Continua pe Netlog

mai multe secunde
Pagina profil a lui TAUNUL

TAUNUL

baiat - 71 ani, Slatina, Romania
88 fani - 28.148 vizitatori

Blog / ACTIVITATE PRACRICĂ - TEHNICA IMPESTRIŢĂRII OUĂLOR

joi, 12 aprilie 2012 la 22:50

- Fragment din romanul-reportaj DOR DE BUCOVINA, aflat în lucru -

Toate femeile din grup, dar şi câţiva bărbaţi, au aşteptat-o cu bucurie şi multă curiozitate pe doamna Letiţia Orşivschi, singurul artist încondeietor român recunoscut la nivel internaţional. Nu voi intra în amănunte pentru că o cunoaşteţi deja din capitolul dedicat domniei sale, dar vă voi aduce în rândurile de faţă câteva aspecte de noutate. În primul rând doresc să precizez că frumoasa doamnă a sosit la tabără cu zâmbetul pe faţă, îmbrăcată în costum popular, cu „arsenal” didactic complet şi cu hotărârea de a le învăţa pe fete cum să împestriţeze ouăle printr-o tehnică unică în lume. Această tehnică prezintă două mari avantaje: în primul rând, nu este necesară perioada de uscare a coşii oului după folosirea primei culori şi, în al doilea rând, se folosesc numai culori naturale.
Specialistă în această tehnică, doamna Letiţia a fost foarte convingătoare de la primele explicaţii şi a captat atenţia tuturor. Tactul său pedagogic este demn de admirat. Calmă, senină, a împletit creator explicaţia, ca metodă de învăţământ, cu demonstraţia, iar expunerea i-a fost cursivă şi bogată în elemente de natură a oferi date suplimentare necesare înţelegerii necesităţii fiecărei operaţiuni în parte într-un anumit moment şi într-o anumită succesiune. În plus, nu a trecut la lucrarea practică propriu-zisă cu „elevii” din acea zi decât la finalul demonstraţiei şi după revenirea la unele momente explicative necesare adâncirii şi fixării cunoştinţelor noi acumulate.
Îmi amintesc, zâmbind, cât de atente erau doamnele. Toate, erau „ochi şi urechi”. Priveau instrumentarul folosit pe măsură ce doamna Letiţia îl prezenta, pe piese componente, pe rolul fiecăreia în parte şi pe momentul folosirii lor. În plus, a indicat modalitatea de împărţire a suprafeţei oului în zone delimitate prin diametre intersectate pe verticală de paralele pe orizontală, realizând o simetrie perfectă, explicând ce elemente tradiţionale trebuie să cuprindă fiecare porţiune obţinută în acest fel. La acele doamne care lucrau în învăţământ, am înţeles motivaţia. Îmi povestise Silvia că era hotărâtă să-şi înveţe elevii de la Slatina şi am intuit că şi Magda Paşca ori Marioara Vişan sau Mariana Bendou au aceleaşi intenţii, dar nu le înţelegeam prea bine pe celelalte. Să fi fost doar curiozitatea ori dorinţa de a-şi încondeia ouăle acasă, singure, spre bucuria familiei, la sărbătoarea de Sfintele Paşti? Înclin să cred că da! Mai cu seamă că, îmi amintesc foarte bine - poate pentru că în aceste zile când scriu ne aflăm în penultima săptămână a Postului mare - atunci când se explica modul de lucru în cazul oului cu motive pascale, nu s-a auzit nicio şoaptă în sală. Explicaţiile doamnei Letiţia au captat atenţia tuturor. Simbolurile pentru săptămâna Floriilor, pentru sfânta împărtăşanie ori pentru crucea pascală (care este trilobată), pentru lumânarea pascală, pentru soare ori pentru apă şi replicile tradiţional-creştine de salut, au fost extrem de explicit expuse şi, drept urmare, înţelese. Numai aşa se poate interpreta îndemânarea manifestată de toate doamnele în partea a doua a întâlnirii, când au executat aproape toate operaţiunile într-o ordine desăvârşită.

La activitatea practică doamna Letiţia a executat fiecare operaţiune însoţind-o cu explicaţia. Apoi, după ce a oferit fiecărui doritor câte un ou şi instrumentele necesare, trecea pe la fiecare „elev” în parte şi examina modul de lucru, intervenea dacă era cazul, încuraja şi reamintea unele operaţiuni de bază ori simbolurile necesare. Mă aşezasem pe scaunul de lângă domnia sa şi ascultam atent partea teoretică, lacom în a afla şi a înţelege obiceiul locului, simbolistica aplicată prin vopsele, prin fiecare culoare în parte. Nu am luat un ou pe care să lucrez. Eram conştient că nu am un minim de deprinderi practice necesare şi nici nu intenţionam să învăţ procedurile. Ştiam foarte bine că nu voi „lucra” vreodată un ou în afara tigăii, a vasului pentru fiert ori a bolului pentru bătut!
În schimb, în partea a doua a întâlnirii, priveam atent cum se concentrează fiecare şi îşi pune talentul ori îndemânarea în valoare. Am apreciat că doamnele Nina Petrov şi Lidia Petrescu nu sunt pentru prima oară în situaţia de a încondeia ouă. Degetele erau antrenate. Se mişcau cu atenţie, cu precizie, dar destul de repede şi lucrările lor erau aproape complete, reuşite şi chiar frumoase. Prin comparaţie, observam că Violetta Petre şi Mara Vişan erau vizibil stângace în timp ce Mariana Bendou şi Mihaela Suciu lucrau forţat, cu muşchii feţei încordaţi, temându-se parcă să traseze fiecare linie în parte. Degajate mi s-au părut a fi şi doamnele Lăcrămioara Cristea, Luminiţa Vătavului şi Liliana Todiraşcu, dar viteza de lucru era mai înceată.

Cât despre Rodica Rodean, ce să spun, lucra din mers, mai atentă fiind la reportofon decât la oul pe care-l plimba ca pe un trofeu, în timp ce Silvia Alesu lucra tăcută, atentă la detalii şi la momentele explicative ale doamnei Letiţia, indiferent cui erau adresate. Am fost surprins să observ cu câtă migală lucra Raul! Da, Ovidiu Raul Vasiliu era singurul bărbat absorbit cu totul de lucrarea la care se angajase. Calm, meticulos şi precis în mişcări, trasa liniile cu o plăcere care te cucerea. În acelaşi timp, prezenţa mea şi a poetului Horia Zilieru ori a domnului Dan Petrescu era doar fizică, aparent. Noi ascultam şi priveam fermecaţi de maniera profesionistă în care Letiţia Orşivschi desfăşura această „activitate didactică”. Personal, o admiram şi am convingerea că domnul Zilieru era pe aceeaşi lungime de undă cu mine. Surprinzător, domnia sa nu a intervenit cu nimic. Nu a punctat în nici un moment, aşa cum ne obişnuisem s-o facă. M-am şi mirat cum de a reuşit să se stăpânească. În schimb, asculta atent şi privea cu plăcere cum fiecare ou capătă culoare şi sens în mâinile fiecărei femei.
Îmi permit să vă mai reţin atenţia cu unele aspecte ce mi se pare importante, demne de reţinut. Culorile folosite în Bucovina pentru ouă sunt culorile mănăstirilor, potrivit precizării doamnei Letiţia. „Derivatele de galben de la Moldoviţa sunt culorile de pământ de la Vama, care se găsesc şi pe costumele populare şi care, de fapt, sunt culorile predominante în centrul ţinutului bucovinean, pornind de la Sadova până la Gura humorului. În afară de culorile de pământ, în Bucovina sunt specifice şi alte culori: roşul de Humor, albastrul de Voroneţ, şi verdele de Suceviţa.” Pe de altă parte, culorile au importanţă deosebită în tot ce presupune respectarea simbolisticii tradiţionale. În acest sens, spre exemplu, am reţinut că trifoiul este simbolul norocului, spicul de grâu este simbolul prosperităţii, în timp ce coada de păun este simbolul frumuseţii, iar crucea nu ne poate duce cu gândul decât la spiritualitatea ocrotitoare.
În afara acestora, în Bucovina sunt trei elemente de bază: soarele şi apa – elemente vitale ale vieţii – simbolizează chiar viaţa, care este „reprezentată întotdeauna de brâul oului pentru a sugera intimitatea vieţii”. De altfel, simbolul vieţii nu apare numai în Bucovina, ci şi în alte zone ale ţării precum Oltenia sau Maramureşul. El apare chiar la unele popoare necreştine. Doamna Letiţia, pentru a fi mai bine înţeleasă, a făcut trimitere la „coloana infinitului”, dar şi la porţile maramureşene amintind, printre altele, că Brâncuşi afirma: „oul este maica formelor, a tuturor formelor, doar pe brâul ouălor putându-se reprezenta infinitatea”. Batistuţa bucovineană este un al doilea simbol tradiţional al bucovinenilor, înţeles ca element de trecere de la o stare a vieţii la alta, respectiv din starea de tânără la aceea de femeie măritată ori - după anumite alte elemente simbolice, culorile folosite în acestea şi momentul dăruirii batistei - de la starea de viaţă la cea de după moarte, adică la viaţa veşnică, având în vedere că viaţa este infinită. Un al treilea element de bază al simbolisticii bucovinene este floarea, succesiunea de frunze şi flori, care ne vorbeşte despre viaţa naturii.
De regulă, aici şi în alte zone ale ţării, motivele folclorice utilizate sunt: spicul, frunza, soarele şi crucea. Crucea nu trebuie înţeleasă doar ca motiv folcloric. Ea se foloseşte la încondeierea ouălor pascale pentru a reconfirma creştinătatea românească şi, mai ales, pentru a aminti de crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos.
Crucea este un simbol străvechi, atestat încă din antichitate, alături de altele trei: centrul sau punctul, cercul şi pătratul. Ea simbolizează pământul şi devine un semn de orientare spaţială prin indicarea punctelor cardinale: est-vest prin braţe şi nord-sud prin axa sa. În tradiţia creştină, crucea simbolizează ori, mai bine zis, concentrează în ea imaginea, mântuirea şi patimile Mântuitorului lumii, identificându-se cu persoana Lui Iisus Hristos, Fiul Domnului. Până la învierea lui Iisus, crucea a fost un obiect de tortură. Pe cruce erau răstigniţi cei mai mari răufăcători. De la mântuirea lui Hristos, ea fiind sfinţită de sângele Lui – vărsat de El pentru împăcarea omului cu Dumnezeu - a devenit un obiect sfânt. Toţi creştinii cinstesc crucea. Ea este altarul de jertfă al Domnului.
Oul se poate decora cu ceară colorată, cu vopsele ori cu mărgele etc., prin diferite metode. Instrumentul folosit la încondeiere, în cazul metodei care necesită ceara, se numeşte chisiţă, ori bijiţă, condei etc şi nu este altceva decât o bucăţică de lemn uşor de prins în mână şi de mânuit, care este prevăzut la unul din capete cu un mic tub de metal, de regulă cupru, prin care trece ceara topită. Instrumentul doamnei Letiţia este prevăzut cu păr de coadă de cal. Ceara topită curge mult mai lin şi fin pe acest fir de păr, permiţând o modelare îngrijită, cu linii subţiri, delicate.
Ei bine, explicaţiile doamnei Letiţia Orşivschi - minunat meşteşugar-profesor - au fost impresionant de complete şi mi-au atras atenţia asupra continuităţii acestui meşteşug rămas, de la o generaţie la alta, nealterat timp îndelungat, sute şi sute de ani, de la origini şi până în prezent. Nu mi-am imaginat că un ou pascal poate transmite atât de multe date despre viaţa omului într-o varietate de situaţii.

Când întâlnirea a luat sfârşit şi se făcea schimb de impresii într-o ambianţă plină de veselie în care prietenia căpăta noi valenţe, mă gândeam la cele câteva ouă pe care le am acasă, cumpărate ori primite chiar de pe meleaguri moldave. M-am bucurat de fiecare în parte. Le-am păstrat pentru frumuseţea culorilor şi a modelelor de pe coaja lor, dar niciodată nu am ştiut ce reprezintă fiecare figură ori grup de simboluri. Semnificau doar sărbătoarea în sine. Mă bucuram, împreună cu membrii familiei mele, de Învierea Domnului şi de tot ce presupunea această minune pentru noi, dar nu am ştiut să interpretăm niciodată bogăţia de semne şi culori purtate de ouăle încondeiate. Acum ştiam şi mă gândeam la satisfacţia ce o voi avea explicându-le copiilor şi, poate, prietenilor, tot ce am învăţat de la această femeie, artistă completă în tot ce înseamnă împestriţarea ouălor…


Comentariu

Trebuie sa te conectezi pentru a scrie un comentariu. Daca inca nu ai un cont, inregistreaza-te acum!
Evaluarea ta: 0
nici o evaluare