TAUNUL

• Imparte

luni, 21 septembrie 2009 la 02:55

CONTINUARE LA PREZENTARE

Papa a continuat apoi cu mai multă forţă şi cu referiri concrete, aproape comentând mesajul de la Fatima în tristele sale confirmări: "Iată, aflându-ne în faţa ta, Maică a lui Cristos, în faţa inimii tale neprihănite, dorim, împreună cu întreaga Biserică să ne unim consfinţirii pe care, din iubire faţă de noi, Fiul tău a făcut-o în numele său către Tatăl: «Pentru ei - a spus el - eu mă consfinţesc pe mine însumi, ca să fie şi ei consfinţiţi în adevăr» (In 17,19). Vrem să ne unim cu Mântuitorul nostru în această consfinţire pentru lume şi pentru oameni, care, în inima sa divină, are puterea de a obţine iertarea şi mântuirea.

Puterea acestei consfinţiri este valabilă pentru toate timpurile şi îi îmbrăţişează pe toţi oamenii, popoarele şi naţiunile, şi depăşeşte orice rău pe care duhul întunericului este capabil să-l provoace în inima omului şi în istoria sa şi care, de fapt, a reapărut în vremurile noastre.

O, cât de profund simţim nevoia de consfinţire pentru omenire şi lume: pentru lumea noastră contemporană, în unire cu Cristos însuşi! De fapt, lumea trebuie să fie părtaşă prin intermediul Bisericii la opera mântuitoare a lui Cristos.

Prezentul an al mântuirii manifestă acest fapt: jubileul extraordinar al întregii Biserici.

Fii binecuvântată, în acest an sfânt, mai presus de orice creatură, tu, slujitoarea Domnului, care în modul cel mai deplin te-ai supus chemării divine!

Fii slăvită, tu, care eşti pe deplin unită la consfinţirea mântuitoare a Fiului tău!

Maică a Bisericii! Luminează poporul lui Dumnezeu pe căile credinţei, speranţei şi carităţii! Luminează în special popoarele pentru care tu aştepţi consacrarea şi consfinţirea din partea noastră. Ajută-ne să trăim în adevărul consacrării lui Isus pentru întreaga familie umană a lumii contemporane.

Îţi încredinţăm ţie, o Mamă, lumea, oamenii şi toate popoarele, îţi încredinţăm însăşi consacrarea lumii, aşezând-o în inima ta de mamă.

O, inimă neprihănită! Ajută-ne să învingem ameninţarea răului, care atât de uşor se înrădăcinează în inimile oamenilor de astăzi şi care, în efectele sale incomensurabile, deja apasă asupra vieţii prezente şi pare să închidă căile către viitor!

De foame şi de război, eliberează-ne!
De războiul nuclear, de o autodistrugere incalculabilă, de orice fel de război, eliberează-ne!
De păcatele împotriva vieţii omului încă de la începuturile ei, eliberează-ne!
De ură şi de încălcarea demnităţii de fii ai lui Dumnezeu, eliberează-ne!
De uşurinţa cu care încălcăm poruncile lui Dumnezeu, eliberează-ne!
De tentativa de a întuneca în inimile umane însuşi adevărul lui Dumnezeu, eliberează-ne!
De rătăcirea de la cunoaşterea binelui şi a răului, eliberează-ne!
De păcatele împotriva Duhului Sfânt, eliberează-ne! eliberează-ne!

Primeşte, o Maica lui Cristos, acest strigăt copleşit de suferinţa tuturor oamenilor! Copleşit de suferinţa întregii societăţi!

Ajută-ne cu puterea Duhului Sfânt să învingem orice păcat: păcatul omului şi "păcatul lumii", păcatul în orice manifestare.

Să se arate, încă o dată, în istoria lumii, infinita putere salvatoare a mântuirii: puterea iubirii îndurătoare! Fie ca ea să oprească răul! Să transforme conştiinţele! În inima ta neprihănită să se arate pentru toţi lumina speranţei!" (4)

Sora Lucia a confirmat personal că un asemenea act solemn şi universal de consfinţire corespundea voinţei Doamnei noastre ("Sim, esta feità, tal como Nossa Senhora a pediu, desde o dia 25 de Março de 1984": "Da, a fost făcută aşa cum Doamna noastră ceruse la 25 martie 1984" - scrisoarea din 8 noiembrie 1989). Orice discuţie şi orice petiţie ulterioară sunt fără fundament.

În documentaţia oferită, se adaugă la manuscrisele surorii Lucia alte patru texte: 1) scrisoarea Sfântului Părinte către sora Lucia din 19 aprilie 2000; 2) o descriere a colocviului avut cu sora Lucia în ziua de 27 aprilie 2000; 3) comunicarea citită la Fatima, în ziua de 13 mai 2000, de Eminenţa sa card. Angelo Sodano, secretar de Stat, mesaj încredinţat de Sfântul Părinte; 4) comentariul teologic al Eminenţei sale card. Joseph Ratzinger, prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei.

A TREIA PARTE A "SECRETULUI"

(textul original - imagine scanată, neinclusă aici)

A treia parte a secretului revelat la 13 iulie 1917 în Cova di Iria-Fatima.

Scriu în act de supunere faţă de tine, Dumnezeul meu, care mi-ai poruncit prin intermediul Excelenţei sale, episcopul de Leiria şi al preasfintei Mame a ta şi a mea.


După cele două părţi pe care le-am expus deja, am văzut în partea stângă a Doamnei noastre, ceva mai sus, un înger cu o spadă de foc în mâna stângă; scânteind, emitea flăcări care păreau că urmau să incendieze lumea; dar se stingeau la contactul cu splendoarea pe care Doamna noastră o emana din mâna sa dreaptă către el: Îngerul indicând pământul cu mâna dreaptă, cu o voce puternică a spus: Penitenţă, Penitenţă, Penitenţă! Şi am văzut într-o lumină imensă care este Dumnezeu: «ceva ca atunci când vezi într-o oglindă persoanele care îţi trec prin faţă» un episcop îmbrăcat în alb «am avut presimţirea că era Sfântul Părinte». Alţi episcopi, preoţi, persoane consacrate urcau pe un munte abrupt, în vârful căruia era o mare cruce din trunchiuri necojite de culoare gri, de parcă ar fi fost de plută. Sfântul Părinte, înainte de a ajunge acolo, a traversat o mare cetate jumătate în ruină şi aproape tremurând, cu pas şovăitor, marcat de durere şi de suferinţă, el se ruga pentru sufletele cadavrelor pe care le întâlnea în drumul său; ajuns în vârful muntelui, prosternat în genunchi la picioarele marii cruci, el a fost ucis de un grup de soldaţi care au tras asupra lui cu focuri de armă şi cu săgeţi, şi în acelaşi mod au murit unii după alţii, episcopii, preoţii, persoanele consacrate şi mai multe persoane laice, bărbaţi şi femei de diferite categorii sociale. Sub braţele crucii erau doi îngeri, fiecare cu o stropitoare de cristal în mână, în care adunau sângele martirilor şi cu el stropeau sufletele celor care se apropiau de Dumnezeu.

COLOCVIUL AVUT CU SORA MARIA LUCIA DE JESUS E DO CORAÇĂO IMACULADO

Întâlnirea dintre sora Lucia şi Excelenţa sa Mons. Tarcisio Bertone, secretar al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, însărcinatul Sfântului Părinte, şi Excelenţa sa Mons. Serafim de Sousa Ferreira şi Silva, episcop de Leiria-Fatima, a avut loc joi, 27 aprilie 2000, în Mănăstirea "Sfânta Tereza" din Coimbra.

Sora Lucia era lucidă şi senină; era foarte mulţumită de vizita la Fatima a Sfântului Părinte pentru beatificarea lui Francisc şi a Iacintei, moment atât de aşteptat de ea.

Episcopul de Leiria-Fatima a citit scrisoarea semnată de Sfântul Părinte care explica motivele vizitei. Sora Lucia s-a simţit onorată şi a recitit-o personal contemplând-o în propriile mâini. S-a declarat dispusă să răspundă cu sinceritate la toate întrebările.

În acest moment, Excelenţa sa Mons. Tarcisio Bertone îi prezintă două plicuri: cel extern şi cel care conţinea scrisoarea cuprinzând a treia parte a "secretului" de la Fatima şi ea spune imediat, atingând-o cu degetele: "Este hârtia mea", iar apoi, citind-o: "Este scrisul meu".

Cu ajutorul episcopului de Leiria-Fatima, a fost citit şi interpretat textul original, care este în limba portugheză. Sora Lucia împărtăşeşte interpretarea potrivit căreia a treia parte a "secretului" constă într-o viziune profetică, comparabilă cu cea a istoriei sacre. Ea reafirmă convingerea ei precum că viziunea de la Fatima se referă mai ales la lupta comunismului ateu împotriva Bisericii şi a creştinilor şi descrie enorma suferinţă a victimelor credinţei din secolul XX.

La întrebarea: "Personajul principal al viziunii este papa?", sora Lucia a răspuns imediat da şi aminteşte că cei trei păstoraşi erau foarte îndureraţi de suferinţa papei şi Iacinta repeta: "Coitadinho do Santo Padre, tenho muita pena dos pecadores!" ("Sărăcuţul Sfântul Părinte, suferă mult pentru cei păcătoşi!&quot. Sora Lucia continuă: "Noi nu ştiam numele papei, Doamna nu ne-a spus numele papei, nu ştiam dacă era Benedict al XV-lea, Pius al XII-lea sau Ioan Paul al II-lea, însă papa era cel care suferea şi ne făcea şi pe noi să suferim".

Cât priveşte fragmentul referitor la episcopul îmbrăcat în alb, adică Sfântul Părinte - cum imediat au perceput păstoraşii în timpul "viziunii" - care este lovit de moarte şi cade la pământ, sora Lucia împărtăşeşte deplin afirmaţia papei: "A fost o mână maternă, cea care a dirijat traiectoria glontelui şi papa, aflat în agonie, s-a oprit la un pas de moarte" (IOAN PAUL AL II-LEA, Meditaţia din Policlinica Gemelli către episcopii italieni, 13 mai 1994).

Deoarece sora Lucia, înainte de a încredinţa episcopului de Leiria-Fatima de atunci plicul sigilat conţinând a treia parte a "secretului", scrisese pe plicul exterior că putea fi deschis numai după 1960 de patriarhul de Lisabona sau de episcopul de Leiria, Excelenţa sa Mons. Bertone a întrebat-o: "De ce după 1960? Fecioara a fost cea care a indicat data?". Sora Lucia răspunde: "Nu a fost Fecioara, ci eu am fost cea care am pus data de 1960 pentru că, după intuiţia mea, mai înainte de 1960 nu s-ar fi înţeles, s-ar fi înţeles doar după. Acum se poate înţelege mai bine. Eu am scris ceea ce am văzut, nu mie îmi revine interpretarea, ci papei".

În cele din urmă a fost menţionat manuscrisul nepublicat pe care sora Lucia l-a pregătit ca răspuns la numeroasele scrisori ale celor cu evlavie faţă de Fecioară şi ale pelerinilor. Lucrarea poartă titlul "Os apelos da Mensagen de Fatima" şi cuprinde gânduri şi reflecţii care exprimă sentimentele şi spiritualitatea ei clară şi simplă, în cheie catehetică şi cu caracter de îndemn. A fost întrebată dacă era mulţumită că a fost publicat, iar ea a răspuns: "Dacă Sfântul Părinte este de acord, eu sunt mulţumită, de altfel mă supun la ceea ce decide Sfântul Părinte".
Sora Lucia doreşte să supună textul aprobării autorităţilor ecleziale şi nutreşte speranţa de a contribui cu scrierea ei la călăuzirea bărbaţilor şi a femeilor de bunăvoinţă pe drumul care conduce la Dumnezeu, punctul ultim al oricărei aşteptări umane.

Colocviul s-a încheiat cu un schimb de rozarii: surorii Lucia îi este încredinţat rozariul dăruit de Sfântul Părinte, iar ea, la rândul ei, oferă câteva rozarii confecţionate de ea personal.

Binecuvântarea acordată în numele Sfântului Părinte marchează încheierea întâlnirii.

P.S.
Voi reveni cu alte amanunte daca sunteti doritori.
TAUNUL