DaremythSyd
Incredere baiat - 22 ani, Marcus, Brasov, iar marti, doar marti,in bucuresti, Romania
Blog 110
Din Frumusetea si Grotescul Mintii Mele: Fragmentele unei Confesiuni
-
Provizoriu
- Hai, prinde-ma de mana si vino sa da-m un nume copilului nou nascut..
- Dar cand...?
- Acum, nu demult...
- Cine-i mama?
- Noi toti!
- Si ce copil este, nu inteleg...
- E absolutul!
- Absolutul? Inteleg... Atunci sa-i spunem Provizoriu.
Intermezzo
Oamenii sunt de acrod cu orice, absolut orice... desigur, daca acest 'orice' este spus sau ilustrat intr-o formula pe care fiecare in parte o poate intelege. Parerile personale sunt un lux detinut de foarte putini, in majoritatea timpului, o parere personala este doar ecoul muzicii altuia. -
Detest Oamenii cu Pareri
Am devenit sigur in ultimul timp, ca atunci cand intrebi o persona ceva legat de arta (fie muzica, pictura, literatura, etc), poti observa respectiva persoana trecand in revista toate scuzele pe care le are, dar formulandu-se in felul urmator: "Nu ma prea pricep la arta, dar stiu ce-mi place"... pentru ca, evident, daca sti ce-ti place cand vine vorba de pantofi si dulciuri si tricouri, poti aplica acest sistem si la arta.
Sincer sa fiu, cred ca majoritatea oamenilor sunt incurabil de prosti, in sensul de inferiori intelectual, iar aceasta "opinie personala" la orice, este doar o metoda de eschivare de la o realitate inflacarata. Adevarul arde, neadevarul curge ca un fluviu calm. Oamenii sunt prosti in mare majoritate, dar nu doresc sa para asa.
Daca nu cunosti/pricepi ceva, evita sa-ti formulezi parerea... incearca sa nu mai ai opinie, stai in coltul tau, taci si asculta si/sau intreaba.
Dictonul: "fiecare cu parerea/gustul sau" este corul sclavilor eliberati, corul artistilor fara talent, corul plebei flamande, adica majoritatea acest sistem unde puterea virtutii (aristo - cratia) este o minoritate fara drepturi.
Deci da, detest oamenii cu pareri. -
Andrew in Bucharest (1)
Some people like to read. Some, like movies. Some people listen to music, some like discos and pubs and clubs. Some people like hanging out with their friends, some like to work. Some people like cats and dogs and other critters, some people like sex and blowjobs and such.
Some people want a career, some want to be scientist, some want to understand the mysteries of the world. Some tree huggers get a hard on when they lick a plant, some pedophiles cry for the fag hungry brats from Africa...
I am Andrew, and I only like to kill.
Now, don't get me wrong, I do eat and stuff. I like sex and drinks and such... but they always said it's wrong: "Andrew, it's wrong to eat rotten meat", "Andrew, it's wrong to have sex with dead decaying bodies of various mamels", "Andrew, it's wrong to drink piss and intestinal liquids"... and so on... Well, one day i said "To Hell with all of ya!", and took my favorite fork and spoon and rubber ducky and went out huntin'.
After various exploits which I will not share due to the fact that them a u t h o r i t i e s, might find offending, disgusting and disturbed... I decided to settle in a quiet little country town, by the name of Bucharest.
Few can understand the happiness that i felt when i realized that there is no better place for me on earth. I fell in love with this city and all it's pretty people. I even got married and had four retarded zombie frog children... well they died when i tried to sew the frogs to their cheeks... or was it when i removed their eyes to make them look more zombie like... i don't know, i forget.
My house is big and pretty, and, can u imagine? It right in the middle of the city. When i lived in Paris I had to hide in the sewers and the slums, London, the same, Budapest the same, but here... well... The area where I live is named after a great guy called Gheorghe which apparently was a Saint that killed a dragon. I'm close to a pretty church and from my balcony i can see that nice hotel, The Intercontinental.
How I love this place, it's full plagued people that i save. Here in the heart of Bucharest, there are these brown skinned people. I saw this disease before, but in a more advanced state where people were black as the night. I always manage to save them by pealing their skin off. They are so happy that they never leave and always stay if I want to have sex with them... some are even kinky, i can poke them with my prick wherever. One of the down sides of my treatment is the fact that at some point they slowly grow little happy worms that slowly eat them. Well, i like the worms...
My wife I found sleeping in the hallway of my flat. When I closed up on her she tried to run... shy young thing, but i caught her and i cut off her feet so she can get passed her shyness. She fell in love instantly screaming and cry with joy and adulation. She is the only living thing I poke with my prick. My favorite spot to poke is between her ribs. I make a small hole with my knife and i put a couple of my worm friends in there because they tickle my prick nicely... rrrarrrrraghhh....
Oh, but look at the time. I must go and help more brown people... they are so funny, they like shiny things so much that they will do any thing i say as long as i give them shiny...
To be Continued -
The Journal of a Bored Lord II
Dear Journal,
After beating one of my servants to death i realized that i needed to stretch my legs a bit. I had Johnn bring my best outfit out and i took a stroll down one of our glamorous city's best boulevards.
And it was there that i saw her... the loveliest of lovely's lovable sweet roses. I immediately decide to write a letter to her, but as you know, it's hard to decide weather the letter is perfect enough to be see by her gorgeous eyes. So... here is the first letter:
It would be a tiresome enterprise to tell you that autumn and its cold and tired weather mix in my guts with an unkind emotional emphasis on that which was and on that which yet may be.
The velvet veil over my mind, which implodes with each one of the sky's tear drops, manages to enhance my desire for that which is to come, for I know deep inside that that which is to come is no 'maybe'.
This kind of melancholy determines me to leave myself engulfed in a certain state of disarray, of chaotic desires and ravenous passions both passed and hoped for the future.
And it is with this disorder in my heart that draws the curtains of reality and makes my memories fragments of dreams and my hopes an ocean of mystical lights of bewitching splendor, that i come to you in search for a tender, warm and soft yet firm touch, blessed with the most intriguing sentiments known to man... Love.
I dare not define what this word means, for its significance took many forms and aspects, inflicting the most horrid of pains, and sweetest of pleasures, yet i cannot help myself from seeing a certain constant which in all of love cases persists... and that is a most wonderful and passionate infatuation topped perhaps only by a cannibalistic sexual desire.
YES, sweetest of ladies, I proclaim to you in my humble words the magnitude of my feeling towards thee. I beg of you, tender rosebud, I am but a fool when it comes to such higher emotions, which now i realize, are meant for those of superior spirit. I dwell within a state a weakness and incapacity as long as we are separated, and my prick is lonely and scared too.
I live only to be at you whim (with my prick) and i can only implore you to accept (my prick most of all) my everlasting love as a companion.
Attempt 1.
So, dear journal, what say you... do you think she will become the glorious necklace of my prick? -
In seara aceea
- ...iti mai aduci aminte ce ti-am soptit in seara aceea...? Ti am sarutat obrazul si gatul apoi mi-am sprijinit fruntea de umarul tau.
- Imi aduc aminte ca cerul lacrama incet iar camera era luminata din cand in cand de farurile masinilor ce traversau fantomatic orasul.
- In barul de sub apartamentul nostru canta melodia aceea iar vecinul nostru urla turbat la nevastasa...
- Ai ras infundat si mi ai sarutat sanul drept, pe semnul meu... amprenta divina cum ii spui tu.
- Erai atat de frumoasa, ochii iti licareau in intuneric, iar parfumul acela care ma inebunit de cand te stiu imi imbratisa fiinta la fel cum o faceau bratele tale gingase.
- iti mai aduci aminte?
- Imi aduc aminte cat de rece era cimentul ala pe care stateam si cat de mare era camera aia, complet nemobilata cu peretii stand sa cada. Mi te-ai urcat in brate si mi-ai lovit din greseala...
- Ha! ai tipat ca o muiere si eram sa ma rastorni!
- Te-i cuibarit la mine in brate ca o vrabiuta inghetata si radeai incet in timp ce eu inca mai boscorodeam lovitura dibace.
- Am pupat si a trecut, tot tu ai castigat asa ca taci.
- Nu zic nimic... Dar iti mai aduci aminte ce ti-am soptit in seara aceea?
- Imi aduc aminte ca brusc ai devenit serios, mi-ai prins obrajii in palme, mai sarutat asa cum sti doar tu si m-ai privit tacut, ochii tai se inlacramau incet si ma priveai cu atat de multa intensitate incat nu mai puteam sa-mi tin capul drept.
- Imi auzeam inima facand la fel de multa galagie ca vecinul...
- Imi aduc aminte ce mi-ai spus in seara aceea. Imi aduc aminte ca a fost prima si ultima oara cand te-am vazut plangand.
- Imi era frica... aveam 19 ani, dar nici daca aveam 40 nu cred ca as fi fost mai curajos.
- Iubitul meu...
- As fi vrut sa fugim, sa te prind de mana si sa fugim pana ne cedeaza muschii picioarelor si alunecam impreuna intr-un sant unde sa ramanem vesnic.
- Poate trebuia sa fugim...
- Dorintele, din pacate, alearga mai incet ca realitatea. Imi amintesc ca m-ai luat in brate si imi sarutai frunte si imi mangaiai lacrimile.
- Si mi-ai soptit in seara aceea...
- Ti-ai ascuns fata la pieptul meu si m-ai strans cu putere, lacrimile tale imi patrundeau pana la os si ma strangeai cu atat de multa putere...
*
- Bunicule?
- Tata, esti bine?
Batranul care s-a ridicat in picioare pentru a face un toast, a ramas intepenit cu ochii in pahar. Barbia ii tremura in acela-si ritm cu mana. Dezmeticindu-se la chemarile familiei, a privit in jur usor pierdut:
- Imi aduc aminte ce ti-am soptit in seara aceea. Unde e Aleida? Unde e sotia mea?
- Tata, mama a murit de mult.
Batranul lasa paharul jos, isi puse paltonul pe el si iesi din casa, fiul sau se repezi dupa el, dar in secunda in care ii atinse umarul, batranul ii intoarse o privire atat de sugestiva, incat omul a ramas intepenit si s-a intors in camera unde i-a facut un semn sotiei ca e bine. Batranul iesi din bloc si o lua in sus pe bulevard, se aseza pe o banca si privi tacut agonia asurzitoare a orasului. 2 ore mai tarziu s-a intors acasa, s-a asezat la masa, a mancat tacut dupa care s-a pus in pat unde a adormind citind ultima scrisoare trimisa de ea, unde bucuria vestii ca o sa aiba un copil sfida timpul si hartia rece care ii trimitea vestea. -
Freamatul Sangelui Varsat in Van
- Un vant rece imi sugruma puterea de a raspunde, dar, cu determinarea celor ce vor sa spuna ceva, reusesc sa ingan doar un geamat fin, cu nimic mai presus decat un greierat plans in noapte.
- Privelistea devastatoare imi mutileaza capacitatea de a rationa si ma vad rapus de realitatea ce se intinde cu nesimtire in fata ochilor mei. Imi simt genunghi tremurand puternic iar inima urla izbindu-se frenetic de pieptul meu.
- Sudoarea curge in valuri sfidand frigurl iar gura uscata ca nisipul nu o pot inchide. Pumnii inclestai imi sfasie carnea din palma iar urechile imi plesnesc infundate.
- Am ochii uscati, nu pot sa-i inchid, desi este singurul ordin al vointei mele fragmentate.
- In capul meu se intrec in tipete o multitudine de ganduri si de incercari de intelegere si de percepere.
- Simt ca am toata fiinta pe un fir de ata, gata sa cad intr-un hau fara sfarsit, fara lumina sau intuneric, fara pereti, fara sus sau jos.
- Tamplele imi pulseaza violent iar firicele timide de sange imi aluneca usor din nas. Muschii imi zvacnesc atat de puternic incat tot trupul tremura violent.
- Cand in sfarsit mi-a plesnit un vas de sange pe creier, iar inima a facut implozie, m-am stins cu un chip atat de schimonosit si de grotesc incat vantul mi a facut loc sa cad in genunchi.
- In linistea ce a urmat, doar ecouri alergau goale prin umbrele farmiturilor de fiinta, voci seci si reci implorand incet catre univers existenta unui Dumnezeu.
- Viermii mi-au mancat chipul in zambet, pasarile mi-au cantat un cantec.
Cand linistea s-a asternut peste gigantica sala, cei zece au inceput sa rada, apoi sa planga, apoi sa urle turbati de furie, apoi sa alinte iubite, copii, parinti inexistenti si necunoscuti. Apoi au inceput sa implore iar si sa si recite frazele si sa rada si sa planga, pana cand vocile lor s-au amestecat in asa hal incat nu se mai putea intelege nimic.
Cand am intors privirea am vazut cum apar incet alte si alte si alte prezente adaugandu-se la scena terifianta. Corul grotesc care acum numara milioane de astfel de prezente a inceput sa voie intr-un singur ton:
- Eu nu sunt Mort, Eu nu sunt viu. Sunt un hoit fara sicriu, putrezesc singur in pustiu. Nu sunt nimic din ce as vrea sa fiu, nu stiu nimic din ce as vrea sa stiu. Cand freamatul sangelui varsat in van izbeste poarta celor mantuiti cu viata sub astrul semnat drept divin, rapus va cade tot ce-i pecetluit de zeul Nihil, domn peste tot ce este considerat... scop.
Ganduri pe Philip Glass - The Lake -
Vot 2009
Sa vedem pe unde suntem cand vine vorba de vot
http://busolapolitica.ro -
Imi congelezi gandurile
Imi congelezi gandurile. Esti un strop rece alunecand timid pe sirea spinarii cand trupul este prea fierbinte si mintea prea incinsa.
Imi concegelzi gandurile, imi dezgheti sufletul, esti parfumul primavaratic al liliacului inflorit. Imi smulgi grijile, imi saruti ranile. Esti mirosul parfumat al urmelor de ruj pe buzele mele.
Imi congelezi gandurile, imi rasfeti simturile. Esti coniacul puternic but in frigul noptilor de toamna, imi destinzi muschii, esti adierea calda a golfstream-ului intr-o noapte rece pe atlantic.
Imi congelezi gandurile, imi mangai trupul, imi imbrtisezi sufletul. Esti umbra de lumina in galagia intunericului ce imi asurzeste pasiunile.
Congeleaza-mi gandurile... -
O voce in capul tau
- ...m am intors in acea camera de hotel. Desi decum am deschis usa ma izbit mirosul puternic de mobila noua lacuita, culoarea peretilor diferita si marca televizorului mai buna, pentru cateva secunde parca am simtit parfumul mult prea dulce al frumoasei prostituate. Fortandu ma un pic, am vazut si banii lasati pe noptiera de la inceputul serii, am vazut si lenjeria ei intima pe covorul pufos de langa pat. I-am auzit si plansul, puternic si violent la inceput, ragusit si sacadat spre sfarsit, parca impotmolindu se in valurile de sange ce izbucneau din frumosul ei spate pe masura ce actul de sadism continua...
- Ai avut vreodata o parere de rau?
- Cand lovesti cu bestialitate un om, iti pare rau. Ii vezi ochii inlacrimati si ii vezi agonia pe chip, pe masura ce il domina tot mai aprig instinctele animalice de aparare. Cand omori un om, la sfarsitul actului, fata i se calmeaza, la fel si muschii. Privirea e linistita si obosita, ca cea a unui copil secunde inainte sa adoarma dupa ce mama ii citeste o poveste lunga. Nu... nu mi-a parut rau, am simtit nevoia sa ii sarut fruntea si sa o invelesc.
- Iti dai seama ca esti bolnav...
- Desigur, niciodata nu mi am imaginat ca e normal sau ok ceea ce fac, dar placerea de a ejacula in timp ce victima adoarme lipsita de sange...
- ...
- Iti dai seama ca esti o voce in capul meu?
- La fel de bine cum imi dau seama ca o sa putrezim in inchisoare.
- NU! Nu o sa putrezim in nici o inchisoare, nu exista cusca pentru noi...
- Ce te face atat de sigur?
- ...Iti dai seama ca sunt o voce in capul tau? -
Fumeaza o tigara sau las-o macar sa te fumeze
This isn't maybe, this is always. This isn't sometimes... this is always...
Imi aprind tigara si privesc fumul. De obicei, il dau pe nas si-mi place. Aud cum se arde hartia cateodata iar lumina intima ce se formeaza in varful tigarii am gasit-o totdeauna ca fiind cumva... erotica.
Imi incetinesc expiratia pentru a putea savura fiecare clipa in care fumul imi paraseste organismul si imi las mintea sa alunece pe coridoare complexe. Amintirile se amesteca cu imaginatia iar gandurile imi zboara... nu, nu zboara, se ridica neordonat precum fumul.
Cand sunt singur si fumez, acompaniat de melodia momentului, totdeauna sunt intr o stare de relaxare si deschidere... armura sociala se prabuseste ca scrumul, iar precum spuneam, gandul se ridica incet ca fumul.
Si ma gandesc la mine, la momente traite de mine, la momente ce au sa vin si le privesc toate variabilele, caut sa gasesc toate formele si posibilitatile. Construiesc in imaginatie tipare, linii care duc undeva, linii care mor undeva.
Cand las fumul sa alunece prin cotloanele intunecate ale sufletului privesc in adancul dorintelor mele, in trairile si pasiunile ce si au lasat un semn. O privesc pe ea ce a fost, pe ea cea care este si ea cea care va fi. Ea care a fost aluneca pe fagasuri de uitare, astfel ca nu am o imagine clara, raman numai trairile puternice... trairi care vor pali in timp si ele, lasand doar un punct mic intr un colt. Cand o privesc pe ea cea care va fi, folosesc doar imaginatia speculativa educata, astfel ca imaginea nu este clara pentru ca baza nu e in real. Iar cand o privesc pe ea, cea care este, nu pot vedea destul.
Concluzionez, scrumand, ca nu o pot vedea clar in nici un context, afara de clipa prezentului in care imi aprind tigara.
Imi dau seama, pe masura ce fumez, ca ea cea care este, daca devine si ea cea care a fost si ea cea ce va fi, tigara mea nu se va stinge.
Lucru dracului ca nu pot fuma prea mult daca nu pot sa beu ceva, iar daca fumez prea mult pe stomacul gol mi se face rau. Cand beau cafea nu pot sa stau daca nu fumez, iar dupa explozia infruptarii animate de iubire, doar cu o tigara sting tremurul.
Daca lasi prea mult tigara in scrumiera se fumeaza singura... iar daca lasi tigara in scrumiera cu prieteni la masa, ai toate sansele ca unul sa ti-o ia si sa traga un fum... tigara mea in gura altuia se stinge totdeauna si devine de ne fumat. Nu sunt nici unul dintre aceia care umezesc filtrul, facand tigara dezgustatoare pentru oricare altul... imi plac tigarile mele exact asa cum le-am luat. Sunt perfecte prin ele insele.
Sunt momente cand imi i au mai multe pachete de tigari si impart cu oricine... E bine sa ai tigari de rezerva.. .cateodata tigara ti se fumeaza prea repede... iar peste pofta de tigara treci doar cu tigara.
Imi place sa mi savurez tigarile, imi place sa le simt mirosul inainte sa le aprind, imi place sa le simt intre degete si imi place sa ma joc cu fumul.
Daca tigarile fac rau? In mod cert. Am suferit de pe urma lor destul. In primul rand costa bani, in al doile rand odata ce te apuci, trebuie sa le ai in compania ta tot timpul. Sunt sigur ca se moare de la tigari...
Cand nu am tigara buzele mele tanjesc dupa atingerea ei... Of, daca ar fi tigara constinenta de placerea ce mi o ofera, de bucuria cu care savurez fiecare moment inca care buzele mele se impreuneaza pe filtrul ei.
Nu poti sa fi prea dur cu tigara, atingerea trebuie sa fie ferma, doar nu vrei sa ti cada din mana, dar nici agresiva, ai sansa sa o zdrobesti sau sa te arzi.
Cand incepe sa mi placa o anumita tigara, tind sa o fumez doar pe ea, obsesia pentru fumat se dubleaza cu obsesia pentru o anumita tigara... ea ea cea din prezent.
Ma intrebi de ce fumez?
Intreaba te de ce nu fumezi.
