LazyMarius

• Imparte

marţi, 5 mai 2009 la 09:34

Acest şobolan se află într-o staţie de metrou . Timp de o săptămână l-am văzut zilnic , chiar de două ori pe zi încă.
Este decapitat ,în prima zi , când am ajuns pe peron am văzut un şobolan cum a fugit pe lângă scări şi a intrat pe sub o uşă (de aia de serviciu) În altă zi era deschisă , m-am uitat ... era un metrou acolo .... cool... mai este o linie ... e secretă.
Să revin la şobolan .
Şobolanii sapă tunele şi fac găuri , vă daţi seama ce a zis primul şobolan ajuns la metrou ? Ce uimit a rămas când a văzut dita mai tunelu ? "frateeee , ce mănânci aici de ai ajuns in halul ăsta ???!!" putin speriat că nu ştia cu cine are de a face stătea cu ochii in patru. Şi trece metroul .... cu viteză..... şi cu un zgomot asurzitor.... şobolanul se albeşte şi cade mort , a făcut un şoc . aşa că de la al doilea şobolan ajuns la metrou a început colonizarea. ştiu eu
Să revin la poză . În prima zi, seara, când m-am întors era tot acolo , nemişcat ( i-ar fi fost şi greu să o facă ) , am început să-i caut cu privirea bucata lipsă din el, capul, dar nu am vazut nimic.
Eu cred că s-a sinucis . Nu a mai rezistat , mâncare puţină, e criză, oamenii nu mai aruncă ca înainte , e stres continuu , metrourile parcă nu se mai opresc, oamenii mişună mai rău ca şobolanii.... a pus capul pe şină şi a aşteptat metroul (se pare că a venit )
Oare a lăsat bilet de adio? Şi ce ar fi scris în el?

" Eu , UNDINTE ( aşa i se spunea, îi lipsea un dinte de când era mic , a încercat să muşte din calea ferată că îl enervau metrourile) am hotărât că nu mai are rost să continui chinul pe care unii îl numesc viaţă , nu mai suport, am ajuns aproape surd , prea mult zgomot... trenul vine ... trenul pleacă. iar vine iar pleacă iar vine iar pleacă uite nu mă pot opri... pleacă vine mi se face rău de câte ori aud "Atenţie se închid uşile " nu ... că nu mai suport iar vine iar pleacă ... GATA. m-am hotărât . Trebuie să vă părăsesc. Mă duc să mă împuşc . Am găsit o armă acum câtiva ani . Nuuuu, nu pot ... eu stau în faţa găurii dar cine trage de trăgaci ca eu nu ajung . Gata, stiu îl leg cu o sfoară, SHIT... am ros sfoara. deci sare şi spânzuratul din plan . cum draq se sinucid şobolanii?? ... iar vine iar pleacă ... Atenţie se închid .... DOAR NU O SĂ MEARGĂ CU ELE DESCHISE... SE FACE CURENT .. oameni proşti , gata .. nu mai suport . Trebuie să găsesc ceva repede ........................................
AHAAAAA , stau pe şină.... ce are , se termină repede. ... dar nu pot nuuuu, nu-i dau satisfacţia asta metroului , când eram mic mi-a luat un dinte , de au râs toţi de mine "şobolan ştirb" . EL mi-a mâncat toată viaţa dar nu tot el îi pune capăt , nu îl las.
Dacă stau bine şi mă gândesc... ştiu eu ceva . am văzut dimineaţă. Gata, acolo mă duc . Adio prieteni . adio metrou ... voi fi liber şi liniştit în sfârşit"

Al vostru UNDINTE

Şi a mers Undinte acolo unde ştia el . S-a dus singur ... nimeni nu ştie unde , era noapte , era linişte ... parcă prea linişte . Mergea încet dar hotărât ... în cap încă îi răsuna "atenţie se închid uşile" ..... ajunge ,
adulmecă cu nasul lui învăţat cu toate , pipăie uşor cu mustăţile , priveşte cu ochii lui mari şi negri ... îşi face curaj , trage aer în piept ... întoarce capul să mai privească pentru ultima dată locul în care s-a născut , copilărit ... "au fost şi vremuri bune " îşi zice în gând şi .... păşeşte .... se aude un POC ... apoi linişte ... UNDINTE e LIBER . Capul îi stă la câţiva centimetri de corp şi parcă îşi priveşte restul trupului cu ochii lui mari şi negri.
"POC" s-a auzit de capcană (cursa pusă de oameni) pe care o găsise cu ceva timp în urmă.

Vine un om , vede şobolanul şi râde . Undinte strigă : Fraiereeee, nu rânjii , e meritul meu, nu m-ai prins tu în cursă , eu am hotărât să-mi pun capăt zilelor. Să scap de metroul ăsta nenorocit . HA
Omul îl ia şi îl aruncă pe calea ferată ....
NUUUUUUUU, ce faci idiotuleeee, pe aici vine metroul , aici se opreşte .... aici zice ATENŢIE SE ÎNCHID UŞILE ... NUUUUU .. nu aici , de aici pleacă ... şi vine ...
Lui Undinte , de o săptamâna , i se "cântă" , parcă în ciudă , de zeci de ori pe zi, ceea ce a urât toată viaţa lui , ceea ce l-a făcut să-şi pună capăt zilelor ..... când vine .. când pleacă.... când vine când pleacă
" ATENŢIE SE ÎNCHID UŞILE"

Tag-uri: asta e probleme. liniste