DaremythSyd
Incredere baiat - 22 ani, Marcus, Brasov, iar marti, doar marti,in bucuresti, Romania
Blog 110
Din Frumusetea si Grotescul Mintii Mele: Fragmentele unei Confesiuni
-
Ce mai face Cremvustiu'?
De cate galuste e nevoie pentru a face o broasca sa danseze salsa? Nu raspunde... galustele se ataca usor.
Toamna... iar. Poetul canta frumusetea, nostalgia, tristetea, melancolia.
Studentul cara mapa, notebook-ul, clasa muncitoare... um... se lupta cu guvernul imbecil (asasini ne trebuie omeni buni, asasini... sau magie neagra).
Si io unde is? Facultatea e cam gata... ici si colo cate ceva de rezolvat. De muncit, nu ca-s pretentios, dar inafara de "agent de vanzari" platit in comisoane nu gasesti mai nimc.
Asa ca, intr u frumusetea perioadei anuale, am decis sa zac si sa citesc... bine, si sa joc zynga poker pe facebook.
Asa ca poetul din bine duce o existenta tare interesanta, basculata intre apatia generala si dorinta de miscare revolutionara impotriva unui stat mai prost ca gigi mecanicu' de cai care bea ciucas la birt si se bate cu gogu' afirmatu' si dezvoltarea culturala ce ar fi mai santoasa daca nu ar fi atat de lantente simturile superioare... dat fiind faptul ca in jurul nostru, fiecarui individ, nu exista decat lupta cu nevoile materialiste... urat cuvant dar sanatoasa cauza. Io flamand nu scriu poezie si constipat nu fac filosofie... ioi si is constipat, atat de constipat cu mizeriile sociale incat nu stiu sigur cand o sa mi revin...
Deh, dar nu i totul glazurat in noroi uscat. Sunt ardelean in ardeal. Pana nu demult eram ardelean in bucuresti, lucru fain tare, ca si pe acolo sunt oameni de casa buna, dar ii cam obositor. Si apoi, am mandra frumoasa, si ganduri curate.
Asa ca, zic tare, haideti la o bere... nu prea rece ca sara ii racoare. -
Lisabon Treaty
http://www.youtube.com/watch?v=DKGFBtIPiyI&... OK.
Watch a bit... Even if u are a complete ignorant considering politics... just watch a bit.
I, i just cannot believe what i hear. -
I smile
I smile again, for I do not smile alone...
I smile again, for I'm no longer on my own.
You cannot be lonely if you like the person you're alone with. -
Moneda Cade
Indiferent...
Indiferent in ce incapere arunci o moneda in sus,
Indiferent ce moneda folosesti,
Indiferent de starea ta de spirit,
Indiferent de partea cu care arunci moneda in sus,
Indiferent daca o prinzi sau nu,
Indiferent daca o urmaresti cu privirea,
Indiferent daca se invarte mai mult sau mai putin in aer,
Indiferent pe ce parte cade,
Moneda o sa cada. -
Fierbe
- Nu imi place cum privesti ibricul...
- Fierbe.
- Incredibil...
Dupa 3 ore.
- Cred ca am vorbit prea mult si am spus prea putine.
- Mai e apa in ibiric?
- Fierbe. -
vorbe de duh
"The condom is the glass slipper of our generation. You put one one when you meat a stranger... you dance all night, and then you throw it away... the condom, not the person" - Marla Singer, Fight Club
-
Dirijorul orchestrei de Cacat
...cele mai vechi povesti... cele mai banale intamplari... cele mai puternice impacte asupra individului.
Si totdeauna e la fel... sau variatii a acestui "la fel"...
Inca nu pot sa mi dau seama daca drama este mai mare sau mai mica in functie de capacitatea de constientizare a trairii, a intamplarii...
Ma privesc ca pe un subiect intr-un laborator de psihiatrie. Incerc sa-mi inteleg fiecare emotie, fiecare gand, fiecare sentiment relevant...
Adevarul meschin este ca nimic nu e relevant...
Cred ca ar fi mai usor de suportat daca nu as avea imaginatie, daca nu as putea vizualiza...
Dar cel mai usor ar fi daca as putea sa ma ies din anturajul meu. De zile acum, sunt blocat in acela-si spatiu, fara posibilitatea de deplasare. Aceasta imobilitate imi sfarseste capacitatea de a ma lupta cu deznadejdea. Trebuie sa ma misc, sa comunic, sa fiu activ...
Cu un zambet in coltul gurii, acel zambet trist care il ai in fata unei revelatii evidente dar nedorite, realizez ca sentimentul cel mai puternic ce imi incearca toata fiinta este dorul.
Da, absolut fabulos cum functioneaza umanitatea... Dintre toate sentimentele care ar trebuii sa ma incarce, dorul este cel mai puternic. Ma lupt zilnic sa-mi tin in frau dorinta de a cauta solutii inexistente, de a cauta sa vad... sa o aud... Dorul... si in fata unei jigniri profunde, in fata unei dezamagiri incredibile... mie imi este dor...
Acum cateva seri, reciteam diferite poeme si romane ce mi-au incantat sufletul totdeauna:
"Some kill their love when they are young,
And some when they are old;
Some strangle with the hands of Lust,
Some with the hands of Gold:
The kindest use a knife, because
The dead so soon grow cold.
Some love too little, some too long,
Some sell, and others buy;
Some do the deed with many tears,
And some without a sigh:
For each man kills the thing he loves,
Yet each man does not die.
[...]
Each narrow cell in which we dwell
Is foul and dark latrine,
And the fetid breath of living Death
Chokes up each grated screen,
And all, but Lust, is turned to dust
In Humanity's machine."
Trece... totul trece. -
Sarutul Florilor de Liliac
E liniste acum... e trecut de 1 jumate... privirea-mi umbrita de lumina urmareste linia peretilor si cauta, parca, un refugiu in colturile incaperii.
In jurul meu totul e intepenit, un tablou tridimensional inert acompaniat in mod misterios de bazaitul bolnav si sfidator al unui neon. Galagia lui este atat de evidenta in aceasta liniste asurzitoare....
Ea ma priveste cu intensitate, nu cu ura sau cu dragoste, doar cu intensitate si desi nu doresc sa ridic ochii spre ea, asa cum aud neonul fantomatic, am auzit cum a frant adierea placuta a serilor senine si roua diminetilor insorite.
De ce raman unele elemente inafara timpului, iar altele ingheata odata cu el?
Un ospatar urat si murdar e intepenit cu o fata plina de dezgust, trei tineri, impietriti si ei la randul lor, nu au lasat decat 2 lei bacsis.
Privesc obosit si ma intreb... de ce aud neonul?
Un impuls gentil imi instiga un sentiment complex, acel gen de sentiment pe care stiu ca nu am sa reusesc sa-l folosesc sau sa-l citesc. Incerc sa o privesc, dar ma invaluie intai dezgust, apoi resentiment, apoi tristete, apoi deznadejde, apoi... un soi de relaxare macabra. Intr-un sfarsit, umorul negru imi ocupa mare parte din ganduri, dar mintea nu mai e in contact cu trupul... respiratia imi este atat de sacadata incat sughit ca un claustrofob intr-un lift mic, privirea mi se incetoseaza cu roua diminetilor pierdute, iar intelectul refuza..... de ce nu misca nimeni??
Dar calmul se instaureaza iar... dezamagirea preia fraiele emotiilor si, in timp ce privirea ei se intoarce spre un morman neobisnuit de flori cu petale de piatra, realizez ca si ea patrunde in lumea celor intepeniti.
Dupa ce am oprit neonul... am plecat. Afara nu sunt decat eu.
of... of...sarutul florilor de liliac. -
Am revenit
Da.... desi nu pare, pentru cei ce-mi viziteaza profilul printre primele dati, ma reintorc.
Da, am fost dus departe. Netlogul nu o mai avut loc printre starile de spirit ce m-au posedat... dar am revenit... mai timid, mai cuminte, mai linistit.
p.s. nu vorbesc de concediu sau de mare -
.
intors din vama...
