Blogul lui Rely Tarniceri

Viata ca o cafea buna

Rely_Tarniceri — Fri, 30 Oct 2009 21:30:20 UT

Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi. Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucatarie cu un vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească. Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână profesorul le-a zis: Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi. Nu contează ce ceaşcă ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nicio calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau, în alte cazuri, nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi, inconştient, aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră. Viaţa e ca o cafea bună: jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţa. Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au. Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşcă, uităm să savurăm cafeaua. Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă. Cei mai bogati oameni sunt cei care au intelepciunea de a se bucura de ceea ce au. Aceasta intelepciune vine de la Dumnezeu.

E atâta pace...

Rely_Tarniceri — Fri, 18 Sep 2009 07:17:35 UT

E atâta pace în sufletul meu
când ochii mei privesc spre Tine
deşi mă-nconjoară furtuna
iar norii sunt tot mai grei,
Te privesc... şi flori de tei
îmi ningi printre pleoape

eşti tot mai aproape

sunt valuri ce-nghit tot ce-ntâlnesc
în spume ar vrea să mă frângă
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit şi îmi spui „locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!”

ştiu că se poate

cu Tine păşesc
pe întinderea de ape,
deşi vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ţii de mână

E atâta pace în sufletul meu
când ochii mei privesc spre Tine

CASA CELOR 1000 DE OGLINZI - folclor japonez

Rely_Tarniceri — Thu, 11 Jun 2009 08:35:33 UT

Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept "Casa celor 1000 de oglinzi".

Un catelus, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ridicate si dand din coada.
Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: "Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!"

In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: "E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata".

Toate chipurile sunt oglinzi.
Ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i intalnesti?

DIFERENTELE DINTRE EL SI EA

Rely_Tarniceri — Thu, 04 Jun 2009 20:10:04 UT

Preluat din: "Cand dragostea se intoarce acasa" de George Uba

• Când se rătăcește, o femeie oprește și întreabă pe unde s-o ia. Pentru un bărbat,acesta este un semn de slăbiciune. Se va învârti ore întregi, anunţând din când în când că este aproape de destinaţie, spre disperarea consoartei lui, care îi dă sfatul: „Întreabă odată, omule, și nu mai înconjura Sinaiul ăsta! Nu vezi că te învârţi în jurul cozii?"

• Femeile au o capacitate foarte dezvoltată de a observa orice amănunt, cât de mic, precum și schimbările de aspect sau de comportament ale celorlalţi. Nu încerca să ascunzi ceva de soţie, că nu ţine!... Ele au o percepţie periferică mai amplă decât cea a bărbaţilor. La multe femei, orientarea periferică ajunge până la 1800, pe când bărbatul are creierul
configurat pentru un tip de privire ca printr-un tunel, la mare distanţă, ca și când ar avea un binoclu...

• Când creierul bărbatului se odihnește, cel puţin 70% din activitatea sa electrică este blocată. În cazul femeilor, scanerul arată că este activ în proporţie de 90% în timpul unei stări similare, confirmând faptul că femeile primesc și analizează permanent informaţii din mediul înconjurător.

• Femeile descriu culorile mult mai amănunţit decât bărbaţii, pentru că ele au doi cromozomi X care furnizează o mai mare varietate de celule conice, care sesizează culorile până la nuanţe. Ele au albul ochilor mai mare ca al bărbaţilor, pentru că sunt făcute pentru acea comunicare interpersonală la distanţă mică, ce face parte integrantă din legătura pe care o poate stabili o femeie.

• Când un bărbat este trimis să caute margarina în frigider, nu dă de ea nici după ce caută a doua oară, pe când ea i-o arată cu ochii închiși. Hormonii ei de estrogen îi permit să identifice obiectele din sertar sau din încăpere și să-și amintească de ele ulterior, după un tipar dememorie specific. Ea devine pentru soţ contul deschis de memorie pentru mărunţișurile pe care el nu le găsește cu nici un chip. Noile studii au mai sugerat că, de fapt, creierul bărbatului caută în frigider cuvântul „margarină".

• Când un bărbat intră cu soţia lui într-o casă, el identifică detaliile tehnice (intrările, lucruri ce trebuie reparate), pe când femeile analizează chipurile și știu exact cine cu cine și ce simte fiecare.

• Femeile aud mai bine decât bărbaţii și sunt abile în a distinge sunetele înalte. Creierul femeii este programat să audă cum plânge copilul noaptea, în vreme ce tatăl doarme liniștit și nezdruncinat, emanând o coloană sonoră prin sforăitul lui de diferite intensităţi. De aceea,robinetele care picură le înnebunesc pe femei, în vreme ce bărbaţii dorm liniștiţi, fără să le bage în seamă.

• Dacă femeile sunt mai pricepute în diferenţierea sunetelor, bărbaţii pot spune dincotro provin ele. Această capacitate de diferenţiere la femei le dă posibilitatea să priceapă schimbările emoţionale la copii și la adulţi, devenind veritabile termometre afective.

• Sexul frumos are capacitatea de a fi atent într-o discuţie faţă în faţă cu cineva și de a urmări și o altă conversaţie, pe când bărbatul nu se poate concentra decât asupra unei singure activităţi. Dacă sună telefonul, bărbatul le va cere celorlalţi să tacă, pentru că altfel nu sepoate concentra. Femeia, în schimb, răspundeși gata, indiferent câţi factori stresori sunt în jurul ei.

•Nici discuţie, pielea femeilor este mult mai sensibilă decât a bărbaţilor. Ocitocina este un hormon care stimulează dorinţa de mângâiere și activează receptorii atingerii. Nu e de mirare că femeile,având receptorii atingerii de zece ori mai sensibili decât ai bărbaţilor, dau mai multă mângâierilor din partea bărbaţilor. Unele studii au arătat că femeile care sufereau de boli nervoase și de depresii și-au revenit mult mai rapid în funcţie de numărul de mângâieri și de alinări, precum și de durata acestora. Atunci când o femeie are probleme sentimentale sau este foarte supărată pe un bărbat, mai mult ca sigur va spune: „Nu mă atinge!"

• Simţul gustativ al femeii și cel olfactiv sunt net superioare faţă de cele ale bărbaţilor. Bărbaţii sunt mai eficienţi în a distinge gusturile sărat și amar, în timp ce femeile preferă dulciurile.

• Bărbaţii sunt mai puţin sensibili atunci când o femeie suferă din pricina unei dureri, dar ei devin sensibili la un meci de fotbal sau la alte emisiuni mai agresive.

• Și mai trebuie să recunoaștem că femeile sunt net superioare în privinţa simţurilor de percepţie: ele sunt pricepute în a detecta nuanţele fine la nivelul limbajului trupului, al vocii, al tonului și al altor stimuli senzoriali. Ele pot citi chiar reacţii și sentimente ale animalelor.

• Știm că emisfera dreaptă a creierului răspunde de partea creatoare și este mai dezvoltată la femei,iar emisfera stângă răspunde de controlul asupra logicii și raţionamentului și este dezvoltată mai mult la bărbaţi.

• Folosind tomograful cu magnetică, scanerul a pus în evidenţă că bărbaţii folosesc mai ales partea stângă a creierului pentru vorbire, în timp ce femeile folosesc atât partea stângă, cât și pe cea dreaptă. De unde și pofta lor de a vorbi mai mult ca bărbaţii, iar capacitatea fetiţelor de a învăţa o limbă străină e mai mare decât la băieţi. Mai simplu spus, bărbaţii au capacităţi limitate în privinţa vorbirii și conversaţiei.

• Emisferele stângă și dreaptă ale creierului sunt legate printr-o serie de nervi care se numesc corpulcalos. Acest cablu face ca o parte a creierului să comunice foarte bine cu cealaltă, permiţând schimbul de informaţii, ca două calculatoare pe umeri, legate de o interfaţă unică. Ei bine, la femeie, corpul calos este mai gros decât la bărbat, având cu peste 30% mai multe legături între emisfere. De aceea, vorbirea femeii este mai fluentă, iar acest lucru explică și capacitatea femeilor de a putea executa mai multe lucruri fără legătură aparentă între ele. De unde șiintuiţia feminină. Ce să-i faci, asta e! Bărbatul are mai puţine conexiuni și de aceea creierul lui este configurat să facă un singur lucru o dată. Creierul lui este mai compartimentat.. Dacă îi veţi scana creierul în timp ce citește, veţi constata că practic este surd. Nu-și poate păstra vigilenţa auditivă în același timp ce citește.

• Pentru o sugestie mai puternică, am spune că creierul bărbatului este mono, pe când al femeii este stereo. Și, ca și când nu este de ajuns, s-a constatat că creierul femeii are mai multă materie cenușie, deși este mai mic ca dimensiune.

• Pentru că ea folosește anumite părţi ale creierului în același timp, femeii îi este greu să distingă între dreapta și stânga.

• Cred că trebuie să mai marcăm puncte și pentru bărbaţi. Ei au o orientare în spaţiu mult mai bună, pe când femeile au o orientare bidimensională. Deși ele îţi văd scama pe costum de la 30 de metri, nu reușesc să parcheze mașina cu spatele, lovind mereu ușa garajului. Ţine de orientarea pe trei dimensiuni, și pe aceasta nu o are prea dezvoltată.

• Creierul bărbatului îndosariază informaţiile, pe când cel al femeii nu le înmagazinează, ci ele revin mereu în minte. Singura modalitate prin care o femeie poate scăpa de problemele din gând este să le exprime și astfel să le conștientizeze. Obiectivul ei este să scape de probleme, nu să găsească soluţii sau să tragă concluzii.

• Bărbaţii, stocând informaţiile, nu găsesc de bine să le exprime, așa că, atunci când, după o zi de lucru cu evenimente de tot felul, este întrebat de soţie cum a fost, el răspunde laconic: „Bine! Ca ieri. Nimic nou!" Efortul de exprimare fiind mai redus, nu consideră că este împins să-l facă.

• Pentru o femeie, vorbirea continuă să aibă un scop precis: crearea de noi relaţii interumane și împrietenirea. Pentru bărbaţi, vorbirea înseamnă o referire strictă la fapte.

• Faptul că mamele vorbesc mai mult cu fetele este motivul pentru care acestea din urmă vorbesc mai mult decât băieţii.

• Bărbaţii își vorbesc mai ales în gând. Când o femeie îl vede privind pe geam, își închipuie că este plictisit sau leneș și încearcă să-i vorbească și să-i dea ceva de făcut, că tot stă degeaba: „Pentru că tot nu faci nimic, du-te și spală pe jos în bucătărie, dragule!"

• Bărbaţii trebuie să înţeleagă că, atunci când o femeie vorbește,ea nu așteaptă să i se găseascăsoluţii. Cineva spunea: „Odată nu i-am vorbit nevestei șase luni. N-am vrut s-o întrerup!"

• Chiar cuvântul în sine are un înţeles pentru bărbat și alt înţeles pentru femeie. Prin cuvânt, bărbatul exprimă idei și informaţii, iar femeia, sentimente și emoţii. De multe ori creditul de cuvinte rămâne destul de bogat la femeie la sfârșitul unei zile și ea trebuie să îl consume ca să se simtă ușurată și fericită. Atât așteaptă: să fie ascultată. Nu are nevoie de soluţii.

• Când un bărbat citește o carte, se uită nerăbdător să vadă câte pagini mai sunt până laterminarea unui capitol, pe când femeia nu este atât de secvenţială ca bărbatul, căutând finalul. Fire imaginativă, proiectează ea scenarii, pe care-l va confrunta cu finalul cărţii.

• Dacă bărbatul este adâncit într-o lectură,scrie un articol sau un referat, nevasta lui îi valăsa ușa deschisă, ca un reflex de a nu i se închide posibilitatea comunicării. El va striga după ea să închidă ușa, ameninţând-o cu reproșuri pentru repetatele ei violări ale intimităţii bârlogului său.

• Bărbaţii folosesc limbajul pentru a întrece între ei, de aceea sensul cuvintelor este mult mai important, ei căutând o soluţie cu finalitate. La femei, vocabularul nu este punctul lor forte, de aceea definirea și înţelesul cuvintelor nu contează așa de mult, căci ele se bazează pe tonul vocii pentru o exprimare mai fidelă, dar și pe limbajul trupului, pentru a-i da un conţinut emoţional. Scopul urmărit este cel al construirii relaţiilor, și nu argumentativ, ca al bărbaţilor. Dacă o femeie îi vorbește mult bărbatului ei, înseamnă că-i place de el, dar, dacă tace, aţi încurcat-o!

– Iubitule, n-ai vrea să-ţi mai aerisești creierii, după atâta citit? îl întreabă ea cu o licărire vioaie în priviri.

– Nu cred că simt nevoia! Dacă tot vrei să-mi creezi condiţii, deschide fereastra și este O.K.! Faţa ei se întunecă și puse un lacăt mare la gură, pe care îl închise cu scrâșneli.

– E ceva în neregulă? o verifică el pe consoarta lui. Ea îi răspunse cu tăcere.
Am făcut ceva rău? Nu știu de ce, dar parcă s-a înnorat! încercă el să se clarifice.
– Și s-ar putea să plouă și cu grindină! ieși ea din muţenie. Cum de nu pricepi că nu m-ai mai scos de două săptămâni și pe mine la o plimbare?
- Spune așa, femeie, nu mă lua pe ocolite! se lumină el. Ce mistere mai au și doamnele astea în cap! Auzi: să mă mai aerisesc și eu și, când colo, de fapt ea voia să se aerisească! Oare câte alte taine mai ascunde?

• Vorbirea pe ocolite este o specialitate a femeii și are ca scop să adune relaţii, dar cel mai adesea nu funcţionează în cazul bărbaţilor, pentru că ei nu pricep regulile jocului. Creierul femeii este axat pe prelucrare, pe când bărbaţii consideră aceasta o lipsă de structurare. El vrea să i se spună concis și direct. Cum ei ocupă slujbele unde se cere orientarea în spaţiu ca șoferi, piloţi sau profesori de știinţe exacte, vorbirea pe ocolite ar duce la grave erori. Dacă un pilot ar spune turnului de control: „Cred că jos e mai sigur decât aici, sus!" în loc de: „Mă pregătesc să aterizez!", cred că ar fi scos urgent din slujbă.

• Femeile pun sentiment în ceea ce spun, în timp ce bărbaţii doar se exprimă. Cum vocabularul nu este chiar punctul forte al creierului femeilor, ele nu consideră definirea precisă a cuvintelor atât de relevantă. Chiar mai exagerează de dragul efectului obţinut. Bărbaţii însă vor interpreta fiecare cuvânt pe care-l vor spune ele ca atare și vor reacţiona în consecinţă.
– Tu niciodată nu ești de acord cu ce spun eu! Îl atacă ea supărată la refuzul lui de a merge la cumpărături.
– Cum adică, niciodată? Chiar acum zece minute am zis că e bună părerea ta de a merge la părinţii tăi duminică! spuse soţul intrigat.
– Întotdeauna socotești lucrurile tale mai importante ca ale mele.
– Nu-i adevărat! Adu-ţi aminte că ieri ţi-am spus că este mai important ca tu să mergi la tratament decât să-mi cumpăr eu două cauciucuri la mașină!
– Așa spui tu de fiecare dată când deschid discuţia! i-o reteză ea.
– Asta e o minciună! replică el. Nu spun așa de fiecare dată! Pentru o ceartă „reușită", bărbatul trebuie să înţeleagă faptul că femeia folosește cuvinte pe care nu le ia ca atare, drept pentru care nici el n-ar trebui să le înţeleagă ca atare și nici să le precizeze sensul.

• Femeia folosește în medie șase expresii faciale în zece secunde, prin care reflectă sau reacţionează la emoţiil interlocutorului. De regulă, bărbatul rămâne impasibil când ascultă, pentru a nu-și trăda emoţiile, dar asta nu înseamnă că nu trăiește nici un fel de emoţie. Scanarea creierului arată că bărbaţii reacţionează emoţional la fel de puternic ca femeile, dar evită s-o arate.

• Majoritatea femeilor dovedesc o orientare în spaţiu limitată. Bărbaţii au capacitatea de a vedea în trei dimensiuni. Studiile arată că mintea bărbatului măsoară distanţa și viteza, pentru a ști exact când trebuie să schimbe direcţia. Dacă dai o hartă turistică sau rutieră unei femei, ea trebuie s-o așeze în sensul de mers, altfel nu se descurcă. Și așa i se pare un mister, pe când un bărbat o poate citi din orice poziţie.

• Femeile excelează în zone de creaţie, cum ar fi artele spectacolului, învăţământul, resursele umane și literatura, toate acestea fiind domenii în care logica abstractă nu are o importanţă primordială.

• Bărbatul se pierde pe sine în muncă și în performanţele ei, pe când femeia se pierde în detaliile vieţii și în mulţimea relaţiilor.

Va doresc multa sanatate si va invit sa dati mai departe si altora. E necesar sa cunoastem astfel de diferente pentru a ne accepta mai usor si a duce o viata cat mai deosebita cu "ajutorul potrivit" (actualul, viitorul, depinde de la caz la caz).

Zeciuiala

Rely_Tarniceri — Sat, 16 May 2009 12:15:16 UT

A. INTRODUCERE

3Ioan1:2 Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.

Apostolul Ioan s-a rugat aceasta rugăciune când era avansat in vârsta, un tată intre credincioşi.

Într-adevăr, aceasta este o rugăciune care arata inima Tatălui faţă de noi. Tăticul tău, Dumnezeu vrea ca tu să sporeşti, să prosperi in toate lucrurile.

Prosperitatea biblică include bogăţia financiară, dar include mai mult decât atât.
Înseamnă a-ţi avea nevoile împlinite, înseamnă a nu duce lipsă, înseamnă a avea mai mult decât suficient, înseamnă a putea şi a vrea să dai altora pentru ca tu ai experimentat primire in abundenţă.
Prosperitatea nu este determinată de cât acumulează o persoana ci este demonstrată de cât de mult dă o persoană. O persoană care dă este o persoană prosperă.

Dumnezeu dă principiul semănării si recoltării: cei ce seamănă puţin, recoltează puţin, cei ce seamănă din belşug, vor recolta din belşug!!! Semănatul este parte integrală din economia lui Dumnezeu. Dăruirea este sistemul cerului pentru prosperitate.

Când un credincios da 10% din venitul sau lui Dumnezeu:

- Îl recunoaşte si slăveşte pe Tatăl care se îngrijeşte de el
- Declară că restul venitului este sfinţit şi aşadar de neatins pentru diavol
- Seamănă sămânţa şi aşteaptă să fie înmulţită pentru a aduce slavă Lui Dumnezeu
- Îşi demonstrează lui însuşi şi lumii că este o persoană prosperă care poate şi vrea să dea

B. ÎNTREBĂRI

1. Cum vezi tu zeciuiala?

De obicei credincioşii văd zeciuiala ca o plată înapoi Lui Dumnezeu pentru ce a făcut El pentru ei, ei folosesc zeciuiala pentru a-L face pe Dumnezeu să îi binecuvânteze.

Biblia ne spune însă:

- zeciuiala nu este o plată din obligaţie, ci un dar din dragoste
Noi nu dăm zeciuiala din obligaţie ca o plată Lui Dumnezeu. Adevărul este că nici o persoană nu poate în nici un fel să Îi plătească înapoi Lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru noi. Noi dăm zeciuiala dintr-o inimă doritoare, ca un cadou, ca un semn al dragostei. Nu pentru a ne pune bine cu El sau pentru a-L îmbogăţi, ci pentru a-L lăuda, şi a-I arăta dragostea.

În Evrei 7, vedem contrastul între versetul 4 si 9: Avraam (sub har) „a dat” zeciuiala, iar Levi (sub lege), „a plătit” zeciuiala. Datorita lui Isus şi Noului Legământ pe care l-a făcut, noi nu mai suntem sub lege ci sub har.

Ca şi Avraam, care a trăit înainte de lege, dând zeciuiala, la fel si noi...dăm zeciuiala ca un dar din dragoste. Nu „trebuie” să plătim, cum erau Leviţii obligaţi prin lege.

- noi nu dăm zeciuiala pentru a fi binecuvântaţi ci pentru că suntem deja binecuvântaţi. Avraam a dat ca răspuns la binecuvântarea lui Melhizedec nu pentru a-i obţine binecuvântarea (Gen 14:18-20). Noi dăm Domnului nu pentru a-L face pentru noi, Regele Neprihanirii si Regele Pacii care ne-a binecuvantat. El este deja Cel ce ne binecuvântează şi ne va binecuvânta indiferent dacă dăm sau nu zeciuiala.

2. Care este scopul zeciuielii?

Pasajul din Geneza 14:18-20 menţionează pentru prima data in Biblie următoarele:

- rege al neprihănirii
- rege al păcii
- pâine si vin
- binecuvântarea dată de Preotul Dumnezeului Celui Prea Înalt
- datul zeciuielii (care înseamnă pur şi simplu o zecime)

Zeciuiala se leagă de pâine şi vin. Se leagă de neprihănire şi pace. Nimeni nu poate da cu adevărat zeciuiala până nu apreciază pâinea şi vinul.

Astăzi ne amintim de moartea lui Isus luând parte la Cina Domnului şi prin zeciuială mărturisim învierea Lui.

Aşadar zeciuiala este pentru a ne aminti şi pentru a declara lumii că Isus este viu, că este înălţat la dreapta Tatălui în ceruri şi că El este neprihănirea noastră, înfăţişarea noastră fără prihană înainte Lui Dumnezeu.

Practic, de asemenea, pentru scopul lucrării bisericii, zeciuiala serveşte liderilor ca un mod de a identifica oamenii care:

- sunt credincioşi în ce le-a dat Dumnezeu
- înţeleg inima generoasă şi plină de har a Lui Dumnezeu şi sunt astfel cei care servesc cu o atitudine corectă.
- sunt umili si uşor de învăţat cu privire la Cuvântul Lui Dumnezeu şi autoritatea Sa.

3. Cum dai zeciuiala? Cum ai răspunde la cineva care iţi spune: „nu vreau să dau zeciuiala” sau te întreabă „ ce se întâmpla dacă nu dau zeciuiala?” sau „să dau zeciuiala bazat pe venitul net sau brut?”

Unii dintre noi am putea fi tentaţi să spunem oamenilor care nu vor să dea zeciuiala că astfel nu vor fi binecuvântaţi (sau şi mai rău, că vor fi blestemaţi) de către Dumnezeu, sau că îşi vor pierde banii în alt fel. Putem veni chiar şi cu versete biblice pentru asta, de ex:
- nedând zeciuiala este echivalent cu a-L fura pe Dumnezeu (Maleahi 3:8)
- sunt doar 2 opţiuni: dai ori Împăratului Salemului ori împăratului Sodomei (Geneza 14:16-20, 14:21-24)

Făcând aceasta, ne abatem de la abordarea bazată pe har şi centrată pe Christos pe care o avem sub Noul Legământ şi mergem la abordarea bazată pe lege şi performanţe, care este sub Vechiul Legământ.

În loc să mergem înapoi la Vechiul Legământ şi să aplicăm tactici de speriat este bine să ne întoarcem spre Noul Legământ şi să ne concentrăm pe dragostea Tatălui demonstrată prin Cruce de Isus Christos.

Tatălui nostru Îi place să ne dea, pentru că ne iubeşte. Ne-a iubit aşa de mult că Şi-a dat Fiul pentru noi. Adevărul este: Dumnezeu este cel care dă.

Când se pune problema ca noi să Îi dăm Lui, întrebarea nu este dacă trebuie, ci „vreau?”

Biblia ne spune in Evrei 7:8 „Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sînt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu.”

Când aducem zeciuiala, dăm cu o inima mulţumitoare si suntem conştienţi că mărturisim:

- Mântuitorului nostru care trăieşte şi domneşte
- Împăratului nostru al Neprihănirii şi Păcii care ne binecuvântează întotdeauna
- Primul rod care ne-a sfinţit (in Biblie, şi zeciuiala şi Christos sunt numite “primul rod”)

C. CONCLUZIE

Deuteronom 8:18 Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi(fiind vorba de bogăţii), ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi.

Când dăm zeciuiala fără a avea sentimentul datoriei ci doar având cunoştinţa că suntem neprihănirea Lui Dumnezeu, ne amintim că El este Domnul nostru care ne-a dat bogăţii in toate domeniile din viaţa noastră. (duh, suflet şi trup)

Putem aştepta ca sămânţa semănată să fie înmulţită şi să dea roada. Putem aştepta să fim o binecuvântare pentru că suntem binecuvântaţi. Putem aştepta să fim o mărturie a bunătăţii Tatălui, Cel care ne dă puterea să aducem roada, oameni la Christos.

Când dăm zeciuiala, mărturisim că Domnul nostru este viu!!!!

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

Rely_Tarniceri — Sat, 18 Apr 2009 08:00:05 UT

Trei cruci pe-un deal, pe Dealul Căpăţînii.
Pe ele-atîrnă-n frînghii strîns legaţi,
Şi ţintuiţi de braţe, în piroane,
În crudă agonie, trei bărbaţi.

Şi pe toţi trei, Pilat îi judecase.
Toţi trei au fost bătuţi, batjocoriţi,
Toţi trei purtat-au crucea în spinare,
Şi-apoi urcaţi pe ea şi răstigniţi.

Şi încă mulţi pînă atunci şi după,
Au suferit acelaşi crunt calvar,
Sfîrşind în agonie şi ruşine
O viaţă irosită în zadar.

Şi mulţi se întrebau şi se întreabă:
“Cu ce a fost de alţii deosebit?
A suferit la fel cu ei, pedeapsa
Şi tot la fel cu ei a şi murit! “

Da, cînd priveşti la trupurile moarte,
Poţi spune c-a murit la fel ca ei,
Chiar dacă-şi dădea Duhul, fără vină,
Nu Îl deosebeai dintre cei trei.

Cînd L-am văzut cu-o seară mai ‘nainte,
Rugîndu-se-n grădina Ghetsimani,
Trei ucenici Îl însoţeau, dar iată-i
Dormind un somn adînc, pe bolovani.

Şopteşte ridicînd spre Tatăl, ochii,
Fiul dintîi, născut din Dumnezeu;
Sudori de sînge-I picurau pe frunte:
“ Tată, paharu-acesta e prea greu!

Ştiu c-am venit în lume pentru Tine,
Ca să găsesc tot ce era pierdut,
Şi voi plăti pe cruce preţ de sînge
Ca să răscumpăr ce a fost vîndut.

Dar, Tată, Eu sunt Fiu născut din Tine
Şi una suntem, cum am fost mereu.
Iar cînd voi lua pe umeri vina lumii,
Nu voi mai fi cu Tine-un Dumnezeu!

Cum să suport eu clipa blestemată,
Cînd, adunînd tot ce-ai dispreţuit,
Voi fi o urîciune pentru Tine,
Păcat, pe lemnul crucii răstignit!!!

Îţi vei întoarce ochii de la Mine
Şi se va-ntuneca întreg pămîntul.
Şi cum voi sta Eu despărţit de Tine,
Ca să-mplinesc pe cruce, legămîntul?!

Nu cred că am să pot să beau paharul !
Din cupa de păcate nu pot bea!!!
Dar totuşi Doamne, totuşi, pentru Tine,
Voi face voia Ta, nu voia Mea!!! “

Acum am înţeles de ce, pe cruce,
Din toţi, doar El era deosebit:
Cînd s-a făcut păcat pe lemnul morţii,
Ne-a arătat, cît Tatăl, ne-a iubit !!!

... şi eu!

Rely_Tarniceri — Fri, 17 Apr 2009 13:37:33 UT

Încă un pas pe Via Dolorosa...
Genunchiul se îndoaie sub povară...
Arsura unui bici..o lovitură...
Cine spunea de cruce, că-i uşoară?

Încă un pas...o rană...o durere...
O lacrimă strivită pe obraz...
Cine credea că drumul spre Golgota
Ducea spre biruinţă...prin necaz?!!!

Şi-am tot făcut un pas...şi încă unul...
Satan privea rânjind la chinul meu!
El nu ştia că fiecare rană
M-apropia mai mult de Dumnezeu!!!

Habar n-avea! De fiecare dată
Când mă trântea cu sete la pământ,
Durerea mea se tansforma-n putere,
Ca să îmi amintească cine sânt.

Fiindcă urcând pe drumul spre Golgota,
Alături de Isus am fost şi eu!
Şi când „S-a isprăvit!”- şopti Cristosul,
Am devenit un fiu de Dumnezeu!

Căci am murit cu El, blestem pe cruce,
Şi-am înviat cu El! Ce dulce har!
Dar nu mai trăiesc eu, ci El în mine,
Minunea vieţii noi, primite-n dar!

INIMI DE COPIL

Rely_Tarniceri — Sun, 12 Apr 2009 19:26:18 UT

Aş vrea să-Ţi spun ce dor imi e să fiu
Un fulg în palma Ta ocrotitoare,
Când sufletul mi-e gol şi mi-e pustiu
Şi aripi n-au curajul ca să zboare!

Aş vrea să-ncap ca puiu’ntr-o găoace,
Ca să mă simt de toate, l-adapost !
Şi mângâierea Ta s-o simt, uşoară,
Spunându-mi:” Copilaş micuţ şi prost!”

Şi parcă-aş vrea să fiu un ochi de apă
În care chipul Tău să se-oglindească,
Un colţ de cer, un strop micuţ de rouă,
Ce-aşteaptă dimineaţa, să se nască.

Un fir de praf de-aş fi pe poala hainei,
Să Te-nsoţesc o Doamne, pas cu pas,
Ca să mă scald în dulcea Ta lumină
Şi să ascult blâdeţea-n al Tău glas !

Mă simt atât de mic, atât de firav
Şi nu găsesc în mine nimic bun.
Dar cu un glas timid, plin de sfială,
Aş vrea să mă apropii şi să-Ţi spun:

“CE ALTCEVA O, DOAMNE, DE PE PĂMÂNT ŞI APĂ,
AR MAI PUTEA SLĂVITU-ŢI CHIP SĂ-NCAPĂ,
DECÂT BOLTITUL CER ?”

“EU am creat şi cerul şi pământul
Şi am supus furtuna c-un cuvânt !
De voia Mea ascultă-orice făptură !
Tot universul ştie CINE SÂNT !

Şi totuşi în nespusa Mea iubire,
Mă pot apropia cu pas tiptil,
Şi din imensitatea Fiinţei Mele,
Să locuiesc în inimi de copil !”

Credinta lui Petru

Rely_Tarniceri — Sat, 11 Apr 2009 21:23:15 UT

Doamne, ei au fost cu Tine, Te-au vazut, Te-au pipait,
Poalele camasii Tale le-au atins, Ti le-au simtit,
Te-au vazut cind in multime, vindecai doar cu-n cuvint
Si Ti-a fost de-ajuns o vorba, sa scoli mortul din mormint.
Au umblat cu Tine-alaturi, zi de zi si ceas de ceas,
Dar in cea din urma-Ti clipa, cati din ei au mai ramas?
Petru, insasi temelia, peste care ai cladit,
Pana-n zorii diminetii, de trei ori te-a parasit.
El, care minat de Duhul, drept Cristos Te-a declarat,
Cind au aparut strajerii, iute Te-a abandonat.
Se-ascunsese in multime si de teama-adinc cuprins,
El s-a lepadat de Tine, de trei ori, spre-a nu fi prins.
Si Ti-a fost atit de-aproape, ii vorbisesi fata-n fata,
Chipul Tau, oglinda Slavei, il vedea de dimineata,
Peste zi sorbea Cuvintul, ce-l primea gura la gura,
Si ii talmaceai vorbirea, sa capete-nvatatura.
Chiar puteri i-ai dat, s-aline, sa aduca vindecare,
Demonii, doar cu o vorba, i se-aruncau la picioare.
Da, Ti-a fost trei ani alaturi, Ti-a recunoscut sorgintea,
Dar la prima incercare, a fugit, si-a pierdut mintea.
“Doamne, cu Tine sunt gata-n temnita sa merg, la moarte !”
Asa Iti spunea, dar frica, nu il duse prea departe.
Insa Tu, dulce minune, scump al dragostei izvor,
Il stiai mai dinainte, dinaintea tuturor.
Si-ai ingenunchiat in fata Tatalui, pentru a-I cere
Pentru Petru, o credinta ce in veacuri nu va piere.
Si-au trecut de-atunci milenii, Tu Te-ai inaltat la cer,
Si-ai lasat uimita-o lume, invelindu-Te-n mister.
Si dupa atitea veacuri, dupa-atitea mii de ani,
Vin si eu la poala crucii, in gradina Ghetsimani.
Stiu, nu Ti-am atins vesmintul, fata-n fata nu am stat,
Din izvoru-ntelepciunii, vorbe nu am ascultat.
Petru cind umbla cu Tine, el vazindu-Te-a crezut,
Dar eu vreau sa cred in Tine chiar daca nu Te-am vazut.
Azi mi-e inima zdrobita, incercarea-i mult prea grea.
Doamne, roaga-Te la Tatal si pentru credinta mea !
Slaba sunt, da-n slabiciune Tu sa iti arati puterea,
Pacea Ta sa m-ocroteasca si sa imi alini durerea.
Vreau, prin foc, prin valea mortii, eu sa umblu prin credinta
Caci de esti cu mine-alaturi, ma indrept spre biruinta !

Rely T. 26 oct. 2001

Cat ma iubesti

Rely_Tarniceri — Thu, 26 Mar 2009 09:39:34 UT

Eu te-am vândut pe treizeci de arginţi
şi cu-n sărut pe-obraz, crunt, te-am trădat
am plâns lacrimi amare şi fierbinţi
când te-am privit şi-am înţeles
că m-ai iertat!
M-a osândit a nopţilor genune,
rob al pierzării, zămislind păcat,
şi-am plâns nădăjduind într-o minune
când te-am privit şi-am înţeles
că m-ai iertat!
De trei ori a cântat cocoşu-n noapte
şi de trei ori de Tin' m-am lepădat
şi-am plâns rostindu-Ţi Numele în şoapte
când te-am privit şi-am înţeles
că m-ai iertat!
La cruce m-ai născut a doua oară,
cel păcătos, cu tine-odată, a murit
şi-am plâns căci Ţi-ai dat Fiul ca să moară
în locul meu şi-am înţeles,
cât m-ai iubit!
Iar astăzi sunt un templu pentru Tine,
în care ai ales să locuieşti
şi plâng de bucurie că în mine
e Duhul Tău mărturisind
cât mă iubeşti!

Frica de Domnul

Rely_Tarniceri — Mon, 16 Mar 2009 12:49:09 UT

Frica de Domnul este inceputul intelepciunii, spune Scriptura. Dar multi inteleg aceasta frica, asemeni fricii de politie, de pedeapsa sau... etc. Frica de Domnul este ceva mult mai profund....respect, consideratie, ascultare.

Caci, spune tot Scriptura, "Ioan 4:18 În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvîrşită izgoneşte frica; pentrucă frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n'a ajuns desăvîrşit în dragoste" sau altfel spus, inca nu cunoaste suficient de mult dragostea Lui Dumnezeu pentru el, ca sa nu se mai teama.

Sa ne ajute Domnul sa-L cunoastem tot mai mult, sa ajungem la cunostinta Adevarului care elibereaza, sa privim tot mai mult la bunatatea Lui pentru ca mintea noastra sa fie schimbata, sa ne putem dezbraca de mentalitatea omului vechi si sa ne imbracam in mentalitatea celui nou, caci suntem o faptura noua.

Special pentru tine, femeie!

Rely_Tarniceri — Sun, 08 Mar 2009 19:06:55 UT

Azi am deschis ochii şi am înţeles ceea ce Tu îmi spuneai de atâta vreme. Sunt specială! Sunt deosebită! Şi nu am o problemă de orgoliu sau de autosuficienţă ci pur şi simplu am început să înţeleg ceea ce Tu îmi şopteai atât de tandru la ureche.

Sunt specială, pentru că Tu m-ai scris în palma mâinii Tale, m-ai numit „lumina ochilor Tăi” şi m-ai cumpărat cu un preţ mai presus de aurul si argintul lumii acesteia. M-ai alcătuit, nu din tărâna drumului, ci dintr-un suflet viu, şi ai pus în mine suflare din suflarea gurii tale. De aceea sunt atât de specială. M-ai aşezat mai presus de îngeri şi doar cu puţin mai jos decât scaunul Tău de domnie.

M-ai încununat cu slavă şi m-ai onorat aşezându-mă la dreapta Ta, în Tine Însăţi, prin Fiul Tău preaiubit. Mi-ai dat în stăpânire toate lucrurile împreună cu El, curăţindu-mă şi împodobindu-mă ca pe o mireasă. M-ai dus la păşuni verzi şi ape de odihnă şi mi-ai întins masa în faţa duşmanilor mei. Ai scos adevărul meu, ca undelemnul la suprafaţa apei şi ca soarele ziua în amiaz, mi-ai spus „Stai şi priveşte, căci Eu voi lupta pentru tine!”

Mi-ai dat odihnă de toate părţile, m-ai înconjurat cu binecuvântările Tale ca şi cu un scut, să nu fie urmate de nici un necaz şi mi-ai lăsat pacea Ta care întrece orice închipuire, ca să-mi păzească mintea şi inima, ca nici teama şi nici tulburarea să nu mă poată cuprinde. Ai rostit Cuvântul Tău peste mine şi nici o armă făurită împotriva mea, nu va avea biruinţă, ci va cădea la picioarele mele... focul nu mă va arde, apa nu ma îneca...

Ai netezit cărările înaintea paşilor mei ca să nu mi se izbească piciorul de vre-o piatră, m-ai luat de mâini şi mi-ai spus „Nu te gândi la ce-a fost mai nainte, nu te mai uita la ce este vechi, căci Eu voi face ceva nou, gata să se întâmple şi va fi special pentru tine. Îţi voi face drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase, te voi veghea când te culci şi când te scoli, la plecare şi la sosire, oriunde vei merge, voi fi cu tine şi-ţi voi da izbândă în tot ce vei face! Nu vei duce lipsă de nimic, căci Eu ştiu nevoile tale şi dacă am îmbrăcat atât de frumos crinii câmpului, cu atât mai mult te voi îmbrăca pe tine, în slava Mea? Dacă păsările cerului îşi primesc hrana fără să are câmpul, cu atât mai mult te voi hrăni pe tine!

Ţi-am dat adăpost sub ocrotirea Mea, cere-Mi orice şi vei căpăta, fii preaiubita Mea în care Eu îmi găsesc plăcerea. Te-am logodit cu Fiul Meu pentru totdeauna prin neprihănire, bunătate, îndurare şi credincioşie şi te-am lăsat să mă cunoşti, căci numai astfel te poţi bucura de tot ceea ce Eu am făcut special pentru tine.

Am pus în tine Duhul Meu, să te călăuzească în toate lucrurile, Viaţa care este în tine te-a răscumpărat de sub blestemul bolii, neputinţei, slăbiciunii... suflarea Mea te-ntinereşte şi te face să zbori asemeni vulturilor, pe crestele cele mai înalte ale norilor. Vei alerga şi nu vei obosi, vei fi ca un pom sădit lângă un izvor de apă, veşnic verde şi care-şi dă roadele la vremea potrivită.

Am pus pe buzele tale o cântare nouă, dintr-o inimă nouă, o cântare care să vestească voia Mea şi celor care nu o cunosc, iar Duhul Meu va adeveri prin putere cuvintele tale, cuvintele Adevărului. Te-am făcut neam împărătesc, preoţie aleasă, suflet nobil, plin de dragostea şi compasiunea Mea. Mă bucur să-ţi fac binele din toată inima şi din tot sufletul Meu!”

Dacă astfel mă vede Domnul meu, dacă astfel m-a făcut, sunt cu adevărat specială!!! Şi nu voi mai permite nimănui să mă considere mai puţin de atât! Dacă sunt de viţă atât de nobilă, nobleţea mă va caracteriza în toate lucrurile!
De ce să nu mă bucur de ceea ce sunt cu adevărat, prin sângele care a curs la cruce acum mai bine de două milenii, special pentru mine?

Vino la Dumnezeu asa cum esti

Rely_Tarniceri — Wed, 04 Feb 2009 11:27:28 UT

ica_40:
da tot ce spui tu aici este valabil ptr cei ce vin prima data in contact cu dragostea si singele MIELULUI insa ptr noi ce -lam primit pe EL in inimile noastre de 20 de ani altii de10 ...altii de 40 cum e mama mea si asamd nu mai e valabil sa venim incontinuu cu mizeria la altar eu recunosc ca gresesc ca sint om dar nu merg incontiuu mai din rau in mai rau adica ca tilharul sau ca femeia prostituata cum o dai tu exemplu .am primit lumina si acum incerc sa ma tin de ea nu sa cad iar unde am fost cind m-a gasit milelul nu ?? sint de acord cu multe din incurajarule tale imi curg lacrimi de multe ori pe obraz si stiu ca e ok ca mi se scurge sufletul dupa cuvintul D- LUI .... eu inteleg ca tu mergi pe ideea sa predici celor ca nu cunosc inca cuvintul LUI ,,dar trebuie incurajari si ptr cei ce sintem deja pe cale ...si asta e diferit ..nu la fel ii vorbesti unui nou venit pe cale si nu le fel ii vb unui om care e pe cale de multi ani .stiu o sa zici CUVINTUL Domnului e acelasi ..ok asa e .. dar tu care esti parinte pamintean ceri aces lucru de la un copil nou nascut ca si de la cel de 20 de ani??.. nu cred ...cu cit mai mult TATAL NOSTRU CERESC care e intelepciune .nu ar face la fel ..asa simt asa iti zic ..mai gindeste te si la noi cei de mult pe cale ...o zi binecuvintata sa ai ...

Draga mea, inteleg perfect ceea ce spui, desigur ca exista o mare diferenta intre cei proaspat intorsi la Domnul si cei care sunt deja de multa vreme copiii Lui. Dar acest mesaj vrea sa spuna oricui, fie copil, fie matur, ca Domnul te vrea, asa cum esti in acel moment al infatisarii tale inaintea Lui. Adica, atunci cand simti nevoia sa-L lauzi, sa I te inchini, sa te rogi.... nu e necesar ca intai sa faci un ritual de curatire, de purificare, pentru a te putea infatisa inaintea Lui. El te primeste exact asa cum esti in acel moment, fiindca El nu se uita la starea ta, ci la ceea ce esti prin sangele Lui Cristos. (Evrei10:10,14).
Bineinteles ca pe masura ce crestem si ne maturizam, umblarea nostra este tot mai mult in Lumina si Adevar. Dar Dumnezeu nu ne primeste inaintea Lui in functie de umblarea noastra ci uitandu-Se la Cristos in noi. Deci toate mesajele de pana acum, nu sunt pentru cei necrestini, sau copii in credinta, ci pentru noi toti. Cu cat cunoastem mai mult dragostea Lui Dumnezeu, cu atat suntem mai mult schimbati, din slava in slava, de Duhul Domnului.
Bineinteles ca aceasta schimbare indica maturizarea noastra, dar nu e facuta de noi, ci e o schimbare launtrica, facuta de Duh. Comportarea noastra buna, faptele noastre pe masura unei mantuiri atat de mari, nu sunt roadele noastre, ci roadele Duhului care lucreaza in noi. Un pom, un mar, isi da silinta, se lupta, pentru a face mere, sau le face simplu, fiindca asta este natura lui?
Lucrarea noastra este sa ne expunem cat mai mult Cuvantului Adevarului, pentru a fi schimbati.Caci viata vesnica este sa-L cunoastem pe Dumnezeu si pe Fiul Sau. Cu cat intelegem mai bine, mai mult, dragostea si bunatatea Lui Dumnezeu, iertarea Lui neconditionata, acest adevar ne elibereaza si noi ne asumam identitatea pe care am primit-o la cruce si vom reactiona ca atare.
Dau o mica ilustratie:
"Un pui de tigru a ramas orfan si a fost infiat de o marmota care alapta. Timpul a trecut, puiul crestea in familia marmotei crezandu-se marmota si comportandu-se ca o marmota. Crescand, a trebuit sa paraseasca cuibul marmotei caci nu mai avea loc acolo. Mregand prin padure, s-a intalnit cu o pisica salbatica si.... bineinteles ca a luat-o la fuga, el crezandu-se marmota (cu toate ca era tigru), dar a observat ca si pisica a fugit. A doua oara cand s-a intalnit cu pisica, a fugit din nou... pana intr-o zi cand a ajuns langa un lac si s-a privit in oglinda apei. Atunci a observat ce colti are, cu ce ghiare e dotat si cat e de mare si de diferit de marmota pe care o cunostea. Iti dai seama ce s-a intamplat la urmatoarea lui intalnire cu pisica salbatica...."
Ceea ce vreau sa spun este ca Domnul, prin expunerea noastra la Cuvant, privind in oglinda slavei cu care am fost imbracati de Dumnezeu la cruce, suntem schimbati in mintea noastra (metanoia).

"2Co 3:18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într'o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului."

Aceasta schimbare ne face sa fim constienti de ceea ce suntem prin jertfa de la cruce (tigru) si sa actionam ca atare. Vor mai fi dati cand vom uita ce suntem si vom actiona in constiinta vechii naturi, a ceea ce credem cateodata ca mai suntem (pacatosi/marmota). Acest mesaj ne spune ca atunci cand facem aceasta, totusi, Domnul ne primeste la El asa cum suntem in acel moment. De ce? Fiindca, chiar daca ne-am comportat ca o marmota, suntem tigri, un tigru cu mentalitate de marmota cateodata....

"Heb 4:16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie."

Asta nu inseamna ca indemn la nepasare sau neveghere... ci indemn la indrazneala de a ne infatisa inaintea Domnului in orice situatie, stiind ca acolo vom capata har si indurare si ni se va arata din nou oglinda, sa ne amintim cine suntem cu adevarat.

Slava Domnului pentru harul si indelunga Sa rabdare.

ps... poate ca ilustratia e cam puerila dar... cred ca foloseste.

Billy Graham's prayer aired by Paul Harvey

Rely_Tarniceri — Wed, 07 Jan 2009 20:07:55 UT

............................
'THIS GUY SURE HAS A GOOD VIEW OF WHAT'S HAPPENING TO THIS COUNTRY! ' (comment by Paul Harvey)

'Heavenly Father, we come before you today to ask your forgiveness and
to seek your direction and guidance. We know Your Word says, 'Woe to
those who call evil good,' but that is exactly what we have done. We
have lost our spiritual equilibrium and reversed our values. We have
exploited the poor and called it the lottery. We have rewarded laziness
and called it welfare. We have killed our unborn and called it choice.
We have shot abortionists and called it justifiable. We have neglected
to discipline our children and called it building self esteem. We have
abused power and called it politics. We have coveted our neighbor's
possessions and called it ambition. We have polluted the air with
profanity and pornography and called it freedom of expression. We have
ridiculed the time-honored values of our forefathers and called it
enlightenment. Search us, Oh God, and know our hearts today; cleanse us
from every sin and Set us free. Amen!'

Commentator Paul Harvey aired this prayer on his radio program, 'The
Rest of the Story,' and received a larger response to this program than
any other he has ever aired. With the Lord's help, may this prayer sweep
over our nation and wholeheartedly become our desire so that we again
can be called 'One nation under God.'

Sarbatori fericite tuturor

Rely_Tarniceri — Wed, 24 Dec 2008 11:20:19 UT

Sa-ti fie aceste sarbatori un minunat prilej de bucurie si implinire alaturi de cei dragi. Iar nasterea Pruncului in ieslea inimii tale o implinire fara sfarsit.
Sarbatori fericite tuturor si numai bine.
Cu drag, Rely.

Păcat - Antidot

Rely_Tarniceri — Fri, 21 Nov 2008 18:13:17 UT

Cum poate Dumnezeu să te ajute? – antidotul perfect la problema ta

Vrea Dumnezeu să fie implicat în lucrurile nasoale din viaţa mea? Cum pot să am încredere în Dumnezeu că îmi rezolvă problemele?

1 petru 5:7 Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.

Bun, Dumnezeu vrea să ne aruncăm toate problemele asupra Lui. De ce? Ce poate face El cu ele? Poate spui sau gândeşti: dar nu înţelegi cât e de mare problema mea, e prea mare ca să fie rezolvată.

Haide să ne uităm la o altă problemă pe care ai avut-o şi Dumnezeu a reuşit să o rezolve.

Antidotul, vindecarea lui Dumnezeu împotriva virusului letal.

Încălcarea legii lui Dumnezeu este un păcat şi păcatul acţionează ca un virus letal care face o persoană să o sfârşească prin moarte. Mai sunt şi alte boli letale dar virusul păcat cauzează boala cea mai nasoală. Este letal pentru toţi care îl au. Dar cine sunt aceştia?

Romani 5:12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit...

Este clar. În principiu toată lumea are virusul, deci toţi oamenii ar trebui să moară. Haide să vedem dacă are vre-o importanţă cât de mult ai din virus:

Iacov 2:10 Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.

Deci chiar şi cel mai mic păcat sau chiar şi unul de care nu ştii îţi dă virusul şi acesta are 100% efect letal. Nu contează că este un păcat mic sau mii de păcate mari, vei sfârşi prin moarte cu siguranţă.

Romani 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea

Deci noi toţi am avut sau avem o problemă extrem de mare. Toţi am păcătuit şi am primit virusul cel urât. Şi tu credeai că problemele tale de zi cu zi sunt mari? Poate că nu ai fost conştient de acesta până acuma, dar aceasta a fost cea mai mare problema a ta din totdeauna.

Nu îţi fă griji, acum mergem la antidotul lui Dumnezeu, soluţia lui Dumnezeu la aceasta boală letală.

Mai întâi gândeşte-te... antidotul unui virus trebuie să fie foarte puternic. De fapt acesta nu trebuie doar să neutralizeze virusul pentru că atunci ar mai rămâne prezent şi tot ne-ar omorî, ci ar trebui să fie aşa de puternic încât să distrugă virusul cu totul. Un antidot foarte bun întotdeauna elimină virusul şi vindecă boala. Păcatul cauzează cea mai urâtă boală existentă care are cel mai mare număr de victime. De aceea doar Dumnezeu a putut aduce soluţia la această problemă. Problema trebuia distrusă, chiar şi cel mai adânc şi micuţ colţişor al ei, altfel toţi ar muri.

Coloseni 2:13 Pe voi, cari eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească ne tăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile. 14. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.

Haide să vedem ce ne spune acest text:
Eram morţi în păcatele noastre
Ne-a adus la viaţă iertându-ne TOATE păcatele
A şters tot ce era legat de legea pe care nu o puteam ţine
A LUAT problema păcatului

Cum? PIRONINDU-LE PE CRUCE. Soluţia la virus este Isus! Aveam nevoie de o soluţie Dumnezeiască şi Dumnezeu l-a trimis pe Isus. Isus a venit să aducă soluţia la problema noastră imensă. El şi-a vărsat sângele care a fost antidotul perfect împotriva virusului. Sângele lui Isus a fost aşa de puternic încât fiecare păcat (virusul complet) este acoperit şi îndepărtat. Impactul a ceea ce a făcut Isus a fost mult mai mare decât impactul păcatului.

Virusul păcatului avea nevoie de un antidot (iertare) dar şi consecinţele, moartea (pedeapsa pentru fiecare păcat comis) aveau nevoie să fie eliminate. Cineva a trebuit să ia pedeapsa. Isus a luat-o!

Isaia 53: Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

Dovada faptului că Isus a luat toate păcatele ŞI pedeapsa? El a purtat TOATE păcatele noastre (1 Petru 2:24) şi Isus a învins moartea!

Vrei leacul? Poate spui da dar apoi vine marea întrebare: ce trebuie să plătim în schimbul acestui leac?

Romani 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Preţul ar fi prea mare, de aceea a plătit Dumnezeu şi ni-l dă fără plată. Din dragoste! După ce iei antidotul (accepţi darul), ceva şi mai bun urmează. Ceva care valorează mai mult. După ce Isus te-a spălat în sângele Lui, îţi dă Duhul Său cel Sfânt în inimă.

Efeseni 1:13 Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit,

Aceasta mai este şi dovada perfectă că problema păcatului a fost rezolvată total. Noi păcătuim dar aceasta nu este o problemă pentru ca Dumnezeu să fie aproape de noi şi să trăiască în noi. Ar trebui să preţuim acest lucru ca pe unul de valoare:

2 Corinteni 4:7 Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru că această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.

Puterea Lui, care a luat virusul, ne ajută să scăpăm de nevoile păcătoase care au mai rămas în firea noastră; nu îţi fă probleme când păcătuieşti, ci doar fii sincer cu privire la păcat. El trăieşte în tine şi te ajută şi ghidează:

Evrei 4:15 Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. 16 Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru că să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

De ce aşa o ofertă măreaţă din partea lui Dumnezeu? Pentru că te iubeşte şi că este un Dumnezeu BUN! Vrea ca tu să ai o pace dincolo de orice înţelegere. Aceasta poate fi făcută doar prin Duhul, şi poţi primi Duhul doar când virusul este luat. Şi acest lucru este exact ce a vrut Isus pentru noi:

(Ioan 14:27) Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.

Bun, dacă Dumnezeu a putut să rezolve această problemă, vrea ca tu să o iei, şi vrea cu tot dinadinsul acest lucru, altfel nu l-ar fi pus în Cuvântul Său! Poate că acum nu este aşa de greu să crezi că El are grijă de toate probleme şi îngrijorările tale...doar să ai încredere în El.

1 Petru 5: Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.

Roagă-te şi dă-i totul în mâna Lui. Şi lasă-le acolo! Dacă ţii de ele, El nu poate să te ajute. Lasă-le în mâna Lui. El poate mai bine să aibă grijă de ele.

VESTEA BUNĂ de la Dumnezeu

Rely_Tarniceri — Thu, 20 Nov 2008 21:11:26 UT

Lucruri elementare despre Isus

Majoritatea necredincioşilor cred că în momentul în care începi să crezi în Dumnezeu primeşti de asemenea un pachet de legi după care trebuie să trăieşti. Este logic să creadă aşa ceva pentru că mulţi creştini folosesc aceste cuvinte : ‘Nu ai voie să faci asta….trebuie să faci cealaltă….Ai grija!….etc’

Să presupunem că există Dumnezeu….ce vrea El de la noi? Este El unul care vrea doar să ne judece? Vrea El doar să ne facă să ne chinuim să îi respectam regulile? Ce zice El?

Efeseni 1:5 ‘ne-a rânduit mai dinainte sa fim înfiaţi prin Isus, după buna plăcere a voii Sale’

Cu alte cuvinte: Dumnezeu caută să îi fim copii.
Dar….ce face Isus în scriptură atunci? De ce se spune ‘prin Isus’?

Ioan 14:6 ‘Isus a zis: Eu sunt calea, adevărul si viata. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.’

Aceste lucruri le-a spus Isus când umbla pe acest pământ. Auzi? Nu ţi se pare un pic arogant? ‘Poţi sa fii copilul lui Dumnezeu, dar mai întâi trebuie să treci pe la Mine.’ Ce fel de persoană este acest Isus?

Matei 9:35 ‘Isus străbătea toate cetăţile si satele învăţând pe norod in sinagogi, propovăduind evanghelia Împărăţiei si vindecând orice fel de boala si orice fel de neputinţa, care era in norod.’

Ei bine, de fapt nu e rău, nu? S-a oprit în câteva biserici (sinagogi) şi le-a spus ‘vestea bună’. Vestea BUNĂ. Împreună cu aceasta a vindecat oameni de asemenea. Dar totuşi care era vestea bună pe care o predica Isus?
Pe scurt: Tu ai o problema dar Eu pot să repar acest lucru. Atunci care e problema?

Isaia 59:2 ‘nelegiurile voastre pun un zid de despărţire intre voi si Dumnezeul vostru; păcatele voastre va ascund Fata Lui si-L împiedică sa va asculte’

Păcatele sunt greşelile pe care le faci ca fiinţa umana. Minciuni, egoism, poate furt? Sau şi mai grav? Toţi greşim. Aceste greşeli au intervenit între noi şi Dumnezeu. Acestea ne ‘separa’ de Dumnezeu. De aceea nu îl simţi pe Dumnezeu sau nu ai experienţe cu El.

Dumnezeu nu este altceva decât bunătate. Este ca apa şi focul, acestea două nu se pot amesteca. La fel este cu binele şi răul. Tu cu toate greşelile tale şi Dumnezeu care e nimic altceva decât bunătate…doua părţi care nu se pot amesteca. Greşelile tale se află intre tine şi Dumnezeu. Haide să ne întoarcem la Isus:

1Petru 2:24 ‘El a purtat păcatele noastre in trupul Sau pe lemn’

‘El ‘ în acest pasaj înseamnă Isus. Isus a murit după ce a fost crucificat. Dar înainte de a muri, El a luat toate păcatele omenirii ‘asupra Lui’. El a spus: pune toate păcatele si greşelile asupra Mea. După care a murit. Este interesant de văzut unde a mers după aceasta:

Evrei 9:24 ‘căci Hristos…….a intrat chiar in cer ca sa se înfăţişeze acum pentru noi înaintea lui Dumnezeu.’

Toţi vom muri. Apoi vom merge în Sfântul loc a lui Dumnezeu. Acest loc poate fi descris ca un tribunal. Când mori mergi la tribunal în fata lui Dumnezeu. In acel loc trebuie să fii responsabil pentru greşelile tale. Dar Isus (Hristos) a fost deja acolo cum se poate vedea din versetul de mai sus. El stă acolo pentru a fi judecat, pe locul unde ar trebui să fim noi când murim. Dar Isus a fost deja acolo cu toate păcatele NOASTRE şi ne-a luat locul. Cu aceasta a luat şi pedeapsa care vine odată cu păcatul. Şi toţi cei care cred lucrul acesta pot schimba locul cu El. Cea mai buna oferta care a existat vreodată!! Să schimbi locul cu Isus:

2 Corinteni 5:21 El pentru noi, L-a făcut păcat pe cel care nu a cunoscut păcatul, pentru ca in El sa devenim dreptatea lui Dumnezeu.

Deci Isus a luat toate greşelile TALE ca să plătească pentru ele şi TU preiei inocenta LUI...cel puţin când crezi in El.
Dar aceasta nu e tot:

Rom 5:11 Şi nu doar atât, dar ne şi lăudam in Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin care am primit împăcarea.

Când Îl accepţi pe Isus ca Cel Care ti-a luat greşelile (vina ta), în acel moment El ia toate greşelile care sunt între tine şi Dumnezeu. Problema ta este rezolvata. Din acel moment ai o relaţie cu Dumnezeu. Nu mai trebuie să iţi fie frică de moarte:

Tit 3:7 Aşa ca fiind consideraţi neprihăniţi prin harul Lui putem deveni moştenitori ai vieţii veşnice pe care o speram.

Neprihăniţi…..hmmmmm acest cuvânt are nevoie de explicaţie. Înseamnă: gata de a fi judecat. Deci când eşti neprihănit poţi să mergi la tribunal fără frică, pentru că nu ai nici o vina. In acest caz: gata de a muri.
Lucrul minunat aici este că nu o putem câştiga. Este un FAPT. Aproape de ne înţeles. De fapt primeşti un cadou imens pe gratis? Da, pe gratis, un cadou adevărat. Însemnătatea harului este: să primeşti ceva ce nu meriţi. Mulţumită harului şi indurării lui Dumnezeu. Dar de ce ne da de fapt un astfel de cadou? Uita-te la aceasta:

Ioan 15:13 Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta: sa-si dea viata pentru prietenii lui

Isus si-a dat viata pentru tine…nu ca să primească ceva în schimb ci din dragoste. CEA MAI MARE dragoste. Cea mai mare dragoste posibilă. Ca dragostea unui părinte pentru copilul său. O caracteristica a acestei dragoste este ca nu pune condiţii. NECONDIOTIONATA. Nu poţi face nimic să o câştigi. Poţi doar să o accepţi. Sau nu.

Când o accepţi şi mai apoi mori, nu vei fi judecat. Apoi Îl vei întâlni pe Dumnezeu, Tatăl tău care iţi va zice: bine ai venit copilul Meu, te-am aşteptat. Dar. Dar nu voi avea o viata monotona dacă îl accept pe Isus? Nu îmi va cere Dumnezeu o mulţime de lucruri? NU!! Dumnezeu nu e un Dumnezeu care sa ceară ci un Dumnezeu care dă!!

Romani 8:32 El care nu Si-a cruţat propriul fiu, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plata împreuna cu El toate lucrurile?

Dacă Dumnezeu ne cere ceva este numai spre binele nostru. Pentru că vrea să avem o viată fericită. De fapt ne DĂ sfaturi. Pentru binele Lui? Nu, pentru binele tău. Dumnezeu este bun. Ne dovedeşte aceasta prin faptul ca ne rezolvă problemele. Singurul mod de a descoperi ce ne mai dă El este prin a accepta singura cale – Isus. Tot Isus este si cel care a murit pentru greşelile tale…

Viata din abundenta, biruitor sau o viata plina de lipsuri

Rely_Tarniceri — Fri, 07 Nov 2008 17:40:03 UT

Biblia afirma ca Isus a murit/platit pentru toate pacatele intregii omeniri. Asta inseamna ca a fost platit de la primul pacat al lui Adam, pana la ultimul pacat al ultimului om de pe pamant (Evrei10:10,14,17-18). Aceste lucru ne permite accesul in prezenta Lui Dumnezeu caci, nimic necurat nu poate sta in prezenta Lui Dumnezeu.

Unii credinciosi cred ca le-au fost iertate pacatele doar pana in momentul convertirii/nasterii din nou si ca pacatele pe care le fac dupa convertire le sunt tinute in seama si pentru ele trebuie sa vina inaintea Domnului, sa-si ceara iertare, iar daca parerea de rau este sincera, le vor fi iertate.

Daca ar fi asa, atunci avem cateva probleme majore.
In primul rand, cand pacatuim, nu mai putem sa ne infatisam inaintea Domnului, caci suntem pacatosi.
In al doilea rand, in Vechiul Legamant, pacatosul aducea o jertfa de ispasire inaintea Domnului pentru pacatul sau. In Noul Legamant, jertfa de ispasire este Insusi Isus. Daca jertfa Lui nu ar fi valabila odata pentru totdeauna, pentru toate pacatele noastre, ar trebui sa-L jertfim de fiecare data si pentru fiecare pacat.

In al treilea rand, Legea spune ca daca ai calcat macar una dintre porunci, te faci vinovat de calcarea intregii legi. De-a lungul unei zile, cate calcari de lege faptuim? De multe din ele poate nici nu suntem constienti. La sfarsitul zilei, oare cate din pacate ni le mai amintim, ca sa le putem infatisa inaintea Domnului pentru iertare? Iar daca am uitat unul dintre ele, cum mai putem pasi inaintea Domnului???

In al patrulea rand... Dumnezeu nu lucreaza cu jumatati de masura. In Vechiul Legamant pacatele noastre ridicau un zid de despartire intre noi si Dumnezeu. Jertfa Lui Cristos a daramat acest zid. Ce rost ar mai avea jertfa Lui daca pacatele noastre inca ne mai despart de Dumnezeu???

Ar mai fi multe argumente in acest sens.

Intrebarea automat ridicata in aceasta situatie este una pe care a pus-o si Pavel: „Daca pacatele ne sunt iertate prin har(dar nemeritat), asta inseamna ca de acum putem pacatui caci oricum suntem iertati si in fata Lui Dumnezeu suntem curati?”
Este adevarat ca suntem iertati si curati in fata Lui Dumnezeu in afara faptelor noastre, dar asta nu inseamna ca suntem scutiti de consecintele firesti ale faptelor noastre. Harul nu este licenta pentru a pacatui. Harul ne permite tocmai contrariul, atunci cand pacatuim, sa avem increderea de a veni inaintea Tatalui, cu vina noastra, cu parerea noastra de rau, pentru a primi o infuzie de bunatate din partea Lui. De ce??? Fiindca tocmai aceasta bunatate este cea care produce in noi schimbarea (Romani2:4.
Lege nu ne schimba ci doar ne scoate la iveala firea noastra pacatoasa si ne condamna. Harul, bunatatea neconditionata a Lui Dumnezeu, ne daruie neprihanire, fara plata, fara a o merita, si impreuna cu ea, Duhul Domnului, care locuieste in noi si ne invata toate lucrurile. Cine il asculta, are viata lunga si din abundenta fiindca merge pe calea neprihanirii. Cine nu il asculta, are totusi iertarea, daca L-a primit pe Cristos ca Mantuitor, dar viata sa va fi scurta si plina de necazuri, ca prin valea umbrei mortii.

Suntem mantuiti prin har, nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni, prin credinta din inima si marturisirea cu gura a Lui Cristos ca DOMN SI Mantuitor, dar Isus este Pastorul cel Bun care a venit ca oile Sale sa aiba viata si sa o aiba din belsug. Este alegerea noastra sa avem o viata plina de lipsuri si necazuri, de boli si infrangeri, neumbland sub calauzirea Duhului, sau o viata de biruinta, prin Isus Cristos.

IAR DRAGOSTEA ESTE MAI MARE DECÂT TOATE

Rely_Tarniceri — Fri, 24 Oct 2008 12:12:12 UT

“Să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum şi-a iubit Cristos Biserica!”
“Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii!”
“Căci nu este dragoste mai mare decât ca cineva să-şi dea viaţa pentru semenul său” ,
“Şi dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire…….ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată!”

Iar Dumnezeu este Dragoste şi El locuieşte în noi!!!

Căci cel ce este în Cristos, este o făptură nouă, toate cele vechi s-au dus.

Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte!!!
Atunci cum se explică ceea ce se întâmplă între noi???

Dacă aş fi Dumnezeu aş vorbi astfel:

“Copiii Mei pe care vă preţuiesc mai presus de orice lucru, voi sunteţi rodul dragostei Mele şi nimeni şi nimic nu vă poate despărţi de Mine! Vă privesc şi văd în voi sângele Lui Cristos, care vă curăţeşte de orice nelegiuire. În El aţi fost aleşi încă înainte de întemeierea lumii, ca să fiţi sfinţi şi fără prihană înaintea Mea.
Eu ştiu ţărâna din care v-am făcut şi care se va întoarce înapoi în ţărînă. E pulbere ce se adună pe talpa sandalelor, ca apoi să fie risipită în vânt. Satan o strânge în pumn şi o frământă între degete să vă nască din nou, dar n-are putere căci Cel ce locuieşte în voi este mai mare decât el. Nu poate decât să creeze iluzia că ceea ce este rău între voi, este rodul inimii voastre.
Dar pomul se cunoaşte după roadă şi omul după faptă, iar dacă pomul bun dă roade bune, iar omul bun face fapte bune rodite din visteria bună a inimii lui, înseamnă că voi nu sunteţi buni datorită faptelor rele ce există între voi??? Ce înşelătorie perfidă!!!
Acel care este în lumină, nu poate face lucrarea întunericului. Doar bezna naşte monştri!!! Deci cine este cel care zămisleşte nelegiuirea între voi???
Duşmanul care v-a încolţit, care rage ca un leu gata să vă înghită.
Vrea să vă asmută unul împotriva celuilalt, să vă dezbine şi să vă risipească pentru că oile rătăcite, sunt pradă mai uşoară.
Prin aceasta veţi cunoaşte că sunteţi în adevăr copiii Mei şi vă veţi linişti inimile înaintea Mea, în orice v-ar osândi inima, căci Eu sunt mai mare decât inima şi cunosc toate lucrurile. Ştiu cine este cel care vrea să vă fure roadele umblării în lumină, adică dragostea, pacea, bucuria, răbdarea, bunătatea, blândeţea, credincioşia, înfrânarea.
Voi nu aveţi de luptat împotriva sângelui şi a cărnii, ci împotriva domnului întunericului. Nu vă priviţi unii pe alţii ca pe nişte duşmani, pentru că răul nu e roada voastră. Iubiţi-vă ca nişte fraţi ce sunteţi!!! La asta aţi fost chemaţi.!!!
Sprijiniţi-vă unii pe alţii, ajutaţi-vă, căci pentru asta sunteţi mădulare unii altora.
Zidiţi-vă unii pe alţii iar dacă unul este mai slab şi alunecă, ridicaţi-l cu duhul blândeţii şi îmbărbătaţi-l. Împreună sunteţi puternici şi satan ştie asta. Dar orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită şi orice casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui.
Căutaţi pacea cu tot dinadinsul, împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi.
DEMASCAŢI-L, NU-L LĂSAŢI SĂ VĂ ÎNŞELE!!!!!!!!

Identitatea creştinului este NEPRIHĂNIT!

Rely_Tarniceri — Fri, 24 Oct 2008 12:08:40 UT

Dumnezeu este perfect şi El cere perfecţiunea. Singurul care-l poate satisface inima este Isus. „Aceste este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea” (Mat. 3:17).

Omul este prin natura sa, inca din pântecele mamei sale, un păcătos, nu există în istoria omenirii nici un om fără prihană, niciunul măcar.

Toate faptele noastre bune sunt ca o cârpă murdară în ochii Lui Dumnezeu.

Nimic necurat nu poate exista în cer, în prezenţa Lui Dumnezeu.

Dumnezeu a împăcat pe om cu El prin jertfa Lui Isus Cristos. Pedeapsa care aduce pacea a căzut asupra Sa.

Crezând şi acceptând jertfa Lui Isus şi acceptându-L ca Mântuitor personal, omul este născut din nou, din apă şi Duh, astfel încât toate cele vechi s-au dus (natura sa pacatoasa), iata că toate s-au făcut noi, adică omul a devenit prin sângele purificator al Lui Isus, odată pentru totdeauna, sfinţit şi desăvârşit (Evrei 10), a devenit „neprihănirea Lui Dumnezeu în Isus Cristos” (2Cor.5.21).

Acest lucru este în afara faptelor lui, prin credinţă, ca să nu se laude nimeni.

În momentul acceptării sângelui Lui Cristos, natura omului s-a schimbat, el nu mai este păcătos prin natură, adică rob al păcatului (nu mai iubeşte păcatul) ci este sfânt (pus de-o parte), neprihănit, rob al Domnului. Dumnezeu îl vede privind la Cristos, Marele nostru preot, asemeni Lui.

Dumnezeu a promis că nu-Şi va mai aduce aminte de păcatele şi de fărădelegile noastre. Asta înseamnă licenţă pentru a păcătui? Nicidecum, căci natura noastră este schimbată şi păcatul nu mai are putere în viaţa noastră, nu mai este natura noastră ci există doar ca accident, deja iertat prin harul şi îndurarea Domnului, căci altfel, nu am putea sta în prezenţa Lui.

Bunătatea Domnului este cea care ne îndeamnă la schimbare, la a dori să fim tot mai mult ca El, însă nu prin puterile noastre căci nimic bun nu poate rodi din noi inşine şi despătţiţi de Domnul nu putem face nimic. Cum se produce schimbarea- privind ca într-o oglindă, cu faţa descoperită (fără marama legii) la slava Domnului (noi suntem slava Lui în Isus), suntem schimbaţi din slavă în slavă de Duhul Domnului.

Atunci când L-am primit pe Domnul ca Mântuitor, am fost scăldaţi în Cuvântul Său şi curăţiţi. Însă Domnul ne-a lasat ca pe nişte oi în mijlocul lupilor, în această lume pervertită şi în umblarea nostră suntem de multe ori prăfuiţi pe picioare, de degradarea creaţiei, a oamenilor, de mulţimea veştilor proaste, a îngrijorărilor, temerilor, a atacurilor puterilor întunericului. Cine a făcut baie, nu mai are nevoie decăt să se spele pe picioare pentru a fi de tot curat. Aceasta spălare o face Domnul nostru, încins cu ştergarul slujirii, oridecâte ori venim la El, prin Cuvântul Lui, prin părtăşia pe care o avem cu El în rugăciune, laudă, închinare, meditaţie.

Deci, noi suntem odată pentru totdeauna curaţi, neprihăniţi în ochii Lui Dumnezeu, în afara faptelor noastre şi schimbaţi din slavă în slavă de Duhul Domnului.

Copilul Lui Dumnezeu nu mai poate spune niciodată „sunt un păcătos” sau cum am auzit pe unii spunând „sunt un păcătos mântuit”, ceea ce este o antiteză. Identitatea creştinului este de NEPRIHĂNIT, dată de sângele Lui Cristos odată pentru totdeauna!

Dovada cea mai simplă? Însuşi Duhul Domnului locuieşte în el. Poate locui Duhul în ceva care să aibă chiar şi cea mai mică pată de păcat?

MÂNIA

Rely_Tarniceri — Wed, 22 Oct 2008 10:07:49 UT

Problema nu este mânia ci ceea ce faci cu ea!!!

Proverbe 29:11 Nebunul îsi aratã toatã patima, dar înteleptul o stãpâneste.

Definiţie: o emoţie puternică de nepăcere care survine când o nevoie sau o aşteptare nu este împlinită.
Proverbe 29:22 Un om mânios stîrneste certuri, si un înfuriat face multe pãcate.

Omul mânios este adesea descris ca un om cu temperament aprig.
Proverbe 15:18 Un om iute la mânie stîrneste certuri, dar cine este încet la mânie potoleste neîntelegerile.

Magnitudinea mâniei
INDIGNAREA. Adesea văzută ca justificată, provocată de ceva ce pare injust. În Luca 13:14 fariseii erau indignaţi că Isus a vindecat în ziua Sabatului.
MÂNIA. O indignare cu dorinţa de răzbunare, care de cele mai multe ori nu rămâne doar la nivelul de sentiment ci merge mai departe spre manifestarea activă.
FURIA. Este o mânie care se manifestă prin forţă destructivă, trecând peste barierele bunului simţ. Fapte 5:33... membrii Sinhedrinului vor să-l omoare pe Petru.
TURBARE. Furie violentă, , pierderea controlului de sine, până la pierderea temporară a discernământului (nebunie).
Proverbe 27:4 Furia este fãrã milã si mânia nãvalnicã, dar cine poate sta împotriva geloziei? –

Percepţia greşită a mâniei.
Este mânia un păcat? NU. Sentimentul iniţial de mânie este creat de Dumnezeu. Modul în care răspunzi la acest sentiment arată dacă i-ai permis să devină păcat.
Efeseni 4:26 „Mâniati-vã si nu pãcãtuiti”. Sã n-apunã soarele peste mânia voastrã si sã nu dati prilej diavolului.
Cum să evit vinovăţia atunci când simt că m-am mâniat? Consideră mânia ca un semnal de alarmă că ceva este greşit. Este un semnal care îndeamnă la acţiune, dar în direcţia constructivă. Ex. Isus ca reacţie la ipocrizia liderilor religioşi, a vindecat omul cu mâna uscată.
Marcu3:5 Atunci, rotindu-si privirile cu mânie peste ei, si mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ti mâna!” El a întins-o, si mâna i s-a fãcut sãnãtoasã.
Cum se împacă mânia Lui Dumnezeu cu dragostea Lui? Dragostea Lui pentru noi Îi provoacă mânia împotriva a orice stă în calea planului Său perfect pentru noi. Mânia Lui este însoţită totdeauna de dragoste şi se exprimă totdeauna ăn favoarea binelui nostru.
Psalmul 30:5 Cãci mânia Lui þine numai o clipã, dar îndurarea Lui tine toatã viata: seara vine plânsul, iar dimineata veselia.
Cu ce scop mi-a dat Dumnezeu acest sentiment atât de dificil, mânia? El vrea ca tu să examinezi adevărata sursă a emoţiilor tale şi să evaluezi cu onestitate cum îţi foloseşti mânia pentru a-ţi împlini nevoia de dragoste, semnificaţie şi siguranţă. Cercetându-ţi inima, s-ar putea să fi condusă spre pocăinţă şi spre o mai adâncă dependenţă de Domnul în a-ţi împlini aceste nevoi date de El.
• Ai fost rănită de respingere sau de vorbele aspre ale cuiva?
• Ai fost victima unei nedreptăţi mai mult sau mai puţin reale?
• S-a întâmplat ceva care să-ţi provoace teama pentru viitor în vre-un fel?
• Te simţi frustrată datorită unor aşteptări neâmplinite?
Psalmul 4:4 Cutremurati-vã, si nu pãcãtuiti! Spuneti lucrul acesta în inimile voastre când stati în pat: apoi tãceti.
Poţi să fi mânios fără să se vadă? DA. Aşa cum unii întâmpină dificultăţi în a se abţine să-şi exprime emoţiile, tot aşa sunt persoane care au dificultăţi în a-şi exprima sau chiar recunoaşte mânia. În schimb, au învăţat să o reprime, să o ignore, ascunzând-o sau îngropând-o adânc în inima lor.
1 Samuel 16:7 si Domnul i-a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfãtisarea si înãltimea staturii lui, cãci l-am lepãdat. Domnul nu se uitã la ce se uitã omul; omul se uitã la ceea ce izbeste ochii, dar Domnul se uitã la inimã.”

Folosirea greşită a mâniei.
Cu toţii simţim din când în când arsura mâniei. Felul în care îi facem faţă arată dacă o folosim sau nu, corect. Un frumos foc de tabără poate foarte uşor să devină o pădure în flăcări.la fel, scânteia iniţială de mânie, care ar putea fi folosită spre bine, poate fi amplificată până la a deveni un foc necontrolat, înainte de a-şi îndeplini scopul.
Modalităţi de a mânui greşit mânia:
• Mânia prelungită. Mânia reprimată (fiert la foc mic), pe care o ţii în tine pentru ca nimeni să nu o vadă, dar cu o inimă neiertătoare. În acest fel ajungi la resentimente, amărăciune, prefăcătorie.
Proverbe 26:24 Cel ce urãste se preface cu buzele lui, si înãuntrul lui pregãteste înselãciunea.
Ex. „nu mă deranjază dacă nu primesc salariul nici săptămâna asta, mă descurc eu cumva...”
• Mânia ascunsă, deghizată. Mânia înăbuşită (oala de presiune), negată sau chiar nedepistată. Pe această cale ajungi să-ţi plângi de milă, să te dispreţuieşti, să nu mai ai încredere în tine şi chiar să te autoamăgeşti.
Jeremia 17:9 „Inima este nespus de înselãtoare si de deznãdãjduit de rea; cine poate s-o cunoascã?
Ex. „eu nu mă inervez deloc... poate câte odată sunt frustrată!”
• Mânia provocată. Mânie reactivă, (sar siguranţele) care este iute şi nerăbdătoare. De aici rezultă tachinatul, sâcâitul, sarcasmul şi criticismul.
Ecleziastul 7:9 Nu te grãbi sã te mânii în sufletul tãu, cãci mânia locuieste în sînul nebunilor.
Ex. „nu pot să cred că ai vărsat din nou cafeaua... credeam că ai trecut de faza asta!”
• Mânia debordantă. Mânie explozivă (vulcan activ), este puternică, destructivă şi greu de controlat. De aici rezultă violenţa, abuzul şi dispreţul faţă de ceilalţi.
Proverbe 29:22 Un om mânios stîrneste certuri, si un înfuriat face multe pãcate.
Ex. „Idiotule! Dacă mai faci aşa ceva, îţi vei dori să nu te fi născut!!!”

DACĂ AŞI FI SATAN, AŞI FI FOARTE MULŢUMIT DE LUCRAREA ME

Rely_Tarniceri — Tue, 21 Oct 2008 16:51:34 UT

Privesc în jurul meu şi nu mă satur ca să-mi admir lucrarea. Sunt într-adevăr mulţumit de ceea ce am reuşit să fac pe pământ. Dumnezeu a lucrat şase zile şi-n a şaptea s-a odihnit de lucrarea Sa. Eu nu am timp de odihnă ! Sunt atât de multe de făcut ! Şi acesta este doar începutul ! Eu sunt mult mai ambiţios. Mi-am propus ca să stric tot ceea ce El a făcut şi a considerat că este bun.
Mă uit la voi, jalnice fiinţe umane, cu o curiozitate ne satisfăcută, fiindcă nu reuşesc să înţeleg ce a găsit El la voi. De ce vă iubeşte atât de mult? Ce L-a îndemnat să vă facă după chipul şi asemănarea Sa? Vă privesc şi nu găsesc nimic demn de luat în seamă. Dacă El nu v-ar voi cu atâta gelozie pentru El, nu m-aş obosi nici măcar o clipă cu voi. Dar pentru că El vă preţuieşte atât de mult, toată atenţia mea este îndreptată asupra voastră. Şi ceea ce este mai ciudat, e că nici nu trebuie să mă silesc prea mult ca să cădeţi în laţul meu. Parcă aţi fi copiii mei. Îmi ascultaţi toate şoaptele, priviţi mereu peste gard la prostioarele cu care vă ademenesc. Toate ispitele vă par demne de apucat. Cădeţi în orice laţ vă întind. Sunteţi de-a dreptul jalnici. Mă plictisesc întinzându-vă mereu aceleaşi curse în care voi cădeţi cu regularitate ca muştele ispitite de dulceaţa mierii. Vă aruncaţi cu capul înainte, orbi, surzi şi morţi în păcatele plăcerilor voastre, iar eu nu trebuie să fac nici un efort pentru a vă culege. Sunteţi orbi pentru că ţineţi ochii închişi ca să vedeţi doar înăuntrul fiinţei voastre putrede, la faptele voastre săvârşite la adăpostul întunericului.
Dacă aţi privi în afară, către lumină, aţi fugi îngroziţi de degetul adevărului, aţintit asupra voastră, gata să vă acuze. Şi cÂt de mulţumit sunt eu de întunericul care vă învăluie faptele şi gândurile voastre nevrednice ! Pentru că tot ceea ce voi ascundeţi Luminii, sunt jertfe depuse pe altarul meu. Sunt plata mea şi dreptul meu.
Sunteţi surzi, pentru că nu vreţi să auziţi glasul mustrării. Glasul Adevărului e o muzică prea dură pentru urechile voastre. Ceea ce mie îmi convine de minune, căci glasul meu e dulce şi ademenitor, ştie să vă laude şi să vă perie vanitatea , ca să credeţi ca sunteţi centrul universului şi că aveţi valoare pe acest pământ prin ceea ce sunteţi. Mă bucur că aveţi urechi pentru glasul meu!
Şi sunteţi morţi !Cum? Sunteţi morţi în păcatele voastre, faţă de Cel ce v-a creat şi asta este cea mai mare realizare a mea. Am reuşit să întinez totul prin lucrările mele, să stric tot ce era desăvârşit, să nu las nimic curat şi fără pată.
Ce mulţumit sunt de lucrarea mea ! Cât de plăcut este să scormonesc în sufletul vostru putred şi să scot la iveală tot ce este mai rău din voi ! La cea mai mică provocare, uitaţi de toate poruncile şi valuri de răutate ies din voi. De multe ori mă întreb, cum poate să încapă într-un trup atât de firav, atâta forţă distructivă, atâta ură, atâta răzbunare, atâta batjocură şi plăcere de a face răul ? E un adevărat deliciu să îmi admir opera.
Sunteţi cu adevărat copiii mei !
Va învăluiesc în toată întunecimea urii mele.

Satan

Ca niste copilasi

Rely_Tarniceri — Sat, 18 Oct 2008 20:04:15 UT

Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!” (Mar 10:15)

Mergeam într-o zi pe stradă, gândindu-mă la relaţia mea cu Dumnezeu, când mi-a răsunat în minte cu claritate, acest verset. Mă gândeam „Da, e adevărat, ştiu lucrul acesta şi de fapt, nu văd legătura... doar eu sunt deja un copil al Lui Dumnezeu... sunt în Împărăţia Lui”.

Într-adevăr, ceva parcă lipsea din relaţia mea cu El, parcă nu era chiar aşa cum scrie în Biblie... „cereţi şi veţi căpăta”, „bate şi ţi se va deschide”, „caută şi vei găsi”, „orice veţi cere în Numele Meu, veţi primi pentru ca bucuria voastră să fie deplină”, „aveţi totul în Cristos”, „Eu am venit ca oile Mele să aibă Viaţă din belşug”, „să nu duceţi lipsă de nimic”, „nu vă îngrijoraţi”, „aruncaţi asupra LUI îngrijorările voastre”... „vă voi da odihnă”, „vă dau Pacea Mea”...

Parcă prea trebuia să mă lupt cu multe lucruri şi de multe ori fără izbândă sau cu prea mare efort.

Din nou, cu aceeaşi claritate aud: „oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!”

„Nu înţeleg... ce vrei Doamne să-mi spui???” În momentul următor aud răspicat:
„Dacă nu te vei smeri ca ACEST COPILAŞ!!!” iar în faţa mea mergeau de mână, o mamă şi un copilaş de vre-o trei anişori, aproape alergând pentru a ţine pasul cu mama sa.

Atunci parcă inima mea s-a deschis şi AM ÎNŢELES!!!
Inima mea a început să se tânguiască şi să-mi spună: „de-aceea îmi era de multe ori atât de greu şi-atât de mult de dus... de împlinit... Eu ştiam că sunt un copil al Lui Dumnezeu, că sunt iubită, dar relaţia mea cu Dumnezeu era ca relaţia dintre mine, om adult şi părinţii mei naturali:
• Ei au casa lor, eu a mea
• Ei au problemele lor, eu ale mele
• Ei au facturile lor, eu ale mele
• Ei au bolile lor, eu ale mele
• Ei mă iubesc şi eu îi iubesc, dar de la distanţă, de cele mai multe ori fără a putea interveni unii în viaţa altora pentru a o face mai bună
• Dacă am o nevoie, un necaz, nu mă pot duce la ei de fiecare dată, doar sunt adult, am responsabilităţi pe care trebuie să mi le asum, nu pot şi n-are nici un rost să-i amărăsc cu toate problemele mele
Deci nu aştept de la ei mai nimic sau oricum, foarte puţin, mai mult o vorbă bună, o încurajare.

Aici am greşit!!! Credeam că relaţia cu Dumnezeu este la fel:
• El acolo, eu aici
• El cu ale Lui, eu cu ale mele
Iar din când în când îi mai spun ce fac sau când nu mai am nici o soluţie, Îi cer ajutorul dar... cine ştie dacă vrea... sau dacă merit... sau dacă asta e soluţia...

Dar Dumnezeu a vrut să-mi clarifice odată pentru totdeauna relaţia noastră:
„Mat 18:4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.”

A mă smeri ca acest copilaş... ce înseamnă? Cum e acest copilaş?
• Dacă-i este foame, cere de mâncare şi e sigur că primeşte, nu-şi pune problema dacă merită, dacă are voie sau dacă părinţii lui pot să-i dea.
• Aşteaptă în acelaşi fel să-i fie împlinite toate nevoile fără a se gândi că trebuie să facă ceva în schimb
• Dacă-i este frică se ascunde în braţele tatălui fiind sigur că acolo este în siguranţă, fără a se gândi că tatăl nu-l poate proteja de toate relele
• Dacă este sus pe gard şi tatăl îi spune „sari că te prind” sare plin de încredere fiind sigur că tatăl îl va prinde
• Nimic nu e cu neputinţă pentru părinţii lui iar el nu are nici o grijă!
• Se ştie iubit, orice s-ar întâmpla, chiar dacă face rele şi oricând braţele părinţilor sunt deschise pentru el

De aceea nu aveam biruinţă, nu aveam bucurie, viaţa mea nu era deplină, jugul era greu iar sarcina nu era uşoară!!! Încercam din răsputeri să fac eu, ceea ce Tatăl voia să facă pentru mine.

Acum avea sens:

Jer 6:16 Aşa vorbeşte Domnul: „Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi cari sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!”

Pro 3:5 Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Pro 3:6 Recunoaşte-l în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Pro 3:7 Nu te socoti singur înţelept;
Pro 3:8 Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.

Psa 4:8 Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.

Psa 5:12 Căci Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjuri cu bunăvoinţa Ta, cum l-ai înconjura cu un scut.

Isa 54:14 Vei fi întărită prin neprihănire. Izgoneşte neliniştea, căci n-ai nimic de temut, şi spaima, căci nu se va apropia de tine.

Jer 17:7 Binecuvântat să fie omul, care se încrede în Domnul, şi a cărui nădejde este Domnul!

Jer 29:11 Căci Eu ştiu gândurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul,
gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.
Jer 29:12 Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta.
Jer 29:13 Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
Jer 29:14 Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul

Jer 31:3 „Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!

Ce bine e să fii un copilaş în braţele Tatălui ceresc!!! Să crezi ca un copilaş în ceea ce spune Dumnezeu despre tine!

Vorbirea in limbi.

Rely_Tarniceri — Wed, 15 Oct 2008 20:48:52 UT

Părerea mea este că acest dar există, Duhul Sfânt este şi El acelaşi, ieri, azi şi mâine asemeni Lui Dumnezeu. El este Cel care dă acest dar şi îl dă spre edificare personală. Atunci când vorbeşti în limbi, vorbirea ta nu este una cunoscută şi înţeleasă, ci este ceva strict între duhul tău şi Duhul Domnului, este o fereastră deschisă prin care duhul tău este zidit.

1Co 14:2 În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci NIMENI nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.

1Co 14:4 Cine vorbeşte în altă limbă, se zideşte pe sine însuş; dar cine prooroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.
1Co 14:5 Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să proorociţi. Cine prooroceşte, este mai mare decît cine vorbeşte în alte limbi; afară numai dacă tîlmăceşte aceste limbi, pentruca să capete Biserica zidire sufletească.
1Co 14:6 În adevăr, fraţilor, de ce folos v'aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi, şi dacă cuvîntul meu nu v'ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici proorocie, nici învăţătură?
1Co 14:7 Chiar şi lucrurile neînsufleţite, cari dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cîntă cu fluierul sau cu alăuta?
1Co 14:8 Şi dacă trîmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?
1Co 14:9 Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vînt.
1Co 14:10 Sînt multe feluri de limbi în lume, totuş niciuna din ele nu este fără sunete înţelese.
1Co 14:11 Dar dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.
1Co 14:12 Tot aşa şi voi, fiindcă rîvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.
1Co 14:13 De aceea, cine vorbeşte în altă limbă, să se roage să aibă şi darul s'o tălmăcească.
1Co 14:14 Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.
1Co 14:15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cînta cu duhul, dar voi cînta şi cu mintea.
1Co 14:16 Altmintrelea, dacă aduci mulţămiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la mulţămirile, pe cari le aduci tu, cel lipsit de daruri, cînd el nu ştie ce spui?
1Co 14:17 Negreşit, tu mulţămeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămîne zidit sufleteşte.
1Co 14:18 Mulţămesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decît voi toţi.
1Co 14:19 Dar în Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decît să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.

Referirea la "alta limba" este despre aceasta vorbire in limba neinteleasa de om, a duhului din noi (vezi 1Cor 14:2).
Asa cum profetul este stapan pe darul lui si poate profeti atunci cand doreste, nu atunci cand il apuca (deci necontrolat), la fel se intampla cu toate darurile si la fel si cu vorbirea in limbi.

1Co 14:23 Deci, dacă s'ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n'ar zice ei că sînteţi nebuni?

1Co 14:27 Dacă sînt unii, cari vorbesc în altă limbă, să vorbească numai cîte doi sau cel mult trei, fiecare la rînd: şi unul să tălmăcească.
1Co 14:28 Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuş şi lui Dumnezeu.

1Co 14:32 Duhurile proorocilor sînt supuse proorocilor;
1Co 14:33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii, ci al păcii, ca în toate Bisericile sfinţilor.

Această vorbire în limbi, nu este un limbaj care poate fi tradus de minţi omeneşti, căci, fiecare individ are propriul lui limbaj, limbajul duhului său. Deci, dacă eu vorbesc în limbi şi tu vorbeşti în limbi, vorbirea noastră nu se va asemăna şi noi nu o vom înţelege. De aceea nu este indicat să se practice acest dar în public decat daca Dumnezeu da si talmacirea acelei vorbiri, spre edificarea adunarii. În schimb tu , personal, vei simţi umplerea pe care Duhul o produce în tine, o experienţă deosebită, care te înalţă şi îţi dă putere atunci când ai nevoie.

Da, este ciudată pentru cei care nu cunosc sau nu acceptă, dar aşa a fost şi pe vremea bisericii primare, nimic nu s-a schimbat. E un dar extraordinar, este pentru echiparea personală, dar nu trebuie abuzat, ceea ce din păcate s-a facut şi de aceea planează atâta îndoială asupra lui. Fie ca Domnul să ne ajute să beneficiem tot mai mult de ceea ce El ne-a dat cu mâna largă şi fără mustrare.