Blogul lui Sanda Harabagiu

Opera nepublicata...reloaded...

JINX2007 — Tue, 24 Jun 2008 11:06:15 UT

Toti avem demonii, umbrele si amintirile noastre... fie ca sunt placute sau neplacute, fie ca sunt calde ca soarele de iunie sau reci ca mormantul, ele ne definesc, ne alimenteaza ura, dragostea, invidia, starile de beatitudine, ne dau puterea de a o lua de la capat, ne ofera speranta si mai presus decat toate ne ofera acel al o miilea simt care ne face sa citim semnele din vreme, sa stim ce reguli sa aplicam si sa urmam si ce oglinda sa alegem la rascruce de drumuri... Orice si oricine se poate pierde...

Panica

JINX2007 — Tue, 25 Mar 2008 20:50:05 UT

Bineinteles a venit primavara... si cum se stie...au inceput si "muncile de primavara"... pentru mine insemnand araturi pe neuronii si asa storsi zilnic pana la ultima farama. Deci hai sa zburdam pe campii, sa mergem sa ne plimbam pe ulei... si sa ne dam cu capu in gard...
De cateva zile ma simt foarte ciudat. E ca si cum am o durere surda, care ma incarca, care vrea sa urle, care ma chinuie si nu poate iesi, care ma schingiuieste pana la lacrimi... nu ma lasa sa respir si imi strange sufletul in niste gheare imaginare care ma sufoca fizic (si nu am astm)... in seara asta am citit ultima insemnare din blogul unui prieten drag... si asta nu a facut decat sa accentueze mai tare starea mea de confuzie, frisoane, sufocare, lacrimi, nebunie... durere... apasatoare... panica. Pentru ca asta este, de fapt... o panica inabusita... unul din cei doi "eu" este cel care spune: "Nu-ti mai bate capul, nu-ti mai face atatea ganduri si probleme, ca nu rezolvi nimic". Celalat "eu" are grija sa toarne gaz pe foc... prin simpla intrebare "what if?"... Si uite asa se duce o lupta zilnica rezultatul fiind reziduul reprezentat de mine, la sfarsitul zilei... mult prea obosita... cautand liniste.
Din pacate nu am capacitatea si nici talentul sa exprim in cuvinte cum ma simt... as vrea sa pot...

...surprinzator...

JINX2007 — Sat, 22 Mar 2008 13:58:34 UT

Este o zi superba. Soare, cald, vant puternic... exact genul de zi pe care as vrea sa o petrec afara, undeva departe de oras, in liniste sau eventual cu un ipod pe care sa ascult muzica mea de suflet... cu toate astea stau inchisa in casa si muncesc... In ultima perioada ma trezesc in mijlocul noptii si adorm inapoi destul de greu... ca si cum imi lipseste ceva... paradoxal asta mi se intampla numai cand a doua zi dimineata nu trebuie sa merg la munca... ca in restu noptilor dorm bustean... Oare de ce e asa de greu de inteles...... ? In periplul meu din ultimele zile, avand de mers distante lungi, am luat autobuzul, tramvaiul... Fara sa vreau am inceput sa studiez discret lumea din jur... fiind ca intotdeauna acel observator tacut, cu pareri si comentarii pe care le tine exclusiv pentru sine... Mame cu copii plangaciosi in brate, cupluri de liceeni "siamezi", gasca clasei a cincea de la scoala din apropiere, cunostinte care se intalnesc mai des in autobuz decat intentionat la o cafea, trend-setter-e care se cred viitoare fashion-icon-uri si atrag atentia cu cat mai multe discutii posibile in timp ce the rest of the bus makes fun of them, calatorul buimac care citeste o carte atat de interesanta incat rateaza statia la care trebuie sa coboare si care isi aduce aminte dupa inca jumate de drum ca ar fi trebuit sa coboare candva din tramvai, din cand in cand mai apare cate o "ea" cu privire adanca, expresie hotarata, cufundata in ganduri dar cu un farmec aparte, mai apare si cate un "el" care isi da seama ca este studiat chiar cu coada-ochiului si iti arunca un zambet trecator in drum spre usa pe unde vrea sa coboare ... ce adunatura pestrita... si asta e doar varful ice-berg-ului... din pacate sunt doar cateva elemente de care mi-am amintit... mi-as dori sa le pot capta pe toate dar din pacate unele imi scapa sau pur si simplu ... le trec in umbra uitarii fara sa imi dau seama.
Este o zi superba!

...insanity

JINX2007 — Wed, 12 Mar 2008 09:47:42 UT

Ieri, marti... ca in orice zi de marti nimic nu a mers bine. La munca totul a fost dat peste cap, au sunat de la contabilitate pentru o factura gresita... pe care pana la urma am rezolvat-o, au venit fondurile pentru bolnavi... in mare secret, per total o multime de nervi intinsi la maxim pe care puteai canta ca la chitara. Florile de pe biroul de acasa incep sa se ofileasca... ma mai gandesc daca sa imi iau altele...
Ce bine ca s-a terminat ziua asta...

Boring boring boring... nu, nu viata mea... ci doar ceea ce scriu... pentru ca e mai interesant ce NU scriu aici...

Good evening...and good night! part 2

JINX2007 — Fri, 07 Mar 2008 22:41:49 UT

Acum cateva zile am vazut un film (nu merita mentionat desi povestea este destul de interesanta prin incurcaturile ei) care avea (si are) pe coloana sonora mai mult de o piesa a grupului STEREOPHONISC. Cum in frageda pruncie a descoperirii propriei identitati am dat peste ei fara sa vreau, vocea vocalistului mi s-a lipit de creier... si ce voce... Inainte de finalul filmului m-am trezit ca il pun pe pauza, deschid un Internet Explorer si bag repede un youtube... thank God for youtube . Cautare: Stereophonics... am ramas uimita de cate videoclipuri am gasit. Dar m-am bucurat. Am ascultat "I miss you now", "Maybe tomorow", "Mr writer" (piesa care mi-a ramas din "tanara pruncie" ) si altele... mi s-a zburlit parul de pe ceafa... ufff... ce voce... m-a patruns pana in adancul.... adancului... Si nu mai spun de felul in care arata vocalistul... pur si simplu... nu pot sa explic...
Si pentru ca este ziua care ne este vreau sa invit sa faceti un click...
http://www.youtube.com/watch?v=1rPe0BtYvTA

Vizionare placuta!!! O zi faina sa aveti...

Dupa indelungi spargeri de creieri...

JINX2007 — Tue, 26 Feb 2008 19:12:10 UT

De cateva saptamani ma chinuia o melodie... al carei titlu si interpret nu le stiam...si auzeam numa refrenu in minte...groaznic...cand era liniste, auzeam in minte numa chitara aia de pe referen...sa innebunesc nu alta. In sfarsit am aflat... multumita unui anume radio (nu dau nume ca sa nu fac publicitate desi ar merita din plin ca sunt din ce in ce mai buni), si am si gasit-o, piesa, The Cure- Lullaby. O ascult chiar acum si... ma face sa simt de toate si in toate felurile....
Noapte buna!!!
PS: v-o recomand...

Pareri...?

JINX2007 — Sun, 24 Feb 2008 11:42:08 UT

Am citit undeva o chestie... interesanta... voi la ce credeti ca se refera???

"Daca nu ai fi fost tu, eu nu as fi existat. Multumesc. Dar sunt momente cand mi-as dori sa ma vezi asa cum sunt... din pacate nici acum dupa atatia ani nu ai reusit sa ma cunosti, sa ma intelegi, si asta si datorita faptului ca nu te-am lasat sa ma vezi pe mine, cea care sunt. Ma intreb tot mai des... m-ai iubi mai putin daca ai sti? M-ai respecta mai mult daca ai afla adevarul? Sunt sigura ca mi-ai purta de grija la fel de mult... chiar daca nu ai accepta, nu m-ai intelege, ai fi la fel ca si pana acum... Nu o sa aflu niciodata..."

Ganduri, ganduri...

JINX2007 — Sat, 23 Feb 2008 21:55:59 UT

Am prostul obicei sa imi iau "de munca" acasa ca nu cumva sa ma plictisesc... buna gandirea. Nu stiu cum s-a nimerit de m-am trezit si cu ecusonul in punguta cu maculatura de studiu... Ma uitam mai devreme la el, nume si profesie, cam cu asta te alegi dupa cei cinci ani de scoala in care ti-ai tocat nervii si coatele pe bancile facultatii, uitam sa mentionez si cantitatea enorma de munca ce se ascunde in spatele profesiei alese si dobandite. Daca am considerat vreodata ceva ca fiind greu asta a fost lucratul cu oamenii; din nefericire exact asta fac si in ziua de azi. Sper ca intr-o zi sa ajung sa nu mai am de a face direct cu toti nebunii, insinguratii, deprimatii care imi trec pragul zi de zi...

PS: cu toate relele, nu ma vad facand altceva decat ceea ce fac...

Gosford Park

JINX2007 — Fri, 22 Feb 2008 21:01:29 UT

Fiind o placuta seara de vineri dupa care ma asteapta un week-end liber in care pot sa ma odihnesc, savurez un film cat se poate de inspirational (pentru a savura ceva la fel de bun)... si inspirat. Pentru mine personal este unul din filmele preferate, nu ma mai intreb de ce, poate si pentru faptul ca are la baza un "story" plin de umor tipic englezesc, alcatuind o drama exacelenta. Va invit cu aceasta ocazie sa il vizionati, nu e nou dar e foarte de actualitate deoarece prezinta o realitate care se pastreaza pana in zilele noastre: toti isi urasc statutul si vor sa urce pe scara sociala, neacceptandu-si conditia (lucru pe care l-am observat tot mai mult in zilele ce au trecut). Condimentati totul cu un pahar de bautura fina si... vizionare placuta!
Trailer http://movies.nytimes.com/movie/257289/Gosford-Park/trailers

17.02.2008

JINX2007 — Sun, 17 Feb 2008 17:06:34 UT

E duminica. Sunt singura acasa... stiu ca suna a cliseu... dar nu imi place... Cateodata ma vad dinafara prin alti ochi si imi pare ca duc o viata atat de... nu neaparat plictisitoare, doar ca... inafara de un lucru. restul sunt toate previzibile... pana si eu sunt previzibila... macar el e imprevizibil. Asta se intampla cand "imbatranesti"...

Break my darkness...

JINX2007 — Wed, 13 Feb 2008 19:20:28 UT

Si iata cum ma gasesc si azi in ceata amintirilor. Sunt extrem de frumoase si de aceea le duc doru si le simt ca si cum s-au intamplat ieri. Primavara si inceput de vara, dimineti tarzii, soarele era prietenul meu cel mai bun si multe au fost zilele insorite in care ma trezeam la ora 9, deschideam calculatoru, stateam pe net pana pe la 10 dupa care imi luam o pauza de cafea si meditatii si pus tara la cale afara pe banca, in fata caminului care in ziua de azi nu mai este la fel... avea ceva aparte perioada aia, oare pentru ca eram eu extrem de indragostita?! Frumoase dimineti cand... dupa ce ascultam acasa pe net muzica live, eram invitata...la somn... Cat despre dupa-amieze....oooo...ce dupa-amieze... soerele la apus, tot pe banca cu pricina, la cafeaua de la ora 18... stateam si admiram in tacere, cu vantul adiind, cu gandurile departe, cu soarele portocaliu in ochi... supeeerb... intr-un timp, pe la inceputul verii, incepusem sa ies si seara la cafea, de data asta pe scarile caminului ca pe banca nu mai era loc de nimeni, inca era batalie pe spatiu respectiv... care mai de care mai "bisericute"... ieseam sa imi beau cafeaua singura in caldura serii, sa pun la cale ceva pentru seara respectiva... sau ... chiar sa ma regasesc in singuratatea mea, fugind de colegele de camera. Era o problema pe care o aveau... nu puteau sa inteleaga cum de imi place sa stau singura... poate cu timpul au inteles, dupa ce au apucat sa ma cunoasca mai bine... dar este foarte sigur ca am ramas pe jumatate o enigma pentru ele. Este cel mai simplu sa fii doar cu tine insati/insuti; nu trebuie sa porti nici o masca, mai ales daca te accepti... si te cunosti. Imi dau seama cat de multe detalii si amintiri am lasat in urma si aproape ca s-au sters... dar totusi raman acolo...cumva agatate de subconstient ca si cum mi-ar spune "asta chiar s-a intamplat"... Culmea cum raman pregnante doar o parte dintre amintiri...
Privind in urma ma vad pe mine ca si cum m-as uita la altcineva, sunt totusi eu dar ma vad prin ochii altcuiva, ma uit la filmul vietii mele si... trebuie sa recunosc ca usor, usor, ies toate la lumina... revin in actualitate, toti prietenii, toate pataniile hilare sau mai putin placute, fiecare om pe care l-am lasat in urma ca sa pot sa merg inainte... fiecare intamplare isi are locul pe firul timpului, are savoare proprie, perceptie personala, imbracaminte emotionala si incarcatura sufleteasca.
Iubesc soarele diminetii intr-o zi senina de iarna, iubesc soarele intr-o zi libera de sambata, iubesc soarele de ora 4 dupa-amiaza intr-o zi torida de iulie, iubesc soarele la pranz intr-o zi de toamna cand stau si admir o salcie ingalbenita si ascult Sting- Fields of gold... iubesc un om cum nu am iubit in viata asta, iubesc viata si il consider cel mai de pret lucru si daca apuci sa fii si sanatos ca sa te bucuri de ea este perfect...
Asta sunt eu, acum...

Jurnalul unui vampir: Eternitatea - dar sau blestem?

JINX2007 — Tue, 05 Feb 2008 21:52:55 UT

Sunt intr-o vesnica asteptare... astept sa se termine ziua de munca, astept sa inceapa serialul preferat, astept sa se descarce o piesa de pe retea, astept sa se faca dimineata, astept sa revina la mine, astept sa imi revad prietenii, astept sa vina primavara cu frunzele si florile ei, astept sa vina vara ca sa ma topesc de caldura, astept sa imi regasec inspiratia, astept... pana intr-o zi cand totul se va fi sfarsit, cand lumea nu va fi un loc mai bun pentru ca nu mai exist, cand voi vedea din cu totul alt unghi viata ce am trait-o si cand mireasma viului va fi cel mai de pret bun in marele mister al eternitatii. Spiritul va fi liber sa posede orice personaj de poveste, orice fiinta cu sentimente rationalizate, va fi indreptatit sa devina o entitate prezenta, dar nu constientizata de gazda, entitate care studiaza pe rand fiecare "firicel de praf", se incarca ca o baza de date cu informatiile absorbite, dupa care trece la urmatoarea gazda... incet, incet incepe sa simta diversitatea colorata a sentimentelor... si este invadat de toate trairile celor posedati... acesta va fi oare blestemul pe care il va purta?? Tristete, mahnire, mila, compasiune, iubire, ura... si durerea interminabila de a simti toate acestea... eternitatea devine o povara ingrozitoare ca un bolovan imens de greu apasand pe umerii garboviti.
"Vreau sa fiu un vampir" ii spuse ea.
"De ce?"
"Ca sa pot trai vesnic si sa pot sa explic lumii ce inseamna viata vie..."

Povestea de seara: vreme trece, vreme vine...

JINX2007 — Sat, 19 Jan 2008 22:28:38 UT

...am citit azi o parte din blogurile mele mai vechi... o parte din ele mi-au trezit in suflet o nostalgie grozava dupa zilele de facultate, dupa viata de camin (nu ca as mai vrea sa ma mai intorc acolo), dupa... primavara cu verdele ei crud in copaci, cu dimineti lungi si dupa-amieze insorite si calduroase...

Azi realizez ca... viata mea s-a schimbat, lumea s-a schimbat... si mai important, eu m-am schimbat intr-o anume masura. Mi-e dor de primavara pentru ca arunca asupra zilelor o cu totul alta lumina decat cea pe care o vad de ... cand am terminat facultatea. Si cu toate astea sunt sigura ca primavara care vine va aduce si ea o alta lumina... o alta perceptie asupra lucrurilor... un alt sentiment/simtamant.

Ma bucur ca am trait fiecare moment pe care l-am trait si nu imi pare rau de alegerile facute... Anul care a trecut a fost unul extrem de surprinzator in mod placut dar si un an destul de greu: nu terminasem facultatea si deja ma angajasem, am muncit de mi-au iesit ochii la lucrarea de licenta, m-am mutat din camin in chirie, singura, au inceput sa apara responsabilitatile, apoi... a urmat licenta, schimbarea locului de munca si a casei... o luna plina de schimbari. In schimb a existat cineva care a fost langa mine si care m-a surprins de cate ori a avut ocazia si care m-a sustinut, care a crezut in mine atunci cand eram gata sa clachez... Multumesc !!!

Per total anul care a trecut a fost echilibrat... desi a fost un echilibru un pic fortat...s-a mentinut...

...kind of funny...

JINX2007 — Sat, 12 Jan 2008 03:26:57 UT

...vecinii mei de la etajul doi...(eu stau la parter) s-au apucat la ora asta.. a se nota este 5:25 in the morning...sa bata cuie...oare alte treburi nu au...e totusi sambata dimineata....Jesus....

Spooky people...

Away...

JINX2007 — Fri, 11 Jan 2008 17:23:58 UT

Era o dimineata friguroasa de decembrie tarziu. Eram in taxi si mergeam spre casa. Ma uitam pe geamul din dreptul meu si vedeam o frantura din oras, o frantura de realitate... o frantura de drum... pe loc am realizat ca toti privim la viata asta exact ca printr-o "fereastra de taxi", vedem ceea ce este in fata ochilor nostri... vedem numai ceea ce ne da voie "fereastra" sa vedem. De aici a pornit o alta idee. Fiecare dintre noi are realitatea lui, universul lui, viziunile proprii, LUMEA LUI. Si atunci cand esti in "lumea ta"... atunci nimic nu te poate atinge, esti tu insuti, esti impacat cu tine insuti... sau din contra... abia atunci cauti sa te linistesti, sa te "limpezesti", sa te descoperi. In lumea ta inveti sa te iubesti, ca abia dupa aceea sa inveti sa-i iubesti pe ceilalti, la libera alegere. Lumea ta o desenezi, o imaginezi, o pictezi, o descrii cu vorbe, o canti exact asa cum doresti. Aici numai tu dai ordine, faci ordine, o decorezi cum vrei tu... e micul tau colt de univers. E ca si cum, atunci cand in jurul tau totul devine de nesuportat, prea agasant, galagios... iti pui pe urechi o pereche de casti imaginare care te izoleaza de tot ceea ce te inconjoara... si auzi in urechi cantecul sufletului tau. Restul nu mai conteaza............

Jurnalul unei povesti

JINX2007 — Sat, 08 Dec 2007 13:32:59 UT

La inceput ii povestea copilei dar ea nu vroia sa creada si isi sufoca lacrimile cu greu, nu vroia sa ii dea satisfactia de a o vedea plangand pentru ca ar fi vazut-o slaba. Desi isi spunea ca e bine sa nu asculte, cand se intalneau auzea cantecul viorilor. Pe cat de incredibil, pe atat de real era insa totul: si ceea ce spunea el si ceea ce simtea ea, desi trebuia sa se "muste" pe dinauntru ca sa nu raspunda. Totul a continuat in acelasi stil o perioada. Si apoi a fost calmul dinaintea furtunii. Prima data cand ea a observat ceva cu coada ochiului, i-a vazut, a incercat sa nege realitate, sa pacaleasca mintea si ochii, spunandu-si ca era doar... ceva, a incercat sa inchida ochiul mintii care vedea prea clar totul ca o voce "in the back of your mind", ca un beculet rosu care brusc s-a aprins. Copila a asteptat. Si evenimentele au curs. A doua oara cand i-a vazut s-a intamplat sa fie mult prea clar totul. Pana la urma ochiul mintii vazuse bine, vocea avea dreptate si beculetul rosu a innebunit. Ceva din ea a murit in ziua aia, s-a rupt, viorile nu au mai cantat, cat despre incredere... care incredere? Increderea de sine a zburat pe geam, increderea in el... la minimul posibil.
Cu timpul increderea in fortele proprii a revenit... dar nu a mai fost aceeasi. In ciuda a tot ce s-a intamplat, viorile au revenit cu cantecul lor. Ele mai canta si azi.

...thuth

JINX2007 — Sat, 01 Dec 2007 19:11:39 UT

...fie ca te hotarasti sa dormi, sa mergi in oras cu prietenii, sa te distrezi sau nu... sa stai in preajma anumitor oameni... fie ca te hotarasti sa vorbesti sau sa taci... in the end... life is all about choises...

True or ...true???

JINX2007 — Fri, 16 Nov 2007 11:49:35 UT

Never mind...

"...I miss those mornings when I came to you and I crumbled in bed with you...sleeping away from this world into another one... a world of dreams... when you held me in your arms and everything felt... so right where it should be... I miss those spring/summer days when we drank coffee at two in the afternoon... and went back to sleep... I miss crazy fast afternoons when everything was so quiet... I miss you..."

...silence please...

JINX2007 — Wed, 14 Nov 2007 18:05:05 UT

...de curand am avut o dupa-amiaza foarte placuta si interesanta... liniste...ora 4 dupa-amiaza...soarele...se duce la culcare...si o liniste extraordinara in sufletu meu...ca si cum...nu mai alerg dupa nimic, nu mai astept nimic, nu mai caut nimic, nu ma mai gandesc la nimic... absolut nimic...liniste... totul e deja aici...

Why...?

JINX2007 — Sat, 03 Nov 2007 21:01:41 UT

Did you ever feel like you are stuck... like you want to... proceed with something but you get stuck in something without knowing what it was??? You keep bumping into the same "wall" called reality and it brings you down to the ground... remembering where you should be (where others would want you to be)... fuck reality... give me dreams...

A corner of my Universe...

JINX2007 — Thu, 25 Oct 2007 21:08:20 UT

E destul de tarziu, seara... ma uit pe YM si vad statusuri care mai de care mai colorate... unul dintre ele aduce aminte de vara... Imi aduc aminte ce primavara frumoasa a fost... dar pana la urma poate asa mi s-a parut doar mie... Imi amintesc zilele alea insorite, cand ieseam dimineata pe terasa caminului savurand cafeaua de dimineata la ora 11 ziua...hmm... frumoase zile... o sa le duc doru... pe terasa caminului ieseam de multe ori si dupa-amiaza sau seara ca sa urmaresc apusul (vedere spre vest)... si de cele mai multe ori eram ingandurata pana in maduva oaselor, ingrijorata... savuram cafeaua de ora 18... ma intrebam...incotro sa apuc...cum sa fac...
Acum...s-au intors zilele mohorate de toamna...frig... lume zgribulita... zile in care nu ai iesi din casa nici cu pistolu la tampla si cu toate astea.... te trezesti dimineata si te duci la munca... gandind "macar pentru asta iau bani". Am un week-end liber... primu dupa multa vreme... si abia astept sa imi incarc bateriile...

...toamna asta...

JINX2007 — Thu, 25 Oct 2007 13:00:42 UT

Cred ca am mai vorbit o data despre asta dar readuc vorba deoarece am gasit zilele trecute si am si revazut dupa multi ani filmul de desene anumate care mi-a marcat copilaria... sau cel putin... mi-a facut-o si mai frumoasa.

Va provoc sa imi spuneti care a fost pentru voi filmul de desene animate al copilariei voastre.

PS: dupa 10 raspunsuri... va spun care era al meu...

Cinema 2

JINX2007 — Sat, 13 Oct 2007 18:40:57 UT

Zilele astea, chiar daca am fost ocupata, am apucat sa vad, pe bucati, un film care mie imi place foarte mult.

The Red Violin

Uffaaa!!!

JINX2007 — Tue, 09 Oct 2007 07:11:03 UT

Cand incepusem sa ma simt si eu bine in noua mea casa ma trezesc cu proprietara pe cap... cica a venit sa stea o zi(sper eu) sau doua...sper sa plece azi. Macar ma bucur ca nu se baga in treburile mele.
Am deja o saptamana de cand muncesc cat pentru doi... mai e inca o saptamana si dupa aia o sa pot sa spun si eu ca am timp de mine... pana atunci... a nu imi dati un pistol ca s-ar putea sa ma simt tentata sa il folosesc... pe mine...
Oare de ce nu mi-am luat eu concediu?