TAUNUL
Incredere baiat - 63 ani, Slatina, Romania
Blog / Tag-uri / dragutz
Mesaje blog cu tag-ul 'dragutz':
-
PUDIBONDERIE
CAND CEI DIN URMA AJUNG CEI DINTAI...
... Era inceput de toamna tarzie, destul de cald pentru septembrie si ma plimbam impreuna cu cativa amici la Gradina zoologica din Bucuresti. Dupa o bere proaspata la halba, alaturata unor mici fierbinti cu mustar iute, am ramas doar cu un prieten pe care nu-l mai vazusem de o buna bucata de vreme si depanam cateva amintiri pe aleile aglomerate de un public linistit ce parca-si lua ramas bun de la coloritul atat de placut al padurii.
Atentia ne-a fost captata de doua fete, cam de varsta noastra, ce pareau a alege exact acelasi traseu pentru plimbarea lor de dupa amiaza. Si pentru ca admirau coroanele sub care si noi ne odihneam ochii cu vadita placere, am intrat in vorba cu ele si incercam sa gasesc similitudini si motive suficiente care sa ma hotarasca la care din ele sa-mi indrept atentia. Una bruneta si una satena. Bruneta era supla, inaltuta, cu par bogat si negru-colb. Satena avea ochii albastri, cam aceeasi inaltime si parca la fel de bogat dar de un castaniu deschis ce parea ca este in concurenta cu unele frunze rasucite ce se ratacisera pe caldaram si prin iarba de sub copaci.
Si pentru ca ochii brunetei erau mai jucausi si plini de lumini provocataore ce-i insoteau rasul provocat de primele glume, am hotarat ca spre ea sa-mi indrept incercarile ce se conturau deja cu claritate in mintea mea. Colegul imi tinea isonul si peste cateva minute ne plimbam impreuna veseli si fara griji de parca ne cunosteam de multa vreme si iesisem la o promenada planificata. Si ma simteam foarte bine, mai ales ca am prins cateva priviri ce-mi erau adresate special din partea brunetei care mi-a permis sa-i mangai parul si sa-l desfac sa curga-n valuri pe umeri pentru a-l admira....
Atata doar ca in masina 48 sau 49, in care ne-am imbarcat sa mergem spre centrul capitalei, in timp ce fetele cautau locuri libere si noi, baietii, zaboveam sa luam bilete, amicul meu mi-a spus hotarat ca "a pus ochii pe bruneta" ! Toata bucuria mea era pe cale sa dispara. I-am impartasit si eu gandul meu dar el a zambit sarcastic si mi-a amintit ca..."Eu ti le-am aratat ! Nu tu le-ai vazut pana nu te-am tras de maneca"...
Desi eu dusesem greul in "acostarea" propiu-zisa, a trebuit sa ma impac cu ideea. Avea vreun sens sa am cu el discutii atata timp cat nici nu stiam daca ele vor fi de acord sa ne mai intalnim ?!
Mult mai tarziu am aflat ca si ele discutasera in acelasi fel. Surpriza mea a fost ca eu eram preferatul amandorura ! Atata doar ca ele au asteptata hotararea noastra, la fel de indoite de ce putea aduce timpul in relatia de grup abia inchegata.
Asezandu-se ostentativ langa bruneta si tinand-o de brat sub motiv ca-i asigura stabilitatea pe culoarul deja aglomerat dupa prima statie, amicul meu mi-a taiat orice sansa si m-a impins, la figurat, catre satena. Fara veselia din Padurea Baneasa, am intretinut o conversatie oarecare pana la "Universitate" unde am coborat cu totii. De aici am mers, fiecare "pereche" pe alta directie, dupa ce ne-am luat ramas bun, timp suficient sa observ ochii tristi ai brunetei in incercarea de a-mi vorbi tainic despre un anume regret. Era regretul ce-l purtau si privirile mele de raspuns !
Am condus fata pana acasa, cuminte, manierat, fara explozia care-mi caracteriza purtarea in asa situatie si ne-am luat ramas bun destul de protocolar, fara a ne da intalnire...
M-am intalnit cu amicul aprope de doua ori pe saptamana, lucru imposibil in trecutul apropiat si m-am convins ca ma cauta special pentru a-mi povesti cat de bine merge relatia cu bruneta. S-au intalnit aproape zilnic. I-a cedat dupa vreo doua-trei intalniri, in camaruta ei de la mansarda pe ferestrele careia se vedeau apele curate ale Dambovitei dupa ce traversa toata zona veche de la Piata Unirii.
Stiam deja cum s-a intamplat si cum a reactionat fiecare desi, adeseori il rugam sa nu-mi povesteasca pentru ca nu ma interesa. Cunosteam chiar si cateva expresii ori fraze scurte folosite de ea in anumite momente de intimitate. Si cand mi-a povestit cum s-a rupt patul cu ei in timp ce faceau dragoste, am zis ca e nebun si l-am rugat sa taca. Din acel moment l-am ocolit. Si asa, el nu credea ca eu nu ma intalnesc cu cealalalta si-mi punea intrebari enervante despre felul in care se manifesta biata fata pe care eu nu am mai vazut-o din seara aceea.
Dupa aproape un an, ne-am intalnit din intamplare. Mi-a povestit ca s-au despartit pe motiv ca ea ar fi incercat sa ramana gravida. Felul in care prezenta evenimentele si anumite amanunte la care eram atent mi-au creat unele indoieli, dar nu am cerut lamuriri pentru ca, cu adevarat, chiar nu ma mai interesau personajele. Nici ea, nici el si mai ales alte posibile istorioare despre relatia lor...
Au mai trecut inca doi ani ori poate trei. Evenimente multiple au facut sa dau uitarii cele doua personaje, mai ales ca nu mai eram in Bucuresti de mai bine de un an. Probleme de serviciu mi-au oferit prilejul sa ajung in capitala pentru o perioada de aproape doua luni.
De regula, spre seara, in timpul meu liber, treceam pe la "Gambrinus", dupa cina, pentru o bere buna si de acolo ma plimbam putin prin Cismigiu. Se consumase, cred, o saptamana pana in seara in care cineva s-a oprit la cativa pasi distanta, m-a privit cu incordare si s-a repezit apoi catre mine sa ma cuprinda in bratze.
Surprins, nici nu am apucat sa-i vad fatza si asteptam sa slabeasca stransoarea bratelor pentru a o indeparta sa o pot privi. Stiam doar ca este o femeie. Cu par bogat si negru-colb, revarsat peste umarul si pieptul meu, frumos mirositor, ca o lunca ori mai degraba o pajiste plina de flori
Da, adevarat, era bruneta de la Padurea Baneasa !
Careia i-a trebuit aproape o jumatate de ora sa se linisteasca, sa-si stearga lacrimile de bucurie (m-am convins pe parcusrs ca erau reale !) si sa-mi spuna pe scurt si foarte direct cat de dor i-a fost de mine...
Destul de trista a fost relatarea ei despre relatia cu amicul meu. Doua seri mi-a povestit in amanunt cum a decurs relatia lor ce era atat de straina fatza de ceea ce "stiam" eu. In primul rand, ca nu a durat decat in jur de doua saptamani !! In al doilea rand, ca nu s-a culcat cu el !! In al treilea rand, ca nu are un pat care se putea rupe, deoarece nu era dintr-o saltea aruncata pe cateva scanduri, precum mi-a relatat el. Si, in al patrulea rand, ca din mansarda ei, nu se vedea nici apa Dambovitei si nici curatenia ori mizeria ei pentru ca este situata cu doua strazi mai alaturea si este mascata de un bloc de zece etaje !
La cateva seri am avut ocazia sa vad si sa analizez mansarda si patul pe care dormea brunetica mea. Erau conforme cu explicatiile ei ! Aspect care m-a determinat sa cred, cu unele retineri totusi, chiar si varianta potrivit careia nu facusera dragoste. Mi-a povestit ca tipul era oarecum impulsiv si i-a cerut sa faca asta pe un ton poruncitor ca si cum asa se cuvenea. Si i-a cerut din prima seara. S-au mai intalnit de cateva ori, dar nu au intrat niciodata in camarutza ei si, in nici un caz, nu a vazut cum se infatiseaza patul in care doarme ea. S-au despartit pentru ca nu i-a cedat...
Eu am examinat patul cu pricina. Nu avea semne de rupturi, bandaje, reparatii curente. Era o somiera excelent intretinuta pe care ne leganam atat de placut in imbratisarile pline de patima si daruire implinita !
Imi placea sa umplu perna cu parul ei rasfirat, sa-l mangai si sa-l sarut, sa-i imbratisez trupul atat de subtire ca-l cuprindeam la mijloc cu palmele-mi fierbinti de lacome cautari si de contactul cu pielea de pe coapsele-i in plina si marunta miscare ori cu sanii indrazneti ce se-ntareau in inceput de joaca amenintandu-mi buzele ce-i potopeau cu sarutari prelungite.
Se zvarcolea intr-o joaca nebuna si ma strangea pentru a avea de unde ma respinge si a ma prinde iar si iar, plina de voluptate si de bucuria deplinei daruiri. Si nu a rostit vreodata cuvinte din cele povestite de amicul meu si nu i-au scapat exclamatii din cele inventate in rautatea lui pe care nicicand n-am inteles-o...
In fiecare seara ne plimbam, mana-n mana, pe aleile Cismigiului primitor, ca semn al recunostintei. Acolo ne reintalnisem si acolo am realizat cat de dor ne-a fost si am hotarat sa nu ratam si de aceasta data, clipa. O clipa ce s-a intins si a cucerit timpul unei luni intregi de zile. O clipa in care ne-am simtit minunat in relatia de cuplu.
Adevarat, clipe mai scurte, daca se poate spune asa, au mai fost apoi, la cateva reveniri in capitala. Am ramas prieteni buni pana dupa ce ea s-a casatorit. Atata doar ca a trebuit sa-si urmeze sotul in alt colt de tara.
Si toate astea, amicul meu nu le-a stiu vreodata. Si nici nu merita sa stie...
TAUNUL M.M./ 13 OCTOMBRIE 2007 -
PUDIBONDERIE !
DIN MAGARIILE TINERETII...
...Plecasem de la antrenamentul facut pe stadionul "1Mai" din Constanta (nu stiu cum se mai numeste acum dupa ce Gica Hagi a fost "alungat" cu numele de pe acel stadion !) si am simtit nevoia de o relaxare totala pe care am inteles ca o pot avea plimbandu-ma, pe jos, pana la Mamaia...
In fata hotelului "Parc", lume multa, impestritata, un fel de dute-vino, in tinuta de plaja. Mi-a atras privirea singura persoana imbracata cu fusta si bluza, incaltata cu sandale usoare si elegante. Nu era o frumusete, dar era o aparitie stranie in acel valmasag si privea in jur parca speriata de ceva, parca cercetand ori incercand sa ceara un fel de sprijin...
M-am apropiat si i-am zambit aproape in acelasi timp in care mi-a zambit si ea. Se uita curioasa la tinuta mea. Eram in trening si incaltat in tenisi, cu o sacosa ieftina aruncata pe umar. M-a intrebat ceva din care nu am inteles nimic si nici nu mi-am dat seama in ce limba s-a adresat. A scos din geanta un mic ghid de conversatie...Am ras. era vorba de limba germana, din care nu stiam nici-o boaba ! Dar, cu el in mana, am reusit sa ne intelegem cat de cat...
Am cumparat si eu unul, ghid de conversatie romano-germana, chiar din holul hotelului. Fata era din Austria. Singura in concediu pe litoralul romanesc. Dorea sa cunoasca statiunile si ma intreba cum se poate deplasa. Din una in alta, m-am oferit s-o ajut. Mai avea 12 zile. Ne-am dat intalnire a doua zi, la orele 9.00...
Imbracat usor, de vara, m-am prezentat. Fata, parca era alta. Eleganta, cu tinuta adecvata si plina de veselie. O veselie contagioasa care imi convenea. Am plecat spre Mangalia. Am dus-o la 2 Mai. Am facut baie si plaja acolo. Am mancat la Mangalia unde am facut iar baie si am stat de vorba pe plaja. Cu cartuliile in mana, evident ! Trei zile, am plimbat-o la Venus, Saturn, Olimp, Neptun. I-a placut asa de mult incat nu m-a lasat liber, desi i-am explicat ca sunt student si am si cursuri la care trebuie sa particip. Nu a crezut. In drum spre Mamaia, a mers cu mine la caminul studentesc, in Constanta, la Institutul pedagogic...
In ziua urmatoare, cu doua ore inainte de programul stabilit, am fost anuntat ca ma cauta cineva la camin. Era ea ! M-am barbierit si m-am imbracat in graba. Am mers la Cazinoul din Constanta si la Muzeul de Arta, apoi la Eforie Sud. O muzica buna i-a atras atentia. Era in zona hotelului restaurant "Splendid" si a insistat sa mancam de pranz acolo. Am mers, am facut comanda si cand se asezau aperitivele pe masa, am tresarit speriat si am incercat sa ma schimb la fata. Nu stiu daca am reusit dar ea m-a luat in serios. I-am povestit ca in graba, mi-am uitat portmoneul si nu am decat bani de buzunar, maruntis pentru transport...Era ca un fel de razbunare pentru ca trei zile nu mi-a permis s-o sarut vreodata, desi era vizibil ca imi placea foarte mult si nici eu nu-i eram indiferent...
...Ea a ras, a chemat ospatarul si a dublat comanda ! Naucit, am vrut sa plec ! M-a tras de mana si mi-a aratat geanta...Avea bani sa achite zece mese la cel mai bun restaurant de pe litoral ! Degeaba i-am explicat, mai mult prin gesturi, ca ma simt jignit...Am ramas acolo, am mancat, am baut si seara am dansat. O terasa eleganta, muzica buna, lume multa si insotitoarea mea devenise atat de atenta cu mine incat incepuse deja sa ma deranjeze si-mi faceam procese de constiinta. Dansa cu multa placere si, mai ales, cu talent. Era usoara, se unduia in ritmul muzicii si ma strangea usor fara sa-si dezlipeasca privirea de pe ochii mei. Mai tarziu, spre marea mea surprindere, m-a sarutat de cateva ori...
La Mamaia, mi-a propus s-o conduc pana la camera ei. Si nu m-a mai lasat sa plec !
A fost totala, chiar daca era usor ametita ori poate tocmai din aceasta cauza. Nu este cazul sa relatez in amanunt. Se pricepea de minune in a face dragoste, fara sa depaseasca limitele bunului simt si dorea sa fie mult sarutata si mangaiata. Si cum mie imi placeau aceste manifestari, nu a dus lipsa. Mergea goala prin camera de parca ne cunosteam de cand lumea si pamantul...De cate ori se ducea la dus, mergeam pe balcon sa fumez si luam hotararea sa-i vorbesc despre "magaria" mea. Nu am reusit. Era prea exploziva de cate ori se intorcea si-mi acoperea rapid gura daca incepeam sa vorbesc, ori cu manuta ei fina ori cu gura fierbinte. Parca intuia ceva si ma simteam si mai groaznic !
A urmat o saptamana de vis !
O saptamana in care nu m-a lasat sa cheltui nici-un leut !
Singura pretentie a ei era sa o plimb, sa-i arat litoralul si sa fac dragoste cu ea, noaptea...
Cand a plecat, mi-a spus ca era vanzatoare la o alimentara cu autoservire (in Romania, eu inca nu vazusem prin anii aceia -1967- asa ceva !) si are suficiente economii. Ca s-a convins ca eu sunt student si nu am resurse financiare, dar ca sunt serios si tandru si i-a placut de mine. Nu mi-a permis sa comentez...
Am corespondat cateva luni...
Mi-a scris ca s-a casatorit si ca este posibil ca in vara viitoare sa vina la Mamaia...
In vara viitoare, eu nu mai eram la Constanta !
Nu stiu cat de mare a fost "magaria" mea dar, nici acum nu ma simt bine cand imi amintesc de ea....
TAUNUL M.M./2007 -
PUDIBONDERIE !
DRAGOSTEA DIN CATANIE
Iata ca doar o zi ne mai desparte de luna octombrie...
Un octombrie placut, cald, cu aer curat si cu vegetatie inca bogata si colorit imbatator prin frumusete si varietate de culori. Un octombrie plin de roade specifice toamnei, precum a fost si acel octombrie in care am plecat la Ineu, sa satisfac stagiul militar, in urma cu patruzecisitrei de ani...
Am avut noroc sa fiu repartizat aici, in una din unitatile militare situata in afara orasului, dincolo de Crisul Alb. Asezare in peisaj fermecator, in mijlocul naturii darnica in spatii verzi si alei strajuite de plopi destul de tineri dar deja inalti si zvelti, gata sa priveasca peste cladiri pana departe spre dealul Mocrea.
Nu, nu mi s-a parut prea greu. Eram in acea promotie care a inceput era perioadei de un an si sase luni de militarie. Atat se intindea intregul stagiu militar.
Dupa o anumita perioada in care nu am avut voie sa iesim in oras, s-a depus juramantul militar si in acea zi am beneficiat de prima invoire. Bucurie mare pentru toata lumea, inclusiv pentru multimea de rubedenii venite din toata tara sa-si vada odraslele, nepotii, sotii, taticii, la acea ceremonie deosebita. Din motive obiective, la mine nu a venit nimeni.
Drept urmare, am plecat din unitate printre ultimii militari, impreuna cu alti doi colegi aflati in aceeasi situatie...
Era prima oara cand ne simteam "liberi" de la momentul in care am fost asteptati in gara, la sosire, de unde am fost condusi in unitate aproape direct intr-o incapere in care am intrat in tinuta civila, am fost tunsi chilug, am trecut pe sub dusuri si am iesit in tinuta militara de nu ne mai cunosteam decat daca ne strigam pe nume !
Peste tot, dincolo de poarta unitatii, lume multa. Palcuri-palcuri, sub coroanele copacilor, de o parte si de alta a caii ferate pe langa care am mers pana la gara, traversand Crisul Alb pe un pod metalic. Veselie, fetze imbujorate, parinti multumitzi si iubite cu fatza plina de fericire, in jurul unui tanar ori a doi-trei in tinuta de militar in termen si cu mainile pe sticle ori chiar pe damigene.
La fel in zona garii, la fel in frumosul parc, in fiecare poienita, sub coroanele bogate ale copacilor inalti, pe bancile de pe aleea centrala si cam la toate carciumile pana in centrul oraselului.
Am intrat intr-o cofetarie. Un grup de liceence in uniforma era singurul motiv de relaxare pentru micutul meu grup. Chicoteau dupa ce ne priveau furis si au mai stat si dupa ce si-au terminat prajiturile. Erau dragalase, cu bentite albe si curate peste parul pieptanat cu grija, rosii in obraji, cu priviri timide, ferite de ochii nostri si cu sani provocatori pe sub rochitzele uniforme.
Ne-am plimbat in zona centrala si in jurul acesteia, incercand sa memoram locurile mai interesante pentru viitoarele invoiri. Nimic nu ne-a atras atentia in mod deozebit. Poate apa involburata langa alt pod de peste Cris, in cartierul alaturat zonei centrale. Populatie obisnuita, cu atitudine si priviri normale, obisnuita sa vada pe strazile orasului uniforme militare.
Eram atent sa-mi execut sarcinile constiincios. Ni se spusese ca orice militar fara abateri disciplinare si cu rezultate foarte bune la toate categoriile de pregatire, va beneficia saptamanal de invoire. Recunosc, de moment nu m-a atras in mod deosebit aceasta promisiune dar, de cand am vazut-o pe EA si mai ales dupa ce am cunoscut-o, eram in stare sa execut si servicii peste rand numai sa nu ratez vreo invoire !
...Eram la cateva luni de la prima iesire. Incepea sa miroase deja a primavara si prin parc am gasit viorele si ghiocei. Eram tot cu aceesi baieti, cu care ma imprietenisem "la catarama", pe aleea centrala in plimbare usoara, lenesa, admirand vegetatia in devenire si fetele ori femeile mai tinere aflate la plimbare. EA era intr-un grup de cinci-sase eleve. Tot in uniforma, ceea ce inseamna ca asa erau dispozitiile conducerii liceului in cauza. Fara uniforma am vazut-o doar in timpul vacantelor...
Sub sprancenele bogate si minunat arcuite am recunoscut acei ochi negri-caprui, mari si luminosi care-mi atrasesera atentia in cofetarie, la prima invoire. Avea parul lung, impletit in doua cozi bogate, una cazand de pe umar pe spate si una pe pieptu-i bogat ori prea strans in rochita ca sa fie evidentiat si priviri jucause pline de curiozitate poznasa.
Dupa zece-douazeci de pasi, ne-am intors sa mergem in plimbarea noastra astfel incat sa le putem examina privindu-le din spate. "Aleasa", spre marea mea satisfactie, avea picioare foarte frumoase, drepte, gen "sticla de lampa", cu glezna fina si se unduia usor, imperceptibil, elegant, in timpul mersului.
Foarte curand, fara sa ajunga in capatul aleii, s-au intors si ele si au inceputa sa rada complice odata cu noi, vazandu-ne atat de aproape de ele. Au trecut, ne-am intersectat in mers si priviri si, dupa cativa pasi, ne-am intors si noi, iar, dupa ele. O miscare care s-a repetat de cateva ori. Privirile ni se incrucisau a cautare, a curiozitate copilaroasa, nevinovata si nimeni nu indraznea la mai mult.
S-au indreptat catre partea in care aleea ducea spre centrul orasului. Evident, am mers si noi la o oarecare distanta. In apropierea cofetariei, pe langa cinematograf, s-au despartit. "Aleasa" mea s-a indreptat catre catedrala si se mai uita catre inapoi la fiecare doua-trei minute. Fara o vorba, i-am lasat pe ceilalti doi nehotararti sa mearga ori nu dupa "alesele" lor si am plecat plin de speranta, dupa a mea.
M-a observat, a incetinit mersul dar, cand am ajuns la circa 7-8 pasi de ea, s-a oprit atat cat sa-mi faca semn sa nu ma apropii mai mult ! Am respectat distanta, stiind cate ceva despre rigorile regulamentelor din licee caci doar anul ce trecuse terminasem si eu clasa a XI-a.
Era o strada lunga, oarecum intunecoasa din cauza pomilor cu coroane bogate chiar si fara frunze, atat in curti, la gard, cat si pe trotuare, dar si a orei trecute curand de asfintit. Am mers incet, la zece pasi distanta, pana dincolo de numarul 100. Nu indrazneam sa grabesc pasul, ca sa nu o supar desi, tare mult as fi dorit sa intru-n vorba cu ea.
S-a oprit si a dus aratatorul mainii drepte la buze. M-am oprit. A facut un semn cu bratul pe care l-am tradus : "pana aici" ! A mai facut un semn de ramas bun insotit de dulce sarutare de la distanta, s-a intors si a plecat. Am plecat si eu doar pentru a face rapid un "stanga-mprejur" dupa trei pasi, pentru a observa in ce curte intra. A simtit, s-a oprit si mi-a facut semn ca diriginta la scoala cand vorbeam neintrebat. In clipa aceea, m-a cucerit ! Acest gest atat de hotarat si de prietenos, plin de simpatie si dragalasenie, nu l-am uitat niciodata...
Ne intalneam in fiecare duminica fara sa vorbim, fara sa ne plimbam impreuna, aproape in acelasi loc si la aceeasi ora. Fara sa comunicam. Ea se imbujora, inclina aproape imperceptibil din cap in semn de raspuns la salutul meu discret si inainte de a se indrepta spre casa, pentru a-mi atrage atentia. Si eu, cuminte o conduceam de la distanta pana aproape de casa. Dupa aproape doua luni, cand deja verdele cucerise mediul si era stapanul respectat al culorilor, s-a asezat pe o banca mai retrasa si mi-a zambit a invitatie, privind semnificativ capatul bancii. M-am asezat ca din intamplare, am aprins o tigara sa-mi ascund emotia si ea a deschis o carte de versuri. Vorbeam fara sa ne privim decat fugar, din timp in timp cand nu era lume aproape de banca, suficient sa-i observ obrajii ce pareau ca sunt gata sa ia foc.
Ne-am comunicat reciproc datele personale si adresele, cu promisiunea ca ne vom scrie. Primeam cate doua scrisori pe saptamana mai apoi, in plicuri ce au pastrat constant acelasi parfum usor si placut ca o boare intima, in valiza mea de lemn ! Am stabilit cum sa procedam pe viitor. Mi-a spus ca nu are incotro, risca sa fie exmatriculata daca la scoala se afla ca se intalneste cu un militar. Si cum eu nu aveam decat tinuta militara...
Cine ajungea primul, lua bilete la cinematograf. Ne intalneam in holul in care era casa de bilete si comunicam din priviri si miscari de sprancene. In usoara aglomeratie de la intrare, transmiteam unul la altul biletul de intrare. De regula, locurile se aflau pe ultimul rand. Cred ca niciodata nu am stiut ce film vad. Eram atent la ea, la miscrile si semnele ei, mai apoi la semnificatia strangerilor de mana si, mai tarziu, la saruturi discrete, dulci, din ce in ce mai dulci si mai lungi, pasionale.
O conduceam de la distanta spre casa, depaseam curtea si ne opream la adapostul intunericului sporit de coroana generoasa a unui pom de la gardul unor vecini. Acolo ma astepta, ma imbratisa cu dor si ma saruta atat de dulce incat uitam de toate necazurile din lume.
Cand a intrat in vacanta de vara, mi-a facut cea mai mare surpriza. Niciodata nu-mi permisesem sa gandesc, sa visez, ca se va intampla asa ceva...
- // -
TAUNUL M.M./29 septembrie 2007
P.S.
Daca nu v-am plictisit deja pana aici, urmarea o veti citi in partea a doua, curand ! -
PUDIBONDERIE !
DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE
Am intrat cu inima stransa in cladirea cabinetului stomatologic patruns de durerea provocata de o masea ce-si pusese in gand sa ma paraseasca. Era o amintire din armata. Am mancat biscuiti de pe vremea ultimului razboi mondial, in timpul unei aplicatii prin Apuseni. Atat de tari, ca maseaua a cedat. S-a spart !
In sala de asteptare, vreo patru persoane cu fetzele lungite de asteptare si durere, presupun, m-au intampinat cu zambete fortate la salutul meu la fel de chinuit. Una dintre ele ma privea insistent, cu coada ochiului si o simteam cum ma masoara in tacere. Am intors capul catre ea si privirea mi-a ramas tintuita pe chipul si trupul ei. Nu avea mai mult de doauzeci de ani. Ochii mari, frumosi, ascunsi intro imensitate de vapai ce rabufneau din adancuri si abia ascunse de genele lungi, tremuratoare, dar si parul buclat usor, cazut in joaca parca pe o frunte luminoasa si curata, m-au intampinat cu seninatate, frumusete si chemare muta, incurajandu-ma...
Era minioana, imbracata in bluza alba cu manecute scurte si dantelute fine la reverele rasfrante peste pieptul generos si cu fusta scurta, la doua palme peste genunchi, care-i lasa picioarele svelte la vedere. O, Doamne, dar ce picioiare !
A intrat inaintea mea la cabinet. Cand a iesit, desi isi tinea batista la gura, mi-a aruncat o privire adanca pornita din adancimea imensa a ochilor negri si m-a salutat printro miscare delicata a capului. Am ramas blocat de surpriza si nici nu stiu daca am raspuns...
Am venit trei zile la rand la cabinet, fara sa mai am cu adevarat nevoie. Si am reintalnit-o. Sprancenele inaltate a surpriza placuta, privirea inviorata la vedera mea si zambetul fugar ce-mi era adresat, m-au incurajat...
Am plecat impreuna.
Mi-a povestit despre ea. Casatorita, fara copii, sotul in armata, doritoare sa ma cunoasca. Ne-am dat intalnire pe seara. Si a venit, spre surprinderea mea, la ora fixata, usoara ca o adiere, imbracata simplu dar eleganta, cu mers usor de caprioara si zambet fermecator pe buzele-i conturate cu finete de un ruj ce dadea impresia ca nu exista. Ne-am plimbat pana la lasarea intunericului pe cateva stradute laturalnice, departe de cartierul in care locuia, din motive de siguranta pentru ea. Era fermecatoare sub toate aspectele ori eu am fost lovit de acea manifestare numita "dragoste la prima vedere" !
O doream enorm de mult. Nu-i gaseam niciun defect. Era atat de tanara, de frageda si de frumos mirositoare ca ma abtineam cu greu sa nu o iau in brate pe strada si sa o sarut in nestire, mai ales ca se manifesta si o simteam ca trece prin stari asemanatoare mie. Nu am facut nico propunere. Ochii ei devenisera rugatori si negrul pupilelor parca acoperea in intregime globul ocular, in timp ce mainile-i frigeau mana care le tinea...
Am intart in apartament in mare liniste, fara niciun zgomot. M-a rugat sa aprind doar o lumina difuza. Sa nu se rusineze !
M-a imbratisat dintro pornire la fel de greu de strunit ca propria-mi pornire si buzele noastre s-au intalnit atat de patimas, incat toate articolele de imbracaminte ne-au parasit fara ca acel sarut sa se intrerupa un moment. Era tot mai strans si apasat, incat aveam senzatia ca gust din buzele-i carnoase carnea frageda si beau din sangele fierbinte ce viata le dadea...
Impreunarea noastra a fost o nebunie de cateva momente. Ne doream atat de mult incat eliberarea a venit neasteptat de timpuriu si, desi o simteam pe ea satisfacuta, ma rusinam ! Dar ea a ras si albul dintilor a stralucit in semiintuneric la fel de puternic ca ochii ce ma-nvaluiau cu cele mai duioase priviri cu putinta.
Ne-am linistit, dupa baie, la o tigara si visinata preparata cu palinca, fara a vorbi si fara a continua a ne privi si mangaia usor. Apoi, din calda si lunga-mbratisare, trupurile s-au simtit atat de bine in lunga-mpreunare, incat nu mai stiam de timpul sta pe loc ori noi plecat-am in neant si rataceam, iubindu-ne, in imensul vid pe care-l umpleam cu trupurile noastre contopite-ntr-unul singur...
Nu am inteles niciodata cum poate o noapte sa se consume atat de repede...
Si ea s-a imbracat speriata de trecera timpului. Nu lasase vorba acasa ca va veni tarziu. Si a plecat in graba mare, fara sa-mi dea o adresa ori o intalnire. Intentionat ori ba, nu voi sti niciodata. Si nu am mai vazut-o de atunci...
Am aflat ca a avut ceva probleme la lasarea la vatra a sotului. Se spunea ca a gasit-o cu copil proaspat nascut. Iar mama ei, pe care mult mai tarziu am cunoscut-o in intamplari ciudate pentru mine, ma privea mereu cu simpatie si-mi povestea de nepotul sau cel brunet si zglobiu.
Oricum, mama copilului era o brunetica frumoasa, ca o floare abia desprinsa din boboc...
TAUNUL M.M./2007
P.S.
Pentru eventuale comentarii in "Jurnalul National" la aceasta povestire, intrati pe Forumul ziarului la sectiunea "Interzis minorilor". Accesati titlul povestirii si veti putea citi toate comentariile. Sunt foarte interesante prin problematica abordata si nici nu sunt multe...Peste patruzeci !) -
PENTRU TINE...
Am lasat
curcubeul
sa cada
cu privirea-i
multicolora
peste irisul meu
atintit
spre bolta inalta
si l-am rugat
sa-i schimbe
culoarea
in zeci de nuante
si sa-l ridice
spre ceruri
cu-a sale culori
laolalta...
Cand picuri
de ploaie
iti bat
la ferestre
si pleaca razleti
mai departe,
e semn sa treci
pragul desculta
cu par despletit
peste umeri,
privirea-ti
s-arunci
catre bolta
sa prinzi
curcubeu
si sa numeri...
Sa numeri culori,
sa numeri nuante
si sa te bucuri
stiind
ca acolo-n neant,
departe de nori,
sunt irisuri
indreptate
spre tine
licarind
cu stelele-n
noapte,
licarind
dupa ploaie,
licarind
ca doi sori !
TAUNUL M.M./6 septembrie 2007 -
PUDIBONDERIE !
VACANTA SUB VAPAIE !
O cunosteam de cativa ani, pe cand eram elevi la liceu. Scoli diferite, dar fetele frumoase erau remarcate cu usurinta. Am incercat de vreo doua ori o apropiere, am indraznit sa-i dau si o intalnire greu pornita din timiditatea ce m-a obsedat pana nu de mult. Nu am reusit. Mereu apaream cand ea era "ocupata"...
Am intalnit-o dupa cativa ani la Bucuresti. Era laboranta undeva, in industria textila. Nu trecuse mult timp de cand divortase, dupa numai un an de casnicie nereusita. Eu eram "ocupat" si ea s-a retras cu demnitate. Am apreciat acest gest si i-am respectat hotararea. Ne-am intalnit, intamplator, in orasul natal. Eu in vacanta, ea in concediu. I-am propus o intalnire si a fost de acord, dar mi-a pus conditia sa merg sa o iau de acasa.
Bineinteles ca am acceptat cu mare placere. Spun asta pentru ca era deja o femeie formata. O femeie cu trasaturi ferme care-i dadeau o nota de distinctie deosebita chipului sau si asa atat de frumos ! Parul bogat, negru si usor ondulat, acoperea ca din intamplare o parte din tampla dreapta si, pe spate, cadea stralucitor in valuri pana aproape de mijlocelul subtire ce se unduia gratios in ritmul pasilor egali ce lasau privitorului posibilitatea de a-i admira picioarele drepte, gen "sticla de lampa", armonios modelate si lungi de parca plecau de dincolo de sold. Un bust aproape de perfectiune era purtat cu eleganta si chiar cu aparenta obraznicie, gratie sanilor dezvoltati aproape de medie si saltati, o Doamne, doar de-a lor tinerete si prospetime, ca de un sutien nevazut.
Iar ochii, ochii ei, caprui si mari, atat de luminosi sub sprancenele-i bogate si arcuite tare, ma priveau provocatori, intens, poruncitori in timp ce-mi asculta rugamintea de a ne intalni.
Cum sa refuz, cand eu, cuceritorul, eram atat de cucerit !
Am batut la poarta tinand ascuns buchetul proaspat pe care era sa-l scap de emotie si jena cand mi s-a deschis. M-am zapacit de tot si cred ca nu aveam culoare in obraji cand incercam sa ma prezint si sa ma scuz in fata doamnei ce banuiam ca-i mama ei. Asa a fost !
Dupa ce m-a condus in casa, nici nu au trecut zece minute si a aparut purtand o tava cu cesti si cu pahare. Am ciocnit ametit de emotii paharele de visinata al carei gust cred ca nu l-am retinut atunci. Si a plecat, ducand cu sine paharul sau aproape plin. Am respirat usurat...
Ne-am privit indelung. Eu, cu gura uscata, ea cu ochii plini de acele luminite ce le asemuiam cu un crampei de cer ce licareau in noapte. Nu-mi amintesc sa fi baut cafeaua. M-a rugat si m-a indemnat sa o ajut sa se imbrace. Si-a dat jos tot ce avea pe ea, senina si cu calculata-ncetineala si din usa sifonierului ma masura sagalnic si ma-ntreba ce fusta sa-si aleaga...
Iar eu, pierdut, plimbam ratacitor privirea de la un san la altul, fiindu-mi parca teama mai mult ca sa privesc !
Ma tintuia amuzata cu ochi provocatori, in timp ce eu eram tintuit de indrazneala ei surprinzatore si, mai ales, de gandul ca mama sa poate intra in orice clipita. Si nu scoteam o soapta. Doar catre usa semn sa fac, am mai putut o data, cand ea ghicindu-mi gandul bine, mi-a povestit ca a plecat, ca este schimbul trei si dimineata vine !
Am baiguit ceva in semn ca este bine. Iar ea a ras...
M-a asigurat ca nu glumeste, ca suntem singuri pana a doua zi. S-a apropiat de mine, mi-a luat mana drepata si a asezat-o pe pieptul ei sa-i simt a inimii bataie si s-a lipit de mine cand eu simteam ca ard, ca sunt vapaie si ma topesc de apriga dorinta. Ne-am sarutat in timp ce, cu multa-ndemanare, m-a desfacut la nasturi si mi-a slabit cureaua si s-a convins ca este cu putinta sa fac ce presupun ca ea dorea la fel de mult ca mine. Si nu m-am inselat !
Ardea profund. Din ochi, vapai ieseau si trupul sau era un crater incins de lava cu forta aruncata din adancuri. O lava ce-a tasnit, la fel de-ncinsa, in trei minute pe covorul moale pe care m-a culcat, in drum spre pat, nerabdatoare. Si apoi, netulburata, m-a-nlantuit puternic si m-a rasturnat. A fost o nebunie si nici nu stiu de unde atata forta, dorinta, frenezie, a adunat in ea si a continuat miscarea in ritm cu sani nabadaiosi ce se-ntareau in mainile-mi fierbinti ori se pierdeau cu sfarcuri printre dinti ! Si nici nu stiu de cate ori am fost pierdut, cu ochii-nchisi, si ea m-a sustinut pana ce amandoi in icnet surd si repetat ne-am linistit miscarea si am erupt deodat'...
M-a devorat apoi in sarutari pe trup, pe maini si ochi si bland m-a mangaiat. Cu greu ne-am ridicat sa ne spalam si nu vorbeam. Doar ne priveam surazator si gafaiam.
...Am plecat cu putin inainte ca soarele sa ne priveasca cu repros.
Ne-am intalnit in fiecare seara. Numai la ea acasa. Si ne desparteam a doua zi la aceeasi ora ! Aproape o saptamana, cat mai ramasese din vacanta mea. Si tura de noapte a mamei sale se termina.
Am plecat la Bucuresti cu un minus de cateva kilograme si cu o experienta in domeniu de tot atatia ani...
TAUNUL M.M./2007 -
PUDIBONDERIE
PIETROASELE COPILARIEI
...Cred ca eram pe la sfarsitul primului an de liceu. Un iunie calduros facuse ca gradina sa fie invadata de verdeata, de flori si fructe de toate felurile, in diferite stadii de dezvoltare. Primele caise deja intrasera in amintiri si corcodusele dadeau timide-n parg.
Aveam, printre alti pomi fructiferi, un cires urias, mai mare in varsta decat mine, cu fructe mari si pulpa tare si bogata. Pe el il chema "Pietrosul" si ciresele erau, evident, pietroase. Ajunsesera la maturitate si unele deja incepusera sa dea in grena inchis, semn de coacere maxima si de cules, inainte de a se strica in pom.
Era aproape de nucii din cealalalta parte a viei, cam la 300 de metri departare de casa. Si m-am dus sa mananc si sa culeg pentru dulceata ori gemul pe care mama spunea ca vrea sa le prepare. Mergeam pe cararea de langa gardul lung, de hotar, din care nici nu se mai vedeau sarmele intinse de tata din cauza tulpinilor de pomi fructferi de toate soiurile, cu gandul departe si cu ochii dupa ciorile ce pareau ca planeaza in card tocmai spre ciresul preferat.
De dincolo de gard aud un cantec popular fredonat cu voce joasa si dau de o parte frunzisul sa vad cine se invredniceste cu asa frumoasa melodie. Era una dintre vecine, mezina, de vreo 15-16 ani, cu cateva flori de camp in mana. Era draguta, cu o basmaluta legata strengareste sub barbie, cu bluzica rasfranta aproape pana la brau si cu o fusta lunga, bogata in falduri, care parca o facea si mai subtire decat era si mai inaltuta. Am strigat-o si am chemat-o la gard...
Incantata ca o invit sa ma ajute la cules de pietroase, s-a strecurat abila printre sarmele si crengile indepartate cu greutate de mine. I-am vazut sanii micuti cum navaleau peste bluzica subtire gata sa scape din stransoare si obrajii rosindu-se de efort si pozitia incomoda. Am trecut cu privirea peste trupul mladios ce se indrepta cu vioiciune si i-am tras basmaluta aninata de o crenguta, dupa care am facut intrecere la fuga pana la "Pietrosul" care ne astepta bland, cu crengile de pe poale incarcate de rod aplecate aproape pana la pamant.
Ne-am tras sufletul si ne-am urcat in pom cu strigate de invingatori si rasete in valuri din nu stiu care motive. Am mancat cirese mai multe decat au trebuit sa umple doua cosulete, am cantat si spus glume, dupa care am coborat putin obositi sa ne odihnim. Era iarba verde, bogata intre nuci, umbra deasa racoroasa si o priveliste de basm pe toata valea pana unde se intindea gradina la al carei capat trecea firav un paraias flancat de trestii si rogoz.
Stateam intinsi pe spate, cu mainile sub cap, incercand sa numaram nucile micute de pe ramurile ce pareau ca se impreuna cu cerul de un albastru adanc si atat de senin, incat parea a fi o bolta imensa de azur ce acopera intreaga lume. Am intors capul spre ea pentru a-i spune ceva...
Ce tablou ! Buzele carnoase si rosii precum ciresele, intredeschise ca intr-o admiratie sublima. Sanii micuti intepau cu forta bluza rasfranta larg, lasand a se vedea rotunjimile aproape sferice cu pielea bronzata ca intregu-i trup atat de subtire si de fragil. Narile dilatate inspirau cu nesat aerul curat si parfumat de intreaga vegetatie in floare. Ochii inchisi, cu pleoapele atat de stranse incat genele capatasera un tremur usor si ritmic.
Nu sarutasem niciodata aceasta fata si inca nu ma culcasem pana atunci cu vreo femeie...
Privind-o, am simtit un impuls caruia nu-i puteam opune rezistenta si care mi-a asezat mana, incet, pe soldurile ei subtiri, in formare, stranse de un cordon ce-i sutinea fusta lunga, acum mototolita sub acel trup nefiresc de placut si care-i lasase pulpele aproape goale...
Tacuta, a intors incet capul spre mine, fara sa deschida ochii. M-am apropiat de chipul ei si am sarutat-o. Nu a opus rezistenta si mi s-a parut ca-mi raspunde la sarut. Am continuat sa o sarut pe gat, trecandu-mi celalalt brat pe sub umerii ei, pana am ajuns la acei sani care ma pusesera pe jar, mai pietrosi decat pietroasele mele coapte. Am simtit asezarea usoara a mainii ei peste umerii mei si apoi o caldura imensa ce-mi invada trupul.
Am dat la iveala, timid dar curios si doritor, sfarcurile ce parca se intarisera si capatasera culoarea trandafirie a pietroaselor in parg. Le-am sarutat incet, parca cu evlavie, pe rand si mana-mi tremura usor si faceam eforturi sa o pot stapani. Am urmarit linia fina a soldurilor catre in jos si i-am mangaiat pulpele tari, dezvelind cu grija si ce mai ramasese acoperit de falduri. Le-a strans cu un geamat usor, abia auzit si nu mi-a lasat mana sa le desfaca...
Continuand sa o sarut si incurajat fiind de raspunsurile ei la mangaieri, i-am desfacut cordonul si am desfasurat fusta bogata, lasand-o goala, moment in care m-a cuprins cu forta in brate si a soptit langa ureche "Nu, Nu, mi-e frica, dar as vrea...!"
Am trecut mana dreapta din nou intre pulpele-i stranse si cu stanga o apropiam in imbratisare sa o pot saruta. Erau saruturi scurte si repezi pe unde-mi permitea si ea imi luase capul in maini incercand, in joaca, cand sa ma indeparteze, cand sa ma apropie. A desfacut usor piciorele si mana mi-a patruns adanc si a simtit caldura trupului sau mai mult ca-n orice loc...
Mi-am desfacut pantalonii si incercam sa-i trag de pe mine cand am auzit vocea mamei care ma striga de departe !
Ma chema la masa...
Fata s-a speriat, s-a tras cu indemanare de sub mine, si-a strans rapid fusta in jurul trupului, acolo in iarba, i-a legat cordonul si m-a sarutat inainte de a fugi sa se ascunda in via din apropiere.
A fost, cred, cea mai amara mancare si nesuferita masa de pranz de care imi amintesc ca as fi avut parte in copilarie...
TAUNUL M.M./2007 -
PUDIBONDERIE
CRASMARITA
Ma deplasam cu un tren accelerat catre Campina...
Am cunoscut-o in compartiment. Frunzarea o revista de rebus si am intrat in vorba pe motivul unor definitii la care a simtit nevoia de sprijin. De aici, am intrat in dialog general pe alte teme, pe parcursul carora am inteles ca va cobori in aceeasi localitate. Acolo lucra si locuia. De loc, era din Ploiesti...
Din gara, am mers impreuna cu autobuzul (gara municipiului se afla de fapt pe teritoriul localitatii Poiana Campina) pana in centru. Am condus-o acasa si m-a invitat la o cafea. Mi-a placut, ca prezenta fizica, desi era putin mai dolofana decat eram obisnuit sa apreciez fetele si mi-a placut cum si-a organizat interiorul micutei garsoniere situata intr-un bloc de nefamilisti. Volubila si atenta in gesturi, ar fi dorit sa-mi prelungesc vizita. Am considerat ca nu este cavaleresc din partea mea si am lasat-o sa se odihneasca, cu promisiunea ca o voi cauta...
Ne-am intalnit intamplator, la cateva zile distanta, in restaurantul "Muntenia", in timp ce savuram o bere de Azuga impreuna cu un amic. Ea era cu o colega de serviciu, la cina. Nu am refuzat invitatia si, la masa lor am facut o noua comanda. Ele au dorit bere cu mici, desi consumasera vin la friptura...
Ne-au invitat la ea pentru a continua mica petrecere. Am luat cateva sticle de bere. Amicul meu a luat o sticla de coniac, la sugestia celeilalte domnisoare si am plecat veseli.
Acasa s-a baut cafea, coniac, bere si vin din camara gazdei, s-a vorbit mult in timp ce un casetofon ragusit si obosit a umplut camera cu melodii populare si de pahar. M-am abtinut si am baut doar putina bere, observand ca spiritele se incing. Sesizand, amica mea a ras si s-a laudat ca ei nu-i este teama sa bea din toate, ca are experienta. Tatal ei a fost carciumar si ea il ajuta adesea cand era aglomeratie, motiv pentru care fusese poreclita "crasmarita", la ea la Ploiesti...
Intr-un tarziu, amicul meu si amica ei au plecat. Am ramas singuri, am facut putina ordine si am trecut la partea mai vesela si placuta a distractiei. Dimineata trebuia sa parasesc localitatea si ea a insistat sa scurtam oarecum momentele de tatonare si "incalzire", mai ales ca alcoolul, in mod vizibil, o incalzise suficient ori chiar peste masura.
In pat s-a dovedit si mai vesela si pusa pe sotii. Atata doar ca la fiecare cinci minute mai intindea mana dupa pahar si ma indemna sa i-l umplu. Se facuse cald, foarte cald si trupurile devenisera lipicioase din cauza transpiratiei si a "frecusului" dezordonat si plin de ghidusii inventate printre cascadele de ras ale partenerei mele...
Considerand ca amandoi suntem pregatiti pentru a face din doua trupuri doar unul, m-am scuzat pentru a merge sa ma spal putin. Nu ma suportam in felul acesta si speram ca si ea sa faca celasi lucru. S-a opus, sustinand ca nu este nevoie, ca pierdem timpul, ca ne trece "fierbinteala"...
Am lasat-o cu alt pahar in mana si am mers in baia micuta fara cada. M-am spalat atent, m-am racorit indelung, hotarat sa fac o partida de sex prelung si total. Am intrat vesel si sprinten in camera ce parea proaspat inundata de alcool si fum de tigara, cu un prosop agatat de solduri si pus pe fapte mari...
Acordurile unei melodii populare erau mutilate de un sforait ce m-a tintuit la un pas de usa !
Goala, precum o lasasem in pat, cu un picior la rasarit, in lungul patului si altul la sud, cazut spre podea, cu bratele intinse lateral cat era patul de lat, amica mea sforaia neintrerupt de parca incerca sa tina isonul tambalului din orchestra populara, plina de transpiratie !
Am incercat in zadar sa o trezesc...
M-am imbracat in liniste, am inchis casetofonul, am verificat robinetele la bucatarie si la baie, am potrivit yala si am tras usa dupa mine. In sala de asteptare, la gara, nu ma parasea privelistea ultima in care "mi-am luat ramas bun" de la crasmarita. Asa, dolofanica, avea trup numai bun de mangaiat si sarutat, cu sani tari si inaltati obraznic, ochi mari si frumosi, buze carnoase si un apetit grozav pentru ghidusii premergatoare unor actiuni pe care, din nefericire, nu am avut parte sa le gust, sa le intretin ori sa le intensific...
Nu ne-am mai intalnit niciodata...
TAUNUL M.M./2007 -
STATUIE
Ai trup de gratie bogat
Si-nvaluit in taine-l porti
Usor in mersu-ti leganat
Privit si admirat cu dor...
Precum un lan de grau in vant,
Ti-l legeni ademenitor
Facand sa cada in ispita
Si-un ochi pios de muritor...
Ai maini de o fina gingasie
Ce par a fi menite doar
A scrie versuri pe hartie
Caci te-ai nascut si cu-acest har...
In ochii tai de jad aprins
Se pierde iarba primaverii,
Se ascund paduri si camp intins
Si triluri de prin crangul verii...
Ai chip dragut, surazator
Ce a-mprumutat ceva giocondic
Si ai buze pline de amor
Cand nu zambesc ironic...
Ai par frumos lasat in plete,
Cazut pe umerii-ti golasi
Ce pot asa usor sa-mbete
Priviri si gand de-namorati...
Si ai picior de caprioara
Vioi si fraged, tineresc
Si umblet suplu de fecioara
In mersu-ti ingeresc...
Ai tot ce datu-ti-a natura,
Ai tot ce poate fi frumos,
Ai vorba dulce, dulce gura,
Dar ai un suflet nemilos...
Ai inima ce bate rece
La adieri ce calde o ating,
Ai inima ce ar putea sa sece
Fierbinti dorinti ce trist se sting...
TAUNUL M.M. -
SECTIE DE VOTARE CU AROMA DE...AMOR !
Nu are importanta anul si felul alegerilor electorale...
Soarta a facut ca in acele zile sa ma aflu intr-unul din orasele in care populatia majoritara era formata de mineri si familiile acestora. Am trecut sa vad oraselul lui Miron Cosma, personaj deosebit de cunoscut pe acele timpuri si, printr-un concurs de imprejurari, am ramas acolo inca din ziua premergatoare alegerilor...
Am mancat la o cantina a minerilor. Nici prin gand nu-mi trecea ca se poate manca atat de bine si de ieftin ! Pentru seara, hrana rece la pachet. Se inchidea cantina, potrivit programului si se inchideau si carciumile de orice gen si marime, din dispozitie guvernamentala. Nu am stiut si nu mi-am facut provizii, iar treaba asta am resimtit-o cu mare tristete, a doua zi cand toata lumea era in sarbatoare.
Am mers la o sectie oarecare apropiata centrului micutei urbe si m-am achitat de datoria fireasca a unui cetatean intr-un proaspat stat de drept. Am votat cu "Puterea" de atunci. Era la moda si in mare voga, precum spuneau localnicii.
La sectia de votare, pe o parte a unor mese asezate cap la cap si invelite cu panza rosie, mai multe persoane verificau listele, inmanau buletinele de vot si stampila si dadeau unele lamuriri atunci cand era cazul. Am primit si eu cateva informatii de la o doamna ce mi se parea a fi mai rasarita dintre cele prezente si careia m-am adresat cu intentie bine mascata sub lipsa de cunoastere a procedurilor. Iesit din cabina, i-am inmanat tot acelei doamne stampila. Din vorba in vorba m-a invitat la o cafeluta, intr-una din clasele alaturate. Am fumat, am stat de vorba si ne-am informat reciproc, dar nu si despre situatia de moment a fiecaruia.
La cateva ore dupa pranz, se linistise deja atmosfera. Nu mai era aglomeratie si am reusit s-o conving sa ia o pauza. Am facut o plimbare scurta prin centrul oraselului, mi-a prezentat ceva din trecutul si prezentul acestuia si mi-a aratat blocul in care locuia. Am urcat doua etaje, la apartamentul ei. Si am ramas acolo, cuminte, cu ochii pe ecranul unui televizor vechi, intr-un apartament micut, fara nimic iesit din comun, dar curat si bine intretinut, oarecum binisor aprovizionat cu vin, bere, alune si cateva fructe...
Dupa ora 22,00 a venit si doamna profesoara. Obosita, mi-a spus ca si-a incheiat indatoririle si seful comisiei de votare i-a dat liber. I-am propus sa se culce intrucat eu eram suficient de odihnit. De acord fiind, a trecut in dormitorul micut pe care avusesem grija sa-l aerisesc.
Dupa nici 15 minute a venit langa mine, m-a cuprins cu bratele pe dupa gat si m-a rugat sa vin cu ea sa-i povestesc ceva pana adoarme. Nu am refuzat si mi-a facut chiar placere. O compatimeam cu adevarat si chiar am inceput a-i relata o mica si placuta intamplare, tratand-o ca pe o copilita (era cu cca.10-12 ani mai mica decat mine). La putin timp, am trecut pe marginea patului si o mangaiam pe par, usor, plin de compasiune. Reactia ei a fost neasteptat de surprinzatoare. I-au dat lacrimile si si-a asezat capul pe genunchii mei !
Era singura. Divortata dupa doar trei ani de casnicie din cauza infernului cauzat de alcoolul ingurghitat masiv de fostul sot si reactiilor necontrolate ale acestuia. A povestit foarte pe scurt, cu voce trista si lacrimi in ochi. Il iubise mult. Nici nu trebuia sa-mi spuna...
I-am sters lacrimile cu gesturi prea incarcate de tandrete si am incercat s-o linistesc. M-a cuprins in brate, m-a sarutat si a jurat ca niciodata un barbat nu a mangaiat-o si nu i-a vorbit atat de frumos. Am crezut-o si m-a induiosat. Greseala mea ! Pentru ca din acest moment, a trebuit sa urmez calea impulsurilor, gesturilor graitoare si soaptelor ei din care razbatea cu forta chemarea la dragoste. Avea nevoie de dragoste, cu disperare. Si m-am lasat in voia valului provocat de ea.
M-a mangaiat si m-a sarutat indelung. M-a strans la piept cu duiosie si nu se grabea spre actul sexual in sine. Cu asta m-a convins ca este vorba mult mai de mult decat acest act de necesitate pentru trup. Si, din momentul acesta, m-am comportat si eu ca atare.
...Gemea scurt din cand in cand, infundat, de placere si de durere, rugandu-ma sa nu vorbesc si, mai ales, sa nu intreb nimic. Eram prea uluit si transportat sa ma mai gandesc la intrebari. Am facut tot ce am putut pentru ca ea sa se simta bine. Doream sa fac asta desi o cunoscusem doar de o jumatate de zi si, de fapt, nu stiam nimic despre ea cu adevarat. Nu ma mai gandeam la mine...
A avut tot ea grija de asta. Dupa un dus scurt, am fumat in liniste, ea pe genunchii mei si eu gandindu-ma departe. M-a intins apoi pe cearceafurile imaculate, m-a frictionat usor, cu mare indemanare, m-a intors, m-a masat cu dragalasenie si m-a introdus in acea lume plina de dorinta in care presupun ca-si dorise, cu o pasiune parca instantanee, parca de maestra. Nu se mai simtea obosita. "Lucra" cu mare placere si cu un instinct deosebit, dar si cu o anume doza de dragoste pe care o simteam si o vedeam in ochii ei, in gesturile ei, in mangaierile si sarutarile ei. A scos din mine tot ce si-a dorit ! Pana la ultima picatura...
Dimineata, la cafeaua fierbinte, i-am marturisit deplina mea multumire, incantare si satisfactie multipla. Marturisirea a fost primita cu o explozie de bucurie, de fericire chiar. Femeia aceasta stia sa te faca sa crezi despre tine ca esti plin de calitati. Evident ca m-am simtit bine desi eram constient ca, fara pricepera si dorintea ei manifestata atat de natural, nu as fi avut o prestatie convingatoare. Pe teren strain nu m-am simtit in apele mele niciodata din prima noapte...
Nu este de crezut, dar trebuie sa credeti !
Nu am stiut niciodata cum se numeste, la care scoala are ore sau daca are copii si nici ea nu m-a intrebat cum ma cheama si cu ce ma ocup ori de unde sunt. Am fost doi straini care aveau in acea noapte nevoie de dragoste. Fara explicatii, obligatii ori alte elemente care sa umbreasca dorinta si placerea de a da curs dorintei comune...
A fost o doamna si-i multumesc.
Sarut mana, doamna !
