Blogul lui FLORIAN MARIN

033 Templul (epilog)

FM_77 — Sun, 12 Jul 2009 15:26:36 UT

Model of Second Temple by Michael Osnis from Kedumim

Muzeul din Ierusalim, macheta Ierusalimului din secolul I en,
în detaliu fiind macheta Templului lui Irod (Al Doilea Templu)

033 TEMPLUL (3)

FM_77 — Thu, 25 Jun 2009 21:50:37 UT

Icoanele Templului nu au un rol important, sunt doar accesorii
care maschează în spatele lor alte accesorii necesare Templului.
Icoana lui Isus este pe partea stângă a Templului şi are imaginea
clasică a lui Isus, acceptată deopotrivă de catolici şi de ortodocşi.

În spatele icoanei lui Isus, diverse accesorii importante în Templu.
Se observă acolo transformatorul de curent continuu, necesar pentru
iluminarea autonomă a crucii centrale, apoi peste transformator este
rezerva de becuri pentru crucea centrală ( se folosesc becuri speciale ),
iar cutia albă conţine lumânările pascale, folosite pentru a aduce Lumina.
Paştele este pentru mine cel mai important eveniment. Îl trăiesc total.

Maica Domnului la ortodocşi, Fecioara Maria la catolici...
Este foarte greu de găsit o reprezentare acceptată de ambele părţi.
Eu am optat pentru această reprezentare, mi se pare cea adecvată,
de aşa manieră încât ambele tabere, catolici şi ortodocşi, să vadă
în ea ceea ce îşi doresc ei să vadă: o femeie foarte, foarte specială.

În spatele icoanei Mariei, se află un obiect cu totul aparte, care este
aparent o cutiuţă din lemn aflată "sub semnul rozei", cum zice Dan Brown.

Despre "semnul rozei", vom vorbi pe larg la imaginea următoare.
Acum să ne concentrăm un pic asupra acelei stinghiuţe din lemn de brad,
care apare limpede în imagine. Cine are o cunoaştere avansată, ştie ce e.
Nu este foarte mare: măsoară în lungime doar 636 de milimetri. Dar e vitală.
Eu o numesc "măsura tuturor lucrurilor" şi este, pentru urmaşii dacilor, sfântă.
Ea este a zece milioana parte din raza polară a planetei Terra, planeta noastră,
şi, din acest motiv, se mai numeşte şi "cotul polar". Toate templele ridicate de
civilizaţiile anterioare acestei civilizaţii au folosit această unitate de măsură.
Cotul polar are exact 0,6356863 metri şi este unitatea de măsură a lungimii
folosită de daci. Diferă de orice alt cot folosit de alţii ( egipteni, evrei, greci ), dar
toate templele acestei lumi au fost proiectate folosind cotul polar ca etalon sacru.
Cotul polar are unităţi mai mici: talpa, palma, degetul, iar imaginea arată clar că
un cot polar are 2 tălpi, fiecare talpă are 2 palme pe lung sau 4 palme pe lat,
iar fiecare palmă pe lat are 4 degete. Proporţia lui Brâncuşi era exact 1 : 2 : 4.
Ştia foarte bine maestrul de ce trebuie respectată această proporţie: este sacră.

Acum să ne ocupăm şi de cutiuţa "sub semnul rozei". Conţine cristale de cuarţ.
Cunoscătorii ştiu de ce. În imagine de văd cristale de diverse forme şi dimensiuni:
4 unituri, 2 stive, 2 telecomenzi şi un cristal mai mare, adică în total sunt 9 cristale.
Aceste cristale se folosesc toate simultan şi permit conectarea întregului corp
la Templu prin contactul direct, nemijlocit, cu centrii energetici ai corpului uman.
Nu dau detalii. Mă rezum doar la a vă spune că cristalul mare se pune pe frunte,
iar telecomenzile (sunt cristalele cele mai lungi) se ţin fiecare în câte o mână.
Restul cristalelor se pun într-un anume fel. Efectul este conectarea la Templu.
Prin această conectare, pot pleca cu sufletul oriunde în Univers, în siguranţă.
Templul este o poartă galactică veritabilă. Zborul cosmic eminescian există.
Totul se desfăşoară exact cum spune Eminescu în cele 6 strofe în Luceafărul.

O vedere de sus a Templului... Nu aţi remarcat nimic deosebit?...

Să mergem şi mai sus... Nici acum nu observaţi ceva?... Există ceva.
Şi totuşi, deşi este la vedere, nu veţi reuşi să observaţi atât de uşor ce este.
Trebuie nu doar să vedeţi, trebuie să şi priviţi, să înţelegeţi ce vedeţi acolo.
Unii dintre voi vor reuşi să observe, alţii nu. Tot aşa va fi şi în zilele acelea:
din doi oameni, unul va fi lăsat, şi altul va fi luat. Timpul este gata, s-a scurs.
Pregătirile au fost făcute, totul este conform planului, care deja a început.

Templul are foarte multe surse de lumină. În imagine este doar una dintre ele.
Farurile exterioare merg direct pe curent alternativ la 220 volţi şi sunt foarte calde.
Celelalte surse luminoase, care au temperaturi mai mici, sunt toate situate în ladă.
În imagine aveţi o vedere frontală a Templului, în care se observă limpede că, în fapt,
lada are o lăţime de 1 cot polar, iar poarta are o lăţime de 7 palme pe lat din cele 8.
Cele două panouri din plastic alb se numesc flapsuri şi au doar un rol de protecţie:
în casa noastră există 5 pisici teribile care nu trebuie să ajungă în Templu...

Aceasta este imaginea din pagina mea de profil care a produs atâta nedumerire.
Am încercat să explic un pic ce este. Dar nu am spus decât ce am vrut eu să se ştie.
Am strecurat aici doar câteva procente, în speranţa de a nu vă plictisi cu ideile mele..
Mulţumesc tuturor pentru atenţia acordată şi sper că v-am adus un strop de lumină.
Într-o lume atât de rea, mă interesează ca nici un suflet să nu se piardă în întuneric.
Nimeni nu trebuie uitat sau părăsit, pentru că numai împreună vom putea reuşi.

033 TEMPLUL (2)

FM_77 — Thu, 25 Jun 2009 21:33:11 UT

Vedere din lateral stânga...

...şi vedere din lateral dreapta.

Până aici a fost simplu, aş zice eu. Să continuăm povestea.
În imagine apar piese noi, care arată limpede ce este Templul.
În faţa graalului se pune cuva, o piesă simplă din sticlă optică,
care susţine un dispozitiv complicat, pe care îl numesc "licurici".
Peste licurici se pune o piesă pătratică, dar nu foarte înaltă,
numită grilă, care susţine la rândul ei o altă piesă, ca o căsuţă,
numită de mine "cristal". Ambele piese sunt din cuarţ forte.
Cuva este flancată de două piese din sticlă optică, coloanele.
În mod absolut intenţionat, elemenţii din cele două coloane
nu respectă proporţiile elemenţilor din "Coloana Infinitului".
Brâncuşi a folosit proporţia 1 : 2 : 4 din anumite motive,
având în coloană energii telurice de intensitate foarte mare.
Eu am vrut să reduc intensitatea şi să măresc amplitudinea,
de aşa manieră încât să respect frecvenţa standard a Terrei:
nu vreau să-mi deranjez planeta, dar vreau să simt Universul.

Numai pentru cei care ştiu să privească, nu doar să vadă...

Apar elemente noi în imagine, cunoscătorii se vor bucura...
În faţa cuvei, se montează altarul, care e o piesă mare şi lată,
făcută tot din sticlă optică, iar pe altar se montează cu atenţie
un cristal de cuarţ veritabil de dimensiuni foarte mari, care este
flancat de doi stâlpi frontali, dar ei sunt făcuţi din sticlă optică.
Cei care ştiu foarte bine structura templelor egiptene nu au dubii.
Nimic nu este întâmplător în acest Templu: totul merge perfect.

Nimic nu este simetric în Templu, dar totul pare a fi simetric.
Simetria apare totuşi, dar în anumite poziţii ale observatorului.
Cheia întregului edificiu este piatra din capul unghiului: Isus.

Statuia lui Isus, care este un bust din alabastru, e specială.
Niciodată nu are aceeaşi trăire sufletească pe chipul său frumos,
chiar dacă este privită din aceeaşi poziţie: faţa se schimbă mereu
şi nu poate fi fotografiată cu claritate maximă absolut niciodată...

Dacă ai atitudinea potrivită faţă de Templu, îi poţi vedea frumuseţea.
Slava lui Dumnezeu este deasupra noastră şi ne apără de noi înşine
până reuşim să redescoperim divinitatea din noi, ca să ne ridicăm.
Domnul este mereu în sufletul meu şi nu mai sunt o casă părăsită.

Vederea din lateral dreapta spune aproape totul despre Templu...

Ca o avanpremieră a episodului final, să admirăm din faţă noile piese.
În fundal, în zona Golgotei, au apărut două icoane, una albastră şi una roşie,
iar în faţă până şi cei care nu ştiu au remarcat două masive cristale de cuarţ,
însoţite de două potire ce conţin fiecare câte o salbă din cristale de cuarţ natural.
Dar despre aceste elemente noi, vom vorbi în următorul episod, care e şi ultimul.

( va urma )

033 TEMPLUL (1)

FM_77 — Thu, 25 Jun 2009 21:22:55 UT

Ca orice generator energetic care se respectă, Templul
are o sursă special construită în acest scop, numită "ladă".
Nu apare în imagini în întregime, dar chiar asta şi este:
o ladă din lemn de anumite esenţe, pe fibră, fără noduri.
Nu am avut lemn de cedru la dispoziţie, dar merge bine
şi cu alte esenţe lemnoase. Deasemenea, nici folie de aur
nu am avut de unde să iau, dar merge şi cu folie din altceva.
Important este să ai un material organic şi un material mineral.
Organicul trebuie căptuşit cu mineralul într-o folie subţire,
iar câmpurile energetice (teluric, solar, galactic, universal)
vor putea să se acumuleze convenabil în interiorul lăzii.
Astfel acumulată în ladă, energia se va putea folosi adecvat
prin intermediul capacului lăzii, care o distribuie uniform
pe toată suprafaţa sa ( precum chivotul legământului ) .

Pe capacul lăzii sunt aşezate într-un anume fel diverse piese,
cele mai multe fiind făcute din sticlă optică. Se pun în ordine.
În imagine puteţi vedea crucea centrală, cele 2 cruci laterale,
spinul mare şi spinul mic, toate piesele fiind din sticlă optică.

Crucea centrală are sursă de lumină proprie, alimentată de
un transformator de curent continuu cu ieşiri de 5, 6 şi 7 volţi.
Când este luminată prin sursa ei, crucea centrală e magnifică.

În faţa tuturor pieselor din ansamblul Golgotei se află o piesă
foarte lungă şi îngustă, numită distanţierul mare. Aici se vede clar.

Şi o vedere din lateral dreapta, ca să vedeţi că totul este sticlă.
Aici puteţi vedea clar suportul crucii centrale, care este o oglindă.

În imagine se observă cea mai mare piesă a Templului, poarta,
căreia eu îi mai spun "stargate" sau "dreamfall", din anumite motive.
Butoanele sunt inscripţionate cu literele unui alfabet demult uitat,
în două inele concentrice rotative şi două aliniamente separate fixe.

Aici se văd cele două inele, precum şi aliniamentul din partea de sus.

Iată şi aliniamentul din partea dreaptă, care are mai multe butoane.
În dreapta, puteţi vedea şi avatarul meu pe Netlog, numit "Santa Fe".
Este o imagine pe care o iubesc nespus de mult, mă reprezintă.

În faţa porţii se montează distanţierul mic, apoi urmează o piesă
foarte specială, alcătuită din două componente. Suportul este graalul,
care susţine o sferă, ambele componente fiind tot din sticlă optică.

În vedere laterală, parcă se vede şi mai bine despre ce e vorba.
Pentru cei care ştiu, deja este limpede ce au în faţa ochilor lor...

De o parte şi de alta a graalului se montează alte piese din sticlă:
se remarcă în primul rând turnurile, dar şi două piese colorate, bobinele.
Toate sunt piese făcute din sticlă optică, cu excepţia bobinelor, care
sunt făcute dintr-o sticlă foarte-foarte specială, ce conţine imprimeul.

( va urma )

032 DIVIZIA FANTASTICĂ ( parte secunda )

FM_77 — Sun, 14 Jun 2009 20:50:58 UT

AVEM CONDUCĂTORII PE CARE ÎI MERITĂM...

Nici vorbă de vot în plen, nu s-a pus niciodată problema de constituirea plenului, a fost doar o discuţie
amicală şi colegială, dacă vreţi, vizavi de un anume pachet de legi promovat prin ordonaţă de urgenţă.
În principiu, votul va fi săptămâna viitoare, mi-am rugat colegii să nu se îngrijoreze şi să fie în teritoriu,
pentru a linişti populaţia, pentru ca guvernul să poată adopta în linişte toate legile pe care nu le facem noi.

Am mai spus-o şi altădată, o repet şi acum, este o ruşine tot ceea ce se întâmplă acum în ţara asta !
Lipsă de viziune la nivel înalt, dezorientare la nivel mediu, dezinteres şi dezgust vizavi de clasa politică
la nivelul omului obişnuit, într-un cuvânt, un tablou sinistru al unui dezastru generalizat în toată societatea.
Categoric nu mai putem continua aşa, trebuie să arătăm şi noi că nu suntem în stare să facem ceva.

Într-o ţară atât de vlăguită de resurse economice, atât de oropsită la nivelul omului comun, pare că nimic
nu se mai poate face şi că nimeni, niciodată, nu va mai putea redresa această ţară minunată din criza
nu numai economică, nu numai financiară, ci mai ales din criza morală şi sufletească în care ne aflăm.
Şi asta se întâmplă pentru că la fiecare 4-5 ani se schimbă cei pentru care munciţi. Mereu şi mereu
vor veni din colţurile nebănuite ale scenei politice noi lideri avizi de putere şi flămânzi după bani şi averi.
Oare nu este mai bine să munciţi pentru noi toată viaţa decât să munciţi pentru ei în fiecare mandat ?

Eu atâta vreau să spun, că mai mult nu ştiu şi nici nu mă pricep: mandatul ăsta, aşa cum am promis,
voi face doar planurile pentru ceea ce voi face în mandatul următor, bineînţeles, dacă voi fi reales...
Este un oraş prea mare pentru puterile mele de om modest şi voi vedea ce putem face în mod eşalonat,
voi lua fiecare problemă pe rând, câ am tot timpul din lume şi mă simt ca la prima tinereţe la Primărie !

Măi, vă rog să mă credeţi, v-o spun din suflet: ce-aş mai guverna, dar uite că nu mă lasă duşmanii mei !
Am făcut atâtea planuri de guvernare excelente, am parcurs atâtea etape importante pentru România,
şi ei nici nu vor să audă de o eventuală reîntoarcere a mea la Palatul Victoria, pe motiv că nu sunt tânăr...
Mă gândesc tot mai serios să mă fac ciborg, ca să fiu iar cum am fost cândva şi mai mult decât atât...

Hă, hă, hă, ce-mi plac glumele mele ! Hai că-i tare, v-o spun prieteneşte cu toată sinceritatea: gata, ajunge,
de mâine vreau să închideţi acest site, gata cu vrăjeala asta de filozofi, ţara are nevoie de fraieri care
să fie suficient de proşti să nu iasă din ţară şi suficient de naivi să muncească pentru familia mea pe viaţă!
Hă, hă, hă, ce dragă-mi este puterea, că e gagică bine, stă frumos şi face tot ce-mi doresc eu... Hă, hă, hă!
Nu vreţi să gustaţi şi voi, măi băieţi ? Ho, staţi frumos ! Mai întâi munca, şi mai apoi distracţia ! DA-DA-DA!

Sunt fericit să aparţin acestui partid de oameni oneşti, cinstiţi, cu poftă şi cu vocaţie pentru viitorul ţării...
Voi face tot ce-mi stă în putinţă ca niciodată să nu fiu dat la o parte, eu trebuie să-mi reprezint alegătorii
care m-au trimis aici, în nici un caz nu voi tolera nici o aluzie la o eventuală demisie, e sinonimă cu trădarea.
Dacă ne furăm unii pe alţii nu ajungem nicăieri, trebuie cineva să şi muncească, aşa că treceţi la treabă !

Are puterea asta un miros aşa de plăcut, că nu pot rezista să nu gust din ea în fiecare zi. Este delicioasă !
Ştiu reţeta pe de rost, în fiecare zi o prepar cu cea mai mare atenţie ! Moştenire şi secret de familie, de!

Waw ! Nici nu ştiam că sunt în stare să prăbuşesc partidul atât de bine !! Sunt tare de tot, l-am făcut praf !!!
Ău, mama, ce tare sunt ! Oriunde, oricând, oricum, oricât, sunt cel mai tare din toată parcarea partidului !

( sfârşit )

032 DIVIZIA FANTASTICĂ ( parte prima )

FM_77 — Sun, 14 Jun 2009 20:25:04 UT

AVEM CONDUCĂTORII PE CARE ÎI MERITĂM...

Nu înţeleg de ce lumea mă arată pe mine cu degetul, pe cuvânt.
Abia am timp să mă ocup de tablourile mele, cum să mă ocup şi de voi.
Nu mai am nici un pic de timp liber, de dimineaţă până seara abia mă suport.
Dragii mei, tot ce s-a spus despre mine sunt numai zvonuri nefondate, zău aşa...

Avem nevoie de un partid mai bun, avem nevoie de o altă ţară şi de alţi oameni.
Trebuie să fim uniţi în aceste momente grele şi să trecem peste interesele de partid.
După câştigarea alegerilor, avem timp suficient în 4 ani să fim dezbinaţi şi nehotărâţi.
Pretutindeni acum, nicăieri după. Oricând la dispoziţia dumneavostră, dar interesul nostru.

Domnule ziarist, uite, vă dau cuvântul meu de onoare că o să vă răspund la întrebare,
dar mai întâi trebuie să-l sun pe tata ca să ştiu ce am voie să vă spun şi ce nu, înţelegeţi ?
Tata este un om foarte sensibil şi este foarte afectat de tot ceea ce se spune în presă,
aşa încât haideţi să nu fim răi şi să-l întrebăm şi pe el înainte de a spune ceva, vă rog eu, da ?

Ce ?! Da, eu ! Ce anume ? Cum ?! Nu vor să plătească forfetarul ?! Păi, io din ce mai fac ministerul ?
Aşa minister frumos, chiar este păcat să nu se realizeze acest proiect, Europa e cu ochii pe noi, măi...
Forfetaţi-i pe toţi, fără excepţie, că toţi trăiesc în România, doar nu locuiesc pe Lună sau aiurea...
Hai, la treabă, până mă întorc eu de la Paris, să am o situaţie clară în privinţa forfetarului meu... Clar ?!

Am avut adineaori o şedinţă comună a Guvernului şi a Preşedenţiei, în care am stabilit fără echivoc,
în termenii şi condiţiile noastre, modalităţile concrete de ieşire din criză, precum şi un plan de măsuri,
menit să revigoreze economia şi să o aducă în sfârşit în parametrii normali pentru această perioadă...
Mă iertaţi că am întârziat un pic, am fost reţinut 10 minute, nu mai găseam cravata de şoim al patriei...

Mă băiatule, ascultă colea la mine, tu nu mai joci la Steaua nici după ce mori, mă, ai înţeles, bă băiatule ?!
Bă, băiatule, aşa nu se mai poate, bă băiatule, ratare după ratare, să mor io dacă nu vă tai pe toţi, mă!
Dacă nu aveţi bani, nu vă dă patronu bani, dacă vă dă, v-a dat prea puţin, băi frate, aşa nu mai merge !!!
Gata, de mâine vă iau pe toţi ca pe nişte mieluşei şi vă duc la târlă, mă, la transhumanţă, să vă tai elanul!!!

Măi dragă, stai un pic, să-ţi explic despre ce este vorba. Aşa cum spunea şi amicul meu gedai, Yoda,
Forţa este peste tot, ne înconjoară, ne ţine pe toţi împreună, deci nu aveţi cum să scăpaţi de FSN.
Frontul este şi acum în absolut toate partidele, oriunde te vei duce vei găsi oamenii mei peste tot,
eu i-am lăsat să fie mai zburdalnici şi pe alte meleaguri, ca să nu se plictisească numai la mine în partid.

De la primarul care este, indiferent că e micul mare sau micul mic, eu tot mare sunt, şi aşa voi fi,
iar în zece ani vă fac pe toţi, o să vedeţi că primarul care este va fi întotdeauna, că asta-i viaţa....
Mai cu o maneluţă finuţă, mai cu un bairam meseriaş, de la mine, care este şi va fi, ca să ştiţi şi voi,
că viaţă e şi pentru noi, suntem mici şi fraieri, dar suntem mulţi şi furioşi, să ştiţi de la mine, care este...

Mă gândesc, foarte serios, care este sensul politicii româneşti, în ce direcţie merge ţara asta şi în ce fel.
Partidul nostru este o forţă importantă pe scena ţării, şi avem cu toţii o profundă îngrijorare faţă de criză,
faţă de incompetenţa liderilor din fruntea statului, faţă de pericolele imense care ne aşteaptă de acum.
Hotârât lucru, a sosit vremea să venim la putere, ca să scoatem ţara din profunda criză în care se află.

( va urma )

031 JESUS OF NAZARETH 1977 (ep.5)

FM_77 — Sun, 12 Apr 2009 07:00:03 UT

"Puteţi crede aşa ceva?... A înviat din morţi?!... Femeia asta e nebună!"
Şi totuşi, acelaşi Matei avea să scrie prima evanghelie a creştinismului,
în limba aramaică, rescrisă ulterior chiar de Matei şi în limba greacă...
Versiunea greacă a supravieţuit până la noi, cea aramaică s-a pierdut...

"Dar tu, Andrei?... Şi tu, Toma?... Voi credeţi aşa ceva?!..."
Andrei avea să ne creştineze pe noi, ca români în formare...
Iar Toma va fi fondatorul gnosticismului, alături de Maria Magdalena...

"Bartolomeu!... Filip!!... Iacob!!!... Voi puteţi crede asta?!..."
Natanael Bartolomeu era preferatul Fecioarei Maria dintre apostoli...
Filip era fratele vitreg al Mariei Magdalena, un elenist convins ca şi Andrei...
Iacob cel Mare era unul dintre cei 3 apostoli preferaţi de Isus...
Niciunul dintre ei nu va lăsa urmări semnificative în creştinism...

"Da!... Eu cred!... Nu pentru că aşa spune ea, ci pentru că aşa a spus El!...
Lor le este uşor să spună că nu a înviat, că nu cred în El... Treaba lor!...
Ei totuşi nu l-au cunoscut aşa cum l-am cunoscut noi... Ei sunt străini de El...
Dar noi?!... Noi am vorbit cu El, am râs cu El, am plâns cu El, am mâncat cu El!"
Dar Petru a văzut în Isus doar un Mesia... Nu a crezut că Isus e însuşi Dumnezeu...
Singurul om care a văzut limpede că Isus este chiar Dumnezeu a fost Maria Magdalena...
De aici şi conflictul cumplit dintre Simon Petru şi Maria Magdalena...
În final, viziunea lui Petru avea să se impună în creştinismul primordial,
completată cu viziunea lui Pavel şi cu viziunea lui Ioan... Asta este Biserica...
Dar Petru, Pavel, Ioan au spus doar o parte din Adevăr... Mai există o parte...
Isus cel original, îmbrăcat în armura impenetrabilă a teologiei, este de nerecunoscut...
L-au ascuns cu dibăcie între zeci şi sute de ritualuri şi cutume, pline de sfintele taine...
Dar, din fericire, Biserica a putut doar să ascundă, nu şi să nege Adevărul...
Şi, cu puţin efort din partea fiecăruia, Isus poate fi restituit în versiunea originală...

031 JESUS OF NAZARETH 1977 (ep.4)

FM_77 — Sun, 12 Apr 2009 06:12:34 UT

Saducheii, în frunte cu Ana, l-au acuzat de blasfemie...
"Acest om a spus că va dărâma Templul din Ierusalim
şi că tot el îl va reclădi în numai trei zile..."

...iar fariseii, foştii competitori ai lui Isus, i-au luat apărarea,
în frunte cu Iosif din Arimateea şi Nicodim din Efraim:
"Fraţilor, dacă acest om nu este de la Dumnezeu, atunci
va cădea de la sine, iar noi nu trebuie să facem nimic...
...dar dacă acest om chiar este de la Dumnezeul nostru
şi noi îl condamnăm pe nedrept, Dumnezeu nu ne va ierta!"

"Am venit la tine, Ierusalime, dar tu te-ai depărtat de Mine!"

Pontius Pilatus, procuratorul roman al Iudeei, nu este convins:
"De ce ar da evreii în mâinile mele chiar pe propriul lor rege?!
Acest om este nevinovat... e doar un visător, dar e nevinovat..."
Aşadar, pe cine vreţi voi să vi-l eliberez de Paşte?...

...pe Barabas?...

...sau pe Isus?...

Ieşu Nazarenos Rex Iudeorum (INRI) era o inscripţie
în mai multe limbi: "Ieşu" este numele lui Isus în aramaica
nordistă, "Nazarenos" înseamnă "din Nazaret" în greacă
(greaca era limba internaţională a epocii, cum e engleza azi),
iar "Rex Iudeorum" era capul de acuzare scris în limba latină,
însemnând "regele iudeilor"...

Singurul apostol care nu l-a părăsit pe Isus nici un moment
a fost Ioan Teologul, cel care avea să devină mai târziu
evanghelist, autor al Apocalipsei şi fondator al teologiei...

031 JESUS OF NAZARETH 1977 (ep.3)

FM_77 — Sat, 11 Apr 2009 22:02:16 UT

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia...
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu...
Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor...

Andrei, ia mai scuteşte-mă cu profeţii tăi veniţi de aiurea! Ştii ce am prins astăzi?!
Nimic! Absolut nimic!! Şi ce le voi pune copiilor mei în farfurie?! Vorbele lui?!

Oricine crede în Mine în veci nu va cunoaşte moartea...
Îţi mulţumesc, Tată al meu, că mi-ai ascultat rugămintea...
Acum vor afla şi ei că Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa...
Lazăre, vino la Mine!

„Iată Împăratul tău vine la tine blând şi călare pe asină şi mânz tânăr." (Zaharia 9, 9)

Acest om este o ruşine în faţa lui Dumnezeu! Ne pune în pericol pe noi toţi!

Iuda, nu mintea trebuie deschisă, ci inima!... Politica este de moment,
dar sufletul omului este pentru eternitate... Deschide inima, nu mintea!...

Adevăr vă spun vouă, nimeni nu ajunge la Tatăl decât prin Mine...
Şi totuşi, adevărat vă spun că unul dintre voi mă va părăsi...

Iuda, du-te repede şi fă ce ai de făcut...

Iuda, vom da maestrului tău ocazia să apară în faţa Sanhedrinului...

031 JESUS OF NAZARETH 1977 (ep.2)

FM_77 — Sat, 11 Apr 2009 21:11:17 UT

Irod cel Mare
Preotul
Trezorierul
Militarul
Maria înaintea căsătoriei
Maria după căsătorie
Iosif înaintea căsătoriei
Iosif după căsătorie
Ioan Botezătorul
Irod Antipa şi Irodiada

031 JESUS OF NAZARETH 1977 (ep.1)

FM_77 — Sat, 11 Apr 2009 19:56:38 UT

030 DREAMFALL (ep.12)

FM_77 — Sat, 11 Apr 2009 19:00:23 UT

Este cel mai bun joc al tuturor timpurilor, atât prin concepţie, cât şi prin realizare.
Acest joc este continuarea unui joc apărut în 1999, "The Longest Journey",
numit în critica de specialitate pe scurt prin iniţialele numelui său, TLJ.

Dezvoltatorul acestui joc este compania norvegiană FUNCOM, care s-a ocupat
şi de fostul joc, dorind să aibă în DREAMFALL o continuare de succes a TLJ.
Continuarea se numeşte mai complicat DREAMFALL - THE LONGEST JOURNEY,
tocmai pentru a se dinferenţia de TLJ, dar şi pentru a se sprijini pe acesta.
DREAMFALL a apărut pe piaţă în ziua de 17 aprilie 2006, fiind bine primit de critică.
Se împlinesc deja 3 ani de DREAMFALL şi s-a dovedit că este un joc excepţional.
Producătorii jocului, din care cel mai important este ASPYR MEDIA, au avut surpriza
să nu epuizeze deloc potenţialul acestui joc nici măcar după 3 ani de marketing.

Ca platformă, DREAMFALL este destinat unor calculatoare performante,
care erau destul de rare în 2006, dar care se găsesc acum în orice magazin.
A apărut iniţial în versiunea Xbox, consola de jocuri realizată de Microsoft,
dar Funcom a insistat neapărat ca jocul să apară şi în versiunea PC sub Windows,
în ciuda unor "proteste" mai mult sau mai puţin voalate din partea gigantului Microsoft.
Necesită 1 DVD sau 6 CD-uri şi poate fi jucat pe majoritatea calculatoarelor de astăzi.
Înainte de a achiziţiona jocul, este bine să vă uitaţi totuşi pe cerinţele minime de sistem.

Informaţii despre joc şi despre producătorii săi găsiţi aici:

Siteul oficial:
http://www.dreamfall.com/
Dezvoltatorul:
http://www.funcom.com/
Producătorul principal:
http://www.aspyr.com/

Date suplimentare despre TLJ şi despre DREAMFALL aveţi aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/Dreamfall

Redau mai jos lista principalelor personaje ale acestui joc,
care au fost cel mai bine conturate ca personalităţi distincte.
Şi alte personaje episodice vă vor încânta însă la fel de mult!

APRIL RYAN
CROW
DRAIC KIN
BRIAN WESTHOUSE
BENRIME SALMIN
ROPER F. KLACKS
CHAWAN
BRYNN
NAANE
KIAN ALVANE
VAMON
SAHYA

ZOE CASTILLO
WONKERS
GABRIEL CASTILLO
OLIVIA DE MARCO
REZA TEMIZ
JAMA
CHARLIE
EMMA DE VRIJER
FIONA
HELENA CHANG
FAITH
DAMIEN CAVANAUGH
SAMANTHA GILMORE
ALVIN PEATS

030 DREAMFALL (ep.11)

FM_77 — Sat, 11 Apr 2009 17:29:39 UT

030 DREAMFALL (ep.10)

FM_77 — Sat, 11 Apr 2009 17:08:45 UT

Bună... Ştiţi cine sunt, nu?... Sunt eu, Zoe... Castillo... Casablanca...
Reza al meu nu este de găsit... Jurnalul său, decodat de Olivia,
indică fără îndoială metropola Tokyo ca sursă a tuturor problemelor...
Aici este sediul WATICORP, compania care l-a creat pe Wonkers al meu...
Este, cel puţin în linii mari, o companie de divertisment la nivel mondial,
specializată în construcţia şi dezvoltarea roboţilor de companie...
Aici mă vedeţi chiar la intrarea în companie... Nu ghiciţi ce caut...
Am nevoie de un nenorocit de bilet pentru a trece dincolo cu telecabina...
Dar casa de bilete este închisă, iar automatul nu funcţionează...

În fine, am reuşit să ajung la WATICORP... Nu întrebaţi cum anume...
O gagică bine ca mine, dacă vrea ea neapărat ceva, reuşeşte orice...
Aici mă vedeţi în faţa WATICORP, exact la intrarea în muzeul companiei...
Nu-i aşa că sunt frumoasă?... Îmi stă bine cu aproape orice, ştiu asta...
WATICORP are un muzeu în care exponatele sunt toate realizările
companiei în decursul istoriei sale... Am văzut aici tot soiul de roboţei...
S-a muncit mult să se ajungă la Wonkers... Sincer, sunt impresionată...
Primele modele, create de însuşi Alvin Peats, fondatorul WATICORP,
erau prototipuri foarte depărtate de Wonkers al meu pe care îl am acasă...

Jurnalul lui Reza aminteşte de un băiat care lucrează la WATICORP...
Se numeşte Damien Cavanaugh, este undeva pe aici, dar nu ştiu unde...
Şi, judecând după paza de pe coridoare, va fi cam dificil să ajung la el...
Dar, pentru o gagică bine ca mine, acest lucru nu ar trebui să fie o problemă...

El este Damien Cavanaugh, cel mai bun programator al WATICORP...
Este un băiat onest, care i-a povestit lui Reza cu detalii concrete
ce pune de fapt la cale compania WATICORP... Este înfiorător...
S-a creat un sistem informatic numit DREAMFALL, menit să inducă
oamenilor divertismentul direct în mintea lor, fără intermediul televiziunii...
Sistemul DREAMFALL este conştient de sine de ceva timp şi, am aflat,
este gata să preia controlul asupra tuturor minţilor umane din toată lumea...
Visele oamenilor vor fi induse de DREAMFALL, el va controla omenirea...
Este o entitate cibernetică vie, de sine stătătoare, conştientă de sine,
care se va folosi de minţile umane pentru a-şi îmbogăţi propria experienţă...
Oamenii ar deveni simple legume... Aşa ceva trebuie neapărat oprit...
Asta vrea Damien să facă... Şi acum asta vreau şi eu... TREBUIE...

DREAMFALL este un sistem alcătuit din DREAMCORE şi DREAMNET...
DREAMCORE este nucleul sistemului, entitatea vie, conştientă de sine...
DREAMNET este întreaga reţea informatică a lumii, fostul INTERNET...
Nucleul se află în sediul WATICORP, este o clădire enormă şi complicată,
care se duce în pământ pe zeci de etaje, fiecare cu autonomie deplină...
Culoarele sunt păzite de roboţeii crabi... Sunt foarte răi... Trebuie să te fereşti,
pentru că razele lor laser sunt mortale... Din fericire, au un defect folositor:
nu pot detecta intrusul dacă nu se mişcă... Asta voi face şi eu, voi sta nemişcată...
Doar sunt gagică bine, nu?... Nu las eu aici nici un fir de păr tăiat de laserele lor...

El este DREAMCORE... Este o structură gelatinoasă, un creier pozitronic
aflat în sustentaţie într-un lichid special... recipientul este imens, după cum vedeţi...
Este o creatură imensă şi foarte periculoasă... Totuşi, un banal virus îl poate omorî...
Damien mi-a dat un astfel de virus informatic... Trebuie să-i dau "medicamentul"...

DREAMCORE nu a murit în urma tratamentului... Virusul nu l-a doborât,
dar am reuşit să aflăm prin acel virus ce este DREAMCORE de fapt...
Fondatorul WATICORP, acel Alvin Peats, este de fapt mort de foarte mult timp...
Dar el a avut toată viaţa lui o pasiune, un vis, o nebunie... Conştiinţa artificială!
A fost singurul care a crezut că se poate realiza un computer conştient de sine
şi singurul programator din lume care chiar a reuşit să facă un astfel de sistem...
Toţi roboţeii creaţi de WATICORP au avut ca scop testarea componentelor
necesare acestui sistem... Nu mai pui că era şi o afacere foarte profitabilă...
La moartea sa, Alvin Peats şi-a transferat conştiinţa proprie în DREAMCORE,
cu scopul de a păcăli moartea, de a trăi veşnic prin sistemul DREAMCORE...
Corpul său, puternic modificat prin inginerie genetică, se află în acest loc...
Este un mort viu, o himeră dependentă total de DREAMFALL pentru a exista...

030 DREAMFALL (ep.9)

FM_77 — Fri, 10 Apr 2009 14:10:07 UT

Eu sunt Apostolul Alvane... Prietenii îmi spun Kian...

Acesta este Palatul Celor 6 Zeiţe, o minune arhitectonică...
Noi, cei din neamul Azadi, ne mândrim cu capitala noastră, Sadir...
Aici este izvorul Înţelepciunii, al Adevărului, al Dreptăţii, al Libertăţii...

Sunt apostol de când mă ştiu... Misiunea mea este mereu activă...
Lumina adevăratei credinţe trebuie să ajungă în toate colţurile lumii...
Rebelii, oameni ai Întunericului, refuză Lumina, e supărătoare pentru ei...
Misiunea mea este să veghez asupra Credinţei, să nu se stingă Lumina...
Şi cine vrea să răspândească Întunericul, va trece imediat prin sabia mea...
Aici este centrul meu de antrenament... Un apostol este un luptător de elită...
Iar misiunea noastră apostolică este mai presus de orice îndoială...

Cele 6 Zeiţe îmi solicită prezenţa în Sala Consiliului... Trebuie să mă duc!

Palatul din Sadir este cel mai frumos lucru din această lume...
Iar Credinţa celor 6 este singura Credinţă adevărată şi completă...

Aici este Sala Consiliului... Cele 6 Zeiţe vor să-mi încredinţeze o misiune...

Misiunea mea este să găsesc liderul Rezistenţei, un anume Scorpion,
să îl convertesc la adevărata Credinţă sau, dacă refuză Lumina,
să-l lichidez, pentru a elimina ultima sursă de eretism din teritoriu...
Prea mulţi Azadi au murit de mâna acestui Scorpion misterios...
Dar nici măcar nu ştiu cum arată Scorpionul... Nici cine este...
Iar oraşul mi se pare, şi chiar este, foarte mare... Oare pe unde o fi?!

030 DREAMFALL (ep.8)

FM_77 — Thu, 09 Apr 2009 05:26:35 UT

Da, eu sunt April... Dar de ce mă întrebi asta? Cine eşti?
Cu ce treburi pe aici? Şi cum naiba ai dat de mine?!

Nu mai contează, lasă asta acum... Trebuie să ieşim de aici...
Ai tot timpul să-mi spui mai încolo care este problema...
Acum linişte! Pe aici sunt tot felul de personaje stranii...
Nu am deloc chef să mor în cavernele astea din cauza ta...

Hai odată, mai avem doar puţin şi ajungem afară... HAI!
Dacă nu eşti în stare să ţii pasul cu mine, te las aici,
fără nici un fel de explicaţii sau de regrete... Deci, mişcă-te!

Acum, că am ajuns afară cu bine, să ne lămurim problemele...
Deci... eu sunt April... Cândva mă numeam şi Ryan, în lumea ta...
Dar acele timpuri au apus şi, te rog să mă crezi, le vreau uitate...
Aici, în această lume, mi se spune Scorpionul... Tu eşti...?!
Cum?! Zoe?! Nu cred că ne cunoaştem... N-am auzit de tine...
Oricum, eram şi eu ca tine cândva, un "şifter" între cele două lumi...
Dar, cumva, mi-am pierdut abilitatea de "şifting"... Nu întreba...
Nu mai am deloc abilitatea asta... Nu mai pot trece în lumea ta...
Nu ştiu de ce, nu ştiu nici cum, dar acum această lume este a mea...
Dacă lumea ta are necazuri, să-ţi fie clar, e doar problema voastră...
Eu nu mă amestec... Clar?! Nu mai aparţin acelei lumi... Eu sunt aici!
Sunt liderul Rezistenţei... Fără mine, oamenii ăştia ar muri... pricepi?
Destinul meu este în această lume, nu în lumea ta... ce a fost, a fost...
Acum, dacă totul îţi este clar şi nu te superi prea tare, am treburi de făcut...
Iuţeşte şi tu pasul un piculeţ, să ajungem la Benrime mai repede...
Te voi lăsa acolo... În curând se va înnopta şi nu vreau să te ştiu pe stradă...

Foarte bine... Am ajuns... Tu intri la Benrime şi încearcă să nu faci prostii...
Nu părăsi hanul în timpul nopţii, ca să nu ajungi pe mâna soldaţilor...
Dacă ai ajuns pe mâna lor, foarte greu te voi putea scoate de acolo...
După ce îmi rezolv eu treburile, vin la tine să te ajut să treci în lumea ta...
Dar, repet, stai cuminte şi abţine-te de la orice act de eroism stupid...
Îţi pot arăta un cimitir întreg de eroi de care ţara nu are deloc nevoie...

Acum, că am rămas singură, mă pot ocupa în linişte de voi... pe îndelete...
Este linişte şi pace în cartierul vostru... dar în curând, vă promit eu, nu va mai fi...

La ce vă trebuie turnul ăsta?... Sunteţi înnebuniţi să-l construiţi repede...
De ce atâta grabă? Au intrat zilele în sac? Sunteţi disperaţi pe lună plină?
Sau aşa sunteţi voi, de neamul vostru, mai tembeluşi şi mai tâmpiţei?!

Uită-te la ei, ce drăgălaşi sunt!... Vă este frig?... Dar cei pe care îi trimiteţi
în Sadir, capitala voastră spurcată, lor cum le-o mai fi în temniţele voastre?...
Sau poate au confort sporit şi nu ştiu eu? Că nu s-a mai întors nimeni
de acolo să-mi spună şi mie cum mi-aţi tratat semenii... Spurcăciunilor!
Nu voi înceta să vă omor ori de câte ori voi avea ocazia... Pentru că meritaţi!

Ei sunt prietenii mei, camarazii mei de arme, oamenii în care cred cel mai mult.
Tipul mai plăpând şi mai sperios este Brynn... Mă iubeşte, aşa crede el...
Nu este zi să nu-mi declare asta... crede că dacă mi-a salvat viaţa cândva
mă şi cunoaşte, mă şi înţelege... Dar nimeni nu poate iubi o scorpie ca mine...
Şi bărbaţii!... dacă nu aş şti cum sunt bărbaţii, aş mai zice, aş mai crede,
dar, sincer, chiar nu este cazul unor iluzii inutile... sunt incapabili de dragoste...
Aşa că prefer, din tot sufletul, să stau departe de asemenea specimene...
Bărbatul este prin definiţie o contradicţie de termeni, absolut inacceptabili...
Tipul mai robust, al doilea, este Chawan... Luptă mereu cu o sabie duşmană...
Are multe conturi de reglat cu duşmanii noştri... cu eliberatorii noştri, de fapt...
Eliberatori care, după eliberare, au uitat pur şi simplu să mai plece de aici,
pe motiv că doar prezenţa lor ne va apăra de celălalt duşman... Ce tembeli!
În fine, în dreapta este Naane, o localnică veritabilă... Pe ea o caut de fapt...
Doar ea îi poate aminti lui Zoe cum să treacă înapoi în lumea ei...
Tipa asta, Zoe, mă scoate din sărite... Parcă e bătută în cap...
Şi uitucă, şi aiurită, şi fiţoasă, că-ţi vine să-ţi iei câmpii... Habar n-are de nimic!
Dar are, în schimb, o opinie despre orice, pe care o crede, culmea,
şi adevăr indubitabil! Puţine lucruri sunt indubitabile pe lumea asta...
Dar lasă, este încă tânără, mai are timp să afle adevărul despre lumea ei...

Aaaaa!... Pe cine era să uit!... Să facem prezentările: el este un azadi...
De fapt, nu este orice fel de azadi, cum erau cei din piaţă, care păzeau turnul...
Nuuuuuu... El este tot ce este mai rău pe lume, un azadi special instruit
să omoare orice om care nu îi împărtăşeşte credinţa... În termenii lor tembeli,
acest azadi este un "apostol", adică un emisar trimis de cele 6 regine
să apere cu forţa şi să răspândească cu forţa credinţa lor în cele 6 fiţoase...
Cu alte cuvinte, este un ucigaş profesionist, trimis să ucidă din convingere...
Pentru el, cele 6 fiţoase ale lui sunt nişte zeiţe care n-au adus nouă, proştilor
din aceste locuri, adevărata Lumină, adevărata Libertate, adevărata Dreptate...
Dar nu are nici măcar o idee despre imensul întuneric din sufletul său,
nici despre teribila asuprire pe care o suportă oamenii mei în numele celor 6,
şi nici despre injustiţia care se face acestor oameni cu fiecare zi de ocupaţie...
Nu încerca să stai de vorbă cu un azadi: ideile sale sunt adevăruri indubitabile,
pe care el nu le poate pune la îndoială pentru că îşi iubeşte stăpânele total...
dacă fiţoasele alea îi trimit o poruncă, pentru el este un imperativ absolut,
nimeni şi nimic nu-l va opri să-şi îndeplinească misiunea încredinţată de zeiţe...

030 DREAMFALL (ep.7)

FM_77 — Tue, 07 Apr 2009 16:45:59 UT

Bună... Sunt tot eu... Zoe... Zoe Castillo... din Casablanca...
Nu ştiu unde mă aflu acum... Îmi amintesc că eram în Venice...
Da... Cred că în Venice eram... La Charlie... Da-da-da, acolo...
Şi am urcat la etaj, într-un separeu, ca să-l pot suna pe tata...
Au apărut apoi nişte oameni... Un bărbat... Două femei...
Apoi m-am trezit aici... Nici nu ştiu unde sunt pe harta lumii...
Oare ce o face roata asta mare-mare?! Ce rost are ea aici?...
Mă duc să văd, trebuie neapărat să aflu ce se întâmplă!

Dacă n-aţi mai văzut până acum o gagică bine în acţiune,
ei da, sunteţi norocoşi, acum aveţi ocazia să vedeţi aşa ceva...
Şi aici sunt trepte de urcat, iar scara este ca de obicei lungă de tot...
Dar nu-i bai, lasă că mă descurc eu, nu mă las eu cu una, cu două...
Nici nu ştiţi ce poate face o gagică bine dacă vrea ea neapărat...

Sus de tot am găsit un tunel ciudat care m-a dus direct într-o cămară...
N-am mai văzut aşa uşi ciudate, care să te poarte prin ziduri...
Cămara aparţine unui han... Tot felul de produse alimentare erau acolo...
Cum înapoi nu o mai puteam lua, am mers înainte şi am spart uşa...
Vedeţi ce tare sunt?... Nici nu ştiam că pot sparge uşi... Acum ştiu...
Femeia din stânga este hangiţa, stăpâna casei, Benrime Salmin...
Ea pare să ştie multe despre această lume în care totul e anapoda...
Şi ea mi-a spus că April Ryan, există cu adevărat, mi-a spus şi unde!
Aşa că nu mai stau nici o clipă... Unde o fi tipa asta, de nu-i de găsit?!

WAW! Afară este totul atât de frumos! Mult soare! Ador soarele!...
Oraşul acesta chiar este ciudat... Asemenea case nu am mai văzut...
Şi oamenii se îmbracă foarte ciudat... Dar par a fi oameni cumsecade...
Hai să dăm o fugă prin oraş!!! Abia aştept să văd ce este prin zonă!!!

Oraşul este destul de mare, din câte am putut să-mi dau eu seama...
Este plin de viaţă, dar cu oameni atât de ciudaţi... Nu înţeleg de ce...
Cea mai mare parte din oraş este populată şi plină de viaţă...
Acolo este şi casa hangiţei Benrime, unde am apărut eu din neant...
Dar acum trec prin Oraşul Vechi, o zonă complet părăsită...
De ce şi-or fi părăsit toţi aceşti oameni casele?... Nu mai este nimeni!
În extremitatea acestui cartier se află şi închisoarea oraşului,
o fortificaţie urâtă şi respingătoare... De acolo vin acum...
Şi mă grăbesc ca nu cumva cineva să vină de acolo după mine...

Oraşul este, de fapt, şi un port... Dar activitatea în port nu este aşa de mare...
Lumea se uită, vede, dar dacă pui întrebări, nu ţi se răspunde adecvat...
Se feresc să spună adevărul, par a fi realmente foarte speriaţi...
Oraşul este foarte frumos... Şi priveliştea din port este magnifică...
Dar ceva straniu se petrece cu aceşti oameni care există, dar nu trăiesc...

UPS! Cartierul acesta sigur nu este creat de localnici... Chiar este altceva...
Construcţiile sunt din altă lume şi par a fi foarte, foarte recente...
Paza armată este aici deosebită... Soldaţii sunt foarte atenţi la civili...
Totul este impresionant aici, dar sincer sunt foarte speriată de ce se vede...

Acum înţelegeţi de ce spun asta?... Chiar nu are sens... Uite ce mastodont!...
La ce le trebuie turnul acesta imperial într-un oraş în care casele nu se înalţă
mai sus de etajul al doilea?... De ce aici atâta lux, şi acolo atâta mizerie?...
Oare nu sunt toţi oamenii aceluiaşi oraş? Sau unii sunt mai oameni decât alţii?

Alerg, alerg, nu mai râdeţi de mine! Nu vreţi să ştiţi de ce, sincer!
Am eu motivele mele să alerg... Nu, nu silueta... Se întunecă...
Hangiţa Benrime mi-a spus ca nu cumva să nu mă prindă noaptea în oraş...
Soldaţii mă vor aresta dacă mă prind mergând noaptea pe stradă...
Dar de ce asemenea restricţii? De ce nu au voie noaptea pe străzi?...

Doar soldaţii sunt pe stradă... Abia dacă ai voie să stai în faţa casei tale...
Ce vor aceşti soldaţi să ne ascundă de ne ţin pe toţi în casă noaptea?!...

030 DREAMFALL (ep.6)

FM_77 — Sat, 04 Apr 2009 18:10:49 UT

Bună... Sunt eu, Zoe... Zoe Castillo... din Casablanca...
Ca să fiu sinceră, chiar nu mai ştiu ce se petrece...
Am avut tot felul de întâmplări ciudate în Casablanca...
Reza Temiz, prietenul meu, a dispărut fără urmă...
El este ziarist, se pare că investiga ceva despre JIVA
şi simt că a păţit ceva foarte grav dacă nu îl mai găsesc...
Am fost anchetată de autorităţi toată noaptea!... Oare de ce?!...
Am dat zeci şi sute de telefoane... Îmi răspunde mereu robotul...
E o poveste atât de complicată... Of, chiar nu mai ştiu...
Parcă trăiesc un coşmar din care nu mă mai pot trezi...
Sper ca Reza al meu să fie bine... Fără el aş muri...
Trebuie neapărat să-l găsesc! TREBUIE! Of, Reza!...

Cel mai straniu lucru care mi se petrece este o viziune...
Prima dată mi-a apărut acasă, când mă uitam la televizor...
Apoi am păţit acelaşi lucru şi la sala de sport, imediat după ore...
Viziunea mi-a apărut, în mod ciudat, chiar şi la Olivia acasă...
Nu reuşeşc să pricep nimic şi asta mă enervează cumplit...
În viziunea mea îmi apare mereu o fetiţă pe care nu o cunosc...
Ţine o păpuşă strâns în braţele sale, iar în spatele ei apare
o casă ciudată, o casă de jucărie, pentru păpuşi, şi asta
într-un peisaj foarte ciudat, rece, alb, îngheţat, artificial...
Îmi tot spune: "Zoe, găseşte-o pe April, salvează-o!"
Dar cine o fi această April Ryan, de care îmi tot spune?
Unde o pot găsi? Şi ce legătură am eu cu toate astea?!

Casa acestei fetiţe este cu siguranţă una de jucărie...
Dar arată foarte urât... Am avut şi eu una când eram mai mică...
Se desface la mijloc ca o valiză şi te poţi juca cu păpuşile
şi cu obiectele aflate în interiorul ei... Dar casa asta e ciudată...
Pare a fi, şi totuşi nu este... Şi lumea din care provine e stranie...
Oricum, nu mai ştiu ce să spun, ce să mai cred, ce să mai fac...
Pachetul pe care l-am luat de la doamna Helena Chang la JIVA
era un datacub: conţinea date encriptate despre JIVA, probabil...
Autorităţile mi l-au confiscat noaptea trecută, nu ştiu ce e cu el...
Dar am aflat de la Wonkers că Reza ţinea un jurnal adus la zi
cu ultimele rezultate ale investigaţiilor sale... Jurnalul l-am găsit...
Roboţica lui, Lucia, mi-a arătat unde îl ţinea, apoi am fost cu el
la Olivia deMarco, prietena mea cea mai bună, pentru decriptare...
De acolo am aflat că Reza urma să plece în Newport, în Venice,
unde era interesat de planurile unei clădiri numită Victory Hotel...
Trebuie să plec şi eu acolo... Poate reuşesc să-l mai prind...

Ce te frapează când ajungi în Venice este atmosfera întunecată...
Plouă neîncetat aici, peste tot e numai apă... Afară e mereu frig...
Caracteristica esenţială a oraşului este Piaţa Mare sau Intersecţia...
Aminteşte puternic de adevăraţa Veneţie... Este punctul de întâlnire
al mai multor străzi suspendate, sub ele fiind numai apă, peste tot...
Ceasul din Piaţa Mare aminteşte oarecum de vremurile de odinioară...
Oamenii stau pe străzi acum şi trăiesc din amintiri... Recesiunea...
În Venice, Colapsul de acum 10 ani s-a simţit foarte violent...
Oraşul actual este, de fapt, doar o ruină... Oamenii mai sunt puţini,
lipsa locurilor de muncă i-a făcut să plece care încotro prin lume,
iar cei rămaşi şi-au părăsit casele din pricina impozitelor exorbitante,
preferând să trăiască în vagabondaj pe străzi... O lume chinuită...

"Hai, veniţi încoace, la mine, să luaţi marfă bună, produsă în China!"
Aşa strigă din când în când chinezul din Piaţa Mare, singurul localnic
care mai are o afacere deschisă în Venice... E simpatic moşuleţul...
Are de toate, nu se laudă fără acoperire, am găsit la el de toate...
Îşi vinde produsele într-un cort improvizat în piaţă, chiriile sunt mari...
De altfel, în oraş numai bandele rivale îşi mai pot permite o casă...
Concurenţa pe piaţa drogurilor este acerbă aici... Moşuleţul îmi spunea
că el vinde orice, cu excepţia drogurilor: nu are voie să vândă droguri,
bandele rivale l-ar lichida imediat fără nici un fel de scrupule...
Dintre ei, se pare că "şecsperienii" sunt cei mai nenorociţi...
Oricum, moşuleţul mi-a spus tot ce aveam nevoie să ştiu:
în primul rând, unde este în oraş Victory Hotel, iar în al doilea rând,
unde se află un local aflat în proprietatea unui anume Charlie,
foarte bun prieten cu Reza al meu. El ar trebui să-mi spună mai multe.

Localul l-am găsit până la urmă urmând indicaţiile preţioase ale moşuleţului.
De afară, nu arăta prea bine, dar când am intrat, mi-a plăcut mult priveliştea...
Este limpede, un astfel de local nu se înscrie deloc în peisajul oraşului...
Probabil, este locul de întâlnire al unor magnaţi ai lumii, altfel nu se explică...
"The Fringe" este un local discret şi foarte cochet. Ce vedeţi aici este sala,
aflată la parter, dar există mai multe separeuri la etaj, şi ele foarte cochete...
Omul din dreapta este chiar Charlie, un băiat simpatic şi foarte realist...

Am stat mult de vorbă cu Charlie, mi-a spus o mulţime de lucruri despre Reza,
despre prietenia lor de odinioară, despre Venice dinaintea Colapsului...
De la el am aflat că Reza a fost la el cu doar câteva zile în urmă, dorind
să obţină planurile detaliate de la Victory Hotel. Plănuia să intre în clădire.
Clădirea este acum părăsită şi aparent nu are rost să intri în ea...
Se numeşte acum Victory Hotel, dar este doar o păcăleală, nu este un hotel...
Cândva se numea "The Border House" şi era de fapt un bordel de lux...
De ce ar vrea Reza al meu să intre într-un bordel părăsit?!...

Într-adevăr, clădirea pare a fi părăsită... M-am învârtit mult în jurul ei
până am reuşit să găsesc o cale de a intra... Se intră foarte greu acolo...
În curtea din stânga, imediat ce urci scara, este un căţel fioros...
Acolo, pe o uşă, am găsit multe pete de sânge... Sper că nu este Reza...

În camera de control, fostul dispecerat, monitoarele mai merg şi acum...
Clădirea asta nu este chiar atât de părăsită cum pare a fi văzută din afară...
Şi aici am găsit mult sânge... Numai de n-ar fi Reza!... Dar pare a fi totuşi el...
În cameră am găsit bricheta lui... Nu se despărţea de ea niciodată...
Este, ca mai toţi ziariştii, un fumător înrăit... Câte discuţii n-am avut cu el
pe tema fumatului! Nu a acceptat să se lase de ţigări, nici să le mai reducă...

După multe peripeţii urâte, de care chiar nu vreau să-mi mai amintesc,
am ajuns în celebra cameră 201, de care îmi tot spunea fetiţa în viziune...
Acolo nu am găsit mare lucru, cu excepţia unei fotografii care m-a bulversat:
trei oameni în poză, cu Charlie în centru, flancat de alte 2 femei necunoscute...
De la Charlie, când i-am arătat poza, am aflat cine erau şi celelalte femei:
Emma de Vrijer şi April Ryan... deci April Ryan chiar există!!!

030 DREAMFALL (ep.5)

FM_77 — Fri, 03 Apr 2009 19:02:06 UT

Bună din nou! Sunt tot eu, Zoe... Credeaţi că scăpaţi de mine?...
Vă spun eu, aveţi slabe speranţe să se întâmple aşa ceva... Deci...
Mă vedeţi cum sosesc la compania JIVA din Casablanca...
Călătoria cu liftul a durat câteva minute bune, dar nu am regretat...
Reza m-a rugat să-i fac o favoare şi să merg la compania JIVA
pentru a prelua un pachet special de la o anume doamnă Chang.

La intrare în companie nici nu bănuiam prin ce aveam să trec! Of!
Dacă vă spun prin ce am trecut acolo, nu o să mă credeţi! Pe bune!
O vedeţi pe individa de la birou? I-am tras o mamă de bătaie!!!
Şi vă rog să mă credeţi că niciodată nu am omorât pe cineva...
Habar nu aveam că pot să bat atât de bine! Dar uite că se poate...
Ce nu poate face o femeie pentru iubitul ei... Of, Reza...
Ce te-aş mai bate şi pe tine pentru tot ce am pătimit...

După ce am bătut-o crunt pe tipa aia, am trecut la pupitru...
Nesuferite uşi... Nu se deschid decât dacă le spui parole...
Totul este informatizat în clădirea asta... E tare greu...

Dacă terminam şi eu bioingineria, aş fi lucrat la JIVA...
Au condiţii foarte bune, trebuie să recunosc...
Dar bionigineria nu este de mine, sunt convinsă...
Este arta de a face alimente care nu sunt alimente...
Oamenii mănâncă tot felul de iluzii în zilele noastre...
Toate au aceeaşi substanţă de bază în compoziţie,
la care se adaugă aroma. Şi gata alimentul...
Vă daţi seama cât de sănătoase sunt chestiile astea...

030 DREAMFALL (ep.4)

FM_77 — Fri, 27 Mar 2009 21:21:58 UT

Bună!... Sunt tot eu... Zoe... Zoe Castillo... din Casablanca...
Dacă nu sunt în camera mea, sunt pe terasă... Aşa sunt eu...
Să nu spunem "leneşă", mai bine prefer termenul de "visătoare"...
Nu prea mă încadrez în lumea asta... Nu mă recunosc în ea...
Unii îmi spun că am greşit epoca, că trebuia să mă nasc în alt timp...
Cine mai ştie?... Sunt eu, Zoe... Asta este tot ce contează...

Aici sunt în bucătărie, tocmai coboram din camera mea...
Bărbatul pe care îl vedeţi în dreapta este tatăl meu, Gabriel...
Se pregăteşte de plecare în India, cu afaceri foarte importante...
Ce bine! O să stau acasă singură timp de 2 săptămâni!!!
Tata nu prea mă lasă să fac tot ce vreau eu, dar este un om bun...
De pildă, când vine vorba de petreceri cu prietenii în casa mea,
trebuie purtate negocieri la cel mai înalt nivel, în detalii foarte fine...
Oricum, nu vă faceţi iluzii în privinţa mea sau a tatei:
avem o bucătărie atât de frumoasă pentru că nu o folosim...
Mama ştia să o folosească... Pe mine mă depăşeşte...

Aici sunt chiar în faţa casei mele... Vedeţi? În dreapta, acolo stau...
În stânga este o familie minunată... vecinii noştri gătesc foarte bine...
De multe ori mirosul este atât de apetisant, încât le facem o vizită...
Pe poarta din spatele meu se iese pe stradă, "Jardin des roses"...

În Casablanca, partea veche a oraşului este foarte întortocheată...
Stărzile au trepte, iar strada mea, "Jardin des roses", are multe de tot...
Dar din fericire niciodată nu te poţi rătăci în oraşul vechi... Nu râdeţi...
Nu există loc care să semene cu altul... fiecare are nota lui distinctivă..

"Jardin des roses" este o stradă lungă... Când pleci de acasă e frumos...
La întoarcere îţi aduci aminte că are multe, poate prea multe trepte...
Jos de tot, în vale, este casa Oliviei, prietena mea cea mai bună...
Acolo are deschis un mic magazin cu produse electronice...
Dacă nu ar fi Olivia, chiar nu ştiu ce m-aş face, cum m-aş descurca...

De la Olivia, dacă o iei la dreapta (şi o iei, pentru că la stânga este închis),
ajungi la Moca Loco, care este un fel de piaţă locală... Găseşti de toate aici...
În stânga este piaţa de alimente, iar drumul din stânga duce la Reza...
Pe mijloc este cafeneaua, cea care se numeşte de fapt Moca Loco...
Acolo doar comanzi ce ai nevoie, iar consuaţia o faci în drapta,
fie pe pernele fântânii arteziene, fie în separeul umbrit (aici nu se vede).
Drumul din dreapta duce la intructoarea mea de arte marţiale...
Da, m-am apucat de arte marţiale în lipsă de altceva mai bun...

Nu, nu sunt eu... Este doar o trecătoare... Ciudaţi oameni, dar au farmecul lor...

Aici sunt eu... Sunt grăbită, pentru că întârziasem la ora de arte marţiale...
Instructoarea mea ţine foarte mult la disciplină şi la punctualitate...

Şi ca de obicei când nu ai timp, dai peste cineva cu care trebuie să vorbeşti...
Nu v-am spus asta, nu?... Ador să bârfesc!... ce vreţi, nu mă pot abţine!!!

În sfârşit am ajuns în sala de sport... Ups! Jama e supărată pe mine...
Iar am întârziat... de fapt, cred că niciodată nu am reuşit să vin la timp...
Sala de sport este situată la ultimul etaj dintr-o clădire foarte înaltă...
Şi nu există lifturi, ci doar scări cu trepte care parcă nu se mai termină...
Când eşti în sală, deja ai jumătate de antrenament făcută cu brio...

030 DREAMFALL (ep.3)

FM_77 — Wed, 25 Mar 2009 22:00:01 UT

Bună! Mă numesc Zoe... Zoe Castillo...
Trebuie să vă spun povestea mea...
Doar să aveţi răbdare să-mi găsesc cuvintele...
Este o poveste lungă... nici nu ştiu cu ce să încep...
Oricum, ce-i mai greu cred că a trecut... Sunt eu, Zoe...

Locuiesc în Casablanca... Nu am locuit mereu aici...
Cândva, înainte de Recesiune, locuiam în Londra...
Dar acele vremuri frumoase din copilărie au apus demult...
Casablanca este totuşi un oraş frumos, pe gustul meu...
Sau poate nu e pe gustul meu, ci doar m-am obişnuit eu cu el...
Oricum, sincer, n-aş locui în altă parte, dacă mă întrebaţi...
Amestecul de tradiţie şi modernitate are aici un farmec aparte...
Şi Casablanca ştie să-şi etaleze framecul, credeţi-mă...

Aici sunt în camera mea... micul meu univers...
Doar aici mă simt eu, în deplină siguranţă...
Cel mai mult îmi place să stau numai în pat
şi să mă uit toată ziua la televizor... e o tevemanie...
tata şi aşa îmi reproşează că stau prea mult la TV...
dar n-am altceva mai bun de făcut toată ziua...
iar treaba se face cel mai bine doar pe îndelete, nu?...
îmi place munca, o ador, pot sta ore în şir să o privesc...
de la facultate am ieşit, nu era de mine bioingineria...
iar cum stau cu dragostea, vă rog, nu mă intrebaţi...
nu vă gândiţi la prostii, chiar nu este cazul să mă tachinaţi

Dar dacă tot aţi insistat şi chiar vreţi să ştiţi, ei bine, da,
există cineva în viaţa mea, sau mai bine zis a existat odată...
El este Reza... cel mai iubit dintre pământeni... nu râdeţi...
pe moment, el nu mai este, dar poate va mai fi, cine ştie...
nu, nu este el de vină, de vină sunt doar eu... sunt atât de sucită...
de multe ori nu mă mai înţeleg nici eu prea bine, darămite altcineva...
nu-i pot cere să mă suporte... am preferat să mă suport doar eu...
până îmi voi limpezi viaţa un pic, până voi afla încotro mă îndrept...
în cazul meu, sincer vă spun, o să mai dureze ceva timp de acum încolo...
la mine nimic nu este clar, şi dacă este, minunea nu ţine prea mult...

Revenim în camera mea... e foarte ordonată, nu-i aşa?!... Ştiu...
Nu-mi place să stau să le bibilesc pe toate... mă stresează ordinea...
Şi la lenea pe care o am eu, chiar nu se merită iluzia disciplinei...
Am fost mereu răsfăţata tatei, mai ales după moartea mamei...
viaţa e prea scurtă ca să nu o trăieşti la maxim... şi merită trăită...

El este Wonkers... Un roboţel de companie creat de WATICORP...
Este îngerul meu păzitor... el are grijă de mine în lipsa mamei...
Ştie să mă suporte tot timpul, aşa cum nimeni nu o poate face...
şi nu se plictiseşte de fiţele mele niciodată... nu prea ştiu cum reuşeşte...
eu sunt o nesuferită şi jumătate, cu multe toane, veşnic schimbătoare ca vremea...
Wonkers mă acceptă aşa cum sunt eu... Of, de-ar fi şi bărbaţii aşa, mâine m-aş mărita...

Să ieşim un pic pe terasa casei mele... În spate este camera mea, o ştiţi deja...
Iar eu sunt... ce, nu v-am spus asta?... Sunt eu, Zoe... Zoe Castillo... din Casablanca...

Priveliştea este magnifică de pe terasă... a ştiut tata de ce a luat casa aceasta...
Sunt o fiică foarte mofturoasă... dar chiar n-am avut nici o obiecţie când am văzut peisajul...
Tata se aştepta la reacţii vehemente din partea mea... dar eram pur şi simplu vrăjită...

Terasa înconjoară cea mai mare parte din camera mea... Vă rog, admiraţi peisajul
şi faceţi abstracţie de dezordinea supărătoare din camera mea... voi face ordine, promit,
dar nu astăzi... nici mâine, nici poimâine... nu ştiu, poate, cândva, dar voi face! Sigur!

Ups! se mai văd urmele de la ultima supermega petrecere de acum o săptămână...
Să spunem că am uitat să strâng... OK, bine, spuneţi ce vreţi... N-am uitat, mi-a fost lene...
Dacă tata nu este acasă să se ocupe de tot ce trebuie, eu nu mă ating de nimic...
Aşa sunt eu, mai răsfăţată... tata nu vrea să mă sâcâie cu lucruri atât de mărunte...

030 DREAMFALL (ep.2)

FM_77 — Mon, 23 Mar 2009 18:15:35 UT

Zoë Castillo

Twenty years old, Zoë lives with her father Gabriel in Casablanca.
She has recently taken time out from her bioengineering degree
to figure out what she wants to do with her life. But now she is about
to get involved in a conspiracy that will take her on a dangerous journey
across this world – and others – and for the first time in her life,
she will have to take a chance and commit herself to something

Având deja 20 de ani, Zoe locuieşte împreună cu tatăl ei în Casablanca.
Şi-a suspendat recent studiile universitare în bioinginerie pentru a decide
ce ar trebui să facă în viaţă. Dar este pe cale să fie implicată într-o conspiraţie
care o va purta într-o călătorie periculoasă de-a lungul acestei lumi
- dar şi a altor lumi - şi pentru prima dată în viaţa ei va trebui
să-şi asume riscuri şi să acţioneze doar pe cont propriu

April Ryan

Ten years ago, April Ryan went on a journey that changed the course of history.
A decade later, the innocent girl has grown into a disillusioned woman, trapped in a world
that was never her home. April believes that she has finally laid her past life behind her,
but she is about to discover that destiny has a way of catching up with you

Cu 10 ani în urmă, April Ryan a pornit într-o călătorie care a schimbat cursul istoriei.
După 10 ani, fata inocentă a devenit o femeie dezamăgită, prinsă într-o lume care
niciodată nu a fost a ei. April crede că a reuşit să-şi lase în sfârşit trecutul în urmă,
dar este pe cale să descopere că destinul găseşte mereu o cale să se joace cu tine

Kian Alvane

Kian serves his mistresses without question.
His mission is the destruction of those lives
deemed unworthy by those he worships.
Now he is about to embark on a journey
that will turn his world upside down,
challenge his faith, and make him question
the things he has always held
to be self-evident and true...

Kian îşi slujeşte stăpânele fără a pune întrebări.
Misiunea lui este să distrugă acele suflete
considerate nedemne de cele pe care le venerează.
Acum este pe cale să se angajeze într-o călătorie care
îi va destabiliza lumea, punându-i credinţa la grea încercare
şi făcându-l să se îndoaiscă de tot ceea ce
până nu demult credea că este evident şi adevărat

030 DREAMFALL (ep.1)

FM_77 — Sun, 22 Mar 2009 15:39:15 UT

I am at the crossroads between waking and dream.
One path leads back to the world I left behind. The other path…

The other path leads to a place of shadows.
Between the familiar and the unknown,
between certainty and doubt,
my choice would seem obvious.
Any sane man would turn around,
return to the world he knows,
forget what he has learned,
and live his life in blissful ignorance.

But in truth, it is too late.
My choice was made many years ago,
when I first embarked on this journey.
I cannot turn back.
I am at a crossroads,
but for me there is only one path.

I leave behind these words in the hope that, someday,
they will serve as a map for someone else.
To whomever reads this, Godspeed on your journey…
If you ever decide to follow in my footsteps, look me up.

BRIAN WESTHOUSE

http://www.youtube.com/watch?v=4WQL4bWaFbs

http://www.dreamfall.com/
http://www.funcom.com/
http://www.aspyr.com/

[video][/video]
http://www.youtube.com/watch?v=S14CJ8bPzeI

Sunt la răscruce între vis şi realitate.
O cale duce în lumea din care provin. Cealaltă cale...

Cealaltă cale duce spre tărâmul umbrelor.
Între cunoscut şi necunoscut,
între certitudine şi îndoială,
alegerea ar trebui să-mi fie evidentă.
Orice om normal s-ar retrage,
întorcându-se în lumea pe care o ştie,
uitând tot ceea ce a învăţat între timp,
trăindu-şi viaţa într-o dulce ignoranţă...

Dar deja este prea târziu.
Am făcut această alegere acum mulţi ani,
când m-am implicat prima dată în această călătorie.
Nu mă mai pot întoarce.
Deşi încă mai am de ales,
pentru mine există doar o singură cale.

Am scris aceste cuvinte în speranţa că, într-o zi,
vor servi cuiva ca hartă orientativă.
Oricui citeşte aceste cuvinte, fie ca Domnul să-ţi binecuvânteze călătoria.
Dacă te hotărăşti să-mi calci pe urme, vino după mine.

BRIAN WESTHOUSE

029 ANCIENT EGYPT AND MYSTERY SCHOOLS (documentar)

FM_77 — Wed, 18 Mar 2009 19:57:38 UT