Gwydion11
fata - 40 ani
Blog 125
-
LATEST NEWS
stau sub copacul lunii
şi ploile de scorţişoară
îmi risipesc suspinele.
iepurele surâde blând,
imitând un cor celest
de clopote pictate
cu chinovar...
îmi închipui că te opreşti
lângă şoaptele mele,
să le traduci în foşnete
de eşarfe albastre,
copleşite de îmbrăţişare
şi dor electric...
nu îţi pot uita dragostea,
mandala care mi-a rotit
sufletul de stellar woman.
un mim visează...
mă învaţă să mă pierd
în ceaţa lăptoasă
a ultimului vers –
depărtarea alăptează.
şi mă subţiez...
lumea mă plăteşte să tac.
sunt ca orizontul...
o părere despre iubire.
8 octombrie 2009, 00:30
daniela voiculescu, L.S.R. -
AGONIA
şi dacă nu mai avem putere să deschidem gura pentru sărut? spaima să semene cu un costum de Halloweeen, mult prea strâmb, mirosind a blană de lup... să înnodăm umbrele viselor, doar aşa, în nebunia unei loviri pe creştetul unui semn diacritic! sau să ne blocăm la sfârâitoarele ţipete ale speranţei disperate! să ne trezim alergând, stupid, pentru o cerere... să desenăm papagali pe oglinda patinoarului! să mimăm jocul, să-i numim pe toţi Einstein! şi să le mărunţim râsul, mirarea... clădind dărâmarea.
omul îşi va aplauda mereu piramida cu scorneli! căzăturile iubirii se vor lepăda într-o cană de ceramică neagră, unde pedepsele se strâng în îmbrăţişări, ca să fie mai grele... dublete de nopţi care te intoxică brusc, cu vid!
şi dacă se schimbă durerea cu incredibilul parşiv, care deschide cutia de insectar şi porunceşte fluturilor să sară într-o lume care le va vâna acele... ca să simtă agonia, chiar şi mâna sadică a celui care nesocoteşte sacrul morţii? cineva, se pare că s-a speriat... şi-a provocat totul, ca să se uite sfârşitul de fericire! de ce să mori zâmbind, ca îngerii?
7 octombrie 2009, 00:33
Daniela Voiculescu, L.S.R. -
DE LACRIMĂ
cer întunecat.
lacrimi care lovesc.
baloane cu dorinţe,
pocnind în mine,
strigăte oarbe...
nu mai vreau să mă ascund
în case de melci,
unde timpul are doar uşi,
uitând să-mi pună adăpost!
lacrimi care rotunjesc.
sânii îmi sunt globuri de foc,
iubiri pline de dor,
inimi în palme...
felinare de dulceaţă,
care visează trandafiri
aduşi de toamnă...
întrebări cu tâmple,
semnate indescifrabil,
riduri de râuri care au plâns
după veşnicia dragostei!
mi-e dor de tine, iubite,
trebuie să mă crezi, chiar acum!
îţi sărut tragicul mister,
ce-ţi încătuşează fruntea!
totul stă într-un simplu cuvânt,
mişcător între noi,
marinar ce priveşte zările...
şi îngână rugăciunea apropierii.
7 octombrie 2009, 14:28
daniela voiculescu, L.S.R. -
CRAZY FUTURE
în loc de apă o să beau
un shake de Bluegrass,
palpitant, ca un cowboy poetic.
o să filosofez a festival pe strada
creierului sub formă de inimă,
învârtind trandafiri şi aure
în stil prescottian, amintiri
evadate dintr-o librărie mov,
cu parfum de Whiskey Row.
o să uit de timpul înclinat,
ce îngălbeneşte...
pe melancolia irisului.
herghelia de cai sălbatici
şi-a vândut toate numerele
pare, curajoase... imaginaţia.
se simte doar gust de statuie
în plânsul din gând... un refuz.
în loc de tine o să iubesc
editorialul vampiric, scris
pe volanele unei rochii de mireasă.
o să vanilez iernile trupului conic,
strofele amantului rănit prin gropi
de lupi, cimitire de dor şi visări...
o să înţeleg că eu am fost disperarea
apusului de soare, bătând la poartă.
pentru mine, doar nu, secerat...
ca o sinceritate interzisă în piept!
va fi o insomnie plătită cu răscruci,
viorele, libelule şi aripi de pescăruşi.
7 octombrie 2009, 03:00
Daniela Voiculescu, L.S.R. -
CONTRAR AŞTEPTĂRILOR
îmi doresc cel mai simplu lucru,
mic... ca bobul de grâu!
să se facă lumină între noi...
să ne vedem atât cât trebuie –
eu, femeie, tu, bărbat, iubirea iubirii.
ferestrele satului care se aprind,
pentru că timpul primeşte mângâieri
de la mamele noastre...
şi totul este un film cu dimineţi
de dulceaţă, sfinţită de Maica Domnului.
o veghiere subliniată doar la ora
când cocoşii devin poetici şi senini,
ca să aducă aminte tuturor lăcustelor
de triumfala încăpăţânare
a inimii... repetând acel „te iubesc”
colorat a curcubeu.
îmi doresc să miroasă a ploaie,
să ne recunoaştem mereu aşteptarea
în oglinda sufletului...
tu, să-mi săruţi rotirea lutului,
eu, să-ţi îmbrăţişez alergarea
destinului... până verticala
se va lăsa pe un vers...
să bată la poarta psalmului nostru.
o dumnezeire aprobare de alt rai.
primind ştiinţa în cutia poştală.
mică... un bob de grâu...
6 octombrie 2009, 02:04
daniela voiculescu, L.S.R. -
COCORI
de câte ori am scris... despre vis! sau despre speranţă! aşa am trăit. visând, sperând. am murit, am înviat. câte rotiri! din vis în vis, am învăţat că aşa este viaţa... ca şi cum aş fi intrat într-un stol de cocori! şi îmi aduc aminte, cu obrajii înlăcrimaţi, visul după moartea lui Artur Silvestri... pleca un cocor roşu – un vis mare!
visele... lacrimi de dor, uneori, lacrimi de fericire! sunt mereu în respiraţia lor! cred în ceea ce curge paralel cu această lume. scriu despre ecuaţia îngerilor! iubirea îmi dă puterea să văd drumul. lumina lui este scrisă de inima visului adevărat. asta este taina. să alergi spre Dumnezeu, să vezi triunghiular...
latona1969... visează! sau speră! nu am să las toamna să moară de singurătate, de durere... există atâtea poveşti în roata soarelui! voi fi inelul cu rubin al dragostei, sclipind în ciocul corbului – voi fi idealul, înflorind sacrificiul. crucea mea va semna fiecare pagină... cu suflet nepieritor!
4 octombrie 2009, 17:00
DANIELA VOICULESCU - L.S.R. -
NOUS, TOUJOURS!
vreau patine cu rotile, braţele mult deschise, timpul tău copleşitor să fredoneze sub radicalul ilogic al vremii... vreau să mă ierţi pentru fiecare fir despicat în patru, pentru deznădejde... şi vreau să te bucuri pentru că am înţeles venirea ta. răsfoiesc realitatea, recapitulez şi aş desena o floare de camelie! aşa e iubirea noastră! puterea ei stă în frumuseţe, în petalele care se adună pentru a scrie liedul dorului şi eternul „te iubesc”.
la momentul următor va fi ora... 19:00. e simplu. totul stă în furtuna trupului şi a spiritului, când ajunge să se întâlnească cu blândeţea. un fel de a tace, când vulcanul îţi atinge ochiul inimii, un fel de a mângâia, când păianjenul se ia la întrecere cu ţipătul. să te pierzi în tăcerea ta, să aluneci în mângâierea ta. să accepţi ora care vine să te înveţe că veşnicia e rotundă.
2 octombrie 2009, 19:16, daniela voiculescu
-
PROPIO COSI
mi-e dor de iarna primei zile, primei priviri, când tu stăteai în faţa mea mirosind ca prima zăpadă, prima poveste... ce-mi zâmbea a dimineaţa Sfântului Nicolae, a daruri ce răsar din multa şi simpla iubire... şi-acest dor de dorinţă mult aşteptată mă ninge cu minunea din tine, cu versuri plecate din inima unui trandafir alb. te îngân, cu sete de lumină divină. te îngân... cu rouă năvalnică, de stele din colind! doar aşa sunt fericită!
2 octombrie 2009, 01:09
Daniela Voiculescu -
THINK UP
depărtarea... parcă ar fi o cutie cu petale de trandafir cristalizate, sticla cu absint sau un ceai cu aromă de mirabelle şi naranquilla... mă cucereşte subit! prinde rădăcini la mine-n suflet, mă vrăjeşte cu parfum de busuioc şi se învârte până îmi aduce aminte că e toamnă! privesc bostanul rozaliu de lângă frigider. veselia lui îmi şopteşte magic să am răbdare, căci timpul îmi va deschide uşa iubirii!
speranţa... parcă ar fi soarele comestibil – ghimbir în zahăr, paharul cu coniac sau un spumant de baie, cu aromă de bomboane... mă convinge să visez! tu vei fi mereu ştiinţa mea de a trăi, cerul indonezian, ploaia de iasomie, kimonoul poetic al renaşterii mele!
depărtarea şi speranţa... perechea de sandale fine din mătase, pe care o port la fiecare „ole!”, înnebunitor, ce mă saltă prin „corrida” inimii tale...
1 octombrie 2009, 14:29, daniela voiculescu -
Franklin D. Roosevelt
Cand ajungi la capatul funiei, fa un un nod si tine-te de el.
Tag-uri blog
Nici un tag utilizat
