Alessia_39

" Credeam ca timpul ma va ajuta sa te uit. Dar au trecut atatia ani si zi de zi vreau sa-ti vorbesc, aici la intretaiere de taramuri....
Sa-ti incalzesc mana in mainile mele, sa ma pierd din nou in ochii tai mai frumosi ca marea, sa-ti spun ca numai tu....
Iar tu, sa ma faci din nou mincinos, iar eu de rusine sa ma arunc in mare, ca apoi ud de lacrimile pocaintei sa-ti cad in genunchi marturisindu-ti ca din tot ce ti-am spus nimic nu e adevarat.... ci doar ca te iubesc....
Da, la inceputul incepututlui as fi vrut sa fiu o pasare, iar inima mea sa fie o aripa ranita pe care s-o ingrijesti tu. Sau as fi vrut sa fiu vantul sa ma joc in parul tau,... sau sa fiu marea, sa-ti invalui trupul cu trupul meu. Marea? De ce oare mi-am dorit eu atat de mult sa fiu marea?
Poate ca presimteam ca ea are sa mi te rapeasca pentru totdeauna, sa fii una si aceeasi cu trupul ei....
Cat a trecut de atunci? Un an, doi.... Poate chiar o viata si eu nu-mi dau seama."

" Cat am imbatranit.....
De fapt, ce fac?
Astept sa vina seara, sa pot veni aici sa vorbesc singur..... cu marea ce te acopera...."