TAUNUL

• Imparte

joi, 17 septembrie 2009 la 09:42

PREZENTARE

La trecerea din al doilea în al treilea mileniu, papa Ioan Paul al II-lea a decis să fie făcut public textul celei de-a treia părţi a "secretului de la Fatima".

După evenimentele dramatice şi pline de cruzime ale secolului XX, unul dintre cele mai cruciale din istoria omului, culminând cu atentatul sângeros asupra "dulcelui Cristos de pe pământ", se ridică, aşadar, un văl care a acoperit o realitate care devine istorie şi care o interpretează în profunzime, după o dimensiune spirituală faţă de care mentalitatea actuală, adesea marcată de raţionalism, este refractară.

Apariţii şi semne supranaturale punctează istoria, intră în viaţa oamenilor şi însoţesc drumul omenirii, surprinzându-i pe credincioşi şi pe necredincioşi. Aceste manifestări, care nu pot să intre în contradicţie cu conţinutul credinţei, trebuie să conveargă către obiectul central al vestirii lui Cristos: iubirea Tatălui care face să se nască în oameni convertirea şi dă harul de a ne abandona lui cu devoţiune filială. La fel este şi mesajul de la Fatima care, cu îndureratul apel la convertire şi la penitenţă, ne introduce în realitate în inima Evangheliei.

Fatima este, fără îndoială, cea mai profetică dintre apariţiile moderne. Prima şi cea de-a doua parte ale "secretului" - care sunt publicate pentru a oferi imaginea completă a documentării - observă, mai ales, înspăimântătoarea viziune a infernului, devoţiunea la inima neprihănită a Mariei, al doilea război mondial şi apoi prevestirea daunelor enorme pe care Rusia, prin separarea de credinţa creştină şi adeziunea la totalitarismul comunist, le-ar fi provocat omenirii.

Nimeni în 1917 nu şi-ar fi putut imagina toate acestea: cei trei păstoraşi de la Fatima văd, ascultă şi memorează. Lucia, martora care a supravieţuit, în momentul în care primeşte porunca episcopului de Leiria şi permisiunea Doamnei noastre, începe să scrie.

Cât priveşte descrierea primelor două părţi ale "secretului", deja publicate şi, prin urmare, cunoscute, a fost ales textul scris de sora Lucia în cel de-al treilea memoriu din 31 august 1941; în cel de-al patrulea memoriu, din 8 decembrie 1941, mai adaugă doar câteva menţiuni.

Cea de-a treia parte a "secretului" a fost scrisă "din ordinul Excelenţei sale, episcopul de Leiria şi a Mamei preasfinte..." la 3 ianuarie 1944.

Există un singur manuscris, care este reprodus aici fotostatic. Plicul sigilat a fost păstrat la început de către episcopul de Leiria. Pentru a păzi mai bine "secretul", plicul a fost încredinţat la 4 aprilie 1957 Arhivei Secrete a Sfântului Oficiu. Sora Lucia a fost prevenită de aceasta de către episcopul de Leiria.

Folosind notiţele de arhivă, de acord cu Eminenţa sa card. Alfredo Ottaviani, la 17 august 1959, comisarul Sfântului Oficiu, părintele Pierre Paul Philippe, O.P., a încredinţat papei Ioan al XXIII-lea plicul care conţinea a treia parte a "secretului de la Fatima". Sanctitatea sa, "după câteva ezitări", a spus: "Să aşteptăm. Mă voi ruga. O să vă anunţ decizia mea" (1).

În realitate, papa Ioan al XXIII-lea a decis să trimită plicul sigilat la Sfântul Oficiu şi să nu reveleze a treia parte a "secretului".

Papa Paul al VI-lea a citit conţinutul acestui plic împreună cu adjunctul său, Excelenţa sa Mons. Angelo DellAcqua, la 27 martie 1965, după care a trimis plicul la Arhiva Sfântului Oficiu, cu decizia de a nu se publica textul.

Papa Ioan Paul al II-lea, la rândul său, după atentatul din 13 mai 1981, a cerut plicul cu a treia parte a "secretului". Eminenţa sa card. Franjo Seper, prefectul Congregaţiei, a încredinţat Excelenţei sale Mons. Eduardo Martinez Somalo, adjunct al Secretariatului de Stat, la 18 iulie 1981, două plicuri: unul alb, cu textul original al surorii Lucia în limba portugheză, şi un altul, de culoare portocalie, cu traducerea "secretului" în limba italiană. La 11 august, anul următor, Mons. Martinez a restituit cele două plicuri Arhivei Sfântului Oficiu (2).

După cum se ştie, papa Ioan Paul al II-lea s-a gândit imediat la consacrarea lumii la inima neprihănită a Mariei şi a compus el însuşi o rugăciune pentru ceea ce a definit "Act de consfinţire". Acest fapt s-a celebrat în bazilica "Sfânta Maria cea Mare" la 7 iunie 1981, în solemnitatea Rusaliilor, ziua aleasă pentru comemorarea aniversării a 1600 de ani de la Conciliul din Constantinopol şi a 1550 de ani de la Conciliul din Efes. Fiind nevoit să lipsească, Sfântul Părinte a transmis alocuţiunea sa înregistrată. Reproducem textul care se referă exact la actul de consfinţire:

"O Maică a oamenilor şi a popoarelor, tu cunoşti toate suferinţele şi speranţele lor, tu simţi cu iubire maternă toate luptele dintre bine şi rău, dintre lumină şi întuneric, care zguduie lumea contemporană, ascultă strigătul nostru adresat în Duhul Sfânt direct către inima ta. Îmbrăţişează cu iubirea Mamei şi a slujitoarei Domnului pe cei care aşteaptă cel mai mult această îmbrăţişare împreună cu cei a căror consfinţire tu o aştepţi în mod deosebit. Ia sub ocrotirea ta maternă întreaga familie umană pe care, cu impuls de iubire, o consfinţim ţie, o Mamă. Să se apropie pentru toţi timpul păcii şi al libertăţii, timpul adevărului, al dreptăţii şi al speranţei (3)".


Sfântul Părinte, pentru a răspunde mai bine la întrebările "Doamnei noastre", a voit să explice în timpul anului sfânt al mântuirii actul de consfinţire din 7 iunie 1981, repetat la Fatima la 13 mai 1982. În amintirea acelui Fiat pronunţat de Maria în momentul Bunei-Vestiri, la 25 martie 1984, în Piaţa "Sfântul Petru", în uniune spirituală cu toţi episcopii din lume, "convocaţi" anterior, papa consfinţeşte inimii neprihănite a Mariei oamenii şi popoarele, cu accente care evocă tristele cuvinte pronunţate în 1981:

"De aceea, o Maică a oamenilor şi a popoarelor, tu care le cunoşti toate suferinţele şi speranţele, tu care simţi cu iubire maternă toate luptele dintre bine şi rău, dintre lumină şi întuneric, care zguduie lumea contemporană, ascultă strigătul nostru adresat în Duhul Sfânt direct către inima ta: îmbrăţişează cu iubire de Mamă şi slujitoare a Domnului această omenire pe care ţi-o consfinţim şi o consacrăm ţie, neliniştiţi pentru soarta pământească şi eternă a acelor oameni şi a acelor naţiuni care au mai mare nevoie de această consfinţire şi consacrare.

«Sub ocrotirea alergăm, preasfântă născătoare de Dumnezeu!»

Nu dispreţui rugăciunile în nevoile noastre!"


PRIMA SI A DOUA PARTE A "SECRETULUI".

în redactarea făcută de sora Lucia
în "al treilea memoriu" din 31 august 1941,
adresat episcopului de Leiria-Fatima (textul original - imagine scanată, neinclusă aici)

Va trebui, aşadar, să vorbesc puţin despre secret şi să răspund la prima întrebare.

Ce este secretul. Mi se pare că pot să spun, pentru că din cer am primit deja permisiunea. Reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ m-au autorizat de mai multe ori şi în mai multe scrisori, dintre care una cred că este la Excelenţa voastră, cea a pr. Giuseppe Bernardo Gonçalves, în care îmi poruncesc să-i scriu Sfântului Părinte. Unul din punctele pe care mi le indică este revelarea secretului. Ceva am spus, dar pentru a nu lungi prea mult acea scrisoare, care trebuia să fie scurtă, m-am limitat la amănuntele indispensabile, lăsându-i lui Dumnezeu ocazia unui moment mai prielnic.

Am expus deja în a doua scrisoare îndoiala care m-a chinuit din 13 iunie până la 13 iulie şi care a dispărut în această apariţie.

Bine. Secretul constă în trei lucruri distincte, două dintre ele sunt pe punctul de a le revela.

Primul, aşadar, a fost viziunea iadului.

Fecioara ne-a arătat o mare de foc, care părea că era sub pământ. Scufundaţi în acel foc, demonii şi sufletele, ca şi cum ar fi fost cărbuni aprinşi incandescenţi şi negri sau de culoarea bronzului, cu formă umană, care se legănau în incendiu, purtaţi de flăcările care ieşeau din ei înşişi, împreună cu nori de fum căzând din toate părţile, asemenea unor scântei ca la marile incendii, fără greutate şi echilibru, printre strigăte şi gemete de durere şi disperare care mă îngrozeau şi mă făceau să tremur de frică. Demonii puteau fi recunoscuţi după formele oribile şi respingătoare de animale înfricoşătoare şi necunoscute, dar transparente şi negre. Această viziune a durat un moment. Mulţumesc Mamei noastre din cer, care la început ne-a prevenit cu promisiunea că ne va duce în cer (la prima apariţie), altfel cred că am fi fost morţi de spaimă şi de groază.

Apoi am înălţat ochii către Fecioara, care ne-a spus cu bunătate şi tristeţe:

- Aţi văzut iadul, unde cad sufletele sărmanilor păcătoşi. Pentru a le salva, Dumnezeu vrea să stabilească în lume devoţiunea la inima mea neprihănită. Dacă vor face ce vă voi spune, multe suflete se vor mântui şi vor avea pace. Războiul este pe punctul de a se sfârşi, dar dacă nu vor înceta să-l supere pe Dumnezeu, în timpul pontificatului lui Pius al XI-lea va începe un altul şi mai devastator. Când veţi vedea o noapte luminată de o lumină necunoscută să ştiţi că este marele semn pe care Dumnezeu vi-l dă precum că se pregăteşte să pedepsească lumea pentru crimele sale, prin război, foamete şi persecuţii îndreptate împotriva Bisericii şi a Sfântului Părinte. Pentru a împiedica aceasta, voi veni să cer consfinţirea Rusiei la inima mea neprihănită şi împărtăşania reparatoare în primele sâmbete. Dacă vor accepta cererile mele, Rusia se va converti şi vor avea pace; dacă nu, va răspândi erorile sale în lume, promovând războaie şi persecuţii împotriva Bisericii. Cei buni vor fi martirizaţi, Sfântul Părinte va avea mult de suferit, multe naţiuni vor fi distruse. În sfârşit, inima mea neprihănită va triumfa, Sfântul Părinte îmi va consfinţi Rusia, care se va converti, şi va fi acordată lumii o perioadă de pace (7).

P.S.
Voi reveni pentru a prezenta a treia parte a SECRETULUI, dar si interpretarea acestuia, comentarii ale inaltilor reprezenanti ai Bisericii catolice, comentarii teologice si Structura antropologică a revelaţiilor particulare, daca voi intelege ca sunt suficiente persoane interesate in a cunoaste aceste adevaruri.