Rely_Tarniceri
Incredere fata - 53 ani, Arad, Romania
Blog 75
Cand privesc la mine, ma vad un ciob de lut in colbul drumului, calcat in picioare de vite si oameni deopotriva, si sfaramat de rotile carutelor. Cand privesc in ochii Tai, Doamne, ma vad cel mai pretios diamant, pentru care Tu ai platit cu insasi viata Ta.
Cand ma uit la puterile mele, imi vad esecurile si neputintele sau ingamfarea desarta care se sparge asemeni unui balon de sapun la prima adiere. Cand privesc la Tine, Doamne, imi vad biruinta la orice pas, caci Tu imi netezesti cararile si ma binecuvantezi ca oriunde merg si orice fac, sa duc totul la bun sfarsit prin puterea Ta.
Cand ma uit la vremurile si lumea in care traim, ma cuprinde teama si ingrijorarea iar spaima imi este tovaras. Cand privesc la Tine, imi amintesc ca nu sunt cetateanul acestei lumi a intunericului ci sunt fiica a Luminii, iar lumea aceasta nu mai are putere asupra mea. Nu mai sunt un pumn de tarana ci o faptura noua, nascuta din Duhul Tau, Hranindu-se si traind prin Tine.
Cine sunt eu? Ucenicul preaiubit al Domnului.
-
Viata ca o cafea buna
Un grup de oameni de succes în apogeul carierei lor, toţi având joburi şi poziţii de vis, maşini şi case, au făcut o vizită unui fost profesor din facultate. Discuţia a alunecat treptat spre cât de stresantă şi obositoare e viaţa zi de zi. Profesorul i-a întrebat dacă vor să bea o cafea bună şi s-a întors din bucatarie cu un vas mare plin cu cafea şi o mulţime de ceşti. Unele erau din porţelan fin, altele din sticlă, plastic, unele arătând normal, altele foarte delicate şi scumpe, unele cu inserţii aurite, altele cu toarta ciobită, şi i-a rugat pe fiecare să se servească. Când toţi aveau câte o ceaşcă de cafea în mână profesorul le-a zis: Dacă aţi observat fiecare dintre voi a pus cafea în câte o ceaşcă scumpă şi fină lăsând ceştile simple şi ieftine goale pe masă. E normal să vreţi ceea ce e mai bun în viaţă, dar tocmai asta e sursa problemelor şi a stresului pe care îl aveţi zi de zi. Nu contează ce ceaşcă ai ales, cafeaua are acelaşi gust. Ceaşca nu adaugă nicio calitate cafelei. În cele mai multe cazuri o face doar să fie mai scumpă sau, în alte cazuri, nu putem vedea ce e de fapt înăuntru. Ceea ce aţi vrut voi de fapt a fost cafeaua, nu ceaşca şi totuşi, inconştient, aţi ales cele mai scumpe şi bune ceşti. Şi apoi aţi început să vă uitaţi la ceaşca celuilalt gândindu-vă că e mai frumoasă decât a voastră. Viaţa e ca o cafea bună: jobul, banii, cariera, maşina, casa, hainele, poziţia în societate sunt ceştile. Doar ne ajută să ne trăim viaţa, dar nu sunt VIAŢA. Hainele pe care le avem, poziţia în societate şi banii nu înseamnă viaţa. Doar ne ajută să trăim viaţa. Nu definesc ceea ce înseamnă viaţa. Din contră, majoritatea oamenilor care au mult, sunt invidioşi pe alţii care au mai mult şi nu reuşesc să se bucure de ceea ce au. Câteodată concentrându-ne doar pe ceaşcă, uităm să savurăm cafeaua. Savuraţi cafeaua, nu ceştile! Cei mai fericiţi oameni nu sunt cei care au cele mai multe lucruri. Cei mai fericiţi oameni ştiu să se bucure cât mai mult de ceea ce au, acolo unde au, în momentul prezent. Ei fac viaţa să fie frumoasă. Cei mai bogati oameni sunt cei care au intelepciunea de a se bucura de ceea ce au. Aceasta intelepciune vine de la Dumnezeu. -
E atâta pace...
E atâta pace în sufletul meu
când ochii mei privesc spre Tine
deşi mă-nconjoară furtuna
iar norii sunt tot mai grei,
Te privesc... şi flori de tei
îmi ningi printre pleoape
eşti tot mai aproape
sunt valuri ce-nghit tot ce-ntâlnesc
în spume ar vrea să mă frângă
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit şi îmi spui „locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!”
ştiu că se poate
cu Tine păşesc
pe întinderea de ape,
deşi vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ţii de mână
E atâta pace în sufletul meu
când ochii mei privesc spre Tine -
CASA CELOR 1000 DE OGLINZI - folclor japonez
Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept "Casa celor 1000 de oglinzi".
Un catelus, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze. Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ridicate si dand din coada.
Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit: "Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!"
In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat. O data iesit afara, s-a gandit: "E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata".
Toate chipurile sunt oglinzi.
Ce fel de reflexie vezi pe chipurile celor pe care-i intalnesti? -
DIFERENTELE DINTRE EL SI EA
Preluat din: "Cand dragostea se intoarce acasa" de George Uba
• Când se rătăcește, o femeie oprește și întreabă pe unde s-o ia. Pentru un bărbat,acesta este un semn de slăbiciune. Se va învârti ore întregi, anunţând din când în când că este aproape de destinaţie, spre disperarea consoartei lui, care îi dă sfatul: „Întreabă odată, omule, și nu mai înconjura Sinaiul ăsta! Nu vezi că te învârţi în jurul cozii?"
• Femeile au o capacitate foarte dezvoltată de a observa orice amănunt, cât de mic, precum și schimbările de aspect sau de comportament ale celorlalţi. Nu încerca să ascunzi ceva de soţie, că nu ţine!... Ele au o percepţie periferică mai amplă decât cea a bărbaţilor. La multe femei, orientarea periferică ajunge până la 1800, pe când bărbatul are creierul
configurat pentru un tip de privire ca printr-un tunel, la mare distanţă, ca și când ar avea un binoclu...
• Când creierul bărbatului se odihnește, cel puţin 70% din activitatea sa electrică este blocată. În cazul femeilor, scanerul arată că este activ în proporţie de 90% în timpul unei stări similare, confirmând faptul că femeile primesc și analizează permanent informaţii din mediul înconjurător.
• Femeile descriu culorile mult mai amănunţit decât bărbaţii, pentru că ele au doi cromozomi X care furnizează o mai mare varietate de celule conice, care sesizează culorile până la nuanţe. Ele au albul ochilor mai mare ca al bărbaţilor, pentru că sunt făcute pentru acea comunicare interpersonală la distanţă mică, ce face parte integrantă din legătura pe care o poate stabili o femeie.
• Când un bărbat este trimis să caute margarina în frigider, nu dă de ea nici după ce caută a doua oară, pe când ea i-o arată cu ochii închiși. Hormonii ei de estrogen îi permit să identifice obiectele din sertar sau din încăpere și să-și amintească de ele ulterior, după un tipar dememorie specific. Ea devine pentru soţ contul deschis de memorie pentru mărunţișurile pe care el nu le găsește cu nici un chip. Noile studii au mai sugerat că, de fapt, creierul bărbatului caută în frigider cuvântul „margarină".
• Când un bărbat intră cu soţia lui într-o casă, el identifică detaliile tehnice (intrările, lucruri ce trebuie reparate), pe când femeile analizează chipurile și știu exact cine cu cine și ce simte fiecare.
• Femeile aud mai bine decât bărbaţii și sunt abile în a distinge sunetele înalte. Creierul femeii este programat să audă cum plânge copilul noaptea, în vreme ce tatăl doarme liniștit și nezdruncinat, emanând o coloană sonoră prin sforăitul lui de diferite intensităţi. De aceea,robinetele care picură le înnebunesc pe femei, în vreme ce bărbaţii dorm liniștiţi, fără să le bage în seamă.
• Dacă femeile sunt mai pricepute în diferenţierea sunetelor, bărbaţii pot spune dincotro provin ele. Această capacitate de diferenţiere la femei le dă posibilitatea să priceapă schimbările emoţionale la copii și la adulţi, devenind veritabile termometre afective.
• Sexul frumos are capacitatea de a fi atent într-o discuţie faţă în faţă cu cineva și de a urmări și o altă conversaţie, pe când bărbatul nu se poate concentra decât asupra unei singure activităţi. Dacă sună telefonul, bărbatul le va cere celorlalţi să tacă, pentru că altfel nu sepoate concentra. Femeia, în schimb, răspundeși gata, indiferent câţi factori stresori sunt în jurul ei.
•Nici discuţie, pielea femeilor este mult mai sensibilă decât a bărbaţilor. Ocitocina este un hormon care stimulează dorinţa de mângâiere și activează receptorii atingerii. Nu e de mirare că femeile,având receptorii atingerii de zece ori mai sensibili decât ai bărbaţilor, dau mai multă mângâierilor din partea bărbaţilor. Unele studii au arătat că femeile care sufereau de boli nervoase și de depresii și-au revenit mult mai rapid în funcţie de numărul de mângâieri și de alinări, precum și de durata acestora. Atunci când o femeie are probleme sentimentale sau este foarte supărată pe un bărbat, mai mult ca sigur va spune: „Nu mă atinge!"
• Simţul gustativ al femeii și cel olfactiv sunt net superioare faţă de cele ale bărbaţilor. Bărbaţii sunt mai eficienţi în a distinge gusturile sărat și amar, în timp ce femeile preferă dulciurile.
• Bărbaţii sunt mai puţin sensibili atunci când o femeie suferă din pricina unei dureri, dar ei devin sensibili la un meci de fotbal sau la alte emisiuni mai agresive.
• Și mai trebuie să recunoaștem că femeile sunt net superioare în privinţa simţurilor de percepţie: ele sunt pricepute în a detecta nuanţele fine la nivelul limbajului trupului, al vocii, al tonului și al altor stimuli senzoriali. Ele pot citi chiar reacţii și sentimente ale animalelor.
• Știm că emisfera dreaptă a creierului răspunde de partea creatoare și este mai dezvoltată la femei,iar emisfera stângă răspunde de controlul asupra logicii și raţionamentului și este dezvoltată mai mult la bărbaţi.
• Folosind tomograful cu magnetică, scanerul a pus în evidenţă că bărbaţii folosesc mai ales partea stângă a creierului pentru vorbire, în timp ce femeile folosesc atât partea stângă, cât și pe cea dreaptă. De unde și pofta lor de a vorbi mai mult ca bărbaţii, iar capacitatea fetiţelor de a învăţa o limbă străină e mai mare decât la băieţi. Mai simplu spus, bărbaţii au capacităţi limitate în privinţa vorbirii și conversaţiei.
• Emisferele stângă și dreaptă ale creierului sunt legate printr-o serie de nervi care se numesc corpulcalos. Acest cablu face ca o parte a creierului să comunice foarte bine cu cealaltă, permiţând schimbul de informaţii, ca două calculatoare pe umeri, legate de o interfaţă unică. Ei bine, la femeie, corpul calos este mai gros decât la bărbat, având cu peste 30% mai multe legături între emisfere. De aceea, vorbirea femeii este mai fluentă, iar acest lucru explică și capacitatea femeilor de a putea executa mai multe lucruri fără legătură aparentă între ele. De unde șiintuiţia feminină. Ce să-i faci, asta e! Bărbatul are mai puţine conexiuni și de aceea creierul lui este configurat să facă un singur lucru o dată. Creierul lui este mai compartimentat.. Dacă îi veţi scana creierul în timp ce citește, veţi constata că practic este surd. Nu-și poate păstra vigilenţa auditivă în același timp ce citește.
• Pentru o sugestie mai puternică, am spune că creierul bărbatului este mono, pe când al femeii este stereo. Și, ca și când nu este de ajuns, s-a constatat că creierul femeii are mai multă materie cenușie, deși este mai mic ca dimensiune.
• Pentru că ea folosește anumite părţi ale creierului în același timp, femeii îi este greu să distingă între dreapta și stânga.
• Cred că trebuie să mai marcăm puncte și pentru bărbaţi. Ei au o orientare în spaţiu mult mai bună, pe când femeile au o orientare bidimensională. Deși ele îţi văd scama pe costum de la 30 de metri, nu reușesc să parcheze mașina cu spatele, lovind mereu ușa garajului. Ţine de orientarea pe trei dimensiuni, și pe aceasta nu o are prea dezvoltată.
• Creierul bărbatului îndosariază informaţiile, pe când cel al femeii nu le înmagazinează, ci ele revin mereu în minte. Singura modalitate prin care o femeie poate scăpa de problemele din gând este să le exprime și astfel să le conștientizeze. Obiectivul ei este să scape de probleme, nu să găsească soluţii sau să tragă concluzii.
• Bărbaţii, stocând informaţiile, nu găsesc de bine să le exprime, așa că, atunci când, după o zi de lucru cu evenimente de tot felul, este întrebat de soţie cum a fost, el răspunde laconic: „Bine! Ca ieri. Nimic nou!" Efortul de exprimare fiind mai redus, nu consideră că este împins să-l facă.
• Pentru o femeie, vorbirea continuă să aibă un scop precis: crearea de noi relaţii interumane și împrietenirea. Pentru bărbaţi, vorbirea înseamnă o referire strictă la fapte.
• Faptul că mamele vorbesc mai mult cu fetele este motivul pentru care acestea din urmă vorbesc mai mult decât băieţii.
• Bărbaţii își vorbesc mai ales în gând. Când o femeie îl vede privind pe geam, își închipuie că este plictisit sau leneș și încearcă să-i vorbească și să-i dea ceva de făcut, că tot stă degeaba: „Pentru că tot nu faci nimic, du-te și spală pe jos în bucătărie, dragule!"
• Bărbaţii trebuie să înţeleagă că, atunci când o femeie vorbește,ea nu așteaptă să i se găseascăsoluţii. Cineva spunea: „Odată nu i-am vorbit nevestei șase luni. N-am vrut s-o întrerup!"
• Chiar cuvântul în sine are un înţeles pentru bărbat și alt înţeles pentru femeie. Prin cuvânt, bărbatul exprimă idei și informaţii, iar femeia, sentimente și emoţii. De multe ori creditul de cuvinte rămâne destul de bogat la femeie la sfârșitul unei zile și ea trebuie să îl consume ca să se simtă ușurată și fericită. Atât așteaptă: să fie ascultată. Nu are nevoie de soluţii.
• Când un bărbat citește o carte, se uită nerăbdător să vadă câte pagini mai sunt până laterminarea unui capitol, pe când femeia nu este atât de secvenţială ca bărbatul, căutând finalul. Fire imaginativă, proiectează ea scenarii, pe care-l va confrunta cu finalul cărţii.
• Dacă bărbatul este adâncit într-o lectură,scrie un articol sau un referat, nevasta lui îi valăsa ușa deschisă, ca un reflex de a nu i se închide posibilitatea comunicării. El va striga după ea să închidă ușa, ameninţând-o cu reproșuri pentru repetatele ei violări ale intimităţii bârlogului său.
• Bărbaţii folosesc limbajul pentru a întrece între ei, de aceea sensul cuvintelor este mult mai important, ei căutând o soluţie cu finalitate. La femei, vocabularul nu este punctul lor forte, de aceea definirea și înţelesul cuvintelor nu contează așa de mult, căci ele se bazează pe tonul vocii pentru o exprimare mai fidelă, dar și pe limbajul trupului, pentru a-i da un conţinut emoţional. Scopul urmărit este cel al construirii relaţiilor, și nu argumentativ, ca al bărbaţilor. Dacă o femeie îi vorbește mult bărbatului ei, înseamnă că-i place de el, dar, dacă tace, aţi încurcat-o!
– Iubitule, n-ai vrea să-ţi mai aerisești creierii, după atâta citit? îl întreabă ea cu o licărire vioaie în priviri.
– Nu cred că simt nevoia! Dacă tot vrei să-mi creezi condiţii, deschide fereastra și este O.K.! Faţa ei se întunecă și puse un lacăt mare la gură, pe care îl închise cu scrâșneli.
– E ceva în neregulă? o verifică el pe consoarta lui. Ea îi răspunse cu tăcere.
Am făcut ceva rău? Nu știu de ce, dar parcă s-a înnorat! încercă el să se clarifice.
– Și s-ar putea să plouă și cu grindină! ieși ea din muţenie. Cum de nu pricepi că nu m-ai mai scos de două săptămâni și pe mine la o plimbare?
- Spune așa, femeie, nu mă lua pe ocolite! se lumină el. Ce mistere mai au și doamnele astea în cap! Auzi: să mă mai aerisesc și eu și, când colo, de fapt ea voia să se aerisească! Oare câte alte taine mai ascunde?
• Vorbirea pe ocolite este o specialitate a femeii și are ca scop să adune relaţii, dar cel mai adesea nu funcţionează în cazul bărbaţilor, pentru că ei nu pricep regulile jocului. Creierul femeii este axat pe prelucrare, pe când bărbaţii consideră aceasta o lipsă de structurare. El vrea să i se spună concis și direct. Cum ei ocupă slujbele unde se cere orientarea în spaţiu ca șoferi, piloţi sau profesori de știinţe exacte, vorbirea pe ocolite ar duce la grave erori. Dacă un pilot ar spune turnului de control: „Cred că jos e mai sigur decât aici, sus!" în loc de: „Mă pregătesc să aterizez!", cred că ar fi scos urgent din slujbă.
• Femeile pun sentiment în ceea ce spun, în timp ce bărbaţii doar se exprimă. Cum vocabularul nu este chiar punctul forte al creierului femeilor, ele nu consideră definirea precisă a cuvintelor atât de relevantă. Chiar mai exagerează de dragul efectului obţinut. Bărbaţii însă vor interpreta fiecare cuvânt pe care-l vor spune ele ca atare și vor reacţiona în consecinţă.
– Tu niciodată nu ești de acord cu ce spun eu! Îl atacă ea supărată la refuzul lui de a merge la cumpărături.
– Cum adică, niciodată? Chiar acum zece minute am zis că e bună părerea ta de a merge la părinţii tăi duminică! spuse soţul intrigat.
– Întotdeauna socotești lucrurile tale mai importante ca ale mele.
– Nu-i adevărat! Adu-ţi aminte că ieri ţi-am spus că este mai important ca tu să mergi la tratament decât să-mi cumpăr eu două cauciucuri la mașină!
– Așa spui tu de fiecare dată când deschid discuţia! i-o reteză ea.
– Asta e o minciună! replică el. Nu spun așa de fiecare dată! Pentru o ceartă „reușită", bărbatul trebuie să înţeleagă faptul că femeia folosește cuvinte pe care nu le ia ca atare, drept pentru care nici el n-ar trebui să le înţeleagă ca atare și nici să le precizeze sensul.
• Femeia folosește în medie șase expresii faciale în zece secunde, prin care reflectă sau reacţionează la emoţiil interlocutorului. De regulă, bărbatul rămâne impasibil când ascultă, pentru a nu-și trăda emoţiile, dar asta nu înseamnă că nu trăiește nici un fel de emoţie. Scanarea creierului arată că bărbaţii reacţionează emoţional la fel de puternic ca femeile, dar evită s-o arate.
• Majoritatea femeilor dovedesc o orientare în spaţiu limitată. Bărbaţii au capacitatea de a vedea în trei dimensiuni. Studiile arată că mintea bărbatului măsoară distanţa și viteza, pentru a ști exact când trebuie să schimbe direcţia. Dacă dai o hartă turistică sau rutieră unei femei, ea trebuie s-o așeze în sensul de mers, altfel nu se descurcă. Și așa i se pare un mister, pe când un bărbat o poate citi din orice poziţie.
• Femeile excelează în zone de creaţie, cum ar fi artele spectacolului, învăţământul, resursele umane și literatura, toate acestea fiind domenii în care logica abstractă nu are o importanţă primordială.
• Bărbatul se pierde pe sine în muncă și în performanţele ei, pe când femeia se pierde în detaliile vieţii și în mulţimea relaţiilor.
Va doresc multa sanatate si va invit sa dati mai departe si altora. E necesar sa cunoastem astfel de diferente pentru a ne accepta mai usor si a duce o viata cat mai deosebita cu "ajutorul potrivit" (actualul, viitorul, depinde de la caz la caz). -
Zeciuiala
A. INTRODUCERE
3Ioan1:2 Prea iubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.
Apostolul Ioan s-a rugat aceasta rugăciune când era avansat in vârsta, un tată intre credincioşi.
Într-adevăr, aceasta este o rugăciune care arata inima Tatălui faţă de noi. Tăticul tău, Dumnezeu vrea ca tu să sporeşti, să prosperi in toate lucrurile.
Prosperitatea biblică include bogăţia financiară, dar include mai mult decât atât.
Înseamnă a-ţi avea nevoile împlinite, înseamnă a nu duce lipsă, înseamnă a avea mai mult decât suficient, înseamnă a putea şi a vrea să dai altora pentru ca tu ai experimentat primire in abundenţă.
Prosperitatea nu este determinată de cât acumulează o persoana ci este demonstrată de cât de mult dă o persoană. O persoană care dă este o persoană prosperă.
Dumnezeu dă principiul semănării si recoltării: cei ce seamănă puţin, recoltează puţin, cei ce seamănă din belşug, vor recolta din belşug!!! Semănatul este parte integrală din economia lui Dumnezeu. Dăruirea este sistemul cerului pentru prosperitate.
Când un credincios da 10% din venitul sau lui Dumnezeu:
- Îl recunoaşte si slăveşte pe Tatăl care se îngrijeşte de el
- Declară că restul venitului este sfinţit şi aşadar de neatins pentru diavol
- Seamănă sămânţa şi aşteaptă să fie înmulţită pentru a aduce slavă Lui Dumnezeu
- Îşi demonstrează lui însuşi şi lumii că este o persoană prosperă care poate şi vrea să dea
B. ÎNTREBĂRI
1. Cum vezi tu zeciuiala?
De obicei credincioşii văd zeciuiala ca o plată înapoi Lui Dumnezeu pentru ce a făcut El pentru ei, ei folosesc zeciuiala pentru a-L face pe Dumnezeu să îi binecuvânteze.
Biblia ne spune însă:
- zeciuiala nu este o plată din obligaţie, ci un dar din dragoste
Noi nu dăm zeciuiala din obligaţie ca o plată Lui Dumnezeu. Adevărul este că nici o persoană nu poate în nici un fel să Îi plătească înapoi Lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru noi. Noi dăm zeciuiala dintr-o inimă doritoare, ca un cadou, ca un semn al dragostei. Nu pentru a ne pune bine cu El sau pentru a-L îmbogăţi, ci pentru a-L lăuda, şi a-I arăta dragostea.
În Evrei 7, vedem contrastul între versetul 4 si 9: Avraam (sub har) „a dat” zeciuiala, iar Levi (sub lege), „a plătit” zeciuiala. Datorita lui Isus şi Noului Legământ pe care l-a făcut, noi nu mai suntem sub lege ci sub har.
Ca şi Avraam, care a trăit înainte de lege, dând zeciuiala, la fel si noi...dăm zeciuiala ca un dar din dragoste. Nu „trebuie” să plătim, cum erau Leviţii obligaţi prin lege.
- noi nu dăm zeciuiala pentru a fi binecuvântaţi ci pentru că suntem deja binecuvântaţi. Avraam a dat ca răspuns la binecuvântarea lui Melhizedec nu pentru a-i obţine binecuvântarea (Gen 14:18-20). Noi dăm Domnului nu pentru a-L face pentru noi, Regele Neprihanirii si Regele Pacii care ne-a binecuvantat. El este deja Cel ce ne binecuvântează şi ne va binecuvânta indiferent dacă dăm sau nu zeciuiala.
2. Care este scopul zeciuielii?
Pasajul din Geneza 14:18-20 menţionează pentru prima data in Biblie următoarele:
- rege al neprihănirii
- rege al păcii
- pâine si vin
- binecuvântarea dată de Preotul Dumnezeului Celui Prea Înalt
- datul zeciuielii (care înseamnă pur şi simplu o zecime)
Zeciuiala se leagă de pâine şi vin. Se leagă de neprihănire şi pace. Nimeni nu poate da cu adevărat zeciuiala până nu apreciază pâinea şi vinul.
Astăzi ne amintim de moartea lui Isus luând parte la Cina Domnului şi prin zeciuială mărturisim învierea Lui.
Aşadar zeciuiala este pentru a ne aminti şi pentru a declara lumii că Isus este viu, că este înălţat la dreapta Tatălui în ceruri şi că El este neprihănirea noastră, înfăţişarea noastră fără prihană înainte Lui Dumnezeu.
Practic, de asemenea, pentru scopul lucrării bisericii, zeciuiala serveşte liderilor ca un mod de a identifica oamenii care:
- sunt credincioşi în ce le-a dat Dumnezeu
- înţeleg inima generoasă şi plină de har a Lui Dumnezeu şi sunt astfel cei care servesc cu o atitudine corectă.
- sunt umili si uşor de învăţat cu privire la Cuvântul Lui Dumnezeu şi autoritatea Sa.
3. Cum dai zeciuiala? Cum ai răspunde la cineva care iţi spune: „nu vreau să dau zeciuiala” sau te întreabă „ ce se întâmpla dacă nu dau zeciuiala?” sau „să dau zeciuiala bazat pe venitul net sau brut?”
Unii dintre noi am putea fi tentaţi să spunem oamenilor care nu vor să dea zeciuiala că astfel nu vor fi binecuvântaţi (sau şi mai rău, că vor fi blestemaţi) de către Dumnezeu, sau că îşi vor pierde banii în alt fel. Putem veni chiar şi cu versete biblice pentru asta, de ex:
- nedând zeciuiala este echivalent cu a-L fura pe Dumnezeu (Maleahi 3:8)
- sunt doar 2 opţiuni: dai ori Împăratului Salemului ori împăratului Sodomei (Geneza 14:16-20, 14:21-24)
Făcând aceasta, ne abatem de la abordarea bazată pe har şi centrată pe Christos pe care o avem sub Noul Legământ şi mergem la abordarea bazată pe lege şi performanţe, care este sub Vechiul Legământ.
În loc să mergem înapoi la Vechiul Legământ şi să aplicăm tactici de speriat este bine să ne întoarcem spre Noul Legământ şi să ne concentrăm pe dragostea Tatălui demonstrată prin Cruce de Isus Christos.
Tatălui nostru Îi place să ne dea, pentru că ne iubeşte. Ne-a iubit aşa de mult că Şi-a dat Fiul pentru noi. Adevărul este: Dumnezeu este cel care dă.
Când se pune problema ca noi să Îi dăm Lui, întrebarea nu este dacă trebuie, ci „vreau?”
Biblia ne spune in Evrei 7:8 „Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, sînt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu.”
Când aducem zeciuiala, dăm cu o inima mulţumitoare si suntem conştienţi că mărturisim:
- Mântuitorului nostru care trăieşte şi domneşte
- Împăratului nostru al Neprihănirii şi Păcii care ne binecuvântează întotdeauna
- Primul rod care ne-a sfinţit (in Biblie, şi zeciuiala şi Christos sunt numite “primul rod”)
C. CONCLUZIE
Deuteronom 8:18 Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi(fiind vorba de bogăţii), ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin jurământ, cum face astăzi.
Când dăm zeciuiala fără a avea sentimentul datoriei ci doar având cunoştinţa că suntem neprihănirea Lui Dumnezeu, ne amintim că El este Domnul nostru care ne-a dat bogăţii in toate domeniile din viaţa noastră. (duh, suflet şi trup)
Putem aştepta ca sămânţa semănată să fie înmulţită şi să dea roada. Putem aştepta să fim o binecuvântare pentru că suntem binecuvântaţi. Putem aştepta să fim o mărturie a bunătăţii Tatălui, Cel care ne dă puterea să aducem roada, oameni la Christos.
Când dăm zeciuiala, mărturisim că Domnul nostru este viu!!!! -
DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU
Trei cruci pe-un deal, pe Dealul Căpăţînii.
Pe ele-atîrnă-n frînghii strîns legaţi,
Şi ţintuiţi de braţe, în piroane,
În crudă agonie, trei bărbaţi.
Şi pe toţi trei, Pilat îi judecase.
Toţi trei au fost bătuţi, batjocoriţi,
Toţi trei purtat-au crucea în spinare,
Şi-apoi urcaţi pe ea şi răstigniţi.
Şi încă mulţi pînă atunci şi după,
Au suferit acelaşi crunt calvar,
Sfîrşind în agonie şi ruşine
O viaţă irosită în zadar.
Şi mulţi se întrebau şi se întreabă:
“Cu ce a fost de alţii deosebit?
A suferit la fel cu ei, pedeapsa
Şi tot la fel cu ei a şi murit! “
Da, cînd priveşti la trupurile moarte,
Poţi spune c-a murit la fel ca ei,
Chiar dacă-şi dădea Duhul, fără vină,
Nu Îl deosebeai dintre cei trei.
Cînd L-am văzut cu-o seară mai ‘nainte,
Rugîndu-se-n grădina Ghetsimani,
Trei ucenici Îl însoţeau, dar iată-i
Dormind un somn adînc, pe bolovani.
Şopteşte ridicînd spre Tatăl, ochii,
Fiul dintîi, născut din Dumnezeu;
Sudori de sînge-I picurau pe frunte:
“ Tată, paharu-acesta e prea greu!
Ştiu c-am venit în lume pentru Tine,
Ca să găsesc tot ce era pierdut,
Şi voi plăti pe cruce preţ de sînge
Ca să răscumpăr ce a fost vîndut.
Dar, Tată, Eu sunt Fiu născut din Tine
Şi una suntem, cum am fost mereu.
Iar cînd voi lua pe umeri vina lumii,
Nu voi mai fi cu Tine-un Dumnezeu!
Cum să suport eu clipa blestemată,
Cînd, adunînd tot ce-ai dispreţuit,
Voi fi o urîciune pentru Tine,
Păcat, pe lemnul crucii răstignit!!!
Îţi vei întoarce ochii de la Mine
Şi se va-ntuneca întreg pămîntul.
Şi cum voi sta Eu despărţit de Tine,
Ca să-mplinesc pe cruce, legămîntul?!
Nu cred că am să pot să beau paharul !
Din cupa de păcate nu pot bea!!!
Dar totuşi Doamne, totuşi, pentru Tine,
Voi face voia Ta, nu voia Mea!!! “
Acum am înţeles de ce, pe cruce,
Din toţi, doar El era deosebit:
Cînd s-a făcut păcat pe lemnul morţii,
Ne-a arătat, cît Tatăl, ne-a iubit !!! -
... şi eu!
Încă un pas pe Via Dolorosa...
Genunchiul se îndoaie sub povară...
Arsura unui bici..o lovitură...
Cine spunea de cruce, că-i uşoară?
Încă un pas...o rană...o durere...
O lacrimă strivită pe obraz...
Cine credea că drumul spre Golgota
Ducea spre biruinţă...prin necaz?!!!
Şi-am tot făcut un pas...şi încă unul...
Satan privea rânjind la chinul meu!
El nu ştia că fiecare rană
M-apropia mai mult de Dumnezeu!!!
Habar n-avea! De fiecare dată
Când mă trântea cu sete la pământ,
Durerea mea se tansforma-n putere,
Ca să îmi amintească cine sânt.
Fiindcă urcând pe drumul spre Golgota,
Alături de Isus am fost şi eu!
Şi când „S-a isprăvit!”- şopti Cristosul,
Am devenit un fiu de Dumnezeu!
Căci am murit cu El, blestem pe cruce,
Şi-am înviat cu El! Ce dulce har!
Dar nu mai trăiesc eu, ci El în mine,
Minunea vieţii noi, primite-n dar! -
INIMI DE COPIL
Aş vrea să-Ţi spun ce dor imi e să fiu
Un fulg în palma Ta ocrotitoare,
Când sufletul mi-e gol şi mi-e pustiu
Şi aripi n-au curajul ca să zboare!
Aş vrea să-ncap ca puiu’ntr-o găoace,
Ca să mă simt de toate, l-adapost !
Şi mângâierea Ta s-o simt, uşoară,
Spunându-mi:” Copilaş micuţ şi prost!”
Şi parcă-aş vrea să fiu un ochi de apă
În care chipul Tău să se-oglindească,
Un colţ de cer, un strop micuţ de rouă,
Ce-aşteaptă dimineaţa, să se nască.
Un fir de praf de-aş fi pe poala hainei,
Să Te-nsoţesc o Doamne, pas cu pas,
Ca să mă scald în dulcea Ta lumină
Şi să ascult blâdeţea-n al Tău glas !
Mă simt atât de mic, atât de firav
Şi nu găsesc în mine nimic bun.
Dar cu un glas timid, plin de sfială,
Aş vrea să mă apropii şi să-Ţi spun:
“CE ALTCEVA O, DOAMNE, DE PE PĂMÂNT ŞI APĂ,
AR MAI PUTEA SLĂVITU-ŢI CHIP SĂ-NCAPĂ,
DECÂT BOLTITUL CER ?”
“EU am creat şi cerul şi pământul
Şi am supus furtuna c-un cuvânt !
De voia Mea ascultă-orice făptură !
Tot universul ştie CINE SÂNT !
Şi totuşi în nespusa Mea iubire,
Mă pot apropia cu pas tiptil,
Şi din imensitatea Fiinţei Mele,
Să locuiesc în inimi de copil !” -
Credinta lui Petru
Doamne, ei au fost cu Tine, Te-au vazut, Te-au pipait,
Poalele camasii Tale le-au atins, Ti le-au simtit,
Te-au vazut cind in multime, vindecai doar cu-n cuvint
Si Ti-a fost de-ajuns o vorba, sa scoli mortul din mormint.
Au umblat cu Tine-alaturi, zi de zi si ceas de ceas,
Dar in cea din urma-Ti clipa, cati din ei au mai ramas?
Petru, insasi temelia, peste care ai cladit,
Pana-n zorii diminetii, de trei ori te-a parasit.
El, care minat de Duhul, drept Cristos Te-a declarat,
Cind au aparut strajerii, iute Te-a abandonat.
Se-ascunsese in multime si de teama-adinc cuprins,
El s-a lepadat de Tine, de trei ori, spre-a nu fi prins.
Si Ti-a fost atit de-aproape, ii vorbisesi fata-n fata,
Chipul Tau, oglinda Slavei, il vedea de dimineata,
Peste zi sorbea Cuvintul, ce-l primea gura la gura,
Si ii talmaceai vorbirea, sa capete-nvatatura.
Chiar puteri i-ai dat, s-aline, sa aduca vindecare,
Demonii, doar cu o vorba, i se-aruncau la picioare.
Da, Ti-a fost trei ani alaturi, Ti-a recunoscut sorgintea,
Dar la prima incercare, a fugit, si-a pierdut mintea.
“Doamne, cu Tine sunt gata-n temnita sa merg, la moarte !”
Asa Iti spunea, dar frica, nu il duse prea departe.
Insa Tu, dulce minune, scump al dragostei izvor,
Il stiai mai dinainte, dinaintea tuturor.
Si-ai ingenunchiat in fata Tatalui, pentru a-I cere
Pentru Petru, o credinta ce in veacuri nu va piere.
Si-au trecut de-atunci milenii, Tu Te-ai inaltat la cer,
Si-ai lasat uimita-o lume, invelindu-Te-n mister.
Si dupa atitea veacuri, dupa-atitea mii de ani,
Vin si eu la poala crucii, in gradina Ghetsimani.
Stiu, nu Ti-am atins vesmintul, fata-n fata nu am stat,
Din izvoru-ntelepciunii, vorbe nu am ascultat.
Petru cind umbla cu Tine, el vazindu-Te-a crezut,
Dar eu vreau sa cred in Tine chiar daca nu Te-am vazut.
Azi mi-e inima zdrobita, incercarea-i mult prea grea.
Doamne, roaga-Te la Tatal si pentru credinta mea !
Slaba sunt, da-n slabiciune Tu sa iti arati puterea,
Pacea Ta sa m-ocroteasca si sa imi alini durerea.
Vreau, prin foc, prin valea mortii, eu sa umblu prin credinta
Caci de esti cu mine-alaturi, ma indrept spre biruinta !
Rely T. 26 oct. 2001 -
Cat ma iubesti
Eu te-am vândut pe treizeci de arginţi
şi cu-n sărut pe-obraz, crunt, te-am trădat
am plâns lacrimi amare şi fierbinţi
când te-am privit şi-am înţeles
că m-ai iertat!
M-a osândit a nopţilor genune,
rob al pierzării, zămislind păcat,
şi-am plâns nădăjduind într-o minune
când te-am privit şi-am înţeles
că m-ai iertat!
De trei ori a cântat cocoşu-n noapte
şi de trei ori de Tin' m-am lepădat
şi-am plâns rostindu-Ţi Numele în şoapte
când te-am privit şi-am înţeles
că m-ai iertat!
La cruce m-ai născut a doua oară,
cel păcătos, cu tine-odată, a murit
şi-am plâns căci Ţi-ai dat Fiul ca să moară
în locul meu şi-am înţeles,
cât m-ai iubit!
Iar astăzi sunt un templu pentru Tine,
în care ai ales să locuieşti
şi plâng de bucurie că în mine
e Duhul Tău mărturisind
cât mă iubeşti!
