DORDIDOR
Incredere baiat - 37 ani, REZZATO(BS)&SUCEAVA-- ROMANIA, Italy
Blog 65
CITESTE SI DA MAI DEPARTE...
-
Dumnezeul meu tie iti multumesc
Dumnezeul meu tie iti multumesc
Iti multumesc Doamne Dumnezeul meu pentru tot ce mi-ai dat in viata asta,in primul rand iti multumesc ca sunt sanatos,ca am ochi sa vad minunatiile pe care Tu le-ai creat pentru noi,am urechi sa pot auzi de Tine si sa te pot cunoaste mai bine,iti multumesc din suflet ca ai fost tot timpul alaturi de mine si m-ai pazit de toate cele rele,mi-ai ajutat sa trec cu bine peste greutatile vietii si ai ascultat tot timpul rugaciunile mele chiar daca eu sunt un nevrednic si un mare pacatos.Te rog din tot sufletul meu nu te departa de la mine Doamne ca fara Tine simt un gol in sufletul meu si simt ca nu am nici un rost in viata asta ca toate sunt doar prin Tine Doamne Dumnezeul meu,toata speranta si toata nadejdea doar Tu esti pentru mine.Te mai rog Doamne sa ai grija de noi de toti,ca toti suntem fii Tai asa cum suntem noi mai buni sau mai rai,si iarta-ne noua gresalele noastre,ca pacatosi suntem de nu mai stim de noi.Spala-ne Doamne sufletele noastre,curateste inimile si gandurile noastre de cele rele si pune in noi un duh nou,curat si statornic sa te putem primi pe Tine ca fara Tine nu exista mantuire.Doamne Dumnezeul nostru ai grija de noi de toti si iarta-ne pe noi nevrednicii. AMIN AMIN AMIN -
DECLARATIE DE DRAGOSTE
Esti zâmbetul meu de zi de zi, esti dorinta mea de a merge mai departe, esti acel gând si acel fior care mã face sã tresar în miez de noapte, esti unica alinare în momentele de neliniste, esti dragostea ce se gãseste într-o lume plinã de urã, esti a mea iubire, unica care conteazã cu adevãrat.
Esti cea la care mã gândesc si în care mã regãsesc în diferite melodii, esti cea care stã la bratul meu în scurtele plimbãri pe plajã, esti numele pe care îl scriu pe nisipul fierbinte si pe care îl feresc de valurile înspumate, esti soarele care-mi lumineazã calea zi de zi, esti mai presus de orice comparatie, pentru cã esti cu adevãrat unicã si simt din plin asta. Te iubesc pur si simplu tot mai mult!
Te iubesc în mii si mii de moduri, iar numele tãu rostit pe buzele mele, îl consider sãrutul dulce, care mã încãlzeste ori de câte ori mi-e frig!"
-
SFANTUL NECTARIE VINDECATORUL DE CANCER
Veche de aproape patru secole si jumatate, Manastirea Radu-Voda din Bucuresti, asezata pe o colina din imediata apropiere a Dambovitei, chiar in centrul orasului, a inceput de cativa ani sa renasca. Ctitorie a voievodului Alexandru Mircea, ea a fost desavarsita de voievodul Mihnea Turcitul. In zbuciumata sa istorie, manastirea, asezata pe o veche vatra de locuire dacica (dupa cum o dovedesc sapaturile arheologice efectuate in incinta), a fost martora umila si tacuta a istoriei acestui neam. Dupa biruinta lui Mihai Viteazul de la 1595, ienicerii lui Sinan Pasa arunca in aer biserica manastirii. Reconstruita de domnitorul Tarii Romanesti, Radu Mihnea, intre anii 1613-1614, ea este inchinata de acesta Manastirii Iviron din Sfantul Munte Athos. Reaua administrare greceasca lasa insa manastirea, dupa plecarea calugarilor greci, intr-o stare deplorabila. Manastirea a fost restaurata din nou in anul 1625 de catre Alexandru Voievod, fiul lui Radu-Voda.
Multe alte rele aveau sa se mai abata asupra acestui sfant locas: daramarea incintei manastirii de catre ministrul Cultelor din 1875 (nimeni altul decat Titu Maiorescu!) sau infiintarea aici a primei "Scoli de partid" din Bucuresti, in 1948. Rectitorita de catre Patriarhul Iustinian, care isi are mormantul chiar in biserica manastirii, si pictata de catre Parintele Sofian Boghiu de la Antim, manastirea este reactivata in 1998 de catre Prea Fericitul Teoctist. Intaistatatorul acestui sfant asezamant este astazi P. S. Varsanufie Prahoveanul, iar obstea numara 15 monahi. Slujbele se desfasoara dupa randuiala athonita, cu liturghie zilnica, ceasuri si priveghere de noapte. Manastirea incepe sa-si recapete frumusetea de odinioara, care-l incantase pe vestitul secretar al Patriarhului Macarie de Antiohia, Paul de Alep, acesta socotind-o, se pare, cea mai frumoasa manastire vazuta in peregrinarile sale. Avand hramul Sfanta Treime, manastirea si-a luat ca protector, din 2002, pe Sf. Nectarie Taumaturgul. Particele din moastele sfantului, daruite staretiei in 2001, se afla asezate intr-o frumoasa racla, in partea dreapta a bisericii, sub un baldachin.
Sf. Nectarie de Eghina
Sf. Nectarie s-a nascut in oraselul Silivria din Tracia, de pe actualul teritoriu al Turciei, la 1 octombrie 1846, fiind crescut, impreuna cu cei 6 frati ai sai, in dreapta credinta. La varsta de 14 ani se indreapta catre Constantinopol, unde munceste din greu pentru hrana. Singura lui mangaiere, dupa orele istovitoare de munca, era Sfanta Biserica. Remarcat de catre conducatorii Scolii Metocului Sf. Mormant, este angajat ca pedagog si invatator la aceasta scoala. Tot ca invatator, incepand de la varsta de 20 de ani, il aflam si in insula Hios. La 27 de ani isi urmeaza glasul constiintei si, din dragoste pentru Hristos, devine monah la Manastirea Nea Moni, de pe aceasta insula. Ajutat de Dumnezeu printr-un om bogat, care era cucerit de viata sfanta dusa de catre Parintele Nectarie, el isi implineste visul de a invata si termina liceul in 1881. Cu binecuvantarea Patriarhului Alexandriei, urmeaza Facultatea de Teologie din Athena. Reintors in Alexandria Egiptului, este numit predicator principal al Patriarhiei. Tot atunci, Sf. Nectarie tipareste mai multe carti de raspandire a dreptei credinte. Trece prin toate treptele ierarhice, fiind hirotonit (15 ianuarie 1889) episcop si numit Mitropolit de Pentapolis. In anul 1890, din pricina unor neintelegeri, este trimis in Grecia. Injosit si trecut cu vederea multa vreme, ajunge in cele din urma director al Seminarului Teologic Ortodox Rizareion. In afara de formarea tinerilor seminaristi, s-a ocupat si de cresterea duhovniceasca si inchegarea unei stranse comuniuni intre cei care ii erau ucenici. Renunta la functia de conducator al Seminarului Teologic dupa ce considera ca si-a indeplinit datoria si intemeiaza impreuna cu un grup de ucenice Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina. Dupa trecerea sa la cele vesnice, in 1920, printr-o intamplare minunata, trupul sau este descoperit neputrezit si izvorand mir. Canonizarea sa a avut loc in 1961, fiind serbat pe 9 noiembrie. Despre minunile savarsite de Sf. Nectarie in zilele noastre - mai ales vindecari de cancer si alte boli grave, ce se savarsesc la moastele sale, ori cu untdelemn de la candela sa - s-au scris nenumarate carti in Grecia, care in parte au fost traduse si in romaneste.
Minunatele vindecari
Recent, o data cu asezarea raclei cu particele din moastele sale la Manastirea Radu-Voda, au inceput sa fie consemnate si la noi nenumarate minuni, probate cu martori. Astfel ca multime de pelerini din toata tara au inceput sa soseasca la Radu-Voda. Asteptarile lor nu au fost inselate de catre Sf. Nectarie Taumaturgul. Prezentam pe scurt cazul d-nei Ileana Boncea din Bucuresti, fiica de preot.
In urma unor analize medicale complexe, i se stabileste diagnosticul: ulcer gastric, crater ulceros de natura maligna. Inainte de interventia chirurgicala programata, d-na Ileana Boncea vine la Manastirea Radu-Voda, sa ceara binecuvantare. Primeste din partea P. S. Varsanufie mir de la candela Sf. Nectarie si se unge in fiecare dimineata. Il foloseste cu multa incredere in Dumnezeu si in darul Sf. Nectarie, facand ascultare de duhovnic. Ulcerul malign constatat de medici dispare fara urma! Profesorul Radu Petrescu, cel ce urma s-o opereze pe d-na Boncea, a constatat ca "nu are ce taia - rana s-a inchis"! Femeia a venit degraba la Manastirea Radu-Voda, sa-i multumeasca Sf. Nectarie. De altfel, mai toti credinciosii care participa la slujbe au o relatie foarte stransa cu Sf. Nectarie. Dragostea sfantului pentru noi ii mangaie si pe tinerii elevi ai Seminarului Teologic de la Radu-Voda, care se bucura sa-l aiba aproape pe cel ce in viata pamanteasca a fost ca un parinte pentru seminaristi. Unul dintre elevii sai ii scria unui vechi prieten, pe cand sfantul conducea Seminarul Rizareion: "Se intalneste cu oameni de toate categoriile sociale, carora le ofera liniste sufleteasca si pe care ii conduce spre Mantuitorul Hristos cu nemarginita blandete si bunatate... Ma tem ca nu voi putea cuprinde multimea tainica a harismelor sale".
DOAMNE-AJUTA!! -
Prima iubire
Cred ca prima si cea mai importanta iubire din viata unui om ar trebui sa fie el insusi. Daca nu iti acorzi o autentica stima de sine, daca nu te pretuiesti pentru cine esti cu adevarat si incerci sa construiesti o imagine la fel de stabila precum un castel de nisip, risti sa esuezi patetic la prima suflare de vant. Asadar, cu tine trebuie sa incepi. Si nu doar sa tii la tine, ci si sa fii sincer in privinta asta. Iti aduci aminte intrebarea cea mai kitschoasa din copilarie: "Pe cine iubesti mai mult?". Raspunsul "Pe mine" ar fi cel mai rezonabil. De aici incepe iubirea, fara de care sufletul tau nu poate fi cu adevarat pregatit sa imparta si cu altii."...
Nu te grabi sa ma arati pe mine cu degetul drept o insensibila si o egoista pentru ca iti spun asta.S-ar putea ca nici eu sa nu am suficienta iubire de sine ca sa fiu indreptatita sa iti dau tie sfaturi. Dar ia macar pentru o clipa in calcul varianta ca fericirea nu vine din senin, ci se invata. La fel, si iubirea se exerseaza, se constientizeaza, se extinde voluntar asupra cui doresti.
De ce n-ai incepe cu tine?
Lasa deoparte vocea constiintei sociale si raspunde azi precum vrea vocea ta interioara.
Jose Ortega y Gasset -
doar atat citeste cu atentie MERITA!!!
-
SINCERITATE
In timpul razboiului, viata era tare grea si oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotarat sa-i ajute pe cei sarmani si a trimis vorba in tot targul ca, din ziua urmatoare, el va oferi paine oricarui copil si asta fara nici un ban. A doua zi, inca din zori, multi prichindei se stransesera in fata casei in care locuia omul atat de bun la suflet. Cand acesta a aparut cu niste cosuri mari, pline cu paine, copiii s-au repezit, imbrancindu-se, lovindu-se, cautand fiecare sa apuce o paine cat mai mare. Fiecare, cum punea mana pe cate o paine, o lua la goana, bucuros fiindca prinsese o bucata mai mare. Era acolo o harmalaie ...
Dar omul a observat ca undeva, la marginea curtii, astepta cuminte o fetita. Dupa ce toti ceilalti copii si-au ales ce paini au vrut si au plecat cu ele, fetita s-a apropiat si ea de primul cos si s-a uitat in el. Dar acolo nu mai ramasese nimic. A cautat si in cel de-al doilea cos, dar si acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea cos a gasit o painica mica, mica, pe care nici un copil nu o bagase in seama. Fetita a luat-o, a multumit frumos pentru paine si a plecat spre casa.
Toata ziua a stat omul si s-a gandit la cum se purtase acea fata si, ca urmare, a dat porunca la bucatarie sa fie coapta o paine mica, dar in care sa fie pusi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineata, a asezat painica deasupra celorlalte paini si a iesit iarasi cu toate cosurile in curte, unde copiii deja se stransesera si asteptau nerabdatori. Din nou s-au repezit si s-au luat la harta. La sfarsit, fetita noastra, care asteptase cuminte, ca si in ziua precedenta, s-a aes tot cu painea cea mai mica, singura ramasa. Si de aceasta data, i-a multumit frumos omului si s-a grabit spre casa, unde mama ei o astepta. Cand s-au asezat la masa si femeia a rupt painea, ce sa vezi ?! Galbenii s-au rasturnat pe masa din aluatul proaspat.
- Vai, s-a speriat mama, ce sa fie cu acesti bani ? Daca banii au ajuns din greseala in painea adusa de tine ? Poate i-au cazut brutarului, in timp ce framanta aluatul. Ia-i si du-i imediat inapoi!
S-a intors fetita la casa omului si i-a dat acestuia toti banii, spunandu-i cum mama ei i-a gasit in painica primita. Privind-o cu drag, omul i-a raspuns:
- Banii aceia nu au ajuns intamplator acolo. Dupa ce am vazut ieri cum ai avut rabdare si cum te-ai multumit chiar si cu mai putin, am hotarat sa te rasplatesc. Astazi, am vazut si cat esti de cinstita, fiindca ai fi putut pastra totul, dar tu mi-ai adus banii inapoi. Drept rasplata, in fiecare dimineata cand vei veni sa iei si tu o painica, vei primi si cate zece galbeni.
Doamne, ce bucuroasa a fost fetita. Nu stia cum sa-i multumeasca omului pentru atata bunatate. S-a dus in fuga la mama ei si ia dat banutii, dupa care i-a povestit totul, iar mama a povatuit-o si de aceasta data, iar fata i-a urmat sfatul.
Asa se face ca, de atunci, in fiecare dimineta, cand primea galbenii, fata se ducea in mijlocul celorlalti copii si impartea cu ei toti banutii. Stia ca si ceilalti au nevoie de milostenie la fel de mult ca si ea.
"Saracia sau bogatia nu pot invinge DRAGOSTEA, dar DRAGOSTEA poate invinge si saracia si bogatia." -
ISPITA!!
Se spune că ispita este starea în care te afli la un moment dat,când îţi dai seama că vrei să faci ceva ce nu îţi este permis. Poate fi insoţită sau nu de compromis, dar de cele mai multe ori, este aşa. Pentru unii care nu au cunoştinţe reale despre ce înseamnă ispita şi ce implicaţii are, rămane doar o simplă chestie de "fac ce vreau şi ştiu ce fac". Adică, "am un cap pe umeri şi ştiu să îl folosesc".
Eu de cele mai multe ori am realizat că nu prea are importanţă dacă am un cap pe umeri sau nu. Maturitatea unui om, nu ţine de prezenţa capului pe umeri, iar depăşirea ispitei nu ţine de înţelepciunea cu care ştim să meşterim situaţia în care ne aflăm , ci ţine în totalitate de modul cum te conectezi cu Dumnezeu. Pentru că El este Singurul capabil să te scoată dintr-o situaţie compromiţătoare, dacă ştii in ce situaţie te afli, eşti conştient de pericole şi ai curajul să Îl rogi pe Tata să îţi vină în ajutor. Simplu ca bună ziua
Mai complicat cu practica... Până una alta, singura solutie de a scăpa de ispită este să fugi de ea, cat poţi de repede . Ştim că avem în Christos un izbăvitor, un salvator, gata să ne arunce o mână de ajutor şi să ne scoată din necaz. Mai ştim că nu ne este dată ispită mai presus de pragul nostru de rezistenţă şi că împreună cu ispita, ne este dată şi o cale de ieşire. Şi cred asta, din toată inima. -
DESPRE PRIETENIE
Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera. -
BUCOVINA PLAI DE DOR
dragi prieteni si nu numai
trebuie sa vedeti locurile pe care le am lasat acasa si de care ne este tare tare dor
pamantul binecuvantat al BUCOVINEI
sunteti toti invitatii mei aici ...si in august....acasa ....
http://www.trilulilu.ro/vilyaarda/e06a63e132e2...
http://www.trilulilu.ro/dj_virus21_sv/bd8488a3...
http://www.trilulilu.ro/gordob/acb649ab3365fe -
TAINA CUNUNIEI
Taina Sfanta a cununiei
Cuplul spiritual unit in fata lui Dumnezeu are propria sa menire si asta este o cale de evolutie spirituala, asemenea celei monahale. Cununia are legile ei proprii, care respecta poruncile divine. „Casatoria este experienta unei lupte duhovnicesti in doi“. Imaginati-va ca exista sansa ca, atunci cand cazi, sa nu fii singur, sa razbesti mai usor in toate.
Prin cununie, fiecare dintre cei doi capata darul unitatii nu numai trupesti, ci si duhovnicesti. Cei doi devin unul, trup si suflet, apare armonia intru Hristos. Armonia intru Hristos nu trece niciodata, este inalterabila si prin rugaciune devine din ce in ce mai puternica. Iisus spune: „Unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si eu in mijlocul lor“. Cernice arme ale credintei sunt rugaciunea si postul. Imaginati-va puterea rugaciunii , atunci cand este facuta din tot sufletul, de intreaga familie. Stiu ca multi dintre noi ne-am rugat singuri de multe ori. A te ruga insa in cuplu, in unitatea fundamentala creata astfel, este o experienta spirituala care inalta sufletele, intareste legatura cuplului si aduce in familie intelepciunea lui Dumnezeu.
In viata cotidiana, cu grijile, lipsurile si problemele de tot felul, uitam de solutiile de aplanare a conflictelor, cedand furiei. Intelepciunea crestina ne propune un model care se bazeaza pe iubire: „Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri“ si „Cel ce este fara de pacate sa arunce primul piatra“, sunt legi ce ne indeamna la iertare, impacare si toleranta. Cum poti iubi daca nu poti ierta? A ierta, a-i oferi celuilalt linistea si pacea seara, inainte de culcare, este cu adevarat un act de iubire crestina. Atat de pretioasa, atat de pretuita de celalalt, care onoreaza si inalta cuplu
