DaremythSyd
Incredere baiat - 22 ani, Marcus, Brasov, iar marti, doar marti,in bucuresti, Romania
Blog 110
Din Frumusetea si Grotescul Mintii Mele: Fragmentele unei Confesiuni
-
Scrisoare de Dragoste
Exercitiu de vointa... pot sa scriu o scrisoare de dragoste? Atentie, e doar un exercitiu de imaginatie.
Scriu aceste randuri destul de tulburat pe interior din cauza faptului ca azi, la ora 6:07am, m-am izbit de o constatare. Imi cer scuze sincere pentru formula de inceput de care sunt constient ca nu iti este pe plac si de tonul formal pe care l-am adoptat, dar consider aceste formalitati, o nuanta importanta pentru ceea ce vreau sa spun.
Cu o anumita frica in ton, recunosc in interiorul constiintei mele o teama, o constatare rationala a unui factor ce ma perturba destul de mult, la care am ajuns din motive destule, destul de multe pentru a nu fi necesar sa fie enumerate. Frica ce o gasesc este defapt acolo de mult timp dar nu am reusit sa-i dau o forma, o definitie exacta, desi indicii am mai aruncat. Esti Nemesis Divina, iar acesta titulatura este un concept foarte cuprinzator; printre elementele ce il compun, se afla dublul statut de inger si demon. Precum am vorbit cu tine recent despre realitate si irealitate, in contextul discutiei despre visul tau, in momentul de fata ma refer la aproximativ acela-si lucru, la modul ca, anumite elemente devin rutina, adica traind masca, sarind la libertatea si lumina interoara in momentele noastre si facand aceste acrobati in mod constant, am ajuns sa functionez robotic. Putine elemente mai capata importanta, iar cele ce au cea mai mare importanta sunt loveite constant de universul sentimental explorat doar cand stau cu tine. Prin faptul ca te iubesc, sunt smuls de pe o anumita axa de conduita existentiala. Un echilibru e rupt si nu vrea sa se lipeasca mai deloc de unul singur, nici nu cred ca poate. Eu nu sunt fara tine. Am stat azi si am contemplat la intensitatea trairilor placute, langa tine si la faptul ca am lasat umbrele negative sa domine, in loc sa profit din plin de circumstantele prielnice. Desigur, nu ma intelege gresit, este bine cand sunt langa tine, toate isi cauta rezolvare, totul poate fi facut, nimic nu e imposibil, singura limita este vointa ta si capacitatea noastra de a comunica... lucruri care nu liplsesc in asa mare masura... poate doar vointa ta schioapata in anumite momente... sau poate sunt eu prea radical. Nu pot fi condamnat prea tare... problema mea nu este una ce are sa-si gaseasca o solutie prin definitie, prinzand forma, constientizand-o, eu tot nu o sa pot scapa de sentimentele de frustrare si nervozitate, de gelozie, de neliniste, neancredere in masinatiile existentei, nu o sa scap de dorinta de a fi langa tine, cu tine, de doriinta afectiunii fizice in contrast perfect si simbioza cu atasamentul rational, care accepta sub orice presiune, neinfluentat de etica, neconditionat de numic lumesc [(desi foloseste cuprinzatorul existential pentru a defini ceea ce se afla in intelect in momentele ce le petrec cu tine(in minte sau realitate)] si cu armonia spirituala(element de altfel greu de definit, este acea iubire spirituala ca sa-i spun simplu, intelegi oricum dimensiunea).
done -
Doar o boala
Totul incepe acolo, in acel moment sublim, cand descoperi cu stupoare ca valorile azvarlite inainte de istoria si prezentul lumii noastre sunt frumoase la suprafat dar urate pana la os.
Idealurile noastre cele mai nobile sunt manjite de jegul naturii umane si oricat de mult ne straduim, acelas jeg iese la iveala, mandru privind spre soare si asteptand, ca un cacat mare, sa se intareasca pentru a se putea cladi pe el mai departe.
Realitatea noastra mult pretuita este o schizofrenica; este exact spurcatul ala de symbol la raului si al binelui. Dureros este, poate, doar faptul ca ne setam dorintele si sperantele mult prea sus, dincolo de ceea ce suntem defapt.
Umanitatea este o boala a ei insisi
Adunarea indurerata se retragea usor. Lacrimile unoara ar fi trebuit sa zguduie cerul si pamantul, lucru ce nu se intampla, in mod evident. Cerul si pamantul sunt prea ocupate pentru a se cutremura din cauza suferintei umane. Mama tinerei domnisoare adormite inainta scancind imbratisata de tatal domnisoarei adormite si de alte cateva rude apropiate. Fratele domnisoarei adormite nu reusi sa urce la cimitir. Statea in masina cu capul lipit de volan sufocat de revolta, tristete, furie. Mintea nici nu reausea sa fixeze o tinata sau un punct de spijin, probabil ca era inabusita de nodul din gat ce il determina pana la urma sa vomite.
Tanara adormita, o domnisoara de 29 de ani, a murit din cauza unui atac de cord. Regim alimentar nepotrivit a cauzat infundarea lenta a sistemului circulator, blocand fluxul de oxigen vital si de substante nutritive, catre muschii inimii. A murit in drum spre spital.
Dar ei sunt irelevanti... cel putin pentru mine. -
Fragment din:"Fragmente ale unei indelugate confesiuni
fragmentul este decupat exact asa cum apare in jurnal
Totul trebuie sa se pastreze in balanta… lumea, poate chiar universul sunt o capodopera de arta… iar arta nu trebuie sa fie judecata prin banala moralitate…
Imi place sa fac asta, sa-mi rationalizez emotiile… le smulge din savoare, din deliciu, dar imi amplifica constiinta existentei… sunt mai constient de mine insumi si astfel, pot sa fac o introspectie mai clara si mai curata, pot sa ma auto-analizez cu o rata mai mare de succes. Ha… cat de multe trairi poti sa ai… cand te scufunzi intr-o senzatie, traind-o cu toata puterea, te inchizi la altele… consider ca pot simti mai mult decat multi alti, tocmai pentru ca nu ma mai arunc intr-un singur vartej, ci le gust pe toate…
Si am incercat, iubirea, am incercat ura, si mai e de incercat la ele, dar astea 2 sunt o suprafata, o superficialitatea in fata trairilor ce le poti avea cu privire la orice… universal e plin de senzatii… oferite de simturile senzoriale si de cele spirituale…
Just belive.
Dincolo de concept de intellect dincolo de orice… un jurnal al constiintei
In multe prinvinte ma pot percepe prin constiinta generala a lumii ca fiind un om rau, principiile mele nu se mai nasc din absurditatile moralitatii general acceptate... fundamentul principiilor mele, este totusi unul... curat.
De ce infigi totul intre acele doua felii de cacat... bine si rau? Ce incerci sa faci, cum incerci sa stabilizezi si sa ti motivezi actiunile?
Vibratiile gigaticelor motoare au trans
Intre tine si mine e spatiu... un vast spatiu. Acest spatiu este umplut pana la refuz cu ceva...
Nu mi pot materializa gandurile atunci cand vreau sa spun ceva. Mintea mi se inchide si se blocheaza. Caut, nu caut, vreau, nu vreau... imi place sa cred ca este o criza de identitate, de peronalitate... astept si caut ceva.... la dracu... tot timpul caut ceva si ma intreb, in timp ce ritmuri muzicale imi antreneaza fiinta si colori imi lumineaza chipul, ma intreb, oare, cautarea asta o sa moara odata cu maturizarea fortata a constiintei prezentului? Sa privesc in alta parte, dincolo de ceea ce simt pare a fi decizia optima pentru existenta... ciudat este ca aceste sentimente ce ma poseda se nasc mai cu putere din perceptia asupra
Si totusi, in ciuda conceptiei generale aspura conduitei existentei, personal, simt nevoia sa testez terenul, sa-l sondez cu propriile mele capacitati. -
Blog in blogul meu de bolg
Deschid fereastra pentru a scrie un blog. Scriu prima propozitie si ma opresc. Caut sa-mi dau seama ce vreau sa scriu. Ce as putea scrie pe netlog? Ce as putea spune si de ce as spune?
Pai pe o parte e plictiseala. Plictiseala totdeauna ma determina sa fac lucruri in perspectiva eliminarii ei. Dar cum elimin plictiseala scriind pe netlog, evident, dincolo de procesul banal al redactarii si compunerii blogului?
Pai e simplu. Caut sa ies in evidenta, sa spun ceva ce va atrage atentia si astfel, daca am noroc, o sa ma lansez intr-un schimb de comment-uri...lucru ce imi va alunga plictiseala.
Acum, ce pot eu scrie pentru a stimula omul sa sara pe capul meu?
Am sa incerc mai multe variante, bare with me, poate o sa fie una care va determina sa-mi sarutati obrajii sau sa ma flegmati intre ochi... in orice caz, este destul de haios.
Incercarea 1
A merge pe strada cu mintea involburata, e un intreg ciclon tropical in sufletul sau si nu-i da pace. La un moment dat, trecand pe langa o banca, observa o cutie in care sunt lasate 4 pisicute mici care chitaie de zor... de foame probabil. A, dupa cateva secunde de cumpana, uita de problemele sale, ia cutia la subsoara si pleaca zambind cu ea spre casa. In fata blocului, infige cate un betisor in fundul fiecarei pisicute si le inmoaie in cazanul cu ciocolata pregatit de mai de mult. Se posteaza brav pe treptele din fata blocului si cu un zambet radiant, ofera ciocolata vie la copilasii ce-si gasesc drum.
Incercarea 2
Campul invelit de flori parca zabeste sub imbratisarea calda a soarelui de vara tarzie. O tanara domnita, un sambure de viata si cu un licurici de suflet cauta cu limba intre dintri si fruntea aspru incruntata sa impleteasca o coronita... o invatase mama, dar ei nu-i iesea deloc... In mainile ei mici, florile galbene parca incearca si ele plictisite sa se imbarlige in asa fel incat sa i vada surasul inocent si gings de pui de om ce nu are inca mintea inoculata cu tot jegul existential... nu mai continui, ma deprima... aceasta fetiscana a ajuns o prostituata si a calcat-o masina in megidia plecand de la masa unui anumit prieten care a refuzat-o, desi i s a oferit gratis
Incercarea 3
In numele tuturor soferilor ce cunosc DN 1 ca pe vaginul sotiei. si care ar fi in stare sa-si taie mama decat sa mai faca acei 166 de km inca 10 ani
cu aceasta inchid blogul... am gasit alta activitate
astept comenturi, de o sa fie
sear faina, zi placuta, dimineata productiva, noapte buna -
O idee
Am incercat sa inteleg.
De ce, dintre toate luminile ce perforeaza sfera universului vostru, alegeti una?
Sunt atat de multe lumini de culori si intensitate diferita… de ce alegeti doar una?
Aveti minte, aveti trup, aveti suflet… de ce alegeti o singura culoare? De ce va definiti existenta prin certitudini acumulate empiric? De ce va rezumati la valuri certe incadrandu-va universal de ceea ce se poate si ceea ce nu se poate… de ceea ce este bine si de ceea ce este rau.
Normal, un compromis social trebuie facut… dar de ce exagerati…?
Asez un gand pentru cei ce il pot simti, auzi si gandi.
p.s. cred ca detest si ma scarbeste in egala masura bine si raul si detest cand acesti parametri devin unic ghid motivational.
ma scarbeste un individ care vorbeste de suferinta copiilor din africa la fel de mult cum ma scarbeste un ignorant care nu stie unde este mozambicul pe glob.
ma scarbeste un excesiv iubitor de animale cum ma scarbeste un salbatic care chinuie inutil un animal
etc. ai prins ideea... -
Detest si Zambesc
Detest sa vorbesc despre lucruri ce nu-mi prezinta vreun interes... dar mai mult, detest sa scriu despre lucruri ce nu ma ating in nici un fel.
Dar zabesc. -
The Need for Power as Derived from Human Nature and the Soci
Introduction
The governmental machinery is subordinated to the will of those that administrate it. Individuals, not commercial organizations or hierarchies ensure the progress of civilizations. Each great civilization depends on the quality of the individuals it produces. Any association, corporation, and so on, if it does not directly or indirectly strive to gain power it chases chimeras. The terms, ‘power’, and ‘domination’, can be looked upon both through a complex analytical point of view attempting to define as accurate as possible their various meanings beginning with their etymology and ending with the complex dimensions the concepts my gain, but also the concepts can be analyzed in a more obvious and simplistic manner, under Cicero’s concept: “Anything well thought is expressed simply”. I will attempt to illustrate an idea without falling in complicate debate stretching out into epistemology.
The terms ‘power’ and ‘domination’ are linked, because from the basic social order, the family, and towards superior international organizations, power and domination are the elements which shape and define the infrastructure of world order. In the given paper I will attempt to underline the fact that power and domination are elements rooted in human nature, by this denying the concept that human nature is zoon politikon, but selfish and rational, a ‘versus’ situation between Aristotle’s concept and Nozick’s, a ‘versus’ situation between contractualist concepts.
Human Nature
From an anthropological point of view, the basic social order, that of the family, is the result of necessity, the need for procreation and the evolution of the social order is the direct result of the necessity for protection. The future development redirects the weight of the balance from the need for protection towards need itself, any sensible thought can understand that growing human associations develop higher necessities. Therefore, the direct desire to satisfy various necessities push the individual to build better social orders. His basic needs become symbiotically linked with the need for a society. Let me make something clear. Any social contract was signed to escape from the state of nature, whatever the reasons, be them safety from violence (Hobbes), private property (J. Locke), and so on. By this, one can simply understand that it was the selfish need that determined man to build society, and he did it because a society is the sensible way to achieve all his necessities as fast as possible. The individual is selfish and sensible and the only moment when he is unjust is within the society because he will attempt to gain the power by which he can dominate and satisfy his necessities. Power is the byproduct of human nature, of selfishness, reason and sociability. No individual is good. An individual is good because he finds himself in no situation where he can act singularly on his selfish need . Self preservation is a good example: when attempting to save someone from drowning, the savior must render the victim unconscious for at the moment when it will get grip of anything it will strive to climb up, no matter the consequences. Injustice brought by power is socially developed. Righteousness is innate, be it because it is spawned by reason, as Kant would say or born out of love for one’s self, as Rousseau would state, the individual cannot be unfair with himself, therefore, unfairness is born within society. But righteousness is not good or bad, the concept is larger than that which is good.
Therefore, man is selfish, than sensible , the characteristic of human nature as being zoon politikon is determined by the previous two. Tyranny is not good or bad, moral or immoral, it is unjust, and one can accuse a tyrant of acting within the virtue of being human.
Anarchy vs. Order
From this point of view we can extrapolate and determine that anarchy is fairer than order. All individual strive to achieve, by nature, satisfaction of all necessities trying therefore to gain the power to do some, implicitly dominating the means. Hypothetically thinking, when two parties are in conflict, both equal in strength and both being right in an equal proportion, and presuming that there is no peaceful way to solve the conflict, in order to restore order, which is preferable, a third party must change the balance, it must pick a side and conquer the other. Though order is restored, which is better (lack of conflict, stopping bloodshed, saving resources, etc), on side has suffered a direct injustice. Anarchy would have been fairer, yet order is better. On these grounds, we can understand that society is built on avoiding conflict, and today, the best way to do so, and to strive to achieve power, the current state of affairs is better than any of the last; as Churchill stated: “Democracy is the worst form of government, except for all those other forms that have been tried”
The Existential Ataraxia
.
In the world today, power may be achieved in more ways than ever, yet domination only subtly.
Legitimacy is the main ingredient for domination. Power must be legitimate in order to be accepted. Legitimacy shapes and evolves with society, from divine right to the rule of law. Legitimacy is the reason to accept domination because it is a direct link to a higher power be it that the higher power is law or God, legitimacy can be fear for some, or the sensible reason for which one must not oppose. Our civilization is close to be built upon perpetual weakness. Any people are easy to govern when they have little to see beyond that which the dominant force offers. By dissolving the factors which can determine individuals to be daring, limiting the exercise of free thought and by this free will, appetites become equal and tamed, horizons become narrow and easily achievable, a law for each movement, power is secured. It is like a maze with doors where the rat is free to move at its leisure, yet its apparent free will is guided by the opened and closed doors. But this isn’t at all something determined by higher forces, just indulged. Lack of conflict gives birth to a sort of existential ataraxia. People are satisfied and, as Mark Steyn states at the beginning of his book: “America Alone”, people show their virtues by feeling good for feeling bad: “Do you worry? You look like you do. Worrying is the way the responsible citizen of an advanced society demonstrates his virtue: he feels good about feeling bad”.
The Balance Between Personal Morality and Public Morality
The best way to achieve uncontested power and domination is to make sure that no one contests it. The rules are set and society has so advanced that any type of revolutionary thought is at least pointless.
Of course, this is not a case of things being good, bad, better or worst. People are free enough; in fact that is the reason for apathy and nihilism, and perhaps, that is the natural way of things.
What I am trying to underline is that there is virtue in gaining power and domination. Individuals can be classified and categorized, to a certain extent - because man is an unknown variable in the existential equation – in conformity with their necessities and aspirations, and these two elements are developed by perception of themselves and the surrounding world and perception which is the factor that opens or closes horizons is developed by knowledge, understanding, wisdom and Kant’s autonomous will. Higher knowledge offers an understanding of the possibilities and they are all bind together by the will to do, within the parameters set by the current social order.
Conclusion
The need for power is determined by human nature, because with power, man can satisfy necessities. The development of society created the need for domination in order to uphold power. The evolution of society created a complex system of ways in which power and domination can be achieved, but (maybe from a superficial point of view), the basis for both power and domination stand just the same. The many types of authority and legitimacy all lead to the same result, a twisted utilitarian way in which as many as possible can have power and exercise it in the sphere of influence dictated by the possibilities granted by the balance between personal aspiration and the parameters set by the social order. Obtaining power, therefore, is achieved with a compromise between the individual aspiration and the social parameters. -
Un Gand Derivat din Contemplatie si Observatie
Nu incerca o existenta focalizata pe dorintele si tipetele sufletului atata timp cat existi incadrat de sfera societatii.
La ce bun sa lasi numai sufletul sa te mane cand locul unde te va duce iti va atinge mai intai de toate trupul?
Pastreaza balanta dreapta! -> Mintea - Trupul - Sufletul -> in echilibru deasupra haului
* Lipsa de actiune si consecintele ei, fie in spectrul individual, fie in spectrul social, duce inevitabil la destramarea celor cateva balante care mentin integritatea individuala, respectiv sociala.
O experienta ne traita dar corect analizata si rationalizata, cu doza necesara de empatie, poate fi mai educativa si formativa... desi poate parea dificil de acceptata ideea.
Implicarea emotionala poate vatama capacitatea de rationalizare, de comprehensiune si/sau, indivizii ce traiesc o experienta puternica au tendinta de a adera doar la un singur adevar extras din evidentul situatiei fara a mai simti nevoia sa-l studieze in deplina sa profunzime.
Ideea ce trebuie retinuta din ideea precedenta este ca indiferent de experienta traita si indiferent de intensitatea ei, individul trebuie (pentru evolutia perceptiei, a sinelui) sa contempleze analizand cat mai la rece posibil, profunzimea experientei si impactului pe care il are asupra sa si a societatii in care traieste.
Nimic nu este doar bun sau doar rau iar elementele din compozitie trebuiesc vazute si intelese, altfel perceptia existentei devine superficiala -
fecale in paharul cu ambrozie
...eventual ai sa cazi din cer, eventual ai sa te prabusesti, eventual o sa pierzi, probabil o sa descoperi ca totul este inutil... si atunci, atunci vei intelege cat de inutil este sa judeci ceva ca fiind bun sau rau... dar de ce trebuie sa cazi? pentru ca altfel lancezesti in aroganta unei existente tampite care nu-ti ofera posibilitatea sa vezi cu toate simturile...
bah... >>go back one page<< -
Importanta omului... cu tot ce inseamna, pe scara cosmica
...
