Blogul lui Daremyth Syd (de Sydoreaell)

Provizoriu

DaremythSyd — Thu, 19 Nov 2009 10:49:51 UT

- Hai, prinde-ma de mana si vino sa da-m un nume copilului nou nascut..

- Dar cand...?

- Acum, nu demult...

- Cine-i mama?

- Noi toti!

- Si ce copil este, nu inteleg...

- E absolutul!

- Absolutul? Inteleg... Atunci sa-i spunem Provizoriu.

Intermezzo

Oamenii sunt de acrod cu orice, absolut orice... desigur, daca acest 'orice' este spus sau ilustrat intr-o formula pe care fiecare in parte o poate intelege. Parerile personale sunt un lux detinut de foarte putini, in majoritatea timpului, o parere personala este doar ecoul muzicii altuia.

Detest Oamenii cu Pareri

DaremythSyd — Tue, 10 Nov 2009 18:47:27 UT

Am devenit sigur in ultimul timp, ca atunci cand intrebi o persona ceva legat de arta (fie muzica, pictura, literatura, etc), poti observa respectiva persoana trecand in revista toate scuzele pe care le are, dar formulandu-se in felul urmator: "Nu ma prea pricep la arta, dar stiu ce-mi place"... pentru ca, evident, daca sti ce-ti place cand vine vorba de pantofi si dulciuri si tricouri, poti aplica acest sistem si la arta.

Sincer sa fiu, cred ca majoritatea oamenilor sunt incurabil de prosti, in sensul de inferiori intelectual, iar aceasta "opinie personala" la orice, este doar o metoda de eschivare de la o realitate inflacarata. Adevarul arde, neadevarul curge ca un fluviu calm. Oamenii sunt prosti in mare majoritate, dar nu doresc sa para asa.

Daca nu cunosti/pricepi ceva, evita sa-ti formulezi parerea... incearca sa nu mai ai opinie, stai in coltul tau, taci si asculta si/sau intreaba.

Dictonul: "fiecare cu parerea/gustul sau" este corul sclavilor eliberati, corul artistilor fara talent, corul plebei flamande, adica majoritatea acest sistem unde puterea virtutii (aristo - cratia) este o minoritate fara drepturi.

Deci da, detest oamenii cu pareri.

Andrew in Bucharest (1)

DaremythSyd — Mon, 09 Nov 2009 18:07:01 UT

Some people like to read. Some, like movies. Some people listen to music, some like discos and pubs and clubs. Some people like hanging out with their friends, some like to work. Some people like cats and dogs and other critters, some people like sex and blowjobs and such.

Some people want a career, some want to be scientist, some want to understand the mysteries of the world. Some tree huggers get a hard on when they lick a plant, some pedophiles cry for the fag hungry brats from Africa...

I am Andrew, and I only like to kill.

Now, don't get me wrong, I do eat and stuff. I like sex and drinks and such... but they always said it's wrong: "Andrew, it's wrong to eat rotten meat", "Andrew, it's wrong to have sex with dead decaying bodies of various mamels", "Andrew, it's wrong to drink piss and intestinal liquids"... and so on... Well, one day i said "To Hell with all of ya!", and took my favorite fork and spoon and rubber ducky and went out huntin'.

After various exploits which I will not share due to the fact that them a u t h o r i t i e s, might find offending, disgusting and disturbed... I decided to settle in a quiet little country town, by the name of Bucharest.

Few can understand the happiness that i felt when i realized that there is no better place for me on earth. I fell in love with this city and all it's pretty people. I even got married and had four retarded zombie frog children... well they died when i tried to sew the frogs to their cheeks... or was it when i removed their eyes to make them look more zombie like... i don't know, i forget.

My house is big and pretty, and, can u imagine? It right in the middle of the city. When i lived in Paris I had to hide in the sewers and the slums, London, the same, Budapest the same, but here... well... The area where I live is named after a great guy called Gheorghe which apparently was a Saint that killed a dragon. I'm close to a pretty church and from my balcony i can see that nice hotel, The Intercontinental.

How I love this place, it's full plagued people that i save. Here in the heart of Bucharest, there are these brown skinned people. I saw this disease before, but in a more advanced state where people were black as the night. I always manage to save them by pealing their skin off. They are so happy that they never leave and always stay if I want to have sex with them... some are even kinky, i can poke them with my prick wherever. One of the down sides of my treatment is the fact that at some point they slowly grow little happy worms that slowly eat them. Well, i like the worms...

My wife I found sleeping in the hallway of my flat. When I closed up on her she tried to run... shy young thing, but i caught her and i cut off her feet so she can get passed her shyness. She fell in love instantly screaming and cry with joy and adulation. She is the only living thing I poke with my prick. My favorite spot to poke is between her ribs. I make a small hole with my knife and i put a couple of my worm friends in there because they tickle my prick nicely... rrrarrrrraghhh....

Oh, but look at the time. I must go and help more brown people... they are so funny, they like shiny things so much that they will do any thing i say as long as i give them shiny...

To be Continued

The Journal of a Bored Lord II

DaremythSyd — Sat, 07 Nov 2009 17:45:01 UT

Dear Journal,

After beating one of my servants to death i realized that i needed to stretch my legs a bit. I had Johnn bring my best outfit out and i took a stroll down one of our glamorous city's best boulevards.

And it was there that i saw her... the loveliest of lovely's lovable sweet roses. I immediately decide to write a letter to her, but as you know, it's hard to decide weather the letter is perfect enough to be see by her gorgeous eyes. So... here is the first letter:

It would be a tiresome enterprise to tell you that autumn and its cold and tired weather mix in my guts with an unkind emotional emphasis on that which was and on that which yet may be.

The velvet veil over my mind, which implodes with each one of the sky's tear drops, manages to enhance my desire for that which is to come, for I know deep inside that that which is to come is no 'maybe'.

This kind of melancholy determines me to leave myself engulfed in a certain state of disarray, of chaotic desires and ravenous passions both passed and hoped for the future.

And it is with this disorder in my heart that draws the curtains of reality and makes my memories fragments of dreams and my hopes an ocean of mystical lights of bewitching splendor, that i come to you in search for a tender, warm and soft yet firm touch, blessed with the most intriguing sentiments known to man... Love.

I dare not define what this word means, for its significance took many forms and aspects, inflicting the most horrid of pains, and sweetest of pleasures, yet i cannot help myself from seeing a certain constant which in all of love cases persists... and that is a most wonderful and passionate infatuation topped perhaps only by a cannibalistic sexual desire.

YES, sweetest of ladies, I proclaim to you in my humble words the magnitude of my feeling towards thee. I beg of you, tender rosebud, I am but a fool when it comes to such higher emotions, which now i realize, are meant for those of superior spirit. I dwell within a state a weakness and incapacity as long as we are separated, and my prick is lonely and scared too.

I live only to be at you whim (with my prick) and i can only implore you to accept (my prick most of all) my everlasting love as a companion.
Attempt 1.

So, dear journal, what say you... do you think she will become the glorious necklace of my prick?

In seara aceea

DaremythSyd — Sun, 25 Oct 2009 19:48:29 UT

- ...iti mai aduci aminte ce ti-am soptit in seara aceea...? Ti am sarutat obrazul si gatul apoi mi-am sprijinit fruntea de umarul tau.

- Imi aduc aminte ca cerul lacrama incet iar camera era luminata din cand in cand de farurile masinilor ce traversau fantomatic orasul.

- In barul de sub apartamentul nostru canta melodia aceea iar vecinul nostru urla turbat la nevastasa...

- Ai ras infundat si mi ai sarutat sanul drept, pe semnul meu... amprenta divina cum ii spui tu.

- Erai atat de frumoasa, ochii iti licareau in intuneric, iar parfumul acela care ma inebunit de cand te stiu imi imbratisa fiinta la fel cum o faceau bratele tale gingase.

- iti mai aduci aminte?

- Imi aduc aminte cat de rece era cimentul ala pe care stateam si cat de mare era camera aia, complet nemobilata cu peretii stand sa cada. Mi te-ai urcat in brate si mi-ai lovit din greseala...

- Ha! ai tipat ca o muiere si eram sa ma rastorni!

- Te-i cuibarit la mine in brate ca o vrabiuta inghetata si radeai incet in timp ce eu inca mai boscorodeam lovitura dibace.

- Am pupat si a trecut, tot tu ai castigat asa ca taci.

- Nu zic nimic... Dar iti mai aduci aminte ce ti-am soptit in seara aceea?

- Imi aduc aminte ca brusc ai devenit serios, mi-ai prins obrajii in palme, mai sarutat asa cum sti doar tu si m-ai privit tacut, ochii tai se inlacramau incet si ma priveai cu atat de multa intensitate incat nu mai puteam sa-mi tin capul drept.

- Imi auzeam inima facand la fel de multa galagie ca vecinul...

- Imi aduc aminte ce mi-ai spus in seara aceea. Imi aduc aminte ca a fost prima si ultima oara cand te-am vazut plangand.

- Imi era frica... aveam 19 ani, dar nici daca aveam 40 nu cred ca as fi fost mai curajos.

- Iubitul meu...

- As fi vrut sa fugim, sa te prind de mana si sa fugim pana ne cedeaza muschii picioarelor si alunecam impreuna intr-un sant unde sa ramanem vesnic.

- Poate trebuia sa fugim...

- Dorintele, din pacate, alearga mai incet ca realitatea. Imi amintesc ca m-ai luat in brate si imi sarutai frunte si imi mangaiai lacrimile.

- Si mi-ai soptit in seara aceea...

- Ti-ai ascuns fata la pieptul meu si m-ai strans cu putere, lacrimile tale imi patrundeau pana la os si ma strangeai cu atat de multa putere...

*

- Bunicule?

- Tata, esti bine?

Batranul care s-a ridicat in picioare pentru a face un toast, a ramas intepenit cu ochii in pahar. Barbia ii tremura in acela-si ritm cu mana. Dezmeticindu-se la chemarile familiei, a privit in jur usor pierdut:

- Imi aduc aminte ce ti-am soptit in seara aceea. Unde e Aleida? Unde e sotia mea?

- Tata, mama a murit de mult.

Batranul lasa paharul jos, isi puse paltonul pe el si iesi din casa, fiul sau se repezi dupa el, dar in secunda in care ii atinse umarul, batranul ii intoarse o privire atat de sugestiva, incat omul a ramas intepenit si s-a intors in camera unde i-a facut un semn sotiei ca e bine. Batranul iesi din bloc si o lua in sus pe bulevard, se aseza pe o banca si privi tacut agonia asurzitoare a orasului. 2 ore mai tarziu s-a intors acasa, s-a asezat la masa, a mancat tacut dupa care s-a pus in pat unde a adormind citind ultima scrisoare trimisa de ea, unde bucuria vestii ca o sa aiba un copil sfida timpul si hartia rece care ii trimitea vestea.

Freamatul Sangelui Varsat in Van

DaremythSyd — Fri, 23 Oct 2009 20:34:21 UT

- Un vant rece imi sugruma puterea de a raspunde, dar, cu determinarea celor ce vor sa spuna ceva, reusesc sa ingan doar un geamat fin, cu nimic mai presus decat un greierat plans in noapte.

- Privelistea devastatoare imi mutileaza capacitatea de a rationa si ma vad rapus de realitatea ce se intinde cu nesimtire in fata ochilor mei. Imi simt genunghi tremurand puternic iar inima urla izbindu-se frenetic de pieptul meu.

- Sudoarea curge in valuri sfidand frigurl iar gura uscata ca nisipul nu o pot inchide. Pumnii inclestai imi sfasie carnea din palma iar urechile imi plesnesc infundate.

- Am ochii uscati, nu pot sa-i inchid, desi este singurul ordin al vointei mele fragmentate.

- In capul meu se intrec in tipete o multitudine de ganduri si de incercari de intelegere si de percepere.

- Simt ca am toata fiinta pe un fir de ata, gata sa cad intr-un hau fara sfarsit, fara lumina sau intuneric, fara pereti, fara sus sau jos.

- Tamplele imi pulseaza violent iar firicele timide de sange imi aluneca usor din nas. Muschii imi zvacnesc atat de puternic incat tot trupul tremura violent.

- Cand in sfarsit mi-a plesnit un vas de sange pe creier, iar inima a facut implozie, m-am stins cu un chip atat de schimonosit si de grotesc incat vantul mi a facut loc sa cad in genunchi.

- In linistea ce a urmat, doar ecouri alergau goale prin umbrele farmiturilor de fiinta, voci seci si reci implorand incet catre univers existenta unui Dumnezeu.

- Viermii mi-au mancat chipul in zambet, pasarile mi-au cantat un cantec.

Cand linistea s-a asternut peste gigantica sala, cei zece au inceput sa rada, apoi sa planga, apoi sa urle turbati de furie, apoi sa alinte iubite, copii, parinti inexistenti si necunoscuti. Apoi au inceput sa implore iar si sa si recite frazele si sa rada si sa planga, pana cand vocile lor s-au amestecat in asa hal incat nu se mai putea intelege nimic.

Cand am intors privirea am vazut cum apar incet alte si alte si alte prezente adaugandu-se la scena terifianta. Corul grotesc care acum numara milioane de astfel de prezente a inceput sa voie intr-un singur ton:

- Eu nu sunt Mort, Eu nu sunt viu. Sunt un hoit fara sicriu, putrezesc singur in pustiu. Nu sunt nimic din ce as vrea sa fiu, nu stiu nimic din ce as vrea sa stiu. Cand freamatul sangelui varsat in van izbeste poarta celor mantuiti cu viata sub astrul semnat drept divin, rapus va cade tot ce-i pecetluit de zeul Nihil, domn peste tot ce este considerat... scop.

Ganduri pe Philip Glass - The Lake

Vot 2009

DaremythSyd — Fri, 23 Oct 2009 12:41:18 UT

Sa vedem pe unde suntem cand vine vorba de vot

http://busolapolitica.ro

Imi congelezi gandurile

DaremythSyd — Thu, 15 Oct 2009 20:36:55 UT

Imi congelezi gandurile. Esti un strop rece alunecand timid pe sirea spinarii cand trupul este prea fierbinte si mintea prea incinsa.

Imi concegelzi gandurile, imi dezgheti sufletul, esti parfumul primavaratic al liliacului inflorit. Imi smulgi grijile, imi saruti ranile. Esti mirosul parfumat al urmelor de ruj pe buzele mele.

Imi congelezi gandurile, imi rasfeti simturile. Esti coniacul puternic but in frigul noptilor de toamna, imi destinzi muschii, esti adierea calda a golfstream-ului intr-o noapte rece pe atlantic.

Imi congelezi gandurile, imi mangai trupul, imi imbrtisezi sufletul. Esti umbra de lumina in galagia intunericului ce imi asurzeste pasiunile.

Congeleaza-mi gandurile...

O voce in capul tau

DaremythSyd — Thu, 15 Oct 2009 00:01:02 UT

- ...m am intors in acea camera de hotel. Desi decum am deschis usa ma izbit mirosul puternic de mobila noua lacuita, culoarea peretilor diferita si marca televizorului mai buna, pentru cateva secunde parca am simtit parfumul mult prea dulce al frumoasei prostituate. Fortandu ma un pic, am vazut si banii lasati pe noptiera de la inceputul serii, am vazut si lenjeria ei intima pe covorul pufos de langa pat. I-am auzit si plansul, puternic si violent la inceput, ragusit si sacadat spre sfarsit, parca impotmolindu se in valurile de sange ce izbucneau din frumosul ei spate pe masura ce actul de sadism continua...

- Ai avut vreodata o parere de rau?

- Cand lovesti cu bestialitate un om, iti pare rau. Ii vezi ochii inlacrimati si ii vezi agonia pe chip, pe masura ce il domina tot mai aprig instinctele animalice de aparare. Cand omori un om, la sfarsitul actului, fata i se calmeaza, la fel si muschii. Privirea e linistita si obosita, ca cea a unui copil secunde inainte sa adoarma dupa ce mama ii citeste o poveste lunga. Nu... nu mi-a parut rau, am simtit nevoia sa ii sarut fruntea si sa o invelesc.

- Iti dai seama ca esti bolnav...

- Desigur, niciodata nu mi am imaginat ca e normal sau ok ceea ce fac, dar placerea de a ejacula in timp ce victima adoarme lipsita de sange...

- ...

- Iti dai seama ca esti o voce in capul meu?

- La fel de bine cum imi dau seama ca o sa putrezim in inchisoare.

- NU! Nu o sa putrezim in nici o inchisoare, nu exista cusca pentru noi...

- Ce te face atat de sigur?

- ...Iti dai seama ca sunt o voce in capul tau?

Fumeaza o tigara sau las-o macar sa te fumeze

DaremythSyd — Mon, 12 Oct 2009 21:46:30 UT

This isn't maybe, this is always. This isn't sometimes... this is always...

Imi aprind tigara si privesc fumul. De obicei, il dau pe nas si-mi place. Aud cum se arde hartia cateodata iar lumina intima ce se formeaza in varful tigarii am gasit-o totdeauna ca fiind cumva... erotica.

Imi incetinesc expiratia pentru a putea savura fiecare clipa in care fumul imi paraseste organismul si imi las mintea sa alunece pe coridoare complexe. Amintirile se amesteca cu imaginatia iar gandurile imi zboara... nu, nu zboara, se ridica neordonat precum fumul.

Cand sunt singur si fumez, acompaniat de melodia momentului, totdeauna sunt intr o stare de relaxare si deschidere... armura sociala se prabuseste ca scrumul, iar precum spuneam, gandul se ridica incet ca fumul.

Si ma gandesc la mine, la momente traite de mine, la momente ce au sa vin si le privesc toate variabilele, caut sa gasesc toate formele si posibilitatile. Construiesc in imaginatie tipare, linii care duc undeva, linii care mor undeva.

Cand las fumul sa alunece prin cotloanele intunecate ale sufletului privesc in adancul dorintelor mele, in trairile si pasiunile ce si au lasat un semn. O privesc pe ea ce a fost, pe ea cea care este si ea cea care va fi. Ea care a fost aluneca pe fagasuri de uitare, astfel ca nu am o imagine clara, raman numai trairile puternice... trairi care vor pali in timp si ele, lasand doar un punct mic intr un colt. Cand o privesc pe ea cea care va fi, folosesc doar imaginatia speculativa educata, astfel ca imaginea nu este clara pentru ca baza nu e in real. Iar cand o privesc pe ea, cea care este, nu pot vedea destul.

Concluzionez, scrumand, ca nu o pot vedea clar in nici un context, afara de clipa prezentului in care imi aprind tigara.

Imi dau seama, pe masura ce fumez, ca ea cea care este, daca devine si ea cea care a fost si ea cea ce va fi, tigara mea nu se va stinge.

Lucru dracului ca nu pot fuma prea mult daca nu pot sa beu ceva, iar daca fumez prea mult pe stomacul gol mi se face rau. Cand beau cafea nu pot sa stau daca nu fumez, iar dupa explozia infruptarii animate de iubire, doar cu o tigara sting tremurul.

Daca lasi prea mult tigara in scrumiera se fumeaza singura... iar daca lasi tigara in scrumiera cu prieteni la masa, ai toate sansele ca unul sa ti-o ia si sa traga un fum... tigara mea in gura altuia se stinge totdeauna si devine de ne fumat. Nu sunt nici unul dintre aceia care umezesc filtrul, facand tigara dezgustatoare pentru oricare altul... imi plac tigarile mele exact asa cum le-am luat. Sunt perfecte prin ele insele.

Sunt momente cand imi i au mai multe pachete de tigari si impart cu oricine... E bine sa ai tigari de rezerva.. .cateodata tigara ti se fumeaza prea repede... iar peste pofta de tigara treci doar cu tigara.

Imi place sa mi savurez tigarile, imi place sa le simt mirosul inainte sa le aprind, imi place sa le simt intre degete si imi place sa ma joc cu fumul.

Daca tigarile fac rau? In mod cert. Am suferit de pe urma lor destul. In primul rand costa bani, in al doile rand odata ce te apuci, trebuie sa le ai in compania ta tot timpul. Sunt sigur ca se moare de la tigari...

Cand nu am tigara buzele mele tanjesc dupa atingerea ei... Of, daca ar fi tigara constinenta de placerea ce mi o ofera, de bucuria cu care savurez fiecare moment inca care buzele mele se impreuneaza pe filtrul ei.

Nu poti sa fi prea dur cu tigara, atingerea trebuie sa fie ferma, doar nu vrei sa ti cada din mana, dar nici agresiva, ai sansa sa o zdrobesti sau sa te arzi.

Cand incepe sa mi placa o anumita tigara, tind sa o fumez doar pe ea, obsesia pentru fumat se dubleaza cu obsesia pentru o anumita tigara... ea ea cea din prezent.

Ma intrebi de ce fumez?
Intreaba te de ce nu fumezi.

Ce mai face Cremvustiu'?

DaremythSyd — Fri, 09 Oct 2009 14:07:24 UT

De cate galuste e nevoie pentru a face o broasca sa danseze salsa? Nu raspunde... galustele se ataca usor.

Toamna... iar. Poetul canta frumusetea, nostalgia, tristetea, melancolia.

Studentul cara mapa, notebook-ul, clasa muncitoare... um... se lupta cu guvernul imbecil (asasini ne trebuie omeni buni, asasini... sau magie neagra).

Si io unde is? Facultatea e cam gata... ici si colo cate ceva de rezolvat. De muncit, nu ca-s pretentios, dar inafara de "agent de vanzari" platit in comisoane nu gasesti mai nimc.

Asa ca, intr u frumusetea perioadei anuale, am decis sa zac si sa citesc... bine, si sa joc zynga poker pe facebook.

Asa ca poetul din bine duce o existenta tare interesanta, basculata intre apatia generala si dorinta de miscare revolutionara impotriva unui stat mai prost ca gigi mecanicu' de cai care bea ciucas la birt si se bate cu gogu' afirmatu' si dezvoltarea culturala ce ar fi mai santoasa daca nu ar fi atat de lantente simturile superioare... dat fiind faptul ca in jurul nostru, fiecarui individ, nu exista decat lupta cu nevoile materialiste... urat cuvant dar sanatoasa cauza. Io flamand nu scriu poezie si constipat nu fac filosofie... ioi si is constipat, atat de constipat cu mizeriile sociale incat nu stiu sigur cand o sa mi revin...

Deh, dar nu i totul glazurat in noroi uscat. Sunt ardelean in ardeal. Pana nu demult eram ardelean in bucuresti, lucru fain tare, ca si pe acolo sunt oameni de casa buna, dar ii cam obositor. Si apoi, am mandra frumoasa, si ganduri curate.

Asa ca, zic tare, haideti la o bere... nu prea rece ca sara ii racoare.

Lisabon Treaty

DaremythSyd — Wed, 30 Sep 2009 16:03:46 UT

http://www.youtube.com/watch?v=DKGFBtIPiyI&feature=related OK.
Watch a bit... Even if u are a complete ignorant considering politics... just watch a bit.

I, i just cannot believe what i hear.

I smile

DaremythSyd — Mon, 28 Sep 2009 23:05:01 UT

I smile again, for I do not smile alone...
I smile again, for I'm no longer on my own.

You cannot be lonely if you like the person you're alone with.

Moneda Cade

DaremythSyd — Tue, 15 Sep 2009 00:19:52 UT

Indiferent...

Indiferent in ce incapere arunci o moneda in sus,
Indiferent ce moneda folosesti,
Indiferent de starea ta de spirit,
Indiferent de partea cu care arunci moneda in sus,
Indiferent daca o prinzi sau nu,
Indiferent daca o urmaresti cu privirea,
Indiferent daca se invarte mai mult sau mai putin in aer,
Indiferent pe ce parte cade,

Moneda o sa cada.

Fierbe

DaremythSyd — Fri, 04 Sep 2009 19:51:25 UT

- Nu imi place cum privesti ibricul...
- Fierbe.
- Incredibil...

Dupa 3 ore.

- Cred ca am vorbit prea mult si am spus prea putine.
- Mai e apa in ibiric?
- Fierbe.

vorbe de duh

DaremythSyd — Thu, 03 Sep 2009 19:58:24 UT

"The condom is the glass slipper of our generation. You put one one when you meat a stranger... you dance all night, and then you throw it away... the condom, not the person" - Marla Singer, Fight Club

Dirijorul orchestrei de Cacat

DaremythSyd — Wed, 02 Sep 2009 23:43:56 UT

...cele mai vechi povesti... cele mai banale intamplari... cele mai puternice impacte asupra individului.
Si totdeauna e la fel... sau variatii a acestui "la fel"...

Inca nu pot sa mi dau seama daca drama este mai mare sau mai mica in functie de capacitatea de constientizare a trairii, a intamplarii...

Ma privesc ca pe un subiect intr-un laborator de psihiatrie. Incerc sa-mi inteleg fiecare emotie, fiecare gand, fiecare sentiment relevant...

Adevarul meschin este ca nimic nu e relevant...

Cred ca ar fi mai usor de suportat daca nu as avea imaginatie, daca nu as putea vizualiza...

Dar cel mai usor ar fi daca as putea sa ma ies din anturajul meu. De zile acum, sunt blocat in acela-si spatiu, fara posibilitatea de deplasare. Aceasta imobilitate imi sfarseste capacitatea de a ma lupta cu deznadejdea. Trebuie sa ma misc, sa comunic, sa fiu activ...

Cu un zambet in coltul gurii, acel zambet trist care il ai in fata unei revelatii evidente dar nedorite, realizez ca sentimentul cel mai puternic ce imi incearca toata fiinta este dorul.

Da, absolut fabulos cum functioneaza umanitatea... Dintre toate sentimentele care ar trebuii sa ma incarce, dorul este cel mai puternic. Ma lupt zilnic sa-mi tin in frau dorinta de a cauta solutii inexistente, de a cauta sa vad... sa o aud... Dorul... si in fata unei jigniri profunde, in fata unei dezamagiri incredibile... mie imi este dor...

Acum cateva seri, reciteam diferite poeme si romane ce mi-au incantat sufletul totdeauna:

"Some kill their love when they are young,
And some when they are old;
Some strangle with the hands of Lust,
Some with the hands of Gold:
The kindest use a knife, because
The dead so soon grow cold.

Some love too little, some too long,
Some sell, and others buy;
Some do the deed with many tears,
And some without a sigh:
For each man kills the thing he loves,
Yet each man does not die.
[...]
Each narrow cell in which we dwell
Is foul and dark latrine,
And the fetid breath of living Death
Chokes up each grated screen,
And all, but Lust, is turned to dust
In Humanity's machine."

Trece... totul trece.

Sarutul Florilor de Liliac

DaremythSyd — Sun, 30 Aug 2009 23:27:29 UT

E liniste acum... e trecut de 1 jumate... privirea-mi umbrita de lumina urmareste linia peretilor si cauta, parca, un refugiu in colturile incaperii.

In jurul meu totul e intepenit, un tablou tridimensional inert acompaniat in mod misterios de bazaitul bolnav si sfidator al unui neon. Galagia lui este atat de evidenta in aceasta liniste asurzitoare....

Ea ma priveste cu intensitate, nu cu ura sau cu dragoste, doar cu intensitate si desi nu doresc sa ridic ochii spre ea, asa cum aud neonul fantomatic, am auzit cum a frant adierea placuta a serilor senine si roua diminetilor insorite.

De ce raman unele elemente inafara timpului, iar altele ingheata odata cu el?

Un ospatar urat si murdar e intepenit cu o fata plina de dezgust, trei tineri, impietriti si ei la randul lor, nu au lasat decat 2 lei bacsis.

Privesc obosit si ma intreb... de ce aud neonul?

Un impuls gentil imi instiga un sentiment complex, acel gen de sentiment pe care stiu ca nu am sa reusesc sa-l folosesc sau sa-l citesc. Incerc sa o privesc, dar ma invaluie intai dezgust, apoi resentiment, apoi tristete, apoi deznadejde, apoi... un soi de relaxare macabra. Intr-un sfarsit, umorul negru imi ocupa mare parte din ganduri, dar mintea nu mai e in contact cu trupul... respiratia imi este atat de sacadata incat sughit ca un claustrofob intr-un lift mic, privirea mi se incetoseaza cu roua diminetilor pierdute, iar intelectul refuza..... de ce nu misca nimeni??

Dar calmul se instaureaza iar... dezamagirea preia fraiele emotiilor si, in timp ce privirea ei se intoarce spre un morman neobisnuit de flori cu petale de piatra, realizez ca si ea patrunde in lumea celor intepeniti.

Dupa ce am oprit neonul... am plecat. Afara nu sunt decat eu.

of... of...sarutul florilor de liliac.

Am revenit

DaremythSyd — Wed, 26 Aug 2009 18:46:16 UT

Da.... desi nu pare, pentru cei ce-mi viziteaza profilul printre primele dati, ma reintorc.

Da, am fost dus departe. Netlogul nu o mai avut loc printre starile de spirit ce m-au posedat... dar am revenit... mai timid, mai cuminte, mai linistit.

p.s. nu vorbesc de concediu sau de mare

.

DaremythSyd — Tue, 18 Aug 2009 23:12:52 UT

intors din vama...

Vama

DaremythSyd — Thu, 06 Aug 2009 12:05:53 UT

...in sfarsit... iar in vama

Incurabila, "frate"!

DaremythSyd — Thu, 04 Jun 2009 23:30:25 UT

Tirania minoritatii ascunsa sub mantia majoritatii...

Un titlu bun pentru o lucrare inteligenta care va stimula oamenilor inteligenti un soi de zambet... il stiu ei.
Dar nu am rabdare... ar fi inca un set de pagini in care evidentul este ilustrat in propozitii si fraze clare, cu exemple si demonstratii logice, folosind cuvinte si metafore melodioase si atragatoare.

Ar fi inca o lucrare ce ilustreaza prostia incurabila... INCURABILA - e cuvant cheie aici. E incurabila nu pentru ca toti sunteti de acord cu faptul ca e incurabila, ci pentru ca nimeni nu face nimic pentru a o extirpa, inaintand sub acela-si dicton infaibil - "What can I do?". Da... prostia e incurabila pentru ca nu este luata nici o masura impotriva ei.

Omenirea se mandreste cu superioritatea ei desi nu a trecut de banalul element salbatic din natura tuturor fiintelor vi - adaptarea. (formula e urmatoarea (pentru a ilustra acel evident): incapabil sa adapteze, se adapteaza.

Eh...

o vorba pentru intelepti extrasa din povestiri scrise de oameni mai destepti ca mine: <<"Nu înaintarea în vârsta era cea care frâna încetul cu încetul capacitatea de a învata ci acumularea de "lucruri pe care le stiu">>

Somn usor.

Pamantul e Rotund

DaremythSyd — Tue, 24 Mar 2009 22:54:23 UT

O rupere, la inceput fina, delicata... aproape imposibil de simtit... acum, accentuata si puternica.
Simt ca parasesc marea si ca ma asez pe o banca. Nici macar nu e o banca intr un parc sau o banca intr o padurice sau pe malul unui lac... nu, nu, e o banca asezata pe trotuar avand in fata o sosea si blocuri, iar in spate alte blocuri. Banca face exact ceea ce trebuie, ma tine... eu? Eu stau pe banca. Simt cum parca mi am asezat fiinta intr o anticamera si i am spus sa astepte.

Tinand cont de faptul ca totdeauna am fost atent la evolutia mea in societate, tinand cont ca totdeauna am fost atent la evolutia mea ca individ in societate... ma trezesc izbit de un fel de realitate banala, in care visele si dorintele si pasiunile mele trebuiesc ingenuncheate. Privesc lucrurile mult prea pragmatic, mult prea obiectiv. Piatra e piatra, un pahar cu apa este un vas de sticla conceput pentru a tine substanta lichida formata dintr un atom de oxigen si 2 de hidrogen. Tigara scoate fum.

Cred ca tampesc... cea mai frumoasa parte a umanitatii mele asteapta intr o anticamera seaca, in sanul comunitatii umane ca destinul meu social, cultural, politic si economic sa se aseze pe coordonate stabile. Si de ce fac asta? Pentru ca solutiile alternative implica... si implica...

E un gol in aceasta viata responsabila. E un gol imens. E o garaua in variabila existentei mele ca individ constient de sine. Visatorul ingenuncheat, omul infundat de incertitudini ce punand la indoiala totul acepta orice.

Da... asta e drama mea, izvorul nostalgiei mele, izvorul melancoliei mele... aici e una din radacinile cele mai puternice ale mizantropiei mele sentimentale si ale tristetii voalate in acceptare tampa... Sunt un om fara certitudini ce punand la indoiala totul accepta orice. Acept valori ce nu-s ale mele, acept moralitati ce nu-s ale mele, acept concepte, pareri, oameni, ideei, sunete, lumini, culori, mirosuri, sentimente, voci, povesti, istorii, psihologi, diferite tipuri de logica, actiuni, accept si indoindu-ma de toate incerc sa le inteleg. Tolerez pana si intoleranta.

Si ma intreb unde sunt eu aici? Totdeauna fiind de parere ca nu sunt definitivat ca individ, totdeauna indoindu-ma ca am raspunsuri corecte, accept si incerc sa inteleg...

Oare, ce va determina sa fiti certi? Experienta? Experiente ce le impartasesc mai multi? Ratiuni derivate din experienta, ratiuni curate? experiente derivate din concepte rationale, trairi? Si care este momentul in care intelectul vostru spune: da, acesta e raspunsul la aceasta intrebare. Asta e solutia acestei dileme... Asta e melodia mea preferata, asta e culoarea mea preferata? De ce ar trebuii sa fie si a mea?

Da, asa e. Nu trebuie sa fie. Nici nu este. Accept totul pentru ca nu sunt de acord cu nimic. Si sunt de acord cu orice imi este aproape de suflet pentru ca, acesta poate singur sa dicteze ce merita un 50% de certitudine.

Abstractul e concret as spune si concretul este abstract. Ideea nu este originala... e o fraza banala decupata din mintea unui alt ganditor, ce a asezat-o intr un text ce spunea cu totul altceva.

Unde sunt eu ca individ?

Oricat de mult m ar tulbura aceste ganduri, dimineata am sa ma spal pe ochi ca de obicei, am sa imi beau cafeaua, am sa citesc titlurile ce ma intereseaza din diferitele ziare online, si o sa continui sa fiu eu, cel de zi cu zi... asteptand solutiile societatii la toate problemele mele.

Daca nu am solutii, petrec timpul cautandu-le, daca am solutii, petrec timpul asteptand. Daca se intampla ceva, este doar o prelungire, o extensie a banalitatii generale ale lumii.

Simt ca nu mai am gust si miros, auz sau vaz. Pune-mi o uniforma si arunca-ma in societate. Ca individ sunt doar ceea ce vezi.

Si asa apare nevoia de a ma deplasa, nevoia de a calatori, de a umbla, de vedea si de a gandi. Asa apare nevoia de a savura capodoperele muzicale, arhitecturale, literare, filosofiece, etc... Asa apare dorinta de a transcede banalitatea... necesitatea de simti ca aceasta minte si acest trup nu se aseaza pe un fagas sec si banal predestinat sa ocupe spatiu intr un loc special amenajat pentru ce i ce nu mai au puls.

Considerand faptul ca posibilitatea falimentului absolut este o posiblitate la fel de mare ca si eternitatea... de ce nu dispera nimeni?

Cum poate mintea umana sa fie linistita cand in mare, existenta noastra este la fel de animalica ca a orcarui alt animal?

Cateodata ma scarbeste conceptul de fericire, de iubire de speranta... aceste lucruri sunt onania disperarii.

Deh... ganduri... ganduri si ganduri. Nu prind o substanta reala pentru ca niciodata nu voi actiona in virtutea acestor ideei. A face asa ceva inseamna a traii o viata imposibila. Nu ma pot afunda nici in carti, pasiunea nu te hraneste, visurile nu-ti cladesc stabilitate, dorintele nu le atingi tanjind.

Demoni interiori? Acele puncte negre ce se ascund in mintea ficaruia in diferite forme si ca oameni trebuie sa trecem peste ele? La dracu... pamantul e rotund... daca margi drept inainte ajungi excat in locul de unde ai plecat.

The Journal of a Bored Lord

DaremythSyd — Sun, 08 Mar 2009 00:44:37 UT

Dear journal,

Today, as lavishing in beauty as it has been, i bored myself to death beating my man servant Johann. Though my heart races towards my beloved, i linger among all these lackeys which trouble me with all their puny troubles like being hungry. It is rather sad, so to say. I had the ones that cried for hunger beaten with a stick, yet, for some reason or another, they only cried harder, so, i had them hanged by their balls... alas, the night is comforting, its marvelous beauty enhances my soul and stimulates my imagination.

As i was walking slowly through the park, i saw this enchanting young lady. I was bewitched by her beauty... her milky white skin, her baby blue eyes, her golden hair and her ruby lips. I had my lackeys rape her, for such beauty is annoying... balance must be kept.

Then, as though the gods have nothing else to do, i found myself surrounded by these children of some sort, all asking for money and mercy. I poked them with my sword to see if they are human, and apparently, in their stupidity, they spitted blood upon my fabulous coat... so i had my lackeys rape them as well.

Returning to my palace, I realized i did something wrong... such things are not appropriate for one such as i... yet, i admit, i did... i forgot to put on my pinky ring.

The rest of the evening, i read something about abortions and fell asleep.

Until next time, my dear journal.