TAUNUL
Incredere baiat - 63 ani, Slatina, Romania
Blog / Tag-uri / nostalgic
Mesaje blog cu tag-ul 'nostalgic':
-
PASI PE NISIP
[img]http://dl5.glitter-graphics.net/pub/544/54410- 5y43wb5aar7.gif[/img]
Pasi pe nisip...
pasi in neant
pierduti in
imensitatea
timpului etern
si a spatiului
fara de sfarsit...
Porniti din aievea...
cu graba a prinde
din urma
un vis destramat
de vorbe
aruncate in vant
de omul iubit...
Pasi ce se pierd
pe masura ce trec
si valul din urma
le spala tiparul
in sarutul sarat
ce-l duce-n adancuri
spre alt infinit...
Pasi pe nisip...
pasi ce se pierd
sub dulce
mangaiere
a brizei
de seara
in mers sovait...
Pasi pe nisip
pierduti
ca si gandul
in nemarginirea
milenarelor fire
smulse in veacuri
din milenarul granit...
Opriti fara stire
din ratacirea
prea lunga
ori fara de sir
a ideii-izvor
din care si ei
ratacind au pornit !
[img]http://dl8.glitter-graphics.net/pub/156/15637- 8jt8o2h1b3g.gif[/img] -
PUDIBONDERIE !
POVESTE TRISTA DE TOAMNA (Ultima parte)
Aceasta fraza si, mai ales, hotararea evidenta ce emana din cuvintele si atitudinea ei, a declansat o discutie destul de aprinsa si lunga, pe care nu as fi dorit-o. Atata doar ca a avut si darul de a clarifica si simplifica relatia noastra. Mi-a amintit acele nume "grele", cu influenta, nume care ma puteau transfera "in 48 de ore" la Bucuresti, daca vreau, unde ma pot realiza cu adevarat, unde pot avea un viitor de invidiat pe care, in provincie, nu-l pot "nici visa" si unde imi pot face relatii in medii inalte...
- Esti atat de incapatanat, incat nici nu vrei sa asculti ! Nu vrei sa intelegi ce avantaje poti avea daca accepti iar eu nu realizez ce motive ai ca sa dai cu piciorul la un viitor sigur !
Exclamatia ei plina de ciuda a inceput cu putina furie in voce si s-a terminat gatuita, ultimele cuvinte fiind acoperite de suspine inecate in inceputul unui plans nervos la care nu ma asteptam. Un inceput de teama ma cuprinsese si, de moment, nu stiam ce sa fac. Imi era teama de o criza puternica. Ma temeam pentru sanatatea ei si in acelasi timp, gandeam ca-i face bine o discutie directa, fara ascunzisuri, chiar daca poate parea brutala.
Ma privea printre lacrimi cu o durere vizibila ce parca ma implora mai mult decat cuvintele ce le rostise.
M-am apropiat si i-am luat mainile pentru a o trage strans langa mine. Am sters cu batista lacrimile-i fierbinti ce-i curgeau incet pe obraz, am strans-o cu afectiune vizibila pe dupa umeri si am condus-o langa pat pentru a ne aseza si a-i vorbi. Nu a ripostat si s-a asezat cuminte pe marginea patului, frecandu-si si strangandu-si usor mainile intr-un gest mecanic, fara a inceta sa ma priveasca nedumerita si intrebatoare.
- Uite, eu tac si incerc sa te ascult ca sa pot intelege. Vreau sa fii sincer, indiferent cat de greu imi va fi sa aud ceea ce imi vei spune...
- Draga mea, fiecare om are viata organizata intr-un fel, indiferent unde locuieste el, are o anumita situatie familiala si sociala, are raspunderi si obligatii de care nu poate fugi...
- Lasa astea ! Spune-mi despre tine. Atat !
- Da, despre mine este vorba, doamna. Am familie, am sotie, doi copii...
- Cat de mari sunt ?
- Inca nu au ajuns la trei ani...
- Si ai casa la tine, acolo ?
- Da, am un apartament cu trei camere pentru care platesc chirie la stat.
- Si...sotia ta...nu ar vrea sa vina in capitala ?
- Nu, hotarat, nu ! Acolo avem parinti, avem rude, prieteni, chiar si relatii de apreciat in zona, avem o situatie buna, suntem multumiti si nu avem nevoie de mai mult...
- Sunteti toti prea modesti ori necunoscatori...
- Modesti, poate ca da, dar cunoastem si capitala, am studiat amandoi aici, cunoastem ritmul si costul vietii de aici si preferam ritmul si costurile traiului din provincie.
- Incerc sa te inteleg desi, sincera sa fiu, imi este foarte greu. Aici poti trai foarte bine...
- Bine dar, nu tu te plangeai de acesti prieteni "sus pusi" ca-ti dirijeaza viata si iti impun anumite reguli ?!
- Poate, dar unii imi sunt rude...
- Si eu am rudele mele acolo...
- Au functii de stat ?
- Nu si nici nu este nevoie. Crezi ca numai cu asemenea functii se poate trai ?!
M-a privit lung, fara sa clipeasca si fara sa vorbeasca, minute in sir. Pe fatza ei citeam ori intuiam o lupta interioara puternica din care cauta sa inteleaga framantarile mele si felul meu de a gandi si de a intelege cum traiesc, cum muncesc si cum iubesc. Eram convins ca ratiunea este in mare disputa cu un anumit gen de sentimente proaspat aparute si care inca nu se sedimentasera suficient dar care o puneau in incurcatura...
Cu oarecare teama ori curiozitate feminina, dupa ce i-am mai vorbit incet dar convingator, despre mine si familia mea, despre ea si nenorocirea care a lovit-o si despre noi doi, m-a intrerupt pentru a ma intreba cu voce joasa, sfarsita, oarecum stanjenita:
- Iti iubesti sotia ?!
- Da, o iubesc si o respect foarte mult.
A tacut cateva minute, si-a plecat privirea catre mainile ce continuau miscarea aceea inceata, nehotarata, ce parea ca o linisteste ori ca-i ascunde emotii ce nu dorea sa le infatiseze si, mai apoi, s-a ridicat incet, m-a privit duios si a rostit cu destula hotarare adunata cu vadite eforturi:
- Te-am inteles si, in felul meu, te apreciez. Nu te condamn si nu ma simt jignita de refuzul tau dar, am o rugaminte...
- Da, te ascult si iti promit ca, daca este posibil, o voi indeplini cu mare placere.
- Mai stai si azi. Si nu te voi plictisi cu lamentari ori alte propuneri. Am nevoie de tine ! Pleaca la noapte ori maine dimineata...
Mi-am revazut fugitiv planurile deja infiripate si am calculat timpul ce-mi ramanea pentru a-mi rezolva ultimele obligatii ce le mai aveam pentru aceste doua zile ce-mi ramasesera din concediu si pentru care facusem deplasarea in capitala.
- Da, am tren pe la miezul noptii si as putea ramane dar...
- Nici-un dar ! Gata, ai spus ca poti ramane. Eu voi merge singura in oras pentru ca am ceva urgent de rezolvat, tu iti vezi de ale tale probleme si ne intalnim aici dupa amiaza. Da ?
- De acord. Nu vrei sa te insotesc ?
- Nu, ma descurc singura si trebuie sa merg singura...
Am iesit impreuna si am mers de mana pana in strada. Acolo ne-am despartit cu promisiunea de a ne revedea dupa ora pranzului.
A plecat incet, ca o umbra, de moment sovaitoare, apoi a iutit pasul si s-a indreptat catre o statie de autobuz....
Cand am intrat in casa si am vazut-o, am ramas pironit langa usa pe care inca nu o inchisesem. Era in picioare si ma privea senin si seducator, imbracata atat de elegant incat aveam senzatia ca nu este ea. O transformare totala care m-a uluit. Era o femeie superba !
- Intra, dragul meu domn si fa-te comod. Iata, avem o sticla de vin bun din pivnitele Jidveiului si o fripturica proaspata, mici cu mujdei si mustar, alune si prajiturele si, daca mai doresti ceva, te rog sa-mi spui.
- Nu, nu se pune problema...si nu inteleg...
- Nici nu este nevoie dar, inchide usa, te rog !
Uluit, o uitasem deschisa...
- Bine, dar ai cheltuit...
- Nu, eu nu am avut probleme cu banii niciodata si nici acum nu am.
Am mancat fara prea mare pofta si am baut putin vin, gandindu-ma la surprizele pe care le banuiam a aparea in comportarea ei. O examinam atent si observam o schimbare enorma. Vorbea cursiv, ochii nu-i mai lacrimau si gesturile erau sigure.
- As fi dorit sa facem dragoste. Aveam nevoie de tine, nu de un alt barbat...Discutia cu tine mi-a schimbat mult felul de a privi lucrurile. Stii, cred ca ai dreptate si in ceea ce ma priveste. Am sa ma mut. Este mai bine asa...
- Nu cred ca era un ceva ce putea fi refuzat dar, crezi ca dupa aceea ramaneam buni prieteni ?
- O, in nici-un caz ! Sunt sigura ca-ti interziceam sa ma mai vezi dupa aceea....
Am meditat mult la acest final de dialog despre o problema atat de sensibila si simpla in acelasi timp. Sincer, nu am inteles-o.
Am stat mult de vorba desi se terminase si vinul din o a doua sticla. Nu a incercat sa dezminta cele afirmate anterior, chiar daca privirea ei se oprea atat de atzatzator asupra mea uneori si m-a sarutat de vreo doua-trei ori in anumite momente prilejuite de dialog. Adevarat, o doream si eu in acel rastimp dar, mai puteam sa revin asupra hotararii luate ?!
Ne-am despartit greu, imbratisandu-ne strans si promitand-ne ca tot ce a fost sa ramana doar in amintirea noastra. Nu adrese si nu numere de telefon...
Am trecut in primavara urmatoare pe strada atat de bine cunoscuta. Am batut la usa insistent. Nu a raspuns nimeni. A iesit o vecina din garsoniera alaturata si m-a privit dojenitor. M-am dat drept lucrator de la telefoane, venit pentru a remedia o defectiune tehnica...
- De unde, domnule, ca aici nu a fost telefon !
- Doamna, stiti eu am ordin de serviciu ca aici este, la doamna...
- Doamna a plecat, omule, de vreo trei luni si nu avea telefon !
- Poate ca e o greseala...
- Ei lasa, ca am mai auzit eu de astea.
- Si doamna care a stat aici...?!
- Pai, au venit cu doua masini negre si au luat-o. A dat de pomana toate lucrurile la vecini. Nu a luat nimic cu ea cand a plecat.
- Dar unde...?
- Nimeni nu stie, dar nu-ti fa dumneata griji ca daca au venit aia s-o ia...
- Care "aia", doamna ?
- Pai, aia la costum si cravata si tunsi scurt !
- Mda, am inteles si va multumesc, doamna !
Am plecat incet, privind pentru ultima oara acea usa cu dor si parca ceva s-a frant in mine desi, pe de alta parte, am simtit o mare usurare. Am inteles ca doamna si-a regasit sanatatea si mediul de viata prielnic ei...
TAUNUL M.M./ 28 Noiembrie 2007 -
PUDIBONDERIE !
POVESTE TRISTA DE TOAMNA
(Partea a patra)
Am urcat incet, tinandu-ne, intamplator, de mana. Am sesizat doar cand ne-am oprit in fata usii si incerca sa scoata cheile din geanta. Am inceput sa radem ca doi copii care facusera o pozna si o constientizau. Ea chiar a tinut sa remarce momentul cu voiosie si caldura in voce:
- Este atat de mult de cand nu m-a condus cineva de mana... Ai mana calda si m-am simtit bine.
Nu am raspuns. Am privit-o cu drag si oarecum incurcat dar, in sinea mea, eram foarte multumit de reactia si cuvintele folosite.
Propunerea ei m-a luat pe neasteptate:
- Eu ma voi schimba si ma voi urca in pat. Tu, care esti atat de bun, faci ceai pentru amandoi si apoi imi spui povestea, da ?
- Nu am nimic impotriva. Te rog sa-mi spui daca iti este foame.
- O, nu, nu vreau nimic. Sa se faca putin mai cald si sa te ascult. Atat doresc, te rog !
- De acord. Pana te schimbi si te faci comoda, considera ca nu sunt aici si eu nu te vad.
A murmurat ceva si a inceput sa se foiasca prin camera, de la dulap la pat, de la pat la baie si iar la dulap si apoi in pat, in timp ce eu faceam eforturi sa nu o urmaresc cu privirea dar sa si fiu atent la unele exclamatii ce-i scapau aproape la fiecare pas. Se simtea bine. Observam aceasta schimbare din atitudinea ei, din miscarea voioasa parca si din inflexiunile atat de placute ale vocii.
- Gata ! Vezi ce fetita cuminte sunt ? De ce nu ma privesti ?!
Am intors capul catre ea. Era in pat, acoperita cu patura pana la mijlocul trupului, razimata de perna, cu bustul ridicat, privindu-ma ghidusa cu zambetul pe buze. Bluza ce o imbracase avea decolteu foarte generos si oferea privirii aproape jumatate din pieptul lasat liber, fara sutien. Era frumoasa cu adevarat. Sanii, de marime mijlocie, atat cat se vedeau, convingeau pe oricine ca apartin unei femei tinere, de pana la 30 de ani. Erau superbi si pielea era de o culoare alba, usor trandafirie in lumina slaba din incapere.
Cand i-am oferit cana cu ceai faceam eforturi sa privesc pe alaturi, sa nu o incomodez si, mai ales, sa-mi pastrez cumpatul...
Dupa ceai, am schitat gestul de a ma retrage si chiar intentionam. Ea se simtea atat de bine incat imi risipisem toate temerile referitoare la starea ei psihica.
- Nu se poate sa pleci. Mi-ai promis ceva. Nu poti fi atat de rau !
- Nu, nu, stai linistita. Doream sa fumez o tigara afara, pe hol, sa nu viciez atmosfera.
- Poti fuma aici ori la baie. Aerisim dupa aceea si mai si vorbim in timp ce fumezi.
Se simtea teama in vocea ei. Probabil teama ca ramane singura. Am privit-o intelegator, mi-am apropiat un scaun de patul ei si ea s-a linistit, s-a intins comod sub patura privindu-ma fara intrerupere cu un zambet usor si placut pe buze. Vorbeam ceva. Nu-mi aduc aminte ce anume. Stiu doar ca m-am intrerupt de cateva ori pentru ca ma simteam cercetat in amanunt. Simteam cum ma patrund ochii ei, cum ma descopera si ma analizeaza. Parca ma dezbraca cu privirea si patrundea in mintea mea. Avea o forta neobisnuita si nu reuseam sa ma concentrez pentru a o respinge, pentru a ma baricada. Imi citea gandurile, pur si simplu.
- De ce nu te faci comod sa intri sub patura ? Este mai cald aici. Nu-ti fie teama !
- Nu cred ca...
- Ba sa crezi ! Hai, te rog, vino si ai sa vezi ca putem vorbi si am sa adorm repede...
- Cu povesti ori fara ?
- Nu mai conteaza. Vorbeste-mi despre orice dar aproape, langa mine, sa-mi fie cald si te vei simti si tu bine.
- Bine, nu ma deranjeaza dar, dupa ce adormi am sa plec incet si ne vedem maine, daca vrei, da ?
- Da, desigur dar nu mai sta asa de incordat !
Adevarat, eram foarte incordat. Ma privea prea atent si ma domina iar vocea-i capata nuante atat de placute incat ma provoca. Eram contrariat pentru ca nu reuseam sa inteleg daca o facea cu intentie ori asa era obisnuita. In plus, imi dadeam seama ca ma atragea mai mult decat imi imaginasem si decat era firesc in imprejurarile ce ne-au adus fatza in fatza. Nu mai parea bolnava precum am catalogat-o ori ma inselam. Nu eram sigur pe mine si ma intrebam daca placerea de a o vedea ca femeie si admiratia ce mi-o nascuse in timp a luat locul milei si grijei ce ma apropiase de ea.
Trebuia sa meditez si sa iau cat mai repede o hotarare. M-m scuzat si am iesit sa mai fumez o tigara...
...Am tras cu ciuda fumul adanc in piept, suparat pe mine insumi, pe slabiciunile ce pareau sa ma domine. Am mai stat cateva minute pana am considerat ca m-am linistit si, hotarat, am intrat incet in incapere.
Ea se lungise in pat, acoperita pana sub barbie si parea ca doarme.
- Hai, vino !
S-a retras catre margine pentru a-mi face loc si a dat patura putin intr-o parte cu un gest plin de gratie ce greu putea fi refuzat.
- Vei sifona pantalonii, a zis cand a sesizat ca intentionez sa ma asez imbracat langa ea.
I-am dat jos inciudat, i-am asezat pe scaun impreuna cu haina si am intrat timid sub patura. Era cald langa ea si trupul ei parea ca arde.
- Gata, te ascult cuminte dar intinde bratul sa ma asez pe el.
- Desigur, draga doamna, cu placere...
Si-a asezat capul pe bratul meu ca un copil cuminte, s-a intors pe o parte ca intr-o tresarire si a trecut un brat peste pieptul meu strangandu-si trupul langa mine. Iar eu, usor tulburat, i-am mangait cu duiosie parul frumos si i-am sarutat ochii ce ma priveau din nou ghidus, dupa care am inceput sa vorbesc incet, monoton, fara sa o mai privesc.
Povesteam ceva despre copilaria mea. S-a manifestat interesata si ma asculta cu atentie, intrerupandu-ma, cand si cand, cu cate o intrebare ori cu rasul provocat de cate un episod hilar. Nu stiu cat timp s-a scurs pana a inchis ochii si a inceput sa respire regulat dupa cateva suspine si dupa ce-si asezase capul mai sus, pe umarul meu si m-a cuprins in brate.
Am ramas pentru un timp in aceeasi pozitie sa nu o trezesc. Cand am incercat sa ma strecor din bratele ei, m-a strans si a gemut usor. Am renuntat. M-am intors complet catre ea, am cuprins-o in brate cu multa grija, i-am sarutat fruntea si m-am lasat prada gandurilor ce ma napadeau.
Caldura de la resou si, mai ales, caldura trupului ei, m-a napadit curand si am adormit.
Ne-am trezit dimineata tarziu, imbratisati...
- Buna dimineata ! Cum ai dormit, domnule, esti odihnit ?!
Am deschis ochii incet si am privit-o. Ma tinea strans in brate, calda, fierbinte, privindu-ma de foarte aproape. Pana sa zic ceva, mi-a astupat gura cu un sarut apasat, pofticios si lung care ma lasase fara suflare dar cu timp suficient de gandire. Imi era teama ca nu ma va recunoaste, ca a uitat in ce imprejurare am ajuns acolo, in pat, langa ea.
Nu, nu s-a intamplat asa si m-am bucurat nespus de mult.
- Eu, foarte bine, am reusit sa spun dupa ce am slabit stransoarea bratelor ei si mi-am reglat respiratia. Dar, ai promis ca esti o fetitza cuminte...
- Da, domnul meu si ma tin de cuvant intotdeauna dar, nu puteam sa nu-ti multumesc pentru cel mai usor somn ce l-am avut vreodata.
- Nu-i meritul meu. Cred ca plimbarea te-a obosit si raceala serii si-a spus cuvantul...
- Nu, nu, nu face pe modestul, domnule! Prezenta ta mi-a provocat o stare de bine si ai povestit atat de frumos ca nici nu stiu cand am adormit.
- In cazul acesta nu pot sa spun decat ca si eu am dormit foarte bine desi, scuza-ma, nu am plecat...
- Vai, nu vreau sa fii rau. Chiar ma suparam daca plecai, sa stii !
- Ei, daca-i asa, este foarte bine dar, ce facem din acest moment ?
- Daca nu te superi, eu doresc sa raman aici, in pat, langa tine...
- O, nu ! Nu despre asta este vorba. Cred ca trebuie sa coboram, ne spalam, ne imbracam, mergem sa mancam ceva si...sa mai vorbim. Stii, eu trebuie sa plec. Concediul meu s-a sfarsit...
- Nici nu vreau sa aud ! Cine este ministrul de la tine ? Sa-ti prelungeasca concediul. Imi spui exact unde lucrezi si ce esti acolo, numele de care altfel nici nu te intrebam si mergem sa-i dau telefon chiar acum....
(Partea a cincea si ULTIMA, saptamana viitoare !) -
POVESTE TRISTA DE TOAMNA...(Partea a treia)
...Era obosita si a adormit foarte repede iar eu nu stiam ce sa fac. Aveam nevoie de somn, ma simteam si eu obosit, epuizat fizic si psihic. Aveam impresia ca trec prin cea mai trista intamplare din viata mea si parca totul se petrecuse aievea. Dar ea, acolo, aproape de mine, era marturie vie ca totul este real. Dureros de real !
Am cautat cheile.
Erau in usa inca de cand inchisese ea dupa ce am intrat in garsoniera. Le-am verificat pe toate si am constatat ca pe broasca usii merg doua. Am scos una de pe inelul de metal inoxidabil, am mai invelit femeia cu o patura pe care am gasit-o in dulapul de lemn masiv si am privit-o atent...
Cred ca nu gresisem cand i-am apreciat varsta. Era femeie frumoasa ! Cu trasaturi regulate si ferme. Fatza foarte bine intretinuta, sprancenele prelucrate cu multa atentie si genele lungi, arcuite elegant. Mainile fine si ingrijite strangeau pledul la pieptul pe care-l vazusem liber sub puloverul de mohair si-l apreciasem ca fiind surprinzator de bine conturat si ridicat.
Trupul, asa cum reusisem sa observ atunci cand a dezbracat pardesiul, era drept, suplu, cu mijloc de invidiat pentru varsta ce am precizat-o. Mersul si tinuta in general, daca nu plangea si se tanguia, erau deosebit de elegante.
M-am asigurat ca doarme, am tras resoul din priza de teama sa nu se intample ceva neplacut, mai ales ca in incapere se facuse destul de cald si am iesit .
Am incuiat usa incet, fara zgomot si am iesit in strada. Multa lume se indrepta deja catre locurile de munca ori dupa alte trebuintze si cerul era senin. Se parea ca va fi o zi frumoasa de toamna...
Am mers direct la hotel, obosit si buimac, ingandurat si trist si, fara sa mananc ceva, m-am culcat. Am avut un somn agitat si, dupa cateva ore, aveam senzatia ca sunt la fel de obosit.
Am plecat la restaurantul "Rapid", ceva mai sus de Piatza Unirii, catre Lipscani. Am mancat ceva cald, foarte cald si am rugat pe cineva din personalul de la linia de autoservire sa-mi faca un pachetel cu friptura si snitel de porc, salata orientala, cateva prajituri si apa minerala.
In drum spre ea, am trecut, mai intai, pe la floraria din preajma Universitatii si am luat un buchet de crizanteme in mai multe culori si doua sute de grame cafea macinata de la o alimentara. As fi dorit sa iau mai multe articole de tot felul dar, spre final de concediu, banii pe care-i mai aveam erau dramuiti cu grija.
Am urcat cu teama pana la usa garsonierei si am deschis incet, cu mare grija sa nu fac zgomot. Se trezise !
Am gasit-o ghemuita langa resou. Nu plangea dar era trista, din nou cu privirea aceea pierduta care ma ingrijora atat de mult. S-a uitat la mine lung si intrebator de parca ma vedea pentru prima oara. Ma miscam incet, grijuliu la fiecare gest in timp ce despachetam sub privirile ei intrebatoare si vorbeam la fel de incet, linistitor, explicandu-i ce am facut, ce i-am adus si ca trebuie sa manance. Ea ramasese muta, cu ochii la buchetul de flori pe care nu stiam unde sa-l pun si nici cum sa i-l ofer in acea situatie ciudata.
A intuit ori poate un impuls interior de alta natura a descatusat-o din nemiscare. S-a ridicat incet, fara sa-si mute privirea de la flori, s-a apropiat, a intins amandoua mainile ce-i tremurau usor dar destul de vizibil, l-a cuprins ca pe un copil si l-a apropiat de obraji, mangaindu-i cu florile in incercarea de a-si ascunde ochii ce lacrimau intr-o tacere mormantala.
M-am apropiat si i-am cuprins cu duiosie si mila, recunosc, umerii, incercand sa gasesc cateva cuvinte adecvate situatiei delicate. S-a intors incet, m-a privit la fel de lung precum o facuse atunci cand am aranjat pledul sa o acopere mai bine, si-a trecut o mana peste lacrimile ce se prelingeau tacute pe obraji si mi-a vorbit cu tristete in glas :
- As fi vrut sa-ti multumesc altfel, domnule dar, sa ma scuzi, acum nu pot...Iti multumesc mult si raman indatorata ! Nu stiu de ce ai facut gestul acesta...Stii, de la sarbatorile din iarna trecuta nu am mai primit flori. Si eu primeam flori. Multe. Buchete mari si frumoase...A, da si astea sunt frumoase, domnule !
- Ai sotie, ai copii ? Daruiesti flori sotiei tale ?
Intrebarea a cazut asa, pe neasteptate, in timp ce cautam un vas sa asez florile in el. Gasisem un borcan si ma apropiam de chiuveta sa pun apa. Cand am deschis gura sa raspund, ea a inceput sa vorbeasca monoton, despre cu totul altceva, fara sa mai astepte vreun raspuns de la mine....
Amintea acele nume de "oameni mari" si le reprosa ca nu-i dau pace, ca nu-i ofera libertatea de a hotari ce sa faca cu viata ei. O parte din acea lamentare o mai auzisem. Rostea si alte nume. Unele cunoscute si de mine de prin presa ori din fotografiile vazute la Congresele PCR ori la manifestatiile ocazionate de ziua nationala. S-a oprit dupa ce s-a maniat si le-a tras cateva injuraturi pe romaneste, provocandu-mi cel putin zambetul, daca nu rasul, prin "acuratetea" expresiilor folosite. Eram contrariat. Avea vocabular elevat, se observa cu usurinta ca este o femeie cultivata, cu maniere alese. Acele injuraturi dure iesite din gura ei atat de hotarat puteau schimba impresia oricui. Totusi, rostite de ea, pe un ton pe care cred ca numai ea il putea avea, parca nici nu mai pareau vulgare, capatau nuante noi de parca erau scapate din gura unui copil rasfatat. Cum sa nu zambesti, cum sa nu razi, contrar imprejurarilor in care ne gaseam amandoi! Mi-a placut grozav de mult atunci si nu numai.
A acceptat sa manance, nu inainte de a ma chestiona cuprivire la locul de unde am facut aprovizionarea, la preturi si la motivele pe care le-am avut. Din vocea ei razbatea si curiozitatea dar, cat se poate de evident, multumirea pentru gestul meu, pentru grija ce i-am purtat-o si pe care ea se intrecea in a o aprecia.
Am lasat-o sa manance si m-am ocupat de cafea. M-a rugat sa nu o indulcesc. Nici eu nu obisnuiam si mi-am dat seama ca uitasem sa cumpar zahar, banuind ca la ea nu exista.
Dupa ce am baut cafeaua m-a rugat sa-i vorbesc despre mine. Ce studii am, cu ce ma ocup, ce conditii de locuit am si, cat se poate de evident, desi pusese o intrebare cu ceva timp in urma, ocolea orice intrebare referitoare la situatia mea familiara...
Se facuse seara, intre timp.
Am invitat-o in oras si a fost de acord. Am mers la "Carul cu bere" unde am mancat mici extrem de gustosi si painici atat de proaspete si pufoase de parca aveau acolo cuptorul de paine. Ori poate ca acolo le faceau. Salata asortata, la fel de reusita si bere la halba, in cani pe care scria "daca bei berea pana la fund traiesti mult" !
Ne-am plimbat pe Bdul. Magheru pana spre Ana Ipatescu si am venit spre casa pe alt drum, intentionat, pentru a evita oprirea in acele locuri de trista amintire. Nu a ripostat si s-a comportat neasteptat de frumos.
Am discutat despre preferinte literare. Ne-am intrecut in a ne aminti versuri. M-a depasit net. De la poeti romani a trecut, cu mare usurinta si siguranta, la Byron, la Esenin, la poeti germani de care nu auzisem si chiar la italieni. Iar despre scriitori francezi ori englezi vorbea complet, inclusiv cu date biografice.
Eu nu prea mai aveam loc sa-mi spun cuvantul atunci cand cunosteam cate ceva despre cei amintiti. Vorbea cu placere, facea critica romanelor si caracterizarea unor personaje cu mult aplomb si cu vadite si intemeiate cunostinte in domeniu. A refuzat sa spuna ce studii si ce ocupatie are ori a avut.
Dar, cel mai important aspect, mi se parea a fi acela ca se detasase de starea acea sufleteasca ce parea ca o rupe in doua, ca o transforma intr-un om grav bolnav. Au fost cateva situatii in care chiar a ras. Nu cu dezinvoltura. Nu spontan, cu mare veselie dar, a ras. Si mi separea foarte important.
O priveam furis, cu luare aminte, fara sa ma observe si-i urmaream atent toate reactiile. Fara unele momente ce mi se pareau tot mai rare si nesemnificative, se manifesta ca un om total normal. Se sprijinea cu vadita placere si siguranta de bratul meu si ma privea atent cand vorbeam. Ma intrerupea zambind, strangandu-ma de mana ca semn de atentionare si se lasa cu placere purtata pe strazile ce le alegeam eu.
Era eleganta in miscare, cu voce si gesturi masurate, intiparite adanc in felul sau general de comportament, devenite obisnuintze si nu gandite si masurate numai pentru acele momente.
Ajunsi aproape, cu voce si gesturi de copil rasfatat, m-a rugat sa o conduc pana in casa si sa-i spun o poveste inainte de culcare. Nu stiu de ce, dar nici surprins nu am fost de o asa cerere si nici lipsit de receptivitate. Parca si eu asteptam o asa invitatie....
(Partea a patra si...poate ultima, peste...aproape o saptamana, avand in vedere faptul ca nu voi fi acasa sambata viitoare !) -
PUDIBONDERIE !
AMINTIRI DIN CETATEA BANILOR
Mergeam incet azi, adancit in ganduri, pe o strada flancata de castani, cu mainile infundate in buzunarele hanoracului larg si calduros, incercand sa adun cu incaltarile cat mai multe frunze vestejite, sa le admir culorile si sa le simt mirosul specific de octombrie, de miez de toamna adanc infipta pe aceste meleaguri...
Trecusem si prin parcul urias candva si plin de vegetatie, numit in acele vremuri "Parcul Poporului". O parte din ganduri erau de la el pornite si pentru el ma amaream in sufletul meu. Au construit in parc. Fara nici un fel de planuri de salvare a ceea ce avea frumos si sanatos. S-au vandut parcele, parcele si s-au ridicat vile si restaurante ori cine stie ce naiba o fi prin casoaiele astea rasarite peste noapte sub blazonul bogatasilor pe care nu i-a cunoscut lumea pana mai ieri !
Si parcul din Craiova era vestit candva, ca parc natural, prin intindere, prin bogatie de varietati de arbori rari si flori, prin frumusetea spatiilor verzi si a lacului, prin cateva constructii vechi si terase...
Cu asa ganduri am ajuns pe neasteptate in zona centrala, aproape de "Casa Alba" si priveam cu nostalgie cladirile din zona: liceul, biserica, magazinul modern din vremea aceea, muzeul de arta, pana m-am oprit la ferestrele unui hotel pentru ca mi-am amintit de o intamplare petrecuta sub acoperisul sau primitor. Sunt ceva ani adunati de atunci incoace dar, cand esti singur si plimbarea se consuma prin locuri pe care nu le-ai mai vazut de mult timp, nu se poate sa nu revezi secvente de viata traite in vecinatatea acestor cladiri, a acestor locuri prin care ai mers, ai respirat, ai muncit, ai iubit si ai visat...
Mi-am ales o camera micuta la etajul I ori, dupa preferintele exprimate la receptie, mi s-a repartizat in asa fel incat sa-mi convina. Doream sa fiu cat mai izolat, departe de miscare si zgomot. De regula veneam noaptea tarziu si dimineata inca dormeam cand restul lumii pleca la servici. Asa erau sarcinile mele de munca. Si mai aveam nevoie sa si lucrez la "domiciliu".
Era in aripa de vest a cladirii, pe un hol micut din care se mai intra intr-o camera mai mare si o baie comuna pentru locatarii celor doua. Pe unica fereastra puteam observa forfota strazii ce cobora spre hotelul "Jiul", mult mai mare si aglomerat si intersectia semaforizata prin care adeseori, mai ales la orele de varf, nu se putea traversa decat daca asteptai de doua ori culoarea verde.
In rest, liniste, precum mi-am dorit. Nu ma deranja nimeni in afara telefonului si baiatului de la "room service" la care mai apelam cand veneam din teren dupa miezul noptii si aveam nevoie de ceva mancare ori bautura.
Cred ca trecusera trei saptamani si ma obisnuisem mult cu aceasta liniste, departe de forfota strazii si de soaptele barfitoarelor de profesie din orice mare hotel. Pana intr-o dimineata in care aveam planificata multa odihna, deoarece era zi de duminica, intentionand sa ies doar spre seara la plimbare si o bere buna la "Minerva", in gradina de vara ori la "Hanul Doctorului", unde era verdeata multa si populatie mai pestritza...
A batut la usa, s-a prezentat si a incercat cateva scuze, dupa care isi freca mainile si se uita curios prin camera, parand nehotarat ori nesigur pe el. L-am invitat sa se aseze pe unul din cele doua scaune si sa stam de vorba.
Un accent ciudat in vorbirea lui mi-a atras atentia si de aici incolo l-am privit cu simpatie. Imi era cunoscuta vorba asta dulce si nu m-am inselat. Venise de la Oradea, in interes de serviciu si, pentru ca detasarea se intindea pe parcursul a doua saptamani, isi luase si nevasta cu el. Nu aveau copii.
Dorea sa-mi cunoasca programul de folosinta a baii pentru a se organiza si ei in asa fe incat sa nu ne deranjam. Se simtea de la o posta ca personalul hotelului il avertizase despre prezenta mea in imediata vecinatate si, mai ales, despre programul meu de lucru.
Mi-a placut baiatul, chiar daca avea chelie destul de adancita, foarte simpatic si amabil, cu cativa ani mai mare decat mine, dupa cum l-am examinat si catalogat. Si a devenit si mai simpatic in dupa amiaza aceleiasi zile, inainte de a ma hotari eu sa plec la plimbare, cand a venit cu sotia sa o prezinte si sa ma invite la ei in camera sa bem un paharel de palinca de Bihor.
Surpriza si mai mare a am avut cand i-am cunoscut sotzia. Mai tanara ca el, vizibil, cu cel putin zece ani, supla si zvelta, cu ochi timizi in cautare dar stralucitori in privirile aruncate pe sub sprancene si deosebit de atenta cu mine, chiar daca rosea de cate ori ma adresam direct domniei sale si o priveam incantat. Era frumusica si se facea placuta imediat ce o auzeai vorbind.
Ce sa zic, dupa vreo doua-trei ore, am chemat baiatul de la "roome-service", i-am facut un semn discret rugandu-l sa aduca apa minerala si foarte curand ne-a asezat pe masa cateva cotlete reci, aperitive, vin rosu de Stafanesti si prajituri. Cred ca trecuse de doua noaptea cand m-am retras, cu toata hotararea lui de a nu ma lasa, desi era, saracutzul de el, aproape incapabil sa mai stea pe picioare. Numai doamna se prezenta foarte bine, linistita, cu aceleasi priviri furisate pe sub sprancenele-i pensate cu grija si cu ochii umeziti de atatea sclipiri ce inca nu le intelegeam...
Ne-am imprietenit destul de repede. Omul m-a rugat, el fiind foarte ocupat la uzina de autoturisme, sa-i arat si doamnei orasul daca am timp, deoarece a inteles ca sunt din zona si cunosc locurile ce se merita vizitate. Bine intentionat, am exagerat in ceea ce priveste organizarea profesionala astfel incat sa-mi fac cat mai mult timp pentru doamna. Si am condus-o prin zona centrala, la Teatru, la Universitate, la doua muzee, in parc...
Dar toate astea in aproape doua saptamani !
Pentru ca numai in prima zi a fost "excursie", pentru ca in ziua urmatoare a zis ca nu se simte bine, pentru ca este prea cald si pentru ca...prefera sa stam de vorba in camera si sa ascultam muzica !
Am stat, m-am conformat, am mers sa-mi rezolv unele treburi de serviciu, am venit si iar m-am conformat desi, eram oarecum nemultumit si furios. Am inteles cam ce doreste femeia, atata doar ca omul ei imi facuse o impresie foarte buna si nu ma tragea inima sa mijlocesc inselaciunea, chiar daca ea nu era din acelea la care sa nu poftesti si sa nu visezi sa-i fii partener.
A treia zi, cred ca nici nu iesise sotzul din hotel si eu inca dormeam cand a batut in usa mea. Doar sa ma intrebe cand fac baie si daca nu vreau sa bem cafeua impreuna ca a facut-o deja !
Am fost de acord, mai ales ca era doar cu un halat subtire si aproape straveziu imbracata si fara sutien, cu parul inca ud dupa dus si raspandea un miros infiorator de sampon si parfum de calitate, dar am rugat-o sa aduca totul la mine. Imi era teama de vreo intamplare nefericita...
Si din momentul acela, "totul" se aducea la mine !
O femeie particulara din toate punctele de vedere. Doar cate o exclamatie din cand in cand de genul "ioi-ioi" imi amintea de o alta intamplare. In rest, unica in manifestare. Nu-i ajungea camera sa se bucure, sa se manifeste, sa sara, sa zburde, sa rada, sa cante...
Mi-a povestit ca sotzul sufera de un inceput de impotenta survenita la vreo trei ani dupa casatorie si ca de atunci, desi o iubea si o respecta mult, se schimbase, se purta aiurea, o neglija si nu-i arata iubirea cu care era obisnuita. Nu stiu cat adevar era in toate cele relatate. Un singur aspect era usor de constatat. Femeia nu prea avusese o viata intima normala in ultima vreme. O spunea manifestarea ei nebunatica, o spunea privirea ei lacoma la fiecare inceput si o spuneau cascadele ei de sarutari in valuri fara de sfarsit si corpul ce se arunca cu atata drag in mangaieri ce se doreau fara de sfarsit.
O duceam cu masina timp de o ora prin anumite cartiere, zone si locuri relatandu-i despre fiecare cate ceva pentru a avea ce povesti sotzului. Din Craiovitza Noua si pana in Valea Rosie, de la gara si pana la Romanesti, la podul peste Jiu din afara orasului si chiar la uzina unde se gasea omul ei la munca. Veneam apoi la hotel, ramaneam in intimitate alte doua ore si plecam si la treburile mele pentru a sosi inaintea lui sa mai am parte de putzina dragoste.
Duminica ce a urmat, m-a uimit din nou,de asta data, prin dragalasenia cu care-l inconjura pe sotzul ei. Bietul om era vizibil transformat, era fericit, pur si simplu. Mai mult statea pe genunchii lui cand eram la cate un paharel si cafea in camera lor. Mangaieri si vorbe frumoase care pe mine ma puneau in incurcatura. Imi faceam reprosuri si ma certam in gand pentru purtarea-mi nesabuita privindu-i cat de fericiti sunt si cu cata incredere si atentie ma trateaza el...
In ziua urmatoare, era iar la mine inca de cand el cred ca nici nu traversase strada. Mi-a spus ca au incercat sa faca dragoste dar..."treaba nu a iesit cum trebuie".
Usa o tineam incuiata permanent si cand mergeam la baie eu ori ea, filam holurile si ascultam toate zgomotele cu multa atentie. Ea era fara grija. Venea aproape goala, dar cu halatzelul acela transparent peste ea, fara sutien si fara chilot, in fiecare dimineatza. Si in fiecare zi parea mai proaspata, mai rumena in obraji si parca mai pofticioasa ca in ziua precedenta.
Nu avea teama de nimic. Ba chiar sustinea ca are curaj sa faca ramasag cu mine pe orice ca sotzul, daca afla, nu se va supara !
Era singurul aspect care ma nemultumea.
Desi, cred ca nu se insela, dupa cum s-au manifestat cand ne-am luat ramas bun la final de saptamana, pe peronul garii unde i-am condus.
El m-a imbratisat, m-a sarutat pe obraz, mi-a oferit niste cadouri bune pentru masina mea si mi-a multumit ca am fost atent cu sotia sa. Ea mi-a sarit pur si simplu in bratze si m-a sarutat pe gura de fatza cu el, lung si apasat, cu lacrimi pe obraz.
Am ramas naucit de surpriza si de rusine.
Pe el nici nu l-am mai privit in ochi pana ce trenul a trecut incet pe langa mine si ei isi fluturau mainile la fereastra...
TAUNUL M.M./ 27 OCTOMBRIE 2007 -
PUDIBONDERIE !
DRAGOSTE LA MAUSOLEU...
...Candva, pe vremea in care eram la studii in Bucuresti, am cunoscut o fata care ma privea zilnic pe sub genele-i lungi din spatele carora ghiceam licarul ironic al unui camp intreg de verde crud primavaratic si de paduri intregi in plina crestere a mugurilor ce parca abia asteptau sa plesneasca sub hrana razelor de mai...
Lucra la cantina unde mancam zilnic, mai putin in zilele de duminica si de cate ori aseza farfuriile pe masa ma straduiam sa-i vad culoarea ochilor si sa-i admir podoaba capilara bogata-n bucle blonde, mai aramii decat graul copt al verii si mai stralucitoare decat cerceii ce-i atarnau de urechi, micuti si cocheti in lucratura lor deosebit de fina. Nu reuseam. Nu ma privea niciodata direct si parul era ascuns de o basmaluta legata la ceafa cu nod pionieresc. Doar cateva bucle cadeau parca la intamplare pe frunte si pe gat dandu-i un aer de ingeras pus pe sotii din cauza zambetului provocator ce-i aparea de cate ori se apropia de masa la care ma asezam...
Nu prea inalta, mai degraba minion, rapida in miscari si cu mers in pasi marunti si repezi, cu obrajori curati si buze rosii si bogate in surasuri de care nu eram sigur niciodata daca sunt ironice ori binevoitoare. Pana intr-o zi in care mi-am luat inima in dinti si i-am strecurat in buzunarul halatului alb, impecabil de curat si scrobit, un biletel...
Ne-am intalnit exact la ora si in locul indicat. Nu credeam ca vine si fumam linistit pana am simtit ca cineva ma apuca de brat, usor, ca-ntr-o atingere intamplatoare si parca temator...Cand m-am intors, am ramas uimit de culoarea vie a ochilor sai in care parca se adunasera toate campiile verzi ale lumii si licuricii noptilor de vara ! Parul, asa cum mi-l imaginam : auriu si stralucitor, in bucle aranjate artistic, impodobind, in joaca parca, un cap de papusa. Era frumoasa, surazatoare si vesela.
Ne-am plimbat prin parcul "libertatii", azi "Carol", si am admirat mausoleul. Am rontait covrigi, am vorbit si ne-am facut declaratii. Nu banuiam ca nu-i eram deloc indiferent si chiar m-a "certat" pentru lipsa de initiativa.
Se insera si ma intreba despre militarii din paza mausoleului. Fusesem si eu militar si i-am explicat cate ceva, inclusiv despre intinderea si delimitarea postului, despre traseul de deplasare al caporalului de schimb, fara sa banuiesc de unde venea o asa curiozitate...Am facut si o mica plimbare in chiar vecinatatea posturilor de paza si a perimetrului propriu-zis, timp in care am vazut atatea poteci si potecute si atatea locuri bine amplasate ce pareau a fi vizitate adeseori...
Imbratisati si lacomi in sarutari, abia mai aveam timp sa vorbim. Nu avea verigheta si cea mai mare surpriza a fost sa-mi spuna ca este casatorita, are un copil si nu mai poate intarzia decat doua ore cel mult. Practic, m-a avertizat si m-a provocat sa ma hotarasc ! Nu avea unde sa ma duca si eu nici nu gandisem ca ar fi posibil ca de la prima intalnire...! ...Asa am ajuns in apropierea unui post de patrulare intr-unul din acele locuri despre care gandisem ca sunt vizitate uneori. Ideal mascat, cu singura conditie sa nu tulburi linistea, sa nu te descoperi prin nimic, nici licar de tigara...Vegetatie bogata, trunchiuri joase invaluite-n lastaris frumos mirositor si afara cald sub cupola ramurilor luminate de luna senina, martora la imbratisarile si zvarcolirile noastre inabusite de asternutul gros de iarba. Doritoare, plina de elan si patima, fierbinte si atat de dulce in sarutari incat m-a ametit si mi-a creat impresia ca sunt pe alta lume, departe de pamant. Practic, ea a avut de la bun inceput initiativa si a condus in toate pana la sfarsit. Dar, cat de tandra-n totul, cat de micuta la pieptul meu, cat de fragila imi parea si cat de puternica-n miscari ce ritmic leganau doi sani atat de fini la mangaiat si sarutat...! Am rezistat pornirilor trupesti cu greu si am reusit sa ne armonizam perfect intr-un final ucigator de placut si de epuizant in acelasi timp...
...Multumita de spectacol, luna trecuse de partea cealalalta a mausoleului ce arunca peste noi primele umbre, intristat parca de singuratatea in care-l lasam plecand imbratisati si fericiti...
TAUNUL M.M./15 octombrie 2006
(Cititorii doritori a cunoaste comentarii la aceasta "intamplare" ori alta povestioara expusa printre ele, pot accesa titlul "Antipudibonderia - Fuck-ira" din Jurnalul National / 15 octombrie 2006...Lectura placuta !) -
PUDIBONDERIE !
DRAGOSTE SUB CLAR DE LUNA
...Ne cunosteam de mult timp dar fiecare isi umase destinul cativa ani pana sa ne revedem. Terminasem de curand studiile superioare si ma aflam intr-un oras in care urma sa lucrez si pe care inca nu-l cunosteam.
Ma plimbam intr-o seara si cautam cu privirea oameni cunoscuti, descoperind, in acelasi timp, obiceiuri ale locului. Am avut, la un moment dat, senzatia ca cineva ma examineaza, ca-mi citeste pur si simplu gandurile. Nu am inteles de unde vin acele priviri ce parca-mi patrundeau prin ceafa si ma-ndemnau sa ma opresc. De pe loc, m-am intors incet catre o terasa din apropiere in care vazele de flori bogate in culori si forme ascundeau o silueta si am incercat sa patrund mai adanc cu privirea, sa cerceteaz...
Mi-a iesit in intampinare, cu zambet luminos si bratele desfacute larg, ca intr-o invitatie gratioasa spre imbratisare. M-am lasat dus de val si m-am inclinat ceremonios incercand sa-mi gasesc cuvintele inghesuite de amintirile ce le chemam in graba sa le cercetez si sa aflu cine este femeia. A simtit si a izbucnit in ras atat de cristalin si spontan incat m-am intimidat si am ramas incremenit cu intrebarea muta din priviri pornita catre ea.
M-a strans in brate, m-a sarutat pe obraz si apoi s-a prezentat : "portarita ta favorita, dragul meu !"...
Ei, da ! La Constanta am aplaudat-o intr-un turneu de handbal la Palatul Sporturilor. Era eleva la liceu si eu student. N-am intalnit de cateva ori, ne-am plimbat si am lasat sa se-nfiripe o idila destul de placuta...
Se casatorise. Mi-a povestit multe si m-a invitat pentru a doua zi la o cafeluta pentru a ne mai povesti despre noi. Era singura acasa, sotul la servici si copilul la mama ei la Constanta. Si a dorit sa ne mai vedem pe motiv ca noi doi niciodata nu am reusit sa ne cunoastem indeaproape si a regretat mereu ca soarta ne-a despartit. I-am explicat eu multe si am facut trimitere la obligatiile ei de familie dar, lasandu-ma biruit de o slabiciune ce o simteam ca-mi vajaie capul si-mi salta pieptul intr-un ritm ce nu-l puteam controla, am consimtit sa ne vedem dar nu acasa la ea...
Au trecut cateva saptamani si se apropia toamna pana am iesit cu ea in afara localitatii. Sotul, plecat intr-o delegatie cateva zile, i-a oferit prilejul sa ma invite la iarba verde. Am mers undeva intre dealuri si munti unde am gasit o poienita discreta, cu destula umbra si cu iarba deasa ce incepuse sa se-ngalbeneasca usor. Inca era suparata ca am refuzat sa ne intalnim acasa ori la hotel. Nu intelegea ori nu vrea sa priceapa ca atitudinea mea era pornita doar din dorinta de a o proteja.
Am mancat, ne-am jucat cu mingea si ne-am plimbat mana-n mana ca doi adolescenti, desi eu ma apropiam de 30 si ea de 25. In jurul nostru, odata cu primele raze rosiatice de asfintit, locurile se despovarau de strigate si trupurile ce se desfatasera intreaga zi la soare. Desi inchiriasem o camera la motelul de dincolo de primul deal, ea imi cerea sa mai ramanem.
Si am ramas pana intr-un tarziu, singuri, pe o patura calda intinsa pe covorul moale vegetal si cu cerul senin deasupra noastra. Luna parca ne pipaia cu degete lungi ce patrundeau printre frunzele scaldate in lumina ei si stelele micute se jucau de-a v-ati ascunselea prin frunzisul ce se misca lenes in boarea sfarsitului de zi, pregatindu-se de culcare...
Culcati pe spate, cu bratul meu stang pe sub gatul ei infasurat usor in paru-i matasos, ascultam linistea ce patrundea ca un fior spre dealul acoperit de copaci ce se pierdeau vibrand incet in intuneric. M-a strigat cu soapta lina si rugatoare ca o chemare si m-am intors catre ea cuprinzand-o cu mana dreapta pe sub talie. I-am simtit rasuflarea fierbinte, i-am gasit de aproape ochii stralucitori ce ma cautau umezi sub stralucirea lunii si i-am simtit tremurul usor al buzelor fierbinti ce-mi cautau gura cu infrigurare. Sarutul lung si mladierile prelungite ale trupului sau tanar ce se mula dupa formele trupului meu, in stransoarea in care ma cuprinsese cu amandoua bratele, m-au deconectat total si am dorit-o cu inversunare din acel moment, cu mintea, cu inima si tot ce insemnam eu ca barbat.
Ne-am sarutat si ne-am tavalit dincolo de intinderea paturii si simteam iarba moale cum se culca ori se rupe infricosata sau bucuroasa ca-i partas la manifestarea noastra plina de dor si de iubire curata. Sanii i se zbateau sa rupa nasturii ce i-am desfacut in graba si gura-mi lacoma i-a masurat in adancul ei, gustandu-le dogoarea catifelata si zvacnetul triumfal al sfarcurilor intaratate de fierbinteala limbii si de adancurile trupului de femeie ce se dorea iubita.
Si cand a simtit ca adancurile ei sunt pline de mine si trupul ei e una cu mine, a gemut adanc, m-a strans cu inversunare si si-a pornit in dans sublim soldurile, leganandu-ma ca-ntr-o miscare nebuna de val ce se apropie de tarm sa se sparga cu vaier. Mai apoi, simtind ca sfarsitul e aproape, s-a-ntors peste mine si am vazut cerul departe cum instelat tremura-n noapte, in timp ce mainile-mi tremurau pe pulpele-i pline in plina miscare vioaie...
Cand am plecat de acolo, trecuse de miezul noptii si luna sarise peste deal iar noi, imbratisati strans, ne lasam dusi de picioarele ce ametite cautau cararea...
Am avut puterea, peste inca o zi si o noapte de dragoste, sa cadem de acord ca este mai bine sa nu ne avantam in a ne face planuri de viitor, cu atat mai mult cu cat viitorul ei se prefigura a fi cat se poate de favorabil si chiar fericit. Si asa a fost.
Ne-am despartit prieteni si am ramas buni amici, chiar daca intamplarea a facut ca, in timp, sa ne mai intalnim si, singuratici, sa profitam de unele momente favorabile. Niciodata insa, parca nu a mai fost asa de frumos ca intaia oara...
TAUNUL M.M. -
PUDIBONDERIE !
DRAGOSTEA DIN CATANIE (PARTEA A II-A)
Era o zi de duminica, la o ora dupa masa de pranz. Un :"sergent de serviciu" m-a anuntat ca am vizitatori. Uluit, stiind ca nu are cine sa ma caute la unitate, pentru ca eram in serviciu de zi am raportat la sefi si am ajuns la camera de vizitatori dupa mai bine de o ora.
Nu am vazut pe nimeni cunoscut.
De pe o banca asezata langa perete s-a ridicat incet, parca filmata cu incetitnitorul, o fata inaltuta si subtire imbracata cu o bluza alba usoara de vara, cu ochi mari si zambitori, cu par bogat lasat sa cada in bucle mari pe umeri si rosie la fatza de parca alergase peste masura. M-a privit si am privit-o.
Nu stiu cum am ajuns la ea ori ea a ajuns la mine. Mi-am revenit cand toata lumea ne privea zambind, intelegator. Eram strans imbratisati si mutzi. Ochii ne lacramau discret si ni-i ascundeam in parul celuilalt...
Terminase liceul, se afla in perioada de pana la examenul de maturitate (bacalaureatul de azi) si, pentru ca nu se mai simtea obligata sa poarte uniforma, s-a hotarat sa-mi faca aceasta surpiza. Era pentru prima oara in asa situatie si era vizibila emotia pe fatza ei curata si surazatoare. In ochi se citea cu usurinta si teama si jena.
Veneau fete la militari in vizita. Dar nici una nu era liceeanca. Altele veneau si pe langa gardul din spatele unitatii, prin anumite zone in care cei avizati cunosteau trecerile discrete, bine mascate, mostenite de la seriile anterioare. Unele "fete" erau cunoscute de multi militari si treceau cu usurinta de la unul la altul si aveau curaj sa-i "viziteze" si noaptea cand erau in serviciul de garda in anumite posturi mai indepartate si slab luminate.
Eu eram mandru ca eram singurul care a avea ca prietena o eleva de liceu. Adevarat ca nu beneficiam de "serviciile" fetelor ce cunosteau imprejmuirea mai bine decat santinelele...!
De atunci, ne intalneam si in duminicile in care nu puteam beneficia de invoire din cauza diferitelor servicii de zi pe unitate. Nu mai purta uniforma si ne plimbam liberi prin tot orasul, tinandu-ne de mana. Mi-a aratat ceea ce considera ca este mai frumos. Mergeam la cofetarie, ne plimbam prin parcul plin de verdeata si de perechi de indragostiti si-mi arata speciile rare de copaci vorbindu-mi de provenienta lor, mergeam la biserica in care se spunea ca Lica Samadaul a intrat cu calul, adeverind realitatea actiunii din "Moara cu noroc" a lui Ioan Slavici si-mi povestea de Ana a lui Ghita si de patima ei pentru Samadaul cu atata entuziasm si convingere, de parca traia intregul zbucium sufletesc al eroinei.
Dupa reusita examenului de maturitate, pe care o prevedeam gratie pregatirii ce o dovedea in dialogurile noastre pe teme scolare, in loc sa fie fericita deplin, devenise mai trista. Parintii nu aveau forta financiara sa o sustina la studii superioare. Incercau sa-i gaseasca un loc de munca in localitate. Si zilele se scurgeau in firescul lor fara de sfarsit si se apropia toamna, venea si iarna si, odata cu ea, momentul in care se incheia pentru mine perioada stagiului militar. Nu-mi puteam manifesta satisfactia fatza de ea. Pe cat de mult ma bucuram eu, pe atat de mult se intrista ea, cu toate planurile de viitor pe care i le infatisam cu destula convingere si sinceritate. Si pe masura ce se apropia ziua aceea de 16 februarie, ea era tot mai nefericita...
In acea zi nu a venit la poarta unitatii. Si bine a facut. In aglomeratia si harmalaia de acolo cu toata gama de manifestari generate de "liberare", nici-o fata serioasa nu s-ar fi simtit bine.
M-a asteptat in locul stabilit, aproape de gara. Am mers catre centru, l-am traversat si am trecut pe dreapta Crisului, in cartierul marginas in care mi-a spus ca pot gasi pe cineva sa ma gazduiasca. M-a lasat singur pentru ca nu a riscat sa fie vazuta.
Dupa o tocmeala rapida in care am ramas fara jumatate din banii pe care-i aveam pentru plecarea acasa, mi-am lasat valiza cu toate lucrurile mele in camera inchiriata pentru o noapte si am revenit la locul de intalnire. Seara asteptata cu nerabdare ne-a intampinat pe aleile parcului si a asistat la argumentele ei, infatisate cu incapatanare si cu parere de rau vizibila in voce, lacrimi si atitudine generala. Se temea ca oamenii sa nu vorbeasca, sa auda parintii, se temea sa lipseasca de acasa noaptea ori o parte din ea, se temea de toate. Mi-a expus un plan pentru a doua zi si ne-am despartit ceva mai linistiti si cu sperante proaspete.
A doua zi, bucuroasa pentru ca planul ei a reusit, la orele 10 si cateva minute ne-am urcat in tren si ne-am deplasat la Arad, "in vizita la fratele ei" dupa cum stiau si i-au aprobat parintii. Avea cheia de la apartament. Fratele era la serviciu si noi trebuia sa exploatam la maxim timpul pana la sosirea lui desi, ea avea temerile de inceput ale vietii sexuale, eu aveam emotiile firesti si dorintele adunate in timp si, toate la un loc, atat pentru mine cat si pentru ea, ne-au blocat si ne-au tinut fara cuvant jumatate din timpul de calatorie.
Pe parcurs, am reusit sa iesim din acea tacere apasata si, tinandu-ne strans de mana, am discutat matur fiecare moment care trebuia sa se desfasoare dupa ce ajungeam la destinatie. Saruturile furise intareau fiecare parte din planul pus la punct pana in ultimele amanunte si roseata din obrajii ei aproape nu a disparut pe tot acest parcurs...
Am intrat in apartamentul pe care l-am numit, de comun acord, "cuibul nebuniei noastre", cu emotii vizibile si ca batai puternice de inima. Prima grija a fost o "recunoastere" a spatiului si a blocarii accesului. Nimic si nimeni nu ne mai putea impiedica sa ne exprimam dragostea ce ne-a purtat si ne-a hranit atata timp speranta de a ne cunoaste, de a ne iubi in liniste si pace launtrica.
Ea a incercat sa faca mai mult intuneric, dubland perdelele de la ferestre cu cearsafuri. Era extrem de pudica si nu s-a dezbracat decat partial.
Sub alt cearsaf si o patura pufoasa, ne-am imbratisat si ne-am sarutat prelung. Mainile nu conteneau, mai apoi, sa faca recunoasterea trupului dorit si, incet, incet, sa-l dezgoleasca sub adapostul fragil. Dorea. Dorea mult. O spunea si suspina la fiecare gest mai intim care o facea sa tresara puternic si sa se retraga pentru ca apoi sa revina mai curajoasa si mai patimasa in manifestare.
Sanii ma dogoreau cu caldura lor si buzele ei ma frigeau in timp ce pulpele picioarelor stranse cu putere incercau sa se opuna actului spre care ne indreptam amandoi, unul cu teama si altul cu emotie si nerabdare.
Eram epuizat cand ea, suspinand si strangandu-ma cu putere de nu ma mai puteam misca, s-a hotarat si si-a desfacut picioarele. A fost un moment in care aproape ma descurajasem. Incet, cu blandete si cu vorbe frumoase soptite la capul pe care-l sarutam cu drag, m-am eliberat si am imbratisat trupul ce mi se oferea, incercand o penetrare usoara, inceata, ca intr-o joaca in care nu se simte actiunea propriu-zisa.
Buzele sarate mi-au dat de veste ca emotia ori durerea se manifesta puternic si am sarutat-o cu nesat, incurajand-o. Printre suspine mi-a soptit ca se simte foarte bine, ca ma doreste mult si-i place dar ca inca nu a parasit-o teama...
Cand ne-am despartit la gara, emotia si durerea ne-a marcat pe amandoi si nu ne mai jenam de cele cateva lacrimi ce marturiseau zbuciumul fiecaruia din noi.
Ne-am scris mult timp. Scrisori frumoase in continut si in sperante marturisite reciproc. Si hartia din plicurile ei pastra acelasi miros placut de parfum discret pe care-l intiparise valizei mele de catana. Eu scriam versuri pentru ea si era atat de incantata.
Ne-am scris aproape trei ani ori poate mai mult. Si, brusc, nu mi-a mai raspuns la ultimele scrisori. Niciodata !
O privesc acum in fotografii. A ramas la fel ca atunci. Cu ochii mari si luminosi, cu gura placut conturata si par frumos. La fel de tanara si curata precum am cunoscut-o...
TAUNUL M.M./ 6 OCTOMBRIE 2007 -
PUDIBONDERIE !
PIERDUTI IN MIREASMA FLORILOR
Ma aflam in vacanta si ma simteam foarte bine in acea vara fierbinte, destul de asemanatoare cu aceasta in care canicula naste atatea probleme.
Parcul din orasul natal era o oaza de verdeata plina de miresme in care parfumul florilor de pe toate aleile se amesteca placut cu cel al pomilor de diferite specii, unele destul da rare, cu al gazonului bine intretinut si al vegetatiei specifice din lac si paraul ce-l alimenta...
Am mers mai departe, pe aleea plopilor, am lasat paduricea de brazi in urma, am depasit si strandul plin de chicote si voie buna in care, zilele trecute, si-a pierdut viata o fetita (Dumnezeu sa o ierte !) din cauza neglijentei administratorilor bazinului si am ajuns la stadion. Si aici galagie mare, lume multa, verdeata si aer curat, ozonat.
Am urcat pe digul inalt ce domina zona si am admirat intinderea aproape fara de sfarsit a lacului in care se amenajase un strand destul de atragator chiar daca, din cauza adancimii apei de dincolo de geamanduri si dalele de la fundul lacului, pericolul era deosebit de mare.
Lume multa, terasa de la restaurant plina, jocuri cu mingea pe plaja, jocuri si voie buna in apa, muzica placuta in eter si soare deosebit de binevoitor inaltat pe un cer senin de un albastru pierdut intr-o imensitate fara de sfarsit...
Am inotat pana mai departe de unul singur si mi-am imbatat sufletul de linistea ce venea din adancuri si din vegetatia bogata ce napadea dinspre malurile indepartate ale raului ce se varsa lenes in acest lac urias. Am rupt doi nuferi galbeni bine infloriti, cu tulpini lungi, rotunde si flexibile pe care le-am luat intre dinti si m-am intors obosit pe plaja. O mana micuta s-a apropiat de nuferii de pe pieptul meu si o alta mana a incercat sa-mi ascunda soarele ce-mi saruta pielea cu oarece asprime de pe care pierisera ultimii stropi de apa, apasand-mi ca intr-o mangaiere ochii.
Era o veche prietena din liceu. Nu o mai intalnisem de vreo patru-cinci ani. Ne-am bucurat amandoi de revedere, ne-am povestit cate in luna si in stele, ne-am jucat cu mingea pe plaja si ne-am batut cu apa calduta din apropierea malului. In timp ce savuram o cafeluta pe terasa, i-am facut o bratara micuta din cei doi nuferi si i-am prins-o la mana. I-a placut si am primit si o mica recompensa care a avut ca efect imboldul de a ma arunca in apa sa merg dupa alte flori.
...M-am razgandit si am luat o barca, inchiriata o ora, pentru a ajunge usor in apropierea verdeturilor ce ocupau cu salbaticie partea cea mai adanca si periculoasa a lacului. Plimbarea a fost deosebit de frumoasa si culesul de nuferi o placere la care nu speram. Fiecare floare cucerita insemna un sarut, o imbratisare, o incurajare. Am vaslit apoi impreuna, ne-am stropit cu apa si ne-am bucurat ochii si inima privindu-ne si recunoscand ca ne-a fost mai dor unul de celalalt decat am crezut fiecare.
Seara am plecat la ea. Imi spusese ca este singura, parintii fiind plecati intr-o statiune. Mergeam cu indoiala pe strada dar, acasa, m-am convins ca nu a glumit. In sufragerie era racoare si atmosfera era dominata de mirosul patrunzator al buchetului de crini albi ce tronau intr-o vaza inalta si eleganta.
Am baut putin lichior si cafea, am fumat si, printre saruturi si mangaieri tot mai dorite si insistente de amble parti, incercam sa povestim despre noi.
...In dormitor, surpriza de proportii. Patul se prezenta desfacut intr-o neoranduiala eleganta, bine gandita, sub un aranjament floral original, din flori albe, rozalii si galbene de "gura leului", in care cei mai frumosi nuferi culesi de pe lac erau la loc de cinste si formau un fel de coroana de la mijlocul cearsafului pana pe perna.
Nu era prima oara cand trupul acestei femei se infatisa ochilor mei si se lasa infiorat progresiv de saruturile mele. Dar acum, intins peste flori si imprumutand din parfumul lor, parea un ceva de pe alta lume, un ceva ce parca ma topea si ma expedia departe, rupt de mine, rupt de realitatea inconjuratoare...
Imbratisarile noastre molatice si tematoare in a nu deranja florile usor impinse catre marginea patului devenisera strangeri prelungite si puternice si mai apoi trupurile faceau schimbari de loc si pozitii in geometria patului ce parca nu ne mai cuprindea, iar respiratiile sacadate ascundeau zgomotul pulsurilor ce navaleau in vene cu putere si cu noi indemnuri parca, de nu mai stiam cine si pe cine conduce ori supune. Si nici nu mai stiam cat a durat ori daca s-a terminat si daca finalul fierbinte era un sfarsit ori era un nou inceput...
A fost ca intr-un vis si-n vis avea sa se sfarseasca ! Ne-am trezit cu greu, tarziu, cand soarele se inalta deja pe cer, obositi si ametiti, cu miros patrunzator de crini pana in cerul gurii unde-l simteam ca pe ceva solid si cu ochi ce refuzau sa se deschida sub pleoapele lipite ca-n lunga-mbratisare. Nici voci parca n-aveam si membrele ne ascultau cu greu.
Am deschis usi si ferestre la perete sa putem inghiti lacom aerul proaspat de afara. O fereastra semideschisa in sufragerie a fost, poate, salvarea noastra... -
PUDIBONDERIE
FARMECUL FLORILOR...
Poate ca a fost un mare privilegiu ca parintii mei au avut casa cu o curte mare in care avea loc si o gradina cu flori intretinuta cu mult drag si placere fara de sfarsit de catre mama. Mai apoi, noi copiii, am fost patrunsi de acelasi respect fata de aceste locuri si le ingrijeam cu mare pricepere si placere incercand, nu de putine ori, sa imbogatim coloritul prin noi varietati de flori ce le descopeream prin partea locului ori prin alte orase ce le vizitam in putinele excursii ce se puteau organiza pe atunci...
Erau multe flori in gradina, pentru toate anotimpurile in care vremea le permite cresterea si dezvoltarea pana dupa inflorire. In schimb, in oras erau prea putine locuri de unde puteai cumpara o floare. Numai in parc erau flori, intr-o gama bogata de varietati, din primavara pana in iarna dar, specifice acestui gen de loc public.
Asa se face ca, atunci cand a venit timpul, la unele intalniri mergeam cu cate o floare pe care s-o daruiesc in anumite momente prietenelor, ori cu cate un buchetel frumos aranjat, placut mirositor si demn de admirat pentru colorit. Mai tarziu, am sesizat ca gestul in sine parea mai imoportant decat buchetelul in cauza. Evident, am prins aceasta slabiciune si am folosit-o de cate ori am avut ocazia. Atata doar ca "slabiciunea" propriu-zisa se impletea cu placerea mea de a oferi. Ceea ce presupune ca nu ofeream oricui si numai de dragul de a face pe interesantul...
...Azi o floare, maine alta si mai apoi un buchet, au facut ca o anumita domnisoara sa accepte din ce in ce mai mult din partea mea. In urma unor avansuri mai insistente, am ajuns singuri intr-un apartament, pentru doua zile si doua nopti, chiar in capitala. Fata dulce si curata, cu dragoste fata de mine si cu mult respect fata de sine si de parinti, dar si cu frica lui Dumnezeu, mai ales ca ne aflam in postul Pastelui, s-a comportat si mi-a vorbit de asa maniera incat a trebuit sa o tratez si sa o respect ca atare. A fost frumos. Mai mult de o jumatate de noapte am vorbit despre noi, despre lume si viata, fara a fi obsedati de faptul ca nu facem si o apropiere trupeasca intima, desi au fost multe imbratisari si cate un sarut suficient de scurt din cand in cand pentru a nu ne infierbanta prea tare... Iar dimineata, florile din vaza, cumparate de aceasta data, parca erau mai frumoase si mai vesele decat in ziua in care le-am luat. Am mers prin Herastrau si prin Cismigiu sa admiram spatiile verzi si florile, sa ne plimbam cu barca si sa inganam cele mai frumoase versuri de care ne aminteam ori sa facem impreuna cate o poezioara scurta din care sa nu lipseasca florile...
A doua noapte a fost ceva mai grea pentru mine. Promisesem sa am aceeasi atitudine si fata merita sa-mi respect promisiunea. Au fost mai multe momente pline de pasiune si, cel mai dificil, la rugamintea mea, am dormit impreuna, imbratisati si goi, dupa ce ne-am mangaiat si sarutat, ne-am cunoscut trupurile prin indelungi mangaieri si sarutari la adapostul cearsafului si al intunericului din camera...
Cred ca in ziua urmatoare eram apt in a descoperi locul in care se afla prietena mea de la cel putin 50 de metri distanta ! Asa de puternic se intiparise in simturile mele mirosul ei, al trupului sau, al respiratiei si a tot ceea ce insemna ea. Parca si vocea ei avea acel miros atat de placut si imbietor, asemanator celui din buchetul bogat de flori ce ne parfumasera atmosfera a doua nopti unice prin puritate lor si a noastra, prin gandire si fapta...
Nu, nu mi-am permis a strica romantismul acestei intalniri si increderea atat de placuta mie pe care ea mi-a acordat-o, chiar daca in anumite momente am scapat pe o panta usoara de indoieli. Indoieli cu privire la "o data viitoare" in care sa obtin ceea ce toate simturile rascolite cereau cu o ardoare greu de stapanit...
Si a venit si acea vreme si parca a fost mai frumoasa si plina de impliniri. Impliniri despre care poate ca va voi povesti in alt episod.
TAUNUL M.M./2007
