca. 40 de ani ma aflam la o petrecere undeva intr-un oras prahovean, dupa numai daua-trei luni de la instalare...Eram cavaler si nu aveam nici-o prietena sau cunoscuta pentru a ma insoti. Am dansat intr-un tarziu cu o doamna prezentabila, atragatoare la prima privire, chiar daca am apreciat ca ar fi fost cu doi-trei ani mai mare decat mine...Supla, privire languroasa, lipicioasa la dans si deosebit de atragatoare in conversatie...
Dupa miezul noptii, incurajat de cateva paharele de coniac si vin rosu de Murfatlar, fiecare la timpul lor, am insotit pe tanara doamna spre domiciliu, la indemnul meu de cavaler vesel si fara griji si la chemarea ochilor sai ascunsi in umbra rimelului bine aplicat...Pe drum mi-a povestit ca a fost casatorita dar nu mai are obligatii, scuzandu-se ca pe moment nu-mi poate da si alte explicatii. Nici nu aveam nevoie. Important era ca nu-i "ocupata" si la poarta casei sale, o vilisoara destul de eleganta printre celelalte din acest orasel subcarpatic, m-a invitat sa bem o cafea ! La ora aceea numai de cafea nu era vorba dar am intrat in jocul sau, nerabdator sa cunosc intimitatea casei si a doamnei...
Am sa las unele amanunte in aria secretelor mele, fara a uita a va spune ca m-am simtit excelent. Implinit si chiar sigur pe mine dupa cateva momente profesioniste oferite de cumpatata amfitrioana, am prelungit placerea de a-i fi partener intim...
Intr-un tarziu, cand s-a auzit un prim cantat de cocos anuntand ivirea zorilor, cocosul din mine a adormit in asteptarea superbei femei ce s-a dovedit a fi in jocurile intime si care s-a scuzat pentru a se demachia...
M-am trezit destul de obosit, cu capul plin de aburii alcoolului si ametit de ametitoarele imbratisari ce m-au leganat se pare si in timpul somnului...Era zi plina pe dupa draperiile groase trase inca de la sosirea noastra...
Am descoperit ferestrele, le-am deschis si am inspirat adanc aer curat si proaspat, ozonat din plin de padurile apropiate si am mers la pat sa dezmierd acel trup de femeie calda ce m-a facut sa ma simt atat de barbat...
De sub cearsaful mototolit si adunat peste sanii goi si gatul marmorean ce l-am sarutat de atatea ori a aparut un cap obosit, cu ochi inchisi si teasta cheala care m-a trimis in alergare sa trag complet draperiile pentru a face lumina...
...Pe o noptiera din apropiere am apucat sa mai vad si restul capului de ai carui carlionti aproape ca ma indragostisem la petrecerea de seara, adica doar o splendida si bine intretinuta peruca...Alaturi, intr-un pahar, "radea" batjocoritor spre mine tot ce a fost o dantura atragatoare care-mi masurase noaptea de atatea ori vioiciunea limbii si gustase din prospetimea pectoralilor vigurosi...
Nu stiu de unde am avut puterea sa nu cad din picioare de emotie si surpriza, sa trag pantalonii din mers pe mine si sa dispar pe jumatate imbracat pe terasa luminata de un soare frumos de sfarsit de vara si care ma privea batjocoritor....
.. .Nu am mai trecut pe acolo pana in ziua de azi. Nici nu cred ca as mai recunoaste pe cea care a dat nastere unei aventuri atat de frumoase si sfarsite atat de amar...Cel putin pentru mine !
(Povestea a fost o "replica", daca vreti, la aventura cu titlul "Antipudibonderia - Baba si chat-ul erotic" /J.N. /09.07.2006) -
PUDIBONDERIE !
DRAGOSTE LA ZERO GRADE...
...Era prin luna decembrie a anului '73 ori 74...Un decembrie mai grabit, friguros si bogat in zapada cu mult mai mult decat decembrie al anului trecut.
Plecasem de la "Privighetori", in Padurea Baneasa, dupa o seara frumoasa, cu mancare buna si muzica buna, cu prietena mea de atunci, o fata plina de viata, venita in capitala, dupa doi ani de casnicie nereusita, sa lucreze la Fabrica de tricotaje "Aurora", ca laboranta. Nu am luat masina de noapte imediat, in ideea de a ne plimba prin zapada si a ne limpezi gandurile. Zapada masura la vremea aceea 20-30 de centimentri si facuse deja o pojghita de gheata din cauza temperaturilor foarte scazute. Copacii erau albi si se-mbratisau cu crengile pline de zapada si chiciura, formand bolti de crengi infrigurate si grele ce straluceau in lumina rece a lunii ce ne privighea tacuta din bolta cerului si ne lumina intinsul alb pana spre lastarisul de dincolo de strada...
Ne tarseam picioarele prin zapada, faceam carari printre copaci si ne alungam umbrele cu bulgari mari ce se destramau in mii de bulgarasi luminosi si reci la lovirea crengilor inghetate...Ne opream obositi, ne imbratisam si ne incalzeam cu cateva imbratisari si sarutari pentru a incepe o noua joaca si a face din nou mii de stelute albe si stralucitoare sa cada de pe crengi la izbirea lor cu bulgari ori la lovirea trunchiului cu piciorul...
La o alta pauza, imbratisarile au fost mai lungi si urmate de propunerea amicei mele de a face dragoste ! Am privit lung in toate directiile, cautand un motiv elegant de refuz, fara sa admit ca pe acel frig nu eram dispus la o asa actiune neprevazuta. Era pustiu pana departe, oriunde imi indreptam privirile. Am incercat sa spun ceva, presupun o scuza si o alta propunere, dar ea m-a tras de mana spre adancul padurii si dupa cativa pasi s-a oprit si m-a sarutat atat de fierbinte si rugator incat nu am putut rezista tentatiei, desi ma gandeam cam cum voi proceda si daca se va putea intampla cu adevarat...
Si-a dezbracat haina de piele cu mesada si a asternut-o pe stratul gros de zapada din spatele unui lastaris mai des si plin de zapada, spunand ca rezista mai bine la umezeala decat paltonul meu de stofa care urma sa ne acopere cat de cat...
Destul de greu a fost inceputul pentru mine si chiar am avut vreo doua tentative de a renunta. Nu s-a putut ! Fierbinte precum fierul batut pe nicovala, ea m-a umplut de sarutari si imbratisari fierbinti si parca mi-a cedat din caldura ei si, mai ales, din dorinta ei nemasurata de a face dragoste. Incet, incet, m-am incalzit si eu si i-am raspuns cum se cuvine si cum astepta atat de nerabdatoare sa dau curs chemarii trupului ei cuprins de fierbinteala. Nu stiu cat a durat si nici nu stiu daca am mai constientizat ca nu eram decat la vreo trei zeci de pasi departe de cel mai apropiat trotoar si puteam fi vazuti de vreun trecator intarziat ca si noi. Dar nu cred ca mi-am mai aruncat privirea in alta parte decat in ochii, pe gatul si pe sanii ei dezgoliti si aproape la fel de albi precum zapada ce ne-nconjura. Tacerea si linistea adanca a padurii nu era intrerupta decat de rasuflarea noastra tot mai adanca, fierbinte si din ce in ce mai precipitata pana s-a transformat in suspine din partea ei si un fel de opinteli din partea mea...
Sarutarile de final, imbratisarile stranse, tandre si cateva vorbe soptite pe care nu le-am inteles, mi-au dat de veste de multumirea ei sau a sufletului ori trupului ei ce se relaxa incet, incet, devenea tot mai moale si parca incepea sa piarda din caldura ce ne mistuise pe amandoi mai devreme...
Ne-am ridicat incet si-mbratisati, privindu-ne cu dragoste si parca mirati de noi insine si numai atunci, intr-un tarziu, am simtit ca ne este frig. Si-am izbucnit in ras zglobiu, privindu-ne mai indragostiti decat eram pana la intrarea jucausa in padure...
M-am aplecat sa ridic si haina ei de piele si sa o scutur de zapada. Nimic ! Doar iarba ofilita, umeda si putin muschi galbejit. Nici urma de zapada din stratul consistent de mai devreme !
Si-n noaptea aceea friguroasa, mercurul coborase cu vreo cinci ori sapte grade...sub zero !
TAUNUL M.M. / 2006 -
CU OCAZIA SARBATORILOR DE IARNA...
...Urez tuturor cititorilor, prietenilor, lucratorilor de la "Netlog" care ne ofera acest spatiu virtual si suporta uneori jignirile forumistilor, chiar si celor mai putin prieteni ori "adversari" virtuali, tuturor romanilor oriunde s-ar afla si tuturor oamenilor care sarbatoresc NASTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS, CRACIUN FERICIT !
Si fie ca Domnul sa va ofere puterea de a iubi, de a ierta si de a respecta pe aproapele vostru si pe cei dragi ai vostri !
Pace si lumina in casa si-n suflet, masa imbelsugata, sanatate deplina si vise implinite !
An nou fericit, cu sanatate, prosperitate si pace !
SARBATORI FERICITE SI LA MULTI ANI !
Merry Christmas & Happy New Year !
Joyeux Noël et Bonne Année !
Buon Natale e Felice Anno Nuovo !
Pozdrevlyayu s prazdnikom Rozhdestva i s Novim Godom !
I'D Miilad Said ous Sana Saida !
Fröhliche Weihnachten und ein glückliches Neues Jahr !
Kala Christougenna Ki'eftihismenos O Kenourios Chronos !
Feliz Navidad y Próspero Ano Nuevo !
God Jul och Gott Nytt Ar !
Eg ynskjer hermed Dykk alle ein God Jul og Godt Nyttar !
Shinnen omedeto. Kurisumasu Omedeto !
Gladelig Jul og godt nytar !
Boas Festas e um feliz Ano Novo !
Sung Tan Chuk Ha !
Kung His Hsin Nien bing Chu Shen Tan !
Kellemes karácsonyi ünnepeket és Boldog újévet !
Mele Kalikimaka & Hauoli Makahiki Hou !
Nollaig Shona Dhuit !
[img]http://dl9.glitter-graphics.net/pub/342/34246- 9p1wn7pftnl.gif[/img]
Cu prietenie si respect,
TAUNUL
NOTA :
Cer iertare tuturor care mi-ai expediat mesaje personale si nu le-am raspuns !
Timpul este in proces evident de comprimare si nu mi-a permis sa editez raspunsurile asteptate !
Multe activitati casnice si obligatii de familie ma tin departe de computer.
Multumesc tuturor si-i asigur ca le sunt acelasi prieten sincer si indatorat.
Voi reveni atunci cand rup cate o pauza si mai scriu cate un mesaj...
Distractie placuta, daruri multe si frumoase, sanatate, dragoste si pace ! -
PUDIBONDERIE !
DARUL DE CRACIUN (Ultima parte)
...Eugen a desfacut o sticla de vin si a turnat in pahare. Au ciocnit in timp ce rosteau simultan "pentru noi, pentru fericire" si au izbucnit in ras cand au realizat ca amandoi au gandit si s-au exprimat in acelasi fel. Alina a baut tot continutul cu ochii inchisi si a intins mana cu paharul sa-i mai puna. Convins ca glumeste, Eugen l-a umplut si pana sa puna sticla jos, Alina l-a sorbit grabita, tot cu ochii inchisi, aproape inecandu-se.
- Alina, draga mea, nu se bea in felul asta, ce-i cu tine ?!
- Nu am baut niciodata dar vreau sa ma ametzesc. Suntem impreuna si sunt fericita !
Dupa inca doua fraze, Alinei deja parca i se impleticea limba-n gura. Eugen a rugat-o sa nu mai bea si sa manance ceva. Drept raspuns, ea s-a ridicat de pe scaun, s-a asezat pe genunchii lui, l-a inlantuit cu bratele si l-a sarutat cum credea ea ca este mai dulce. Eugen i-a raspuns cu placere si, ridicand-o elegant, a inceput sa o conduca usor, in ritmul unui dans lent ce-l fredona in gand. Fetei i-a placut dar, dupa cateva piruete nostime a simtit ca se invarte incaperea cu ea si s-a lasat moale in bratzele lui.
Eugen a inteles repede ce se intampla. A luat-o in bratze ca pe un copil si a dus-o in dormitor unde a asezat-o cu grija pe pat. Prinzandu-l de mana, ea l-a rugat in soapta sa-i puna si perna, sa scoata o patura subtire si sa ramana cu ea, sa nu plece. Cu gesturi grijulii si pline de tandretze, Eugen a invelit-o dupa ce i-a desfacut nasturii de la bluza si s-a intins langa ea, imbratisand-o. S-au sarutat lung si ea, ghemuita toata la pieptul lui, cu ochii inchisi soptea ceva de genul "te iubesc" din ce in ce mai rar, pana a adormit.
El a sarutat-o pe buze ca intr-o suflare usoara de vant, si-a plimbat mainile pe sanii desfacuti din stransoare si pe coapsele sinoase si lungi pe care le-a dorit de multe ori a le atinge in intimitate si i-a mangaiat pulpele plinutze, cu dorintza crescanda. Se infiora la fiecare atingere si se abtinea cu greu sa nu o trezeasca, sa nu o sarute cu patima si sa se topeasca in trupul ei atat de fraged si curat. Hotarat, s-a indepartat usor, s-a ridicat si a trecut la bucatarie. Dupa un pahar sau doua de vin s-a intors in dormitor, a lasat aprinsa doar o lampa de veghe pe care a descoperit-o pe o noptiera si s-a intins incetisor langa Alina, incercand sa adoarma...
Dupa vreo trei ore, Alina s-a trezit. Mai mult l-a simtit decat l-a vazut pe Eugen langa ea, cu bratele sub cap si cu privirea in tavan. S-a intors catre el si l-a imbratisat. Saruturile au venit de la sine de ambele parti si dorintzele, nelamurite in mare parte pentru ea, s-au nascut cu repeziciune. S-au dezbracat, incet, putin cate putin, acoperiti de patura si de intunericul usor destramat de lampa de noapte, fara ca saruturile, imprastiate cu generozitate peste tot, sa inceteze. Palmele fierbinti ale amandorura dezmierdeau fara incetare trupul celuilalt si isi simteau rasuflarile din ce in ce mai adanci, gatuite de emotie...
- Eugen, te doresc atat de mult ! Nu-mi este teama dar sa ma ierti ca nu stiu ce sa fac...
- Sa fii linistita, sa te relaxezi si sa ma iubesti, dragostea mea !
- Te iubesc ! Te iubesc mult, mult de tot si vreau sa fiu a ta...
- Stiu, te simt si te inteleg. Dar nu te gandi la asta. Lasa-ti sentimentele si trupul sa vorbeasca acum...
Cand a simtit palma lui alunecand incetisor pe pulpe, a tresarit putzin speriata si si-a strans puternic picioarele ca mai apoi, in imbratisarea puternica ce a urmat, sa le indeparteze putin cate putin si sa-i permita a o mangaia acolo de unde i se parea c-ai pleaca toate dorintele si fierbinteala. Nici nu si-a dat seama ca este incetisor penetrata pana cand
o durere necunoscuta a intepat-o parca in stomac si trupul i s-a contractat fara de voie. L-a strans puternic si l-a muscat de umar ca sa-si inabuse un tipat ce era pe cale sa strice linistea si cate doua lacrimi mari iesira incet printre pleoapele stranse cu putere. Nu era sigura ca aparusera din placere ori durere. Inca nu realiza ce si cum se intampla si incerca sa-si aminteasca franturi din povestile a doua colege cu experienta in asemenea situatie. I se parea ca nu coincide nimic. Eugen era atat de bland si o saruta duios in timp ce o mana-i mangaia sanul cu miscari lente, circulare, incat se parea ca pluteste in tangajul lent ce incepuse sa-i placa...
...Dupa o saptamana-doua, Alina i-a povestit mamei sale ce s-a petrecut intre ea si Eugen. Lucica s-a suparat si i-a reprosat multe, fara sa o certe cu asprime. A prevenit-o de ce se poate intampla si cum se va manifesta, rugand-o sa-i spuna imediat orice i se pare altfel decat normal. Si au vorbit multe pe tema asta.
Incepuse anul de invatamant univeristar si Lucica era din ce in ce mai aglomerata. Se intalneau parca mai rar dar timpul era mult mai intens folosit, fara acele retzineri de la inceputuri dintre ei si minutele se scurgeau cu repeziciune. Se doreau mult, dar nu aveau timp pentru asta. Doar odata la doua sau trei saptamani cand Lucica era in tura de noapte. Dar erau foarte multumiti, mai ales ca si Eugen lucra mai mult de cand Service-ul se privatizase. Patronul i-a pastrat pe amandoi, tata si fiu, apreciind ca sunt meseriasi buni si seriosi. Nea Petrica a ramas in continuare sef de sectie.
Adevarat ca seara Eugen avea si alte preocupari despre care nu vorbea nimanui sub nici-o forma. Era student la o facultate de "transporturi auto", curs fara frecventza. Cand l-a rugat pe tatal sau sa nu spuna nimanui, mai ales Alinei, acesta a fost foarte contrariat si atunci l-a intrebat :
- Ma tata, pana la urma ce ai tu de gand cu fata asta ?!
- Numai bine, de ce ma intrebi ?
- Ma, fata asta e cuminte, ma baiatule si nu uita ce a facut pentru tine. Daca-ti batzi joc de ea iti rup picioarele ca la un strain, auzi tu ?
- Nu este cazul, tata, dar...dar ce zici daca...stii eu as vrea....
- Pai sa vrei ca-i si frumusica tare, daca de asta e vorba !
- Pai da, dar daca mama ei nu o sa vrea ?!
- Da ce, ma ? Nu esti intreg, nu esti aratos, n-ai salariu, iti lipseste ceva ?
- Nu, da zic si eu...
- Ei lasa ca om vedea. Sa-mi spui cand te hotarasti. Neaparat !
- Pai, nu vreau sa ne prinda anul care vine tot asa...
- Oho, e numai bine ! Asa ma gandeam si eu, baiatule...
Cu doua saptamani inainte de Craciun, nea Petrica a sunat seara la Lucica la usa si cand i-a deschis i-a vorbit foarte plin de importantza momentului:
- Ma, doamna Lucica, copiii astia ai nostri vor sa faca impreuna Craciunul, stii ceva ?
- Da, nea Petrica. Mi-a spus Alina si sunt de acord. Pe mine nu ma...
- Aha ! Stiai si esti de acord. Apai si eu sunt. Am adus un brad si toate accesoriile, cu statie electrica, cu tot. Hai sa-l urcam !
Frumusetze de brad, inalt pana la tavan si bogat in ramuri tinere si verzi.
Copiii au stabilit sa-l impodobeasca ei doi chiar in seara de Craciun, in timp ce parintii se ocupa de cele trebuitoare mesei si uratorilor.
Dupa amiaza, catre seara, cand nea Petrica a sunat, treaba era in toi iar casa era invadata de mirosuri aromate ce veneau fara opreliste din bucatarie. Nici nu stia pe unde sa gaseasca loc pachetzelelor pe care le scotea dintr-o geanta uriasa. Noroc cu Lucica, femeie fasneatza, rapida in miscari si priceputa in toate ale casei. Tot ea rezolva cu zambetul pe buze si cu ochii pe ceas colindatorii ce veneau din cand in cand si cantau cate o colinda de Mos Craciun.
Cand totul a fost gata, se facuse de ora opt seara. Au stins luminile si Eugen a bagat instalatia bradului in priza. Au exclamat toti in cor, multumitzi si fericitzi. Bradul era de vis, luminat feeric si sub crengile de jos se vedeau pachetzele cu cadouri in hartii stralucitoare.
Lucica i-a invitat la masa dupa ce s-a uitat iar la ceasul din perete si a oftat. Dupa ce s-au asezat cu totii, nea Petrica a luat paharul in mana, s-a ridicat cu incetineala, i-a privit pe rand si a rostit "Tatal nostru", l-a invocat pe Cel nascut in noaptea de Craciun, Iisus, Fiul Domnului, sa le binecuvinteze masa si li s-a adresat cu vocea gatuita de emotie:
- Noi, adica eu si fiul meu, aici de fatza, am venit, doamna Lucica, sa va facem...
Sunetul strident si lung al soneriei l-a intrerupt. Toti si-au indreptat privirea spre usa si Lucica s-a repezit sa o deschida la perete, facand loc unui grup de vreo sapte copii de noua-zece ani sa intre unul cate unul, in timp ce colindau, impreuna cu o doamna ce-i insotzea si-i dirija.
Barbatzii au ramas inmarmuritzi, Alina isi stergea ochii pe ascuns si Lucica arunca priviri complice de la unul la altul, urmarindu-le cu oarecare teama reactiile.
Dupa colinde si urari, copiii au plecat cu mainile pline de covrigi, mere si dulciuri impartite de Lucica si Ioana, invatatoarea care-i insotzise si care avea sacosele pline...
- Haideti la masa ! Uite, Ioana, tu ai scaunul langa mine si...
- Da de unde pana unde intamplarea asta cu...?!, a rupt linistea nea Petrica privind incruntat cand la Lucica, cand la Ioana, sotzia lui ce parasise domiciliul conjugal cu aproape un an in urma.
- Nu este o simpla intamplare, il intrerupse Ioana ridicandu-se de pe scaun. Am venit aici intr-un ceas binecuvantat sa fiu langa fiul meu si sa iti cer si tie si lui iertare...
- Mai, femeie, sa nu..., incerca nea Petrica sa spuna ceva, dar Ioana, cu mana ridicata si cu vocea il intrerupse curajoasa:
- Sa va cer iertare si sa te rog..., daca vrei...daca potzi, Petrica, sa..., sa ma primesti acasa...
Intr-o tacere mormantala, nea Petrica a luat paharul in mana si l-a golit fara sa respire. Eugen s-a repezit la mama sa si a imbratisat-o dupa care l-a implorat din priviri pe tatal sau care ramasese in picioare fara sange in obraji si cu privirile fixate pe chipul Ioanei. Greu a intors capul catre Lucica, naucit.
- Noi am venit sa o cerem pe fata asta, Alina, sa-i fie lui Eugen sotzie, doamna Lucica. Mata ce zici, esti de acord, ca fata stiu ca vrea si ea ?!
- Si eu vreau, nea Petrica si sunt fericita ca ai venit...dar...cu, stii matale, ce zici, esti de acord...? Toate privirile au trecut pe chipul omului care inghitzea in sec si cu greu a reusit sa vorbeasca:
- Eu stiu ca sa fac ?! Mi-e greu sa hotarasc acum...Apai...sa vina acasa si om vedea noi ce-om face dar...tu, Alina tata, ai ceva de zis ?!
- Eu...multumesc Domnului si va multumesc la totzi. Eu...eu il iubesc pe Eugen si...si... cum sa va spun...de vreo doua saptamani cred ca sunt gravida....
O liniste totala s-a lasat in incapere pretz de doua-trei secunde, dupa care strigate de "bravo", "Dumnezeu sa va ajute", "multumim Domnului", "sa fie sanatos" si altele au facut sa rasune tot apartamentul.
In timp ce se imbratzisau si se sarutau cu totzii intr-un avant de mare multumire si fericire sub luminitele vesele ale bradului, Lucica s-a strecurat incetisor la bucatarie si, in fatza iconitzei, s-a inchinat cu evlavie si a soptit lacrimand:
- Iti multumesc Maica, Nascatoare de Dumnezeu si iti multumesc, Doamne Iisuse Hristoase pentru minunatul dar de Craciun....
S F A R S I T
TAUNUL M.M. / 22 DECEMBRIE 2007 -
PUDIBONDERIE !
DARUL DE CRACIUN (Partea a patra)
Se intalneau cam de doua ori pe saptamana pana la sarbatorile de Paste la care nea Petrica si fiul au fost invitati la masa de Alina, in numele mamei sale. Nea Petrica, in ciuda faptului ca-l stia lumea ca ar fi putin ursuz, s-a bucurat cand Eugen i-a transmis invitatia si dimineata, in prima zi de Inviere a Domnului, a ajuns printre primii la biserica, barbierit proaspat, imbracat in singurul lui costum bun, sa-i multumesca Domnului Iisus Hristos pentru sanatatea fiului si sa aduca acasa paine sfintita. Nu a mancat nimic la intoarcere. A pus cateva oua rosii intr-o plasutza si un cozonac cumparat de la brutaria din apropiere, o sticla de vin bun la trei sferturi pe care o pastra de la un client si-l intreba pe Eugen din cinci in cinci minute care este ora de plecare in vizita...
Au fost primiti cu multa prietenie si dupa salutul crestin, dupa datina, s-au imbratisat calduros si s-au sarutat pe obraji. Eugen nu stia ce sa creada. De cativa ani nu-l mai vazuse pe tatal sau atat de pritenos cu cineva !
Mai apoi, intalnirile se succedau in nota obisnuita. Sosirea timpurie a verii le-a prilejuit cateva plimbari prin parcuri. Bucuria Alinei. Era fericita cand se plimba pe alei si cand Eugen inchiria o barca pentru o ora in Cismigiu ori la Herastrau. Il observa cum vasleste, cum trage cu putere la rame fara sa se observe vreun fel de incordare ori oboseala si fara ca zambetul sa-i piara din coltzul buzelor. Ea isi lasa copilareste o mana sa alunece pe undele usoare ale apei si incerca sa-si priveasca chipul in oglinda lacului. Se imbujora pe data cand descoperea privirea atenta a baiatului asupra ei. Isi verifica pozitia, isi aranja decolteul bluzei si tragea cat putea de fusta sa-i acopere picioarele pana sub genunchi si numai dupa aceea indraznea sa-si ridice privirea catre el. Il redescoperea sobru, cu privire detasata, aproape rece, aruncata peste lac, de parca nu-l surprinsese mai inainte zambind atat de atragator. Inghitea in sec si se intreba in gand: "oare mi-a vazut picioarele ? Nu am tras fusta suficient ori bluza mi-a dezgolit sanii si l-a deranjat ?! Nu-i plac fetele usuratice, asta este clar, dar ce, eu arat ca ele...?!"
Seara, fara sa treaca de ora noua, Eugen avea grija sa o conduca acasa, chiar daca ea mai protesta uneori.
- Dar este devreme, de ce trebuie sa intru in casa, neaparat ?!
- Pentru ca este tarziu. Este ziua mai lunga, dar noaptea este mai scurta ! Mai ai de invatzat si trebuie sa te odihnesti. Eu mai am cale lunga pana ajung acasa si maine merg la serviciu. Nu pot face lucrari de calitate daca sunt obosit...
- Bine, bine, hai nu te supara, am glumit, incheia Alina discutia si se grabea sa-l sarute pe obraz ca sa primeasca fericita si ea un sarut, tot pe obraz.
- Si cand voi fi majora, tot asa ma vei saruta ?
Intrebarea a cazut pe neasteptate si, de moment, Eugen nu a stiut ce sa zica. A mormait, inciudat ca nu-si gaseste cuvintele potrivite:
- Sa vina ziua aceea si vom vedea noi...
Si a venit si aceea zi mult asteptata de Alina din mai multe motive. A venit exact intre doua probe ale examenului de bacalaureat. Impreuna cu Lucica, au stabilit ca o vor sarbatori in prima sambata de dupa bacalaureat.
- Dar, ai grija ce faci la examen ! Sa nu plangi de ziua ta, ca amarul acela nu-l pot inghiti si nici tzie nu o sa-ti fie bine..., a zis mama privind-o cu grija si dragoste fara de margini.
Eugen venea seara, dupa fiecare examen, doar pentru zece minute sa o intrebe cum a fost, ce subiecte a avut si cum s-a descurcat. O incuraja si pleca cu zambetul acela frumos de-i placea Alinei sa-l vada in coltzul buzelor, fluturand mana in semn de bun ramas.
Alina alerga in casa, isi lua cartile, le rasfoia in graba de la o coperta la alta si le arunca inciudata pentru ca, dupa cateva minute, sa le ridice cu grija si sa inceapa a citi si a face adnotari pe un caiet dedicat pregatirii examenelor. Reusea sa se concentreze repede, sa lase de o parte evenimentele de orice fel, intalnirile, vorbele, zambetele, iluziile. Hotararea ei era mai puternica decat orice si trebuia sa dovedeasca tuturor ca poate sa-si realizeze visul...
Eliberata de grija bacalaureatului si multumita de felul in care se prezentase, dar cu gandul la alte examene pe care le gandea, Alina se pregatea de sarbatoare. A luat toate incaperile la rand cu curatenia; a batut covoare si paturi si a aerisit toate hainele, a spalat geamurile de la ferestre, a spalat rufe si le-a calcat, a sters praful de prin toate ungherele si de pe mobila si a avut timp sa-si faca si prajitura preferata.
Mama ei se ocupa de bucatarie dupa ce venea de la sevici, multumita de ajutorul fetei si cu ochii adesea in lacrimi cand o privea cu dragoste cum se descurca cu toate treburile si cat de harnicutza este.
Sambata dupa amiaza, exact la ora anuntzata, a sunat Eugen la usa. Curat imbracat, cu nelipsitu-i zambet de zile mari, a strigat din pragul usii: LA MULTI ANI, ALINA !
Alina s-a repezit direct in bratzele lui, cum nu o facuse niciodata, gata-gata sa-l tranteasca, oferindu-se a fi imbratisata si sarutata. Putzin zapacit de avantul ei, Eugen a scapat buchetul de garoafe satirate din mana si abia a facut fatza navalei fara sa scape si cele doua sticle de sampanie din mana cealalalta. A imbratisat-o cu vadita placere si a sarutat-o apasat pe amandoi obrajii si imediat, sesizand dezamagirea afisata pe chipul ei imbujorat, a sarutat-o pe gura tocmai cand ea o deschidea sa spuna ceva !
Alina nu a stiut cum sa raspunda la un asa sarut dar, fericita peste masura, i-a luat capul intre palme si l-a sarutat pe obraji, pe nas, pe gura, pe frunte, fara nici-o randuiala, hohotind de fericire si rosie ca para focului, de nu mai putea sa respire bietul baiat de placere, de surpriza si, in acelasi timp, de o mare stanjeneala pe care incerca eroic sa o ascunda.
La vedera acestei scene, Lucica s-a retras incetisor spre bucatarie zambind si frecandu-si palmele multumita, dupa care si-a sters ochii cu colturile sortzului pe care nu apucase sa-l dezbrace, ridicandu-si apoi privirea a ruga catre cer si iconitza agatata pe un perete si rostind in sinea sa "Multumesc Doamne, Dumnezeule mare ! Ai grija de ei, Maica, Nascatoare de Dumnezeu !". Si nu s-a intors pana nu a fost convinsa ca spiritele s-au linistit...
Alina visa de mult timp sa ajunga profesoara si se pregatea cu seriozitate pentru admitere. Trebuia sa intre cu bursa. Mama ei nu avea posibilitate in alte conditii sa o intretina, cu toate promisiunile ei ca va face economii. Aparusera si primele zvonuri despre privatizarea invatamantului si se infricosau amandoua cu gandul la taxele ce trebuiau platite anual. Avea si un plan de rezerva. Daca nu reuseste, se inscrie la o scoala postliceala de asistente medicale si apoi, cu putzina sansa si ambitie, sa faca si facultatea...
Se intalnea mai des cu Eugen si aveau permisiunea mamei si, mai in gluma ori mai in serios, a lui, sa intarzie si dupa ora noua seara. Incepuse sa-i placa si sa doreasca imbratisarile lui, destul de rare de altfel, iar sarutul de intalnire si de ramas bun era asteptat cu o nerabdare greu de imaginat. Inventa tot felul de jocuri copilaresti care sa-i prilejuiasca a-i fura cate un sarut in plus si se amuza teribil cand el, fara sa intuiasca despre ce era vorba (!), se lasa prins in frumusetea jocului si chiar se ambitiona sa greseasca, situatie in care ea castiga cateva saruturi in plus.
A venit vremea examenului si s-a consumat si aceasta teribila incercare, cu reusita Alinei care nu mai stia cum o cheama in momentul in care s-a vazut pe lista celor admisi. S-a citit de mai multe ori fara sa-si dea seama ca pronuntza cu voce tare numele si prenumele ei.
A scos-o Eugen din aceasta stare, dupa ce a scuturat-o de cateva ori destul de puternic. Au plecat imbratisati spre casa. Lucica era in tura de noapte si Alina l-a rugat, daca se poate, sa cumpere ceva de baut.
- Am o pofta teribila sa ma imbat, Eugen !
- Faca-se voia ta, meriti si tu dupa atatea emotii si efortul depus. Si, esti majora, nu ?!
A cumparat dintr-o alimentara doua sticle "Grasa de Cotnari" si doua de apa minerala, saratzele, alune decojite si doua pachetzele de stixuri din care stia ca-i plac Alinei.
Lucica era in tura de noapte si Alina l-a rugat, daca se poate, sa stea cu ea "pana tarziu, tarziu, tarziu...cat poti tu de tarziu, chiar si dimineata" ! Uimit, Eugen a privit-o atent si a intrebat-o foarte serios:
- Esti sigura ?! Chiar vrei sa raman cu tine toata noaptea ?
- Da, vreau sa ramai cu mine, Eugen, iar daca se poate, chiar toata viata... -
PUDIBONDERIE !
DARUL DE CRACIUN (Partea a treia)
Cu toate insistentele Alinei, Eugen nu se putea odihni. Urmarea stirile la radio si la televizor, atat cat se dadeau si turba de furie ca nu este acolo. Hainele se uscasera aproape de tot si Alina le aranjase destul de bine cu acul si fierul de calcat dar baiatul incepu sa-si dea seama ca nu-l ajuta puterile sa mearga la Piata Palatului.
Cand se anunta stirea ca ministrul Milea s-a sinucis, usa apartamentului s-a deschis la perete si Lucica i-a facut loc lui Nea Petrica sa intre primul. A auzit si a strecurat printre dinti:
- S-a sinucis, pe dracu ! Nu-i lucru curat, oameni buni. Armata s-a retras, e cu noi, cu oamenii, de ce sa se impuste ?! Tu unde mama dracu' ai fost, ma ?! Ti-am spus, ma, sa nu te bagi, pastele ma-tii de neispravit...
- Tata eu am...
- Sa nu aud nimic ! Vorbim noi, acasa... Hai, imbraca-te si multumeste femeilor astora ca s-au milit de tine !
Cele doua femei ramasesera ca incremenite, tacute si dezaprobatoare in priviri dar nu indrazneau sa intevina. Dupa cateva minute, timp in care nea Petrica ciulea urechea la televizor si Eugen isi luase lucrurile si plecase la baie, Lucica indrazni sa i se adreseze cu vocea ei blanda:
- Nu ramai sa bei o cafea pana una alta si sa vedem ce se mai intampla ?
- Oi ramane, ca vreau sa-mi spuna si mie fiica-ta cum a fost...
La bucatarie era mai cald si mirosea frumos. S-au asternut la vorba, dupa ce au dat televizorul mai tare sa-l auda de acolo. Fata povestea incet, cu pauze in care i se innoda vocea si isi stergea lacrimile. Cand povestea ca a vazut gloante suierand si ricosand din caldaramul plin de sange, nea Petrica s-a ridicat in picioare si, acuzand oboseala din cauza unei nopti nedormite, si-a scos batista si si-a sters lacrimile ce curgeau incet pe obraji in pofida vointei lui de a nu se manifesta.
Barbatul din el ceda tensiunii la care era supus tatal copilului ce vazuse moartea cu ochii. A incercat sa spuna ceva dar cuvintele s-au oprit intru-n geamat scurt si un oftat prelung, venit din strafundul rarunchilor, mai graitoare decat cuvintele...
- Fuge ! Fuge Ceausescu, veniti sa vadeti ! Vocea lui Eugen, incarcata de emotie si bucurie, le intrerupse povestirea si alergara in micuta sufragerie, la televizor. Priveau si ascultau in tacere. Nea Petrica sparse tacerea cu vocea lui dura si plina de obida:
- Fuge, pe dracu sa-l pieptene ! Unde sa fuga, fratilor ? Asta e rapire, nu este fuga. Ascultati-ma pe mine. L-au infricosat si l-au imbrobodit ca-l salveaza. Il duc sa-l judece astia, cine stie pe unde, ca sa nu-l omoare oamenii !
- Si ce se va alege de noi dupa aia ?
Vocea femeii se franse si isi trase fiica langa ea, protejand-o de un pericol ce inca nu se vedea, nu se cunostea, dar se simtea plutind in aer.
- Ce sa se aleaga ? Ne vedem de treburi ca sunt planurile facute, fratilor. Ne facem capitalisti, asta ne facem, izbucni cu voce puternica nea Petrica. Scapam de astia si ne iau altii in primire. Noi tot cu munca, ascultati la mine !
Au mai privit la televizor, au mai ascultat la radio si dupa vreo ora s-au ridicat sa plece. Si-au luat ramas bun cu ochii ingrijorati si neliniste vadita in vocile si privirile lor si au promis sa se mai vada. Lucica i-a asigurat ca Eugen nu are nimic rupt dar a fost lovit cu salbaticie si durerile vor mai persista vreo doua-trei zile in care va trebui sa se odihneasca, sa nu faca eforturi.
Cu toate rugamintile baiatului de a trece prin Piata Palatului, tatal s-a opus hotarat si au mers acasa. I-a fost teama sa-l duca la policlinica sa-i scoata un certificat medical pentru scutire la servici. Nu stia ce intorsatura pot lua evenimentele. Nu mai avea incredere in nimeni. Stia el multe. Si motiva ca medicii sunt ocupati cu ranitii. "Trebuie sa se ocupe si de astia cineva", gandea nea Petrica, intuind ca sunt mult mai multi decat se anunta la televizor. Adevarat ca nu banuia ca vor fi si altii in zilele urmatoare...
Au fost zile de groaza pana la Craciun si in zilele de Craciun, dupa executarea dictatorilor Ceausescu. Nu stiai de unde vine un glont ratacit si cine-l scapa cu precizie (!), dupa cum se vedea la televizor...
Eugen si Alina s-au intalnit a treia zi de Craciun. Ziua. Noaptea nu aveau curaj sa mearga pe strada. Se priveau si vorbeau ca doi prieteni vechi ce se cunosteau de multi ani. Numai despre evenimente si despre sanatate. Nu se priveau ca baiat si fata. Nici nu le trecea prin gand si nu-si puneau problema ca intre ei este o diferenta de cinci ani. Intamplarile tragice prin care trecusera i-a apropiat ca prieteni, ca oameni si atat.
Alina nu avusese vreodata prieteni. Doar colegi. Au stabilit sa se vada pana la anul nou si dupa si s-au tinut de cuvant amandoi. Niciodata nu intarzia vreunul si se luminau la fatza cand se vedeau.
Dupa ce ajungeau acasa, fiecare se gandea la celalalt cu duioasa grija, intrebandu-se cum a ajuns, daca a avut probleme, daca se simte bine, daca s-a odihnit. Apoi, fiecare isi vedea de ale lui. Era prea mare tensiune in viata fiecaruia si a celor din jur ca sa mai aiba timp de alte ganduri.
Doar noaptea, inainte de a dormi, Alina isi lua perna in brate si se intreba nelamurita ce este cu ea si cu nelinistea pe care nu o intelegea si pe care o simtea cuprinzand-o tot mai mult. Se intreba daca Eugen o privea si ca fata, nu numai ca prieten. Nu ca ar fi dorit neaparat dar era in ea un ceva, o framantare launtrica impletita cu o dorintza la fel de nelamurita, cu putzina curiozitate si emotie crescanda la fiecare intalnire si care, toate la un loc, o nelinisteau adesea si nu stia cum sa le inteleaga. Si, pentru ca nu era sigura de nimic si inca nu-si gasea raspunsuri, nu incerca sa se destainuie si sa ceara mamei sprijinul.
Isi lua sanii micuti in maini si-i masura si le urmarea linia sinuoasa, comparandu-i cu ai unor colege care aveau prieteni si povesteau cum erau mangaiate si sarutate. De la sani cobora incet cu mainile in cercetarea mijlocului subtirel si a coapselor foarte frumos conturate si integrate in linia generala a trupului ei subtirel si mladios. Multumita, strangea perna cu putere in brate si adormea cu gandul la el...
Pentru Eugen era mult mai usor. Nu avea timp sa se gandeasca la asemenea "copilarii", cum le numea el mai in gluma ori mai in serios. Pleca obosit de la lucru, mai peticea si prin cartier cate ceva si noaptea il primea deja obosit in pat. Se mai intalnea si cu cativa prieteni care trecusera, ca si el, prin momente de groaza la baricada de la Inter.
Nu povestea nimanui despre "ingerul lui protector" cum o numea pe Alina doar in gandul sau, chiar daca era vazut cu ea pe strada. Era un subiect tabu. Doar nea Petrica stia ca se intalneste cu ea si mustacea discret cand il anunta baiatul ca pleaca la intalnire. O indragea pe fata asta curajoasa care-l ajutase pe fiul sau in momente si imprejurari la care multi altii ar fi dat bir cu fugitii.
Eugen stia ce inseamna o femeie, cunostea femeia in intimitate. Chiar trecuse prin mari emotii cand o fosta clienta la Autoservice l-a anuntat ca este gravida. Era maritata cu un marinar si cam zece luni pe an era fara barbat. Nu-si putea permite sa pastreze copilul pentru ca nu era conceput in vremea prezentei sotului acasa.
- Stai linistit ca-l fac si pe asta mic "marinar" pana sa vina "amiralul" acasa, i-a spus ea lui Eugen, distrandu-se pe seama lui. Avea bani, nu-si facea probleme dar Eugen, din clipa aceea, a hotarat sa rupa relatia cu ea chiar daca era convenabila.
Pe Alina nu o sarutase niciodata si parca nici nu-si propunea. O incuraja sa invete, sa nu neglijeze scoala si discutau evenimentele politice si transformarile sociale ce le puteau sesiza ei ori le aflau la stiri. Isi dadeau mana aproape ca intre barbati, chiar daca uneori simtea placerea sa i-o retina mai mult. Era asa de micutza si catifelata incat se temea s-o stranga prea tare si pastra cu grija caldura, mirosul si forma ei in palma sa batatorita, poate prea aspra, barbateasca.
Nu punea la socoteala cateva pupaturi pe obraz la despartire, destul de retinute si nu vedea nici cum roseste Alina in acele momente. S-ar fi intrebat, poate, care era izvorul acestei reactii pe care biata fata nu stia cum s-o ascunda...
(Partea a patra, miercuri, saptamana viitoare)
TAUNUL M.M. / 15 Decembrie 2007
