AdSkywalker

baiat - 45 ani, Buzau, Romania
244 fani - 31.711 vizitatori

Cunoaste pe Adskywalker pe Twoo


Verifica-i profilul

Blog 124

Cuvintele is visele transfigurate in concret...fie ele scrise cu penelul sau cu buricele degetelor pe tastatura....poti zidi lumi, sau darama constiinte, poti vindeca sau injunghia, totul depinde de energia si sensurile cu care le umpli si de disponibilitatea celuilalt de a prinde nivelul la care ai scris...restul e hazard! VA INVIT ASADAR, LA "DAVAR" ("CUVANT", in ebraica)....infruptati-va si lasati un gand decent despre cele citite...

In duhul parintelui Steinhardt si in emotiile vii ale energiilor necreate:
"Cred în Duhul Sfânt, care suflă unde şi când vrea, spre scandalul şi zăpăceala fariseilor, angeliştilor şi habotnicilor, care, ca şi Tatăl şi Fiul, vrea altceva decât numai forme, filosofic, dovezi istorice şi scripturale. Căruia îi este lehamite de ţapi şi viţei sub orice chip, pricepându-se a-i desluşi şi identifica în formele lor cele mai moderne şi mai neaşteptate. Carele nu grăieşte pilduitor, serafic şi preţios, Carele ne călăuzeşte modest şi sigur, după dreapta socotinţă şi nu apreciază în mod deosebit stilul voit onctuos, mâinile cucernic împreunate şi morala ostentativă.

Credinţa noastră, sunt convins, nu se confundă cu „înalta spiritualitate”, nu urmăreşte o cunoaştere ocultă, o igienă mintală ori constituirea unei prime de asigurare la Judeţul de Apoi şi este străină de unele intransigenţe naive ca de pildă: orice ar fi, eu un mint (pe când monahul îmbunătăţit din Pateric minte pentru a salva, la nevoie, viaţa unui om). Şi nu se potriveşte cu o concepţie pur organizatorică a Bisericii – organizare juridică şi rece şi, până la urmă, inchizitorială: frunţi încruntate şi grumaji ţepeni; după cum nici cu hlizeala prostesc serafică ori neorânduiala şi neastâmpărul. Nu se lasă înfrântă şi convinsă de toate silniciile, durerile, nedreptăţile şi cruzimile lumii; crede în Dumnezeu adversativ: împotriva, în ciuda, în pofida lor, deşi ele, vai, există cu prisosinţă."


  • Imbratisari exhaustive

    Ma si mir, la fel ca si voi,
    De titlul putin suchiu, dar atat de fistichiu,
    Ce mai vrea si asta sa zica mai apoi?
    Paradigme, teologumene sau axiome de pret parpanghiu?

    Nicidecum, iubiti condesatori cu blid,
    Flausati de atata mundan,
    Doresc sa fiu eu-ul vostru cel avid
    De atata gand nebun, intr-o lume nebuna si plina tot mai mult de atata urat catran,

    Ma regasesc in simfonia firului de iarba,
    Ce se tot leagana,
    Sub povara gandului tau…luna sau stea a visului de dalba,
    Atingerea ta, imi dilata aorta si-mi adanceste sinapsa, si o las…ca ma tot intr-una ingana,

    Despre lumi ce nu-s si totusi parca-s,
    Mici-mari batai din aripi de fluturi,
    Ce vin navalnic spre urma pasilor tai din nisipul acelas
    Si se pierd, prin ochi, pe buzele spre samburele fiintei pline de creaturi
    Ale lumilor noastre ce nu mai sunt,
    Si totusi vor sa vina
    Intr-un alabastru de dorinti ce dor atat de crunt,
    Pe langa mireasma ta din ce in ce mai putina…ce o pierd in genuna.

    I.G.

  • Mundanul si “Fetzele lui Ianus”

    Ca intr-un zbor al lui Icarus incerc sa ma adun si sa astern o palida umbra a gandurilor ce-mi dau tarcoale. Incerc sa folosesc adunaturi de litere si de fraze ce asezate pe pagina goala imi dau un sentiment de joc de-al mintii dinainte de extaz. Unde se duc aceste litere, cand se transforma in idei forta? Patrund oare pana la voi? In orice caz, important este ca ies din mine si fara acest exercitiu, facut din timp in timp nu as mai fi eu…cu siguranta. De multe ori, mundanul cu ale lui scremete nu ingaduie sa ma aplec peste foaia alba si sa o umplu, dar repede, ori de cate ori, vad “Fetze lui Ianus” in Aproapele sau Departele meu ma apuc de scris. Aceste “Fetze ale lui Ianus” nu sunt decat o forma a veghei, premonitiei si a duplicitatii cotidiene. Oare cat costa o fatza de acest fel? Stiu ca in Cartea cartilor - Biblia, pe langa istorie sfanta, exista si o encodare a simbolisticilor. De exemplu, primul cuvant al Vechiului Testament: “Beresit” (“La inceput”) are un echivalent numerologic si acesta este 913, deoarece fiecare litera din alfabetul ebraic inseamna un numar (B+R+A+S+J+T = 2+200+1+300+10+400, adica in total 913). Care este oare cifra vietii noastre, cat are departele si aproapele care-si etaleaza fara jena mundanele “fetze” duplicitare? Cat oare am pierdut, sau ne-au obligat sa pierdem din simfonia unui fir de iarba sau din aria unui frumos calcul matematic al finitei? Cati din noi mai stiu ca cifra 7 este cifra cheie din Biblie si din viata? Sa ne aducem aminte ca in urma cu ceva vreme, doi oameni de stiinta, Isidor Rabi si William Markowitz au descoperit ”timpul universal” si au definit secunda nu ca o fractiune a timpului ci ca masura in care un electron apropiat de stratul din afara al unui atom de cesiu vibreaza de 9 192 631 770 ori. Va rog sa recititi, cifra este un multiplu al cifrei sacre 7. Mai stie cineva oare ca un anumit cercetator la Centrul astronomic al Academiei Franceze – George Chariere (citat de istoricul Daicoviciu) vorbea despre inalta stiinta a stramosilor nostri: “calendarul ajunsese atat de precis. Preotii dacilor aveau un cult de initiere in tainele cerului si al stelelor, iar sanctuarul de la Sarmisegetuza, descoperit nu de mult, confirma ca anul era impartit in luni, perioade, zile, saptamani si chiar intuia anul bisec…constituind o enigma astronomica a vechii civilizatii dacice care depasea calendarul clasic babilonian si persan….si inca nu s-a descifrat cadranul solar al canctuarului…”? Astazi suntem relaxati daca mergem la cumparaturi in Austria sau in vacante cu yahtul pe aiurea, dar uitam cu desavarsire ce avem aici langa noi. Preferam ca aproapele sa aibe doar o fata intoarsa catre noi, adesea cea care ne convine si sa-I intoarcem cand vrem una din multiplele fete ale persoanlitatii noastre, aceea pe care o consideram oportuna, pentru a obtine in mod egoist avantaje de la el. Ne credem business-mani, politicieni, genii neintelese, vrem sa fim mereu admirati, la moda, hranindu-ne astfel ego-ul la maxim, dar niciodata sa fim noi insine, firesti si buni, asa cum trebuie sa fim. Fiecare din noi alegem feluritele fetze din jur, uitam sa fim noi, acea persoana, fiinta intreaga ce are capacitate de enispostaziere (P.Evdokimov). Acest “neam de viteji” (stramosii nostri), care odinioara au dominat lumea si au creat cultura, se vad astazi asaltati (prin noi insine) de tot felul de falsi profeti, masoni, popi fara Duh, samani financiari, politicieni fara anvergura, oameni de afaceri flausati si multi altii si nu mai au niciun reper de care sa se agate. Totusi in acest iad mundan, o licarire ca de far trezeste constiintele si inspaimanta pe sarlatanii sufletesti si trupesti ai romanilor – constiintele latent ale acestui neam nu vor putea fi nimicite de niciun val si afirmatia nu este una poietico-filosofica ci una ancorata in realitate, important este sa stii sa privesti in jur si nu numai sa te uiti si vei vedea ca acesta e adevarul. In adevaratele “Grajduri ale lui Augias” de astazi, unde exista un superlativ al mizeriei si neoranduielii, numai un suflet curat poate observa si perspectiva, printr-o munca supraomeneasca, o refacere a ordinii si curateniei lumilor ce vor sa vina.

    Iulian Gavriluta

  • Am gandit neganditul din tinele/minele nostru!


    Suntem toti, una
    Atat de una, incat mereu suntem toti
    Gandim, neganditul,
    Cand de fapt Neganditul, ne gandeste

    Adeseori ma cufund in caderea in sus ce izvoraste din tine
    Si ma uit, iremediabil in mine
    Sunt de fapt eu, sau voi?
    Si voi imi sunteti Eu, sau mereu Noi?

    Cand eram mic, de fapt eram un mare
    Iar mare, m-am simtit mereu un mic

    Ritulul de pasi il simt cum cotrobaie prin mine
    Atunci cant tu ma gandesti pe mine/tine

    Niciodata nu as inceta sa fiu eu
    Daca tu, bineinteles nu mi-ai gusta din EU

    De fapt cine sunt eu, Cine nu-mi esti tu acum?
    Tacute ritualuri aninate in jos
    Aorte legate de sinapse, prin vise pline ochi de frumos
    Ce sta sa picure-n voi amintiri ce tin de sufletu-mi facut vacum

    Nu-mi sta mintea decat la neganditul gand
    Ca maine, poate...vom fi un simplu vant
    Ce sigur isi face loc murmurand
    Pe aripi de luna plina ce canta fara de avant

    Sunt eu...
    Esti tu...
    Mereu tu/eu
    Si mereu Eu/tu

    Ne confundam in gand...
    Atat imi esti de eu
    Si cat iti sunt de tu...

    I.G.

  • Actual sau intre “Ochii lui Argus” si “Nodul lui Gordi



    “Daca raul din mine va fi o data atat de lucid pe cat a fost binele in tine, ma voi forta sa intunec putin icoana Mioritei, sa vorbesc si de galbeaza ei”

    Emil Cioran catre Mircea Vulcanescu (care ii trimisese lucrarea sa: “Dimensiunea romaneasca a existentei”)

    Va rog, cascati adanc inainte de a citi cele ce urmeaza!

    Suntem in incurcatura, clar! Incurcatura din care nu iesim prin mijloace conventionale. Paradigma vietii si a sensului ne este mai incurcata ca un “Nod a lui Gordius”, din care, eonul actual nu poate iesi la lumina decat prin mijloace si rezolvari neconventionale, cele firesti sunt de-a dreptul inuman de insuficiente. “Ochii lui Argus”, varianta elina a “Big Brotherului” desantat din acest eon mundan, sunt atintiti asupra aortei si sinapsei fiecaruia si numai o miscare isteata ne fereste de privirile sale diabolice, chinuitoare.
    Nu vreau sa vorbesc despre “politically correct”, or “analphabetically incorrect”, desi ma mananca buricele degetelor pe taste sa torn si eu o fraza desteapta, dar consider ca universul e saturat in acest orizont, ca aria in vijelia de vara…ma las deci purtat putin de tanguirea lui Vulcanescu, despre L.Bloy: “J’ai aime. J’ai souffert. Je comptais, au moins pouvoir (selon Bourdaine) m’en server. Je renounce. J’ai guitte la corde” (Potomak. Pg.311) - Imi place. Am suferit. Am numarat cel putin sa fie capabil (in functie de Crusin) in serviciul meu. Am să renunt…. – este vorba de un strigat al firului de iarba nemangaiat, daca va place asta, de vantul caldut de dimineata si de picatura de roua. Ma intereseaza atat unduirea dupa “teoria haosului” sau a fractalilor, a poeziei firului de iarba, cat si atitudinea subiectului care o priveste. Va rog sa cascati adanc cand cititi aceste randuri si sa va imaginati scena urmatoare: In plina criza economico-politico-spirituala un fir de iarba din Baragan sau de aiurea, se inclina progresiv si aparent haotic, dupa legile numai de el stiute, in viziune fractaliana….subiectul, adica tu, eu, noi, voi…fara de care nu ar exista aceasta miscare, nu ar fi observabila si pt noi deci nu ar trai cu adevarat totul…noi, trebuie sa fim undeva intre nevrotic si infantil pentru a percepe cum unduirea aproape browniana a firului de iarba este constientizata de faptul ca nu mai este ea. Ok, inteleg…nu ati inteles nimic..luati-o d ela capat…Toate astea sunt ce sunt fiindca Rezonanta Schumann ne arata ca ziua nu mai e zi si unduirea nu mai e unduire…asadar, ati prins ideea? Nici eu! Important este ca pentru cateva clipe ati reusit sa va desprindeti de voi, de ei, de politica, de Facebook si de ziua de maine si ati trait in azi! Cam asa trebuie facut ori de cate ori simtim ca nu mai intelegem nimic din prefacerile zilei de astazi….sa evadam! Unii folosesc intoarcerea (ca intr-un film de Tarkovsky) la prima clipa si primul suflu cand am venit pe lume…inchideti ochii si respirati adanc…amintiti-va jung-ian cum a fost prima clipa cand ati respirat prima data si cand deschideti ochii cum ati vazut lumea asta…ce va legat de speranta luminii vazute pentru prima data si cu ce nesat ati respirat prima data…liberi….si din acea senzatie, care-ti dilata porii si pupilele, sa va trageti tot ce e vital pentru a rezista in aceste zile armaghedonice.

    Lumea e bolnava!

    Tulburarea psihologica aproape generalizata din societatea de astazi duce rapid sau trece rapid in nevroza, Chiar daca nu vrem sa recunoastem, suntem bolnavi si fantasmele noastre se pot vedea in incercarile esuate de adaptare ce scot la iveala atitudini cel putin cauzate pentru un observator “iesit din scena”. Odinioara, K.G.Jung, in prelegerile sale publice arata ca omul este prea putin constient de sine insusi si de mecanismele interioare si fie din cauza culturii sau a traiului de zi cu zi sau a fricii de el, constientul incearca sa sugrume vocea interioara si incearca iarasi sa suplineaasca lipsa de cunostinte sau frica de descoperire prin extraversia si imprastierea in exterior. Astfel, niciodata nu am observa cati oameni vorbesc despre lucruri exterioare si cati despre cele interioare. Neglijand interiorul, “lumea de dincoace”, in detrimental “celei de dincolo”, ajungem ca astazi sa fim atat de bolnavi. Nicicand nu exista mai multi oamnei care vorbesc singuri pe strada (nebanuindu-I de apartenenta la un “hands free”). “Ne inselam daca credem ca inconstientul este ceva inofensiv care poate fi transformat in obiect de jocuri de societate. Desigur, el nu este primejdios in orice conditii; dar de indata ce apare o nevroza, acesta e un semn ca in inconstient exista o acumulare de energie, adica un fel de incarcatura care poate exploda…” – C.G.Jung (“Doua descrieri despre psihologia analitica”). “Nu e ciudat”, zice iarasi Vulcanescu, “ ca omenirea aceasta “moderna”, care isi zice “crestina”, dumneavoastra, eu, am ajuns sa putem gandi cu vis si cu sange rece, ba chiar sa facem planuri, de asa indeletniciri, si ca exercitarea intrebuintarii acestor mijloace a devenit peste tot nu numai o datorie, ci principala datorie a ceasului de fata, in toata omenirea, poate cu exceptia zulusilor!” (M.Vulcanescu in “Logos si Eros”).

    Intre crestinism si cretinism (observati ca doar o litera – “S” – desparte cele 2 abisuri enuntate)

    Meister Eckhardt spunea odinioara ca “cel care-l adora pe Dumnezeu e un necredincios….dar cel care crede ca e unit cu El si nu mai e nevoie sa-L adore de la distanta”…e un credincios! Crestin versus cretin…distanta este mica…de o singura litera…e ca in viata - pragul limita, distanta dintre un om normal si un nebun este mica, foarte mica, la fel…intre viata si moarte intre adevar si minciuna. “A fi ortodox, inseamna sa mergi toata viata pe un fir intins” – Sf Grigorie Teologul. Da, distanta dintre extreme este foarte mica ..ca distanta intre doua puncte, dar in acelasi timp e adanca (Vezi “psihologia adancurilor”). Este asemenea biblicului termen “meshabeah” – care in ebraica inseamna si “a slavi” si “a abandona” (“Eloi, Eloi, lama sabahtani” – intr-o traducere poate insemna: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce M-ai parasit” Mc 15:34, dar si “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, cat M-ai preaslavit!”).
    “Zis-a un parinte oarecare: stejarul de nu va fi clatinat de vanturi, nici nu va creste, nici radacina nu va slobozi…” (Patericul egiptean).

    Iulian

  • Despre “Noi” sau “Otravurile lui Mithradates” din fi

    Motto: “Nu intri in rai maine, nici poimaine, nici peste zece ani; intri ACUM, daca esti sarac si rastignit”

    Cand ati stat de vorba cu voi insiva ultima data? Nu in mod psihanalitic, nu mistic, nu scalambat in mundan sau hazliu in infantilismul tarziu….ci pur si simplu…cand? Potrivit “Pastorului lui Hermes” una dintre cele mai vechi scrieri crestine, fiecare dintre noi are atat un inger cat si un demon interior. Nu de putine ori suntem sfasiati in interiorul nostru prin adasarea lui “da-nu” si cedam cel mai adesea variantei care ne convine. Intotdeauna ne vom gasi la granite subtire a lu Schiller si Goethe, adica la limita introversiei si extroversiei, la omul din interior versus cel din exterior, la fasonarea, spoiala eonica a gardului vopsit si a fiorosului leopard din interior. Si oare cine a construit aceasta cusca, oare cine a hranit gratiile ei infame, oare cine a facut aceasta dedublare de acum? Totul ni se pare ca niste “otravuri ale lui Mithradates” – relatia cu orice fel de rau, care printr-un procedeu anume isi pierde efectul fatal, facand sa devina totul suportabil la modul cel mai surprinzator? Cine isi mai adice aminte de “carpe diem-ul” “Cainelui din Sinope” – Diogene? Care prin faimosul sau “butoi” face elogiul supravietuirii la limita, sfidand conventiile? Suntem robi si sa recunoastem, un rob nu are decat elibertatea lantului sau….nu suntem liberi deloc! Cine crede ca este liber se imbata cu apa rece…suntem noi in noi insine mai departe de noi decat noi de noi, deci suntem robii nostrii eterni atata timp cat nu ne descatusam cu noi si pentru asta trebuie sa ne cunoastem. Pare un sofism ieftin, de cafenea tip “Capsa” interbelica, sau “La Felinare”-le buzoian…dar nu este. Suntm proprii nostri robi intre un “da” angelic si un “nu” demonic ce se luptaatat de Talmudic in noi. Luxurianta vorbarie tip: ia pastila, citeste cartea asta, asculta-ti instinctele, descatusaza-ti energiile, etc nu sunt decat glume bune in fata acestui “Noi”. Cat de mult ne intelegem noi, pe noi insine? Cat de mult ne cunoastem? Cat de des fugim in altii de noi insine? Am o vorba…”mine-insuti” si “tine-insumi” si este perfect adevarat! Ne confundam, murim de dorul contopirilor efemere pentru a nu ramane noi cu noi insine niciodata singuri. Ne drogam lent cu Hammerfall, cu INNA, cu Mozart – Eine Klaine, cu AC DC, cu Adriani (ne)minuni si altele numai sa nu dam cu ochii de “noi – insiva”…oare de ce? Nu trebuie sa cauti raspunsuri sleampete in Faust, la Wagner – Parsival, la Schopenhauer, la Nietzsche – Zarathustra sau in Feud - “Interpretarea viselor” si nici macar la Tarkovsky sau Dostoievsky ca sa gasesti raspunsurile, sau ca sa te afle ele pe tine…ci totul e mult mai simplu decat crezi….IN NOI! Faceti-va timp sa vorbiti cu voi, cu noi, cu el-ea, cu ea-el si veti fi mai mult castigati decat daca cititi tomuri intregi de carti sau cartea servita cu “Adevarul” sau “Jurnalul National”. Amnezia copilariei, denuntata de Jung incepe atunci cand nu mai vorbesti cu tine insuti, cand nu mai suspini din interior odata cu…”Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi?” (Ps.41.6). Limita minimei rezistente trebuie depasita si nu inseamna “eo ipso” – evitarea neplacerii (ce zice lumea daca ma aude vorbind “singur”??:), ci echilibrul (“Calea imparateasca” – parintii neptici) dintre placerea de a vorbi cu tine si neplacerea asta, incastrata in psihoterapie mundana. Unde este sarbatoarea Junimii in noi? “Cand a venit Creanga la Junimea si si-a citit el singur povestile – zice Panu – a fost o adevarata sarbatoare” – imaginati-va cum este sa-ti citesti singur dialogul cu tine insuti….fenomenal! Am gasi caile de comunicare si puntile de legatura intre “Eu” si “supraEu”, intre miscarea elicoidala a sufletului si cea rectilinie a mintii. Realizati asta, vorbiti cu voi, din cand in cand, altfel veti muri pentru voi insiva.
    “Pasesc inaintea gandurilor mele intr-o mare coloana de liniste” L.Bloy.

    Iulian Gavriluta din “Recente si Incomode”
    www.gavrilutaiulian.blogspot.com

  • “Pascha” – Marea Trecere ce nu trece, sau despre sfort

    Motto: „Cine nu stie ce este, pentru ce este, de unde vine si incotro merge, este un zero absolut, care vine din zero absolut si se îndreapta tot spre un zero absolut – adica un NIMENI ENORM!”

    Pastele, “Pascha” – Marea Trecere, care ne ingheata neuronii si ne dilata aorta, este culmea culmilor omenesti, punctul de strategica rupere a rarunchilor gandirii si a logicii carteziana…este pedagogie divina “high level”…clar! Totul este “Pascha”! “Homo anonymous”, var cu “homo ludens” si frate cu “homo vanitas” este cel care in mod uzurpator s-a cocotat pe mintea si sufletul lumii de azi si nu se mai vrea dat jos nici cu batul. El, capusa veacurilor armaghedonice, introneaza renascentist scofalsitoarea-i minte in locul minunii, daramand arhetipurile “precum in Ceruri asa si pe pamant”, intr-un tapsan al kisch-ului monden. Pirus (Pyrrhos), a fost pentru o scurta perioada si rege al Macedoniei, dar cu ce pret? Victoria-i a fost la fel de costisitoare ca si esecul…la fel cum omului recent ii este indiferent Pastile sau Craciunul…de aici si confundarea lamentabila, mediatizata atat de belzebutian de tembeliziunile de acum. Prea des, saltimbancii valorilor actuale, traduc”sabahtani-ul” iisusiatic cu persoana intai, timpul trecut – “a abandona”, desi el poate fi foarte bine in ebraica tradus si cu “a slavi” (“Eloi, Eloi, lama sabahtani” = “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit”, poate fi tradus fara nicio problema si asa: “Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, cat M-ai proslavit”!). Oare unde ne e speranta? De multe ori am crezut ca de fapt traim in romanele lui Orwell si nicidecum in anii de gratie ai zidirii, altfel nu-mi explic de ce simbolurile onirice le interpretam mereu prin prizma psihanalizei freudiene si nu prin ce a seductiei filocalice (“filos+kalos” – iubire de frumos). Uite un exemplu: Pastele…ce mai inseamna el pentru crestinii de astazi? Cozonaci, oua rosii, gratare, urari sablonoide luate cu “copy paste” de pe internet sau de aiurea si c-am atat. Trist! La biserici, preotii super aglomerati de nimicurile “care-I va judeca” savarsesc o Liturghie mumificata, in mod mecanicist, fara sa intelaga ceva din ea si fara sa dea “cofita cu apa vie”, ascultatorilor cascati…la propriu. Si totusi, “minunea minunilor”, Hristos intelege “huma insufletita” si vine an de an si aprinde Lumina Sfanta la Mormantul Domnului si toata sleatha de Mosad-ari, CIA-isti, NSA-isti si NASA-isti nu reusesc sa explice minunea venirii de peste 2000 de ani a “Luminii Sfinte”, care este altceva decat foton sau caldura…..este “lumina Zilei a8-a Creatiei”, “Lumina dumnezeiasca a Taborului”…cati se duc in Tenerife si cati la Ierusalim? Nu am auzit sa fie ingramadeala pe biletele de turist pentru acea destinatie. Fiti cu ochii pe “Lumina Sfanta” de la Mormantul Domnului din Ierusalim….cand va fi un an in care nu o sa mai apara, luati-va degrab patul si mutati-va in munti, sfarsitul este aproape si lasati horoscopurile din “Can-Can” si alte calendare mayase de perete. De ce atata putinatate in gaoacele mintii umane? De ce vrea asa degrab “ludens-ul” sa treaca in “anonymous”? Ati fost la Inviere? Ati luat Lumina Sfanta? Pastrati-O in voi insiva, in privire, in minte, in inima, in aproapele si departele vostru si in case….fiti voi insiva, atat cere Cerul si Pamantul in aceasta seara minunata. Inchei cu Leon Bloy, citat de Vulcanescu – martirul inchisorilor comuniste, in “Chipuri ale spiritualitatii romanesti”: “Doua lucruri adanc uitate de toti crestinii, aproape fara exceptie… Intai: Avem dreptul sa cerem tot lui Dumnezeu. Al doilea: Dumnezeu nu are nimic sa ne refuse”….Voi, cititorilor ce ati cerut la primul “Hristos a inviat!”? “Adevarat a inviat!”….eu stiu ce am cerut si-mi va fi! Sarbatori line, romanesti!

    Acelasi pentru cei care ma stiu,
    Oricine pentru altii,

    Pr.Iulian Gavriluta

    (articolul va fi prezent pe www.newsbuzau.ro in noaptea de Pasti)

  • EDITORIAL: consideratii de pe tapsanul mundanului

    Am fost rugat sa scriu un editorial si iata ca o fac. Ce sa mai scrii intr-o lume in care s-a scris totul despre toate? O lume ravasita de vise hade, oachese care se fataie de colo colo intr-o nelniste armaghedonica? Cine mai are timp de citit? Citim pe oblica pe Vulcanescu Dostoievsky sau mai nou, pe Cartarescu si Cohen, dar nu ne ramane nimic, pentru ca suntem condesatori ai vidului mundan. Suntem clar in “Noaptea Sfantului Bartolomeu” (nu Anania), cand ni se masacreaza sperantele cu precizie orwelliana, cu un zel de tip Makarenko (ca in Pitestiul vietii noastre). Am uitat sa cersim (varianta lui Leon Bloy): “Vai celui ce n-a cersit. Nimic nu e mai maret decat cersitul. Dumnezeu cerseste. Ingerii cersesc. Regii si profetii si sfintii cersesc. Tot ce este in lumina si-n slava cerseste. Mortii cersesc. De ce ar vrea unii sa nu ma cinstesc, c-am fost cersetor si, mai ales un nerecunoscator?” (in Chipuri Spiritual – “Dimensiunea romaneasca a existentei”, M.Vulcanescu). Mereu ne pierdem in teleovelele politichiei de pret valutar…consumam timpul care ne-a fost dat, pe nimicuri citadine si uitam faptul ca p’acilea doar suntem pelerini. Clar…mundanul e saturat de bolnavicioasa luciditate sifilitica a veacurilor din urma. El nu ne ofera cofita cu apa vie, ci ne infunda aorta si neuronul, ne risipeste si ne topeste in “marele tot” al sisificului “a avea”. Banguim despre dezastre, despre crize si despre greve, dar oare suntem orbi cu totii? Nu stim noi ca acestea toate trebuie sa vina? Ca vin, ca au venit, ca…trebuie? “Furcile Caudine” sunt deja infipte in carnea destinului nostru si orice zbatere nu numai ca este ineficienta, ci este contraindicata, pentru ca Furcile se infig si mai tare in osul ontologic si ontic al fiecaruia. Asadar, dragi prieteni armaghedonici…opriti-va din zbateri…nu au rost, rasuflati, inchideti ochii si pasiti, cat mai puteti pe urmele lui Jaspers si La Croix…gandind religios orice dumicat de stire de pe aiurea tapsanului numit viata!

    Iulian Gavriluta

  • Cultura la Buzau – s-a stat ca sardelele aseara, la Cafene

    seara, la cafeneaua Artistilor de pe bulevrdul Balcescu a fost inghesuiala atat de mare incat nu aveai unde “sa arunci un ban pe jos”. Buzoienii au venit cu mic cu mare, cu aproximativ 3 ore inainte pentru a vedea spectacolul de pictura, muzica, poezie, dar s-au ales numai cu fum in nas si ceva spectacol dar numai pentru scurt timp. Read More Toate bune si frumoase, dar de la intentie pana la reusita este cale lunga, pentru ca, toti spectatorii care au dat 25 de lei pe biletul de intrare, au stat ca sardelele, in fum, mirosuri fel de fel si intr-un spatiu relativ mic si prost repartizat, pentru a astfel de manifestare. Nici artistii nu au mai reusit sa picteze ceea ce si-au propus initial. In mare masura, panzele au fost aduse aproape gata facute de acasa. Potrivit unora dintre cei prezenti, a fost cea mai mare densitate de buzoieni pe jumatate de metru vazuta la vreun spectacol local. ...MAI MULT LA:
    http://www.newsbuzau.ro/eveniment/155-cultura-...

  • SCANDAL IN ORTODOXIE? Calendarul ortodox pe 2011 intre innoi

    SCANDAL IN ORTODOXIE?

    . Consideratii generale; Referitor la comunicatul biroului de presa al Patriarhiei Romane din data de 4 ianuarie 2011 as dori sa fac cateva comentarii teologice: Argumentarea ca in calendarul pe 2011 “duminica nu mai apare barata cu doaua linii rosii, ci exista o continuitate intre duminica si luni, pentru a sublinia adevarul din Sfanta Evanghelie ca Domnul nostru Iisus Hristos a inviat in prima zi a saptamanii, care urmeaza dupa sambata…” mi se pare lipsita total de logica, dar si de suport teologic, intrucat conform Sf. Scripturi continuitatea exista intre sambata si duminica si nicidecum intre duminica si luni. (Matei 28, 1; Marcu 16, 2, 9; Luca 24, 1; Ioan 20, 1).

    Preafericitul Daniel arata in multe pastorale[1] legatura indisolubila intre sambata si duminica, ca zi a implinirii si a invierii Domnului. Iata cateva exemple:

    ,,Legatura dintre Cruce si Inviere se constata atat in cantarile liturgice ale Bisericii Ortodoxe cat si in felul cum ea infatiseaza in iconografia ei Rastignirea si Invierea Domnului[2];

    ,,Sfanta si Marea Sambata ca zi a legaturii dintre Moartea si Invierea Domnului are o profunda semnificatie pentru viata Bisericii. Ea a devenit prototipul tuturor sambetelor in care se afla pomenirea mortilor si arata ca toti cei dragi ai nostrii adormiti intru Hristos sunt in asteptarea Invierii si ca in mijlocul suferintei si al durerii pricinuite de moartea lor, licareste totusi speranta biruintei vietii asupra mortii’’[3];

    ,,Duminica Invierii insa arata ca sambata nu este ultima zi a existentei si ca deci nu moartea este ultimul cuvant asupra adevarului omului ci viata vesnica’’[4].

    Cu toate ca „nu se schimba nimic in calendarul crestin – ortodox pe anul 2011, ci doar se subliniaza adevarul ca duminica, ziua Domnului, adica ziua Invierii Lui din morti, este ziua de sarbatoare care ne daruieste lumina pentru toata saptamana, ca noi sa traim viata in lumina Invierii lui Hristos si sa ne pregatim pentru invierea noastra”, cum se precizeaza in comunicat, totusi acest lucru era mult mai bine evidentiat atunci cand duminica aparea barata cu doua linii rosii si nu separata de ziua de sambata. Iata doar cateva argumente teologice:

    CITITI MAI MULT LA:

    http://www.newsbuzau.ro/eveniment/154-scandal-...

  • http://www.newsbuzau.ro/ O altfel de presa!

    http://www.newsbuzau.ro/ O altfel de presa!

1 2 3 4 5 ...